Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracte
EconomieTransporturiTurismZootehnie

COMUNICAREA NON-VERBALA IN AFACERI

afaceri

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ALGORITMUL ELABORARII PLANULUI DE AFACERI IN FIRMELE DE COMERT, TURISM SI SERVICII
Subiectii procedurii insolventei
SECRETUL SUCCESULUI ONLINE
Alocatiile de la bugetul de stat
INDRUMAR PENTRU AFACERI IN JAPONIA
GESTIUNEA PRODUCTIEI SI CONTROLUL CALITATII IN MICILE AFACERI
Impactul ISD asupra tarilor intranzitie
Planul de afaceri - sala de gimnastica aerobica,fitness si bodybuilding
INVESTITIILE - CONDITIE ESENTIALA A MODERNIZARII ECONOMIEI SI INTRODUCERII PROGRESULUI TEHNIC
Industria automobilelor

COMUNICAREA NON-VERBALA IN AFACERI



Comunicarea verbala este utilizata cu precadere pentru transmiterea informatiilor, in timp ce canalul non-verbal este folosit pentru exprimarea atitudinii interpersonale, iar, in anumite cazuri, pentru a inlocui mesajele verbale.

Putem comunica cu ajutorul limbajelor, simbolurilor si semnelor, care pot fi verbale si neverbale. Comunicam neverbal chiar prin simpla prezenta (cum aratam) sau prin lucrurile din jurul nostru (cum le alegem sau cum le aranjam). Comunicam astfel fara sa vrem si fara sa ne dam seama. Este practic imposibil sa blocam comunicarea neverbala, asa cum putem cu cea verbala.

Exista mai multe tipuri de comunicare neverbala:

 

• Comunicarea neverbala denumita senzoriala, deoarece se bazeaza pe ceea ce receptionam prin intermediul simturilor vazului, auzului, mirosului, tactil si gustativ.

• Comunicarea neverbala estetica (pictura, muzica, dans, imagine etc.), care are loc prin intermediul diferitelor fome de exprimare artistica si comunica diferite emotii artistice.

• Comunicarea neverbala bazata pe folosirea insemnelor (steaguri, insigne, uniforme etc.) si a simbolurilor specificeca, de exemplu, cele legate de religie (cruce, altar, icoane etc.) sau statutu social (gradele de ofiteri, decoratiile, titulatura etc.). In ceea ce priveste comunicarea manageriala ceea ce conteaza este comunicarea neverbala senzoriala, a limbajului timpului, spatiului, culorilor si a limbajului grafic. Limbajele neverbale care insotesc comunicarea scrisa sunt legate de aspectul grafic al foii (spatiul alb, forma literelor, identarea, distanta dintre randuri etc.), structura si formatul scrierii. A.Mehrabian si M. Weiner au fost printre primii care au studiat limbajele neverbale si au constatat ca proportia in care folosim limbajul verbal si limbajele neverbale este, in comunicarea orala, urmatoarea: 7% cuvinte, 38% paralimbaj (in principale intonatia si inflexiunile vocii), 55% alte elemente de limbaj neverbal (in principal expresia fetei, gesturile si postura corpului). Doar 7% din comunicare are loc prin intermediul cuvintelor, restul fiind neverbal. Comunicarea neverbala poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbala, o regleaza si o controleaza (de exemplu, prin gesturile care simbolizeaza dorinta de a prelua conversatia, aprobarea/dezaprobarea, incurajarea interlocutorului sa vorbeasca etc.). Mesajul neverbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului si este cel caruia i se acorda de catre interlocutor atentia cea mai mare. In interpretarea limbajelor neverbale trebuie sa tinem cont de urmatoarele aspecte:

• pentru a evita interpretarea gresita a unui element de limbaj neverbal este bine sa-l interpretam in contextul tuturor celorlalte elemente verbale si neverbale;

• caracteristicile de personalitate individuale, de educatie, experienta de viata etc. sunt elemente care trebuie luate in considerare in interpretarea corecta a limbajelor neverbale;

• modul de folosire si interpretare a limbajelor neverbale difera, sub multe aspecte, nu numai de la individ la individ, ci si de la profesie la profesie, de la colectivitate la colectivitate si de la cultura la cultura.

Pentru a ne imbunatati abilitatea de a comunica prin limbaje neverbale, trebuie ca, in primul rand, sa devenim constienti de felul in care noi insine folosim si interpretam aceste limbaje si de impactul lor asupra celor din jur.

2. Teritorii si zone in comunicare

Antropologul american Edward T. Hall a studiat printre primii nevoia de spatiu a omului si a creat la inceputul anilor '60 termenul 'proxemics” (din englezescul  'proximity' = vecinatate, apropiere). Locuitorii fiecarui teritoriu isi manifesta o neclintita fidelitate fata de teritoriile lor si in apararea acestora sunt adesea neinduratori, ajungand chiar la omucidere.

Numim teritoriu si suprafata sau locul pe care o persoana il considera ca fiind al sau, ca si cand ar fi o prelungire a trupului sau. Fiecare om are teritoriul sau personal si el cuprinde suprafata din jurul posesiunilor sale, ca de pilda casa proprie imprejmuita de gard, interiorul masinii sale, precum si un anumit spatiu aerian din jurul trupului sau.

Spatiul personal reprezinta spatiul aerian din jurul corpului. Omul isi are propria sa „bula de aer' pe care o duce cu sine si a carei marime depinde de densitatea populatiei din locul in care a crescut. Prin urmare, distanta zonala personala este determinata cultural. In timp ce unele culturi, ca de exemplu cea japoneza, s-au obisnuit cu aglomeratia altele prefera spatiile larg deschise si le place sa mentina distanta (australienii).

Distanta pe care o persoana o mentine in relatiile sale cu altii este influentata si de statutul ei social.




Distante zonale

1. Zona intima (15 - 46 cm). Dintre toate distantele zonale, este cea mai importanta: omul isi apara aceasta zona ca pe o proprietate a sa. Doar cei apropiati emotional au permisiunea sa patrunda in ea (parintii, sotul/sotia, copiii, indragostitii, prietenii si rudele apropiate). Exista si o sub-zona care se intinde pana la 15 cm de trup: zona intima restransa (in care se poate intra doar in cursul contactului fizic: imbratisare, sarut).

Intrarea in zona intima a cuiva trezeste acestuia o reactie negativa, determinand chiar schimbari fiziologice: inima incepe sa bata mai repede, creste adrenalina, se pompeaza sange in creier si muschi, organismul pregatindu-se astfel pentru o posibila reactie de lupta sau fuga. Aceasta inseamna ca, daca atingem prietenos cu mana pe cineva pe care abia l-am cunoscut sau il cuprindem pe dupa umeri, putem trezi in el o reactie negativa, chiar daca respectivul zambeste si aparent se bucura, nevrand sa ne jigneasca.

In negocieri, popoare diferite pot intra in conflict datorita neintelegerii aspectelor legate de zonele intime din tarile de unde provin: americanii si europenii au zona intima cuprinsa intre 64 cm - 1,22 m, japonezii de 25 cm nordicii, danezii de 20 cm, iar romanii de 30 cm.

2. Zona personala (46 cm -1.22 m). Aceasta este distanta pe care o pastram fata de altii la intalniri oficiale ceremonii sociale si intalniri prietenesti.

3. Zona sociala (1.22 m - 3.60 m). Este distanta pe care o pastram fata de necunoscuti, fata de noul angajat si fata de cei pe care nu ii cunoastem prea bine.

4. Zona publica (peste 3.60 m). Aceasta este distanta corespunzatoare de fiecare data cand ne adresam unui grup mare de oameni.  Cu cat avem relatii mai apropiate cu altii, cu atat mai mult ni se permite sa patrundem in interiorul zonelor lor. Un nou angajat, de exemplu, va simti la inceput o raceala din partea celorlalti, desi acestia nu fac decat sa-l mentina la distanta zonei sociale pana il vor cunoaste mai bine. Dupa ce va fi mai bine cunoscut, distanta teritoriala fata de el va scadea, pana cand, in cele din urma i se va permite accesul in zonele lor personale si, in unele cazuri, in zonele lor intime.

O multime furioasa sau un grup de protestatari care lupta pentru o cauza comuna reactioneaza altfel decat individul atunci cand i se incalca teritoriul. De fapt se intampla ceva cu totul diferit. Odata cu cresterea densitatii aglomeratiei, fiecare individ va avea un spatiu personal mai mic si atunci apare la fiecare o stare de ostilitate, iar odata cu cresterea multimii, aceasta devine tot mai furioasa si amenintatoare, putandu-se declansa o incaierare. Avand in vedere toate acestea, este usor de inteles de ce tocmai in locurile cu cea mai mare densitate a populatiei inregistram cel mai mare numar de crime si acte violente.

4. Limbajul timpului

Limbajul timpului este studiat de stiinta numita cronemica. Modul in care putem comunica prin limbajul timpului este corelat cu:

1. precizia timpului; a veni mai tarziu sau mai devreme la o intalnire de afaceri sau a fi punctual sau nu la o sedinta are anumite semnificatii: comunica atitudinea fata de interlocutor sau fata de activitatea respectiva, perceptia statutului si a puterii, respectul si importanta acordata. Cu cat oamenii sunt lasati sa astepte mai mult cu atat ei se simt mai umiliti, se simt desconsiderati si inferiori ca statut social. Deci, limbajul timpului poate fi utilizat pentru a manipula, supune si controla sau pentru a comunica respect si interes.

2. lipsa timpului; s-a constatat ca, in general, relatia de comunicare pozitiva se dezvolta proportional cu frecventa interactiunii (deci cu timpul petrecut impreuna). Timpul este perceput ca o resursa personala limitata, de aceea modul in care alegem sa il folosim comunica atitudinea noastra fata de cel care solicita o parte din aceasta resursa.timpul ca simbol pentru repetarea activitatilor; exista un ritm zilnic al activitatii, anotimpurile impun anumite activitati si un anume fel de viata, sarbatorile si ritualurile sunt marcate de timp ( oamenii de afaceri stiu ca in preajma sarbatorilor de iarna se cumpara mai mult si se munceste mai putin).








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1073
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site