Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE



AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracte
EconomieTransporturiTurismZootehnie

Comportamentul IntreprinzatoruluI in afaceri

afaceri

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Analiza ratelor de structura ale activului
CONCEPTUL DE STRATEGIE
COMPANIILE DE TIP E – BUSINESS. MANAGEMENTUL LOR - MODELE DE AFACERI PE INTERNET
Anomaliile clasice gasite pe marile piete financiare
'METODOLOGIA B.I.R.D.'
Franciza in Europa de Vest
AFACERI PE WEB (e-Business)
CONCEPTUL DE EFICIENTA ECONOMICA A INVESTITIILOR
RESURSELE NECESARE DERULARII UNEI AFACERI
Consecintele deschiderii procedurii insolventei, in general

TERMENI importanti pentru acest document

comportamentul intreprinzatorului in afaceri : : manifestarea intreprinzatorului in mediul de afaceri : comportamentul in afaceri : comportamentul intreprinzatorului de succes :

Comportamentul IntreprinzatoruluI in afaceri

Cuprins

Comportamentul intreprinzatorului in afaceri 

1  Spiritul antreprenorial si aptitudini in comportamentul in afaceri

2   Conditii legislative in actiunile antreprenoriale

2.1.  Cadrul legal de actiune al antreprenoruluii.

2.2.  Relatii antreprenoriale cu mediul de afaceri.

3   Piata si oportunitatile acesteia.

3.1. Analiza externa a mediului de afaceri.

3.2. Analiza clientilor prin politici de marketing.

3.3. Sursele de informatii interne si externe in fundamentarea deciziilor in afaceri.

4    Planul de afaceri

4.1. Etapele elaborarii planului de afaceri al intreprinzatorului

4.2. Evaluarea rezultatelor afacerii

4.3.Continutul planului de afaceri.

5    Comportamentul in afaceri al intreprinzatorului.

5.1.  Libertatea contractuala si limitele ei.

5.2.  Contracte si garantii comerciale in afaceri.

5.3.  Tipuri de comportament in afaceri.

5.4.  Raspunderea in afaceri.

6             Reusita in afaceri a intreprinzatorului.

6.1     Modele de reusita in afaceri.

6.2    Determinarea factorilor de risc in afaceri.

6.3     Factori de succes in comportamentul in afaceri.

 

 

            7 Protectia  consumatorilor pe plan national si international

                7.1 Protectia consumatorilor teorie si realitate

                7.2 Problematica protectiei consumatorilor pe plan international

                7.3 Protectia consumatorilor in Romania

                        3.1 Cadrul legal si institutional national privind protectia

                                consumatorilor

                        3.2 Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor

                                   (A.N.P.C.)

                 7.4 Perspective ale protectiei consumatorilor in tara noastra

                         Concluzii: Bibliografice

      ANEXA : PLANUL DE AFACERI al unei societati - 

         


Argument

Plecand  de la aptitudinile viitorului antreprenor si culminand cu diverse modele de reusita in afaceri , aceasta lucrare impreuna cu cele sase capitole ale sale, vine sa intareasca ideea ca intr-o economie de piata, numai un comportament managerial adecvat poate dezvolta si asigura durabilitatea unei afaceri.

Se cunoaste faptul ca in medie, n functie de conditiile pietei o afacere are un debut promotional, un succes de durata, dupa care se stinge treptat. Identificarea fiecareia din aceste cicluri din viata afacerii poate inlatura sau indeparta momentul sfarsitului.

Poate si de aceea, primele doua capitole ne fac cunostinta cu mediul  „legal” si cel extern al afacerii, ilustrand momentul propice si obiectul afacerii , alese in functie de sursele de informatii interne sau externe, economice, geografice sau politice care stau la baza deciziei intreprinzatorului.

Urmeaza structurarea planului de afaceri prefatata de istoricul  firmei, si precedata de etapele de analiza a rezultatelor si factorilor care au condus la momentul actual de dezvoltare. Evaluarea afacerii se face pe baza suitei de indicatori economico-financiari de rezultat sau de efect.

Un comportament de succes implica initierea antreprenorului in relatii contractuale comerciale care sa-i asigure intreprinzatorului contacte cu furnizori, clienti sau institutii financiare absolut necesare in viata afacerii. Indiferent de modalitatea de abordare a acestora , intreprinzatorul trebuie sa fie constient de raspunderile de natura civila sau penala pe care  le implica actiunile sale, si despre care a fost necesar sa  vorbim in capitolul cinci al lucarii

Pe parcursul lucrarii am aratat ca orice actiune a intreprinzatorului, fundamentata pe un plan de afaceri adecvat conditiilor realitatii exterioare, comporta un risc si proportional un  succes. In randurile care urmeaza am aratat care sunt factorii de risc si cum se obtine reusita in afaceri.

Elaborarea aceste lucrari mi-a dat posibilitatea sa identific cunostintele care ma pot conduce la realizarea unui plan de afaceri model pentru cei care doresc sa cunoasca gustul succesului in micile afaceri pe care le vor initia si desfasura.

Lucrarea se doreste a fi un  document de informare pentru toti cei care vor sa initieze sau sa desfasoare o afacere, oferindu-le posibilitatea sa identifice factorii din mediul extern , precum si posibilitatea unei analize si evaluari  a concurentei , a cerintelor pietei  ca principale elemente in actiunile si deciziile  antreprenoriale prezente si de perspectiva .


Capitolul 1

Spiritul antreprenorial

Intr-un sistem economic liber bazat pe libera initiativa , antreprenorul este persoana care isi dedica timpul viata si energia pentru a conduce o afacere proprie si pentru a produce bunuri si servicii maximizandu-si beneficiile.

Antreprenorul este o persoana care propune si realizeaza o afacere, un om de afaceri; e trebuie sa fie o personalitate credibila, inzestrat cu vointa si o motivatie puternica, precum s cu competente profesionale si manageriale care determina orientarea spre satisfacerea optimi a consumatorilor.

Indeplinirea rolului asumat cu deplin succes depinde de calitatile si personalitate; antreprenorului, si anume de: insusirile intelectuale, temperamentale si de caracter, deprinderi abilitati, aptitudini si competenta dobandite prin invatare si experienta.

Spiritul antreprenorial este combinatia optima intre capacitatea de a lua decizii, inovatie si risc, in conditii de incertitudine si risc . generate de evolutia pietei.

*      Asigura dezvoltarea economica prin asumarea riscului de a oferi noi produse si servicii si a initia noi activitati.

*      Right Arrow Callout: ROLUL
Antrepre-
norului
Dinamizeaza crearea de noi locuri de munca.

*      Decide alocarea resurselor spre producerea de noi bunuri si servicii.

*      Mareste si diversifica oferta

*      Asigura cresterea economica prin profitul urmarit

*      Optimizeaza concurenta

Caracteristici si aptitudini in afaceri

Motto:„Cred ca este foarte important, indiferent daca lucrezi in sectorul public sau privat, daca lucrezi intr-o uriasa institutie de stat sau in firma ta proprie, sa incerci ceva nou, sa inveti ceva nou, indiferent de drumul tau in viata. '

                                                 (Tom Peters - BBC - Marshal Plan of the Mind 1998)

Antreprenorul care demareaza o afacere beneficiaza de un set de avantaje comparativ cu intreprinderile de mari dimensiuni. Aceste avantaje includ capacitatea de inovare, flexibilitatea, comunicarea permanenta cu angajatii si oportunitatea de a obtine rasplata financiara si independenta.

Text Box: ANTREPRENORUL
BENEFICIAZA DE
AVANTAJE CUM AR FI:
v	INOVAREA
v	FLEXIBILITATEA
v	COMUNICAREA
v	PROFITUL
v	INDEPENDENTA

INOVAREA

Antreprenorii sunt in mod frecvent inovatori de produse si servicii, atat pe piata produselor industriale cat si pe piata bunurilor de consum, independenta antreprenorilor permite acestora punerea in practica a ideilor pentru produse, procese sau servicii noi sau perfectionate, ceea ce nu ar fi intotdeauna posibil si in marile intreprinderi.

Un singur produs de succes pentru o intreprindere mica poate fi atat de nesemnificativ pentru o firma de mari dimensiuni, incat nici nu va fi introdus in fabricatie.

FLEXIBILITATEA

Societatile mari dau dovada de o flexibilitate mai redusa in raport cu IMM-urile, ca urmare a structurilor complexe de organizare si a cheltuielilor mari de regie. Deoarece decizia in cadrul micilor afaceri depinde uneori chiar de una sau de doua persoane, managementul si resursele umane sunt mai usor adaptabile ia schimbarile determinate de conjunctura pietei.

Majoritatea nu au investitii de volum mare in constructii industriale sau echipament, ceea ce le permite sa reactioneze rapid la schimbarile conditiilor de piata sau sa adapteze produsele la caracteristicile cererii mai usor decat intreprinderile mari.

COMUNICAREA PERSONALA   EFICIENTA

Micile afaceri se pot dezvolta si datorita atentiei pe care o acorda antreprenorul clientilor si nevoilor exprimate de acestia, furnizorilor si angajatilor. Vanzarile se bazeaza mai ales pe calitate si service decat pe cantitate si pret, ca in cazul concurentilor „supradezvoltati'.

Atat managerii cat si angajatii beneficiaza de libertate in decizii, de o varietate de responsabilitati si directii de actiune, ceea ce incurajeaza initiativa si creatia ca urmare a comunicarii directe intre antreprenor si resursele umane.

PROFITUL

Antreprenorul lupta asumandu-si riscuri pentru o finalitate financiara bine definita: profitul. Chiar daca o serie de mici afaceri dau faliment, ispita profitului ii determina pe antreprenori sa intre in afaceri pentru ei insisi. Odata afacerea demarata, din momentul in care genereaza profit investitorul se afla pe drumul propriei independente financiare.

INDEPENDENTA

Antreprenorii au un grad de libertate care nu este caracteristic si managerilor din mari societati comerciale, libertate care incurajeaza motivarea personala. Deseori, aceasta libertate presupune dreptul de a munci mai mult, intr-un program prelungit comparativ cu statutul d angajat intr-o societate.

In lucrarea „Managers of the year 2000' William H. Newmann asociaza managerulu performant urmatoarele trasaturi esentiale:

*      integritate  de caracter

*      initiativa si capacitate de risc

*      spirit previzionar

*      flexibilitate

*      Right Arrow Callout: Trasaturi
antreprenoriale
mobilitate intelectuala

*      receptivitate si adaptabilitate la schimbare

*      devotament fata de angajati

*      putere de convingere

*      empatia, care este o aptitudine a personalitatii umane care intervine in orice fel de relatii interumane si presupune transpunerea in psihologii partenerului pentru a-i anticipa intentiile, conduita si pentru a comunica eficient si in consens.

Analizand personalitatea antreprenorului se poate reliefa necesitatea unor capacitati :

*      capacitatea de a comunica eficient, de a coopera, leadership*

*      Right Arrow Callout: Capacitati
antreprenoriale
capacitatea de a inspira incredere prin tenacitate si vointa

*      capacitatea de a exercita atractie asupra celor din jur

*      capacitatea de a conceptualiza, curajul de a inova

*      capacitatea de autocontrol, dar si de control al tuturor activitatilor

Pentru un antreprenor este esential de a-si insusi tehnicile de comunicare si de comportare de a infrunta cu vointa si curaj provocarile mediului concurential.


Capitolul 2

2.1. Cadrul legal de actiune al antreprenorului

 Tabel comparativ al soc. comerciale

Conf Legii nr. 31/1990)

Forma

Actul

Capital social

Numar

Denumirea

Raspunderea

Modul de transmitere a

juridica

constitutiv

minim

asociati

contributiei asociatilor

asociatilor

partilor sociale

Societate in

contract de

Nu este

minimum 2

parti sociale (art.

nelimitata si

intre asociati cu

nume

societate - act

precizat

 

 

solidara

acordul unanim

colectiv

constitutiv

 

 

 

 

prin mostenire

(SNC)

 

 

 

 

 

— netransmisibile

 

 

 

 

 

 

tertilor daca nu s-a

 

 

 

 

 

 

prevazut in contract

Societate in

contract de

Nu este

minimum 2

parti sociale

comanditari

intre asociati cu

comandita

societate - act

precizat

comanditar

 

pana la

acordul unanim

simpla

constitutiv

 

comanditat

 

concurenta

- prin mostenire

(SCS)

 

 

 

 

capitalului

-netransmisibile

 

 

 

 

 

social subscris

tertilor daca nu s-a

 

 

 

 

 

comanditati

prevazut in contract

 

 

 

 

 

nelimitat si

 

 

 

 

 

 

solidar

 

Societate pe

- contract de

25000000 lei

minimum 5

actiuni

pana la

actiuni

actiuni

societate

 

 

nominative   sau

concurenta

nominative prin

(SA)

- statut - act

 

 

la purtator

capitalului

declaratie in

 

Constitutiv, ca

 

 

 

social subscris

registrul

 

inscris unic

 

 

 

 

actionarilor si

 

 

 

 

 

 

mentiune pe actiune

 

 

 

 

 

 

actiuni la purtator

Societate  in

- contract de

25000000 led

minimum 5

actiuni

comanditari

actiuni

comandita

societate

 

 

nominative sau

pana la

nominative prin

pe     actiuni

- statut - act

 

 

la purtator

concurenta

declaratie in

(SCA)

Constitutiv,

 

 

 

capital subscris

registrul

 

inscris unic

 

 

 

comanditati

actionarilor si

 

 

 

 

 

nelimitat ti

mentiune pe actiune

 

 

 

 

 

solidar

actiuni la

 

 

 

 

 

 

purtator prin simpla

 

 

 

 

 

 

traditiune

Societate cu

contract      de

2000000 lei

minimum 2

parti sociale ce

pana la

- Intre asociati

raspundere

societate

 

maxim 50

nu pot fi

concurenta

— prin succesiune

limitata

- statut - act

 

 

reprezentate prin

capitalului

catre terti numai

(SRL)

Constitutiv, ca

 

 

titluri

social subscris

cu aprobarea

 

inscris unic

 

 

negociabile

 

asociatilor ce

 

 

 

 

 

 

reprezinta 3/4 din

 

 

 

 

 

 

capitalul social

Societate cu

statut - act

2000000 lei

 

parti sociale ce

pana la

- prin vointa

raspundere

constitutiv

 

 

nu pot fi

concurenta

asociatului unic,

limitata cu

 

 

 

reprezentate prin

capitalului

acesta avand

actionar unic

 

 

 

titluri

social

drepturile si

 

 

 

 

negociabile

subscris

obligatiile AGA

Activitatea antreprenorilor este marcata de optiuni, oportunitati, decizii si responsabilitati.

Optiunea pentru cea mai convenabila forma juridica a afacerii se va face luand in considera­re: obiectul de activitate si extinderea acesteia, numarul partenerilor, capitalul social necesar si cel disponibil, gradul de raspundere al partenerilor si caracteristicile specifice pentru fiecare forma juridica in conformitate cu legislatia in vigoare,

Reglementarile legale recente prevad simplificarea modalitatii de initiere si inmatriculare a societatii comerciale.

Etapele necesare inregistrarii unei societati comerciale

Autentificarea actului constitutiv

Depunerea capitalului social (evaluare prin certificat de evaluare)

Obtinerea certificatului de cazier

Inmatricularea in registrul comertului - comunicare Ia Monitorul Oficial

Inregistrarea fiscala la Ministerul Finantelor

Deschiderea contului bancar pe baza certificatului de inmatriculare si a actului constitutiv

Obtinerea avizelor de functionare

Cererea de inmatriculare a societatii la Registrul Comertului va fi insotita :

Ø      actul constitutiv al societatii

Ø      Right Arrow Callout: INMATRICULARE

dovada efectuarii varsamintelor in conditiile actului constitutiv (depunerea capitalului social)

Ø      acte privind proprietatea asupra aportului in natura si dovada dreptului de folosinta asupra sediului

Ø      declaratia pe proprie raspundere a fondatorilor, administratorilor si a cenzorilor

Organizarea si conducerea societatii comerciale este realizata prin deciziile Adunarii generale care include toti actionarii sau asociatii.

Adunarile generale sunt ordinare, reunite cel putin o data pe an sau extraordinare, intrunite ori de cate ori este necesar a se lua hotarari privind:

*      schimbarea formei juridice a societatii

*      schimbarea sediului

*      Right Arrow Callout: Hotarari
Extraordinare ale
A.g.a.

schimbarea obiectului de activitate

*      majorarea capitalului social sau reducerea

*      fuziunea cu alte societati

*      modificari ale actului constitutiv

*      fuziunea cu alte societati sau divizarea

*      dizolvarea anticipata a societatii

Cu privire la dizolvarea societatii, legislatia in vigoarea precizeaza ca societatea se dizolva prin:

Ø      imposibilitatea realizarii obiectului de activitate sau realizarea acestuia

Ø      hotararea Adunarii Generale

Ø      declararea nulitatii societatii

Ø      falimentul societatii

2.2. Relatii antreprenoriale cu mediul de afaceri

Relatiile antreprenoriale sunt privite in raport cu mediul extern economic, tehnologic, socio-demografic, legislativ si cultural, studierea acestora fiind utila deoarece evidentiaza caracterul amplu al activitatii antreprenoriale si implicarea acesteia in viata comunitatii.

Relatiile antreprenoriale constau in fluxurile reciproce de informatii si responsabilitati ce se constituie intre antreprenori si clienti, angajati, actionari si comunitatea locala.

LA NIVELUL MEDIULUI INTERN:

*      Relatiile cu consumatorii individuali si institutionali reprezinta esenta conceptului de marketing al afacerii si constau in recunoasterea nevoilor exprimate de consumatori, realizarea unei oferte de produse si servicii care sa se plieze pe aceste nevoi

*      Relatiile cu clientela se mentin si dupa vanzare, asigurandu-se astfel premisele pentru crearea de piete-tinta necesare antreprenorului pentru produsele si serviciile oferite.

*      Relatiile cu angajatii decurg din intelegerea diferentei dintre obiectivele individuale si obiectivele generale ale intreprinderii, a motivatiilor angajatilor si din importanta relatiilor umane si managementul intern.

LA NIVELUL MEDIULUI EXTERN:

*      Relatiile cu comunitatea decurg din asumarea responsabilitatilor sociale in raport cu bunastarea societatii, prin contributia la dezvoltarea de programe educationale, sociale, in domeniul sanitar, de protectie a mediului natural, contribuind astfel la binele intregii comunitati.

*      Relatiile cu institutiile financiare - afacerile nu ar functiona fara institutiile financiare care asigura produsele necesare prin creditare si furnizeaza o serie de servicii financiare oferind si o varietate de oportunitati de investitii.

*      Relatiile publice creeaza conexiunea antreprenorilor cu diferitele grupuri de public cu care dezvolta relatii constante: clientii, actionarii, angajatii si furnizorii.

Capitolul 3

3.1. Analiza externa a meiului de afaceri

Obiectivul analizei este de a asigura competitivitatea intreprinderii (afacerii) prin adaptarea capacitatilor ei la exigentele mediului extern

Din punct de vedere practic, analiza-diagnostic a mediului extern permite optimizarea profitului, descoperirea de ocazii favorabile pentru dezvoltarea afacerii, atragerea unui numar sporit de clienti, realizarea unei imagini de ansamblu a activitatilor firmei.


Procesul trebuie sa inceapa cu identificarea misiunii si a obiectivelor firmei:

ISTORIA obiectivelor, politicilor si realizarilor firmei

PREFERINTELE ACTUALE ale antreprenorului

CONJUNCTURA PIETEI

RESURSELE DISPONIBILE

CAPACITATILE SPECIFICE

Right Arrow Callout: Misiunea viitoarei afaceri

prin

 


Organizatiile elaboreaza declaratii in legatura cu misiunea urmarita si care trebuie sa defineasca orizontul competitional in care va actiona si sa se concentreze asupra unui numar limitat de obiective.

v     domeniul de activitate constand in prezentarea succinta a activitatilor ce vor fi prestate de firma intr-unui sau mai multe domenii de activitate

v     produsele si domeniile de utilizare

v     Right Arrow Callout: Declaratiile Misiunii 
capacitatea tehnologica la care apeleaza firma

v     segmentul de piata caracterizand piata-tinta si tipul de consumatori vizati

v     extinderea pe verticala care exprima numarul de verigi parcurse de ia momentul aprovizionarii cu materii prime pana la distribuirea produsului

v     extinderea geografica se refera la aria de piata pe care va actiona antreprenorul prin firma constituita

v     obiectivele financiare (cota de piata, cifra de afaceri, profit

Mediul economic poate fi descris cu ajutorul unor indicatori macroeconomici:

ü      Resursele macroeconomice pentru nivelul de trai (PIB/locuitor, valoarea fondului de consum/locuitor)

ü      Veniturile populatiei - distributia veniturilor nete lunare pe o persoana, veniturile reale pe o persoana

ü      Consumul si structura consumului populatiei, oferta de produse

Evaluarea mediului economic prin indicatori microeconomici:

ü      fluctuatiile cererii si ofertei de produse si servicii

ü      tendintele consumului,

ü      dimensiunile importului si ale exportului,

ü      nivelul preturilor, nivelul dobanzilor.

ü      conjunctura pietei determinata si de factori sezonieri (piata serviciilor turistice) si de factori accidentali (inundatii, seceta, conflicte sociale).

ü      caracteristicilor consumatorilor reali si potentiali.

ü      schimbarile din mediul tehnologic, deoarece duc la schimbarea obiceiurilor de consum.

3.2. ANALIZA CLIENTILOR, CERERII SI SEGMENTAREA PIETEI

In analiza clientilor se urmaresc aspecte legate de:

Ø      segmentele de consumatori actuali si potentiali vizate;

Ø      frecventa de cumparare a produsului sau serviciului;

Ø      nevoile si reactiile clientilor la actiunile intreprinse.

Pentru a fi inteles comportamentul clientilor trebuie analizat in functie de trei etape: pre-cumpararea, cumpararea si post-cumpararea. in practica, fiecare etapa presupune o succesiune de demersuri:

*      constientizarea nevoii , cunoasterea obiceiurilor de consum (scale de preferinte )

*      prospectarea pietei, prin chestionare

*      analiza alternativelor, achizitionarea si utilizarea produselor,

*      exprimarea satisfactiei sau insatisfactiei fata de produse.

ANALIZA CERERII

Etapa urmatoare in analiza externa consta in investigarea cererii, cel mai important domeniu al studiului de piata. A promova activitatea de marketing inseamna a organiza intreaga afacere in functie de publicul-tinta.

Colectivitatea care constituie consumatorii tinta este divizata in grupuri omogene de consumatori, denumite segmente de piata, iar procesul de divizare al pietei in astfel de grupuri constituie procesul de segmentare a pietei.

Cloud Callout: Prin cercetarea pietei se poate face distinctia intre 
a)	nonconsumatori absoluti si relativi 
b) cumparatori si utilizatori finali.


Criterii de segmentare a pietel-tinta

1. Geografice

- Aria teritoriala (regionala) - Dimensiunea pietei - Dimensiunea localitatii - Densitatea populatiei

- Mediul climatic

2, Demografice

-Varsta -Sexul - Dimensiunea si structura menajului (familia) -Ocupatia - Religia

3. Psihografice

- Nevoi, motive, preferinte, atitudini -Categoria sociala - Stilul de viata - Modul de petrecere a timpului liber - Trasaturi de personalitate

4. Comportamentale

 Statutul de consumator (initial, curent, potential) - Beneficiile urmarite - Frecventa cumpararii - Pregatirea pentru cumparare (intentioneaza, este interesat, doreste) - Atitudinea fata de oferta firmei  - Loialitate fata de marca produsului

 

ANALIZA CONCURENTEI

Un rol important in descifrarea oportunitatilor pietei fi are analiza competitorilor, Pentru a se indivi­dualiza in raport cu cei cu care isi disputa pietele de desfacere, furnizorii si resursele umane, intreprinza­torii si managerii unei viitoare afaceri trebuie sa se adreseze nevoilor clientului cu produse atractive, concurentiale. Pentru realizarea acestui obiectiv ei trebuie sa cunoasca;

*      situatia pietelor ocupate de competitori si loialitatea clientilor;

*      capacitatea concurentiala a adversarilor: punctele foite si slabiciunile;

*      furnizorii competitorilor;

*      politica in domeniul resurselor umane;

*      obiectivele in domeniul dezvoltarii si inovarii produselor/serviciilor,

*      politicile de marketing: pret, distributie, tehnici de promovare;

*      imaginea firmelor concurente in randul consumatorilor.

Diagnosticul mediului extern pe baza analizelor mentionate permite determinarea oportunitatilor de piata.

Oportunitatile de piata apar atunci cand se realizeaza  combinatia de fenomene de piata care permite initierea si organizarea actiunilor in vederea penetrarii pe o piata tinta.

Oportunitatile si amenintarile (riscurile) reprezinta in concluzie evolutii ale mediului cu efect previzibil pozitiv, respectiv, negativ pentru viitoarea afacere, rezultand din analiza externa, si pot fi intelese prin punctele forte ale antreprenorului.

Intre atuurile demne de luat in considerare pot fi  avantajul concurential si cel distinctiv.

§   Avantajul concurential este un atu pe care il poseda afacerea la un moment dat si pe care concurentii nu il au, dar nimic nu ii impiedica pe competitori sa il combata.

§   Avantajul distinctiv este o caracteristica specifica sau un avantaj particular pe care concurentii nu H au si nu au posibilitatea imediata de a-l obtine.

O data cunoscute oportunitatile de piata, punctele forte si punctele slabe ale viitoarei afaceri este esentiala fundamentarea optiunii privind obiectul de activitate

TIP

SURSA

PRINCIPALELE INFORMATII FURNIZATE

INTERNE

CERCETARE-DEZVOLTARE

• inovatiile concurentei ca urmare a contactelor cu comunitatea stiintifica

PROSPECTAREA SURSELOR DE APROVIZIONARE Sl A PIETELOR DE DESFACERE

• informatii asupra practicilor si strategiilor concurentei

EXTERNE

PRESA ECONOMICA INTERNET

• informatii asupra concurentei, intentiile clientelei, conditii economice si socio-politice generale

-CAMERA  DE  COMERT  SI INDUSTRIE -ORGANE SPECIALIZATE IN INFORMATIE ECONOMICA

• informatii diverse prezentate in rapoarte si alte documente administrative difuzate

PRESA PROFESIONALA DIFUZATA DE ASOCIATII

• informatii asupra firmelor membre ale sectorului de activitate

PRESA LOCALA

• date asupra firmelor din aria de piata (achizitii, proiecte de investitii, recrutari personal)

RAPOARTELE ANUALE ALE FIRMELOR

• indicatii financiare despre firme ti proiecte de dezvoltare

BANCI  SI  INTERMEDIARI FINANCIARI

• informatii asupra situatiei financiare a firmelor

CLIENTI ACTUALI, FURNIZORI, DISTRIBUITORI

• informatii de practica comerciala

.

3.4. Surse de informatii interne sau externe


Capitolul 4

Planul de afaceri: structura sl fundamentare

4.1.Etapele elaborarii planului de afaceri.

Trecerea la economia de piata a impus reconsiderarea activitatii economice in termeni de profitabilitate si competitivitate. Dezvoltarea activitatii economice in urma indeplinirii acestor doua concepte presupune utilizarea de instrumente de prefigurare a rezultatelor actiunilor demarate.

In acest scop este utilizat pe scara larga un document denumit plan de afaceri in care se precizeaza intentiile manageriale ale unei intreprinderi existente sau in viitor, metodele folosite la indeplinirea acestora, precum si rezultatele calculate anticipat pentru o perioada determinata de timp.

Planul de afaceri este un studiu complex ce include indicatori financiari, caracteristici de piata, factori de previziune etc. care se elaboreaza in vederea demararii unui proiect nou (afacere), in cazul in care intreprinderea solicita credite pentru investitii sau restructurare, pentru constituirea unei societati mixte, in caz de fuziune sau divizare.

Planul de afaceri trebuie sa fie in egala masura realist, viabil, credibil si sa cuprinda indicatori economico-financiari si tehnici, ce pot fi realizati in intervalul previzionat, astfel incat, fie sa permita identificarea concreta a unor obiective viitoare, fie sa favorizeze investitorilor de capital, bancilor sau altor agenti economici cunoasterea starii actuale si de perspectiva a intreprinderii in competitie cu alti parteneri.

De stabilirea clara a obiectivelor strategice si de fundamentarea indicatorilor depinde conturarea adecvata a solutiilor si masurilor concrete care permit realizarea obiectivelor propuse.

Etapele elaborarii planului de afaceri


A.        ETAPA ORIENTARII

-  stabileste scopul principal al afacerii prin intermediul unei declaratii de intentie in care se pot mentiona afacerile avute in vedere de societatea comerciala (iar, adesea, afacerile pe care societatea le exclude), produsele si pietele firmei, valorile majore menite sa reglementeze activitatea managerilor si angajatilor, diferentele (pozitive si negative) dintre societatea comerciala si concurentele care opereaza in cadrul aceleiasi industrii.

B.        ETAPA ORGANIZARII

-     cuprinde planificarea activitatii intreprinderii, precum si procesarea datelor si a informatiilor.

Perioadele planificate trebuie sa corespunda in egala masura perspectivei strategice pe termen lung si celei operationale pe termen scurt, oferind posibilitatea unei revizuiri frecvente si regulate a planului pe baza unor masuri corective impuse de modificarea datelor de ansamblu (caracteristica si structura pietei, dinamica intreprinderii, tendintele pietei financiare si de capital etc).

C.        ETAPA ANALIZEI

-     presupune efectuarea unei diagnoze a afacerii curente sub aspectul pietei si a mediului de functionare, a resurselor, calificarea profesionala, a punctelor slabe si punctelor forte, oportunitatile si riscurile intreprinderii.

D.  ETAPA PLANIFICARII

v     stabilirea si ierarhizarea obiectivelor (strategice si operationale),

v     identificarea limitelor si impartirea lor in externe societatii comerciale (legi si reglementari, opinie publica, reactia concurentei) si interne (lipsa personalului calificat, costul ridicat al unei optiuni ce poate antrena o mare parte din resursele financiare etc.),

v     stabilirea obiectivelor cantitative realiste, identificarea optiunilor, determinarea resurselor necesare,

v     proiectarea scenariilor si

v     formularea strategiei, indicarea sarcinilor si responsabilitatilor si obtinerea aprobarilor.

E.  ETAPA URMARIRII PLANULUI DE AFACERI

-       se realizeaza monitorizarea rezultatelor si rezolvarea situatiilor neprevazute aparute ca urmare a dinamicii activitatii societatii, pietei, concurentei etc.

Respectarea acestor etape contribuie la elaborarea unui plan de afaceri al carui continut general este exemplificat in tabelul urmator:

4.2. EVALUAREA REZULTATELOR AFACERII

Intreprinderea, ca entitate juridica si economica cunoaste, in decursul activitatii sale, necesitatea de a imbunatati performantele sau strategiile.

Performanta economica a intreprinderii, numita si eficienta economica, are o sfera larga de cuprindere care sintetizeaza la nivelul intreprinderii rezultatele obtinute in gospodarirea patrimoniului (a tuturor resurselor) in vederea maximizarii profitului. Totodata, performanta economica are o sfera larga de cuprindere, in esenta, reflectand raportul dintre efecte si eforturi.

Rectangular Callout: Informatiile necesare in vederea masurarii performantei economice se obtin din: 

Ú	contabilitatea analitica, din bilantul contabil si anexele acestuia, contul de profit si pierdere,

Ú	analiza realizarii pierderilor bugetului de venituri si cheltuieli,
Ú	investigarea si evaluarea starii tehnice a intreprinderii si a desfasurarii proceselor tehnologice, studii de marketing, din analiza bonitatii si a previziunilor financiare.


SECTIUNE

CUPRINS

OBSERVATII

1. Sumar

ü                  scurta prezentare a tuturor sectiunilor planului de afaceri;

ü                  identificarea si accentuarea beneficiilor clientilor;

ü                  prezentarea concisa a produselor (serviciilor), a managementului.

permite studierea in detaliu  sectiunilor de interes ale planului

2.Declaratie de intentie

scop; conceptie; valori esentiale (indicatori financiari); limite.

intelegerea obiectivelor societatii

3.intreprinde-

rea

ü                  scurt istoric al intreprinderii;

ü                  prezentarea generala (date de identificare, capital social, structura organizatorica;

ü                  obiective ti valori principale;

ü                  caracteristicile mediului de functionare;

-identificarea principalilor factori de succes, a punctelor forte si a punctelor slabe ale intreprinderii

4.Planul de productie

ü                  achizitii si rularea materialelor;

ü                  tehnologia de productie si fluxul tehnologic;

ü                  capacitati de productie;

ü                  nivelul stocurilor.

aspectele specifice ale intreprinderii (procesul de productie,  licentele, amplasamentul etc.)

5.Planul de marketing –comercializa-

re

ü             prezentarea principalelor produse

ü             sinteza analizei de piata (populatie, consum, cota de piata, felul si dimensiunea concurentei);

ü             strategii de marketing (preturi practicate, calitatea, promovarea etc.)

ü             metode de vanzare si puncte de desfacere;

ü             reclama si canale de distributie; principalele contracte de vanzari; garantii pentru produse

 caracteristicilor novatoare ale produselor sau serviciilor; - se pune accent pe analiza de marketing

6. Planul financiar

ü             bugetul de venituri si cheltuieli pentru perioada urmatoare;

ü             proiectarea investitiilor si surselor de finantare;

ü             determinarea fluxului de numerar (cash ■ flow);

ü             indicatori de masurare a performantei economice a intreprinderii;

ü             riscurile activitatii viitoare .

indicatori tehnici si economico-financiari

7.Anexe

contracte; prospecte; diagrame; desene sau planuri ale produselor ^

pentru intelegerea planului

4.3. Continutul planului de afaceri


                              Capitolul 5

 Comportamentul in afaceri.

5.1. Libertatea contractuala si limitele ei.

Orice intreprinzator isi poate manifesta liber vointa, potrivit intereselor sale. Vointa sa este tarmurita doar de dispozitiile legale restrictive care vizeaza in principal ordinea publica si bunele moravuri, astfel cum sunt aratate in articolul 5 din Codul civil roman.

Libertatea de vointa inseamna, in domeniul afacerilor, libertatea de a contracta, adica manifestarea libera a vointei intreprinzatorului in sensul nasterii, modificarii, transmiterii sau stingerii unor drepturi si obligatii. Libertatea de a contracta apare astfel ca o expresie a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Libertatea contractuala consta in dreptul unui intreprinzator de a incheia orice contract doreste, cu partenerul pe care il alege si cu clauzele pe care partile le convin, singurele limite impuse fiind ordinea publica si bunele moravuri.

Principiul libertatii contractuale genereaza cateva consecinte asupra raporturilor de afaceri dintre intreprinzatori, consecinte care pot fi rezumate astfel:

a)  libertatea in exprimarea vointei la incheierea contractului;

b)  libertatea probelor in litigiile comerciale;

c)  libertatea solutionarii litigiilor pe oricare din cele doua cai posibil de urmat.

 


Prima dintre cele trei consecinte nu se refera doar la libertatea deplina in alegerea partene­rului de afaceri sau a clauzelor contractuale, ci si la posibilitatea de a-si exprima vointa de contrac­tare in forma scrisa sau verbala. Prin urmare, contractul este valabil incheiat prin simplul acord de vointa al partilor, indiferent de forma in care se manifesta acordul.

Potrivit regulilor dreptului comercial, incheierea contractelor poate fi facuta in forma scrisa autentica sau sub semnatura privata (scrisoare, telex, fax ) sau in forma orala (fata in fata, telefonic etc.), importanta fiind concordanta de vointe ale intreprinzatorilor. Numai in mod exceptional, legea pretinde forma scrisa obligatorie pentru valabilitatea actului (exemplu: contractele de vanzare-cumparare a terenurilor, contractele de ipoteca imbraca forma autentica sub sanctiunea nulitatii lor, iar alte acte juridice precum cambia, biletul la ordin sau cecul imbraca forma scrisa).

Cea de-a doua consecinta deriva din prima si se sintetizeaza in faptul ca obligatiile comerciale ale intreprinzatorilor pot fi dovedite cu orice mijloace de proba admise de dreptul civil roman, si chiar cu mijloace de proba specific comerciale, cum ar fi facturile acceptate, corespondenta comerciala, registrele comerciale etc.

in privinta solutionarii litigiilor comerciale, legislatia procedurala este cel mai putin restrictiva, in sensul ca permite apelarea la doua cai jurisdictionale, si anume: pe de o parte, este vorba despre solutionarea litigiilor prin apelarea la instantele judecatoresti ordinare, iar pe de alta parte, este vorba despre solutionarea litigiilor pe calea arbitrajului comercial, o jurisdictie privata in care judecatorul este un arbitru ales de catre parti.

Libertatea contractuala are incidente inclusiv asupra unor aspecte legate de pretul din contract, de locul de plata a pretului sau de locul de predare a marfii, de modalitatea de plata a acestuia sau de moneda in care se va plati.

Conditiile esentiale pentru incheierea valabila a unul contract

Legea civila este cea care stabileste conditiile obligatorii si generale pentru incheierea valabila a unui contract civil sau comercial de catre orice intreprinzator. Articolul 948 din Codul civil roman dispune ca acestea sunt urmatoarele:


Capacitatea de a incheia contracte este aptitudinea intreprinzatorului de a deveni titular de drepturi si obligatii prin incheierea de contracte cu partenerii sai de afaceri. Capacitatea de a contracta este o specie a capacitatii juridice generale a individului si se dobandeste prin implinirea varstei de 18 ani, o data cu dobandirea capacitatii depline de exercitiu. Pentru a fi intreprinzator, conditia de varsta trebuie sa fie dublata de conditia lipsei interdictiei judecatoresti sau a vreunei incapacitati speciale.

Conditia consimtamantului deriva din principiul libertatii contractuale, reflectand vointa intreprinzatorului de a-si asuma o obligatie. Valabilitatea obligatiei decurge din valabilitatea consimtamantului, adica hotararea exteriorizata de a incheia contractul. Manifestarea in exterior a dorintei de a semna un contract trebuie sa provina de la un intreprinzator cu discernamant, sa fie exprimata cu intentia declarata de a produce efecte juridice si sa nu fie facuta din eroare sau datorita unor interventii viclene ori violente din parte celuilalt partener de afaceri.

Obiectul contractului inseamna conduita partilor stabilita prin acel act, respectiv actiunile si inactiunile la care sunt indreptatite partile sau la care se obliga. Obiectul contractului trebuie mai intai sa existe in circuitul juridic civil (adica sa nu fie un bun interzis spre instrainare), sa fie un bun determinat sau determinabil, sa fie posibil de realizat si sa fie licit si moral, adica conform legii si bunelor moravuri.

Cauza contractului sau scopul acelui contract este de fapt obiectivul urmarit la incheierea afacerii. Pentru a fi valabila, cauza contractului va fi reala (obiectivul urmarit sa corespunda cu vointa reala a intreprinzatorului), licita si morala. In concluzie, cauza unui contract exprima cel mai bine interesele economice sau de alta natura ale partenerilor la afacere.

5.2. Contractele si garantii comerciale in afaceri

Viata economica diversificata a condus la crearea unei varietati pe masura a modalitatilor juridice generatoare de drepturi si obligatii. intreprinzatorii sunt cei care au contribuit la instituirea unui cadru juridic care sa reglementeze intelegerile contractuale si sa suplineasca vointa partilor acolo unde ea este lacunara, precum si cei care au condus la crearea de forme moderne de contracte comerciale.

A. Contractul de vanzare-cumparare

Operatiunile de vanzare-cumparare sunt cele mai frecvente in activitatea comerciala. Ele sunt legate de productia de marfuri, constituind instrumentul juridic principal prin care se realizeaza circulatia acestora.

Contractul de vanzare-cumparare comerciala este intelegerea prin care vanzatorul se obliga sa transmita dreptul de proprietate asupra unui lucru catre cumparator, care. la randul lui se obliga sa plateasca o suma de bani numita pret.

Ca orice contract, si contractul de vanzare-cumparare trebuie sa indeplineasca, pentru a fi valabil incheiat, conditiile de valabilitate stabilite de Codul civil, adica capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza,

v     Right Arrow Callout: Obligatiile  vanzatoruluiObligatia de a preda lucrul vandut, adica de a-1 pune la dispozitia cumparatorului si de a-i inmana acestuia toate accesoriile necesare pentru folosirea sa obisnuita; deasemenea, obligatia de predare a lucrului o inglobeaza si pe aceea de conservare a substantei bunului pana la predare;

v     Obligatia de garantie a folosintei netulburate si utile a lucrului. Garantia pentru folosinta netulburata presupune asigurarea oferita cumparatorului impotriva pierderii dreptului de proprietate asupra lucrului in situatia in care o terta persoana ar pretinde un drept real asupra aceluiasi bun. Garantia pentru folosinta utila a lucrului inseamna asigurarea cumparatorului de defectele ascunse ale bunului care existau in momentul vanzarii.


v     Right Arrow Callout: Obligatiile 
cumparatorului
Obligatia de plata a pretului - cumparatorul datoreaza pretul prevazut in contract, care trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil, si sa fie real. O clauza distincta din contract va trebui sa prevada data platii pretului, locul in care se va face plata si modalitatea de plata a acestuia (printr-o singura prestatie sau prin prestatii succesive).

v     Obligatia de a lua in primire lucrul vandut - este corelativa obligatiei vanzatorului de a preda lucrul si trebuie facuta la data si locul prevazute in contract.

v     Obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii -  cheltuielile de cantarire, masurare, transport al marfii vor fi suportate de cumparator.

Nerespectarea obligatiilor asumate prin contract atrage mai multe sanctiuni civile, dintre care cele mai importante sunt rezolutiunea contractului si executarea silita a vanzarii.

in cazul in care cumparatorul a platit pretul, iar vanzatorul refuza sa predea lucrul vandut, cumparatorul are dreptul sa ceara in instanta rezolutiunea contractului. Efectul rezolutiunii este repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului. Daca cumparatorul nu doreste rezolutiunea contractului, el are posibilitatea sa opteze pentru executarea silita a vanzarii, ceea ce inseamna obligarea vanzatorului pe cale judecatoreasca la predarea lucrului.

Nerespectarea obligatiilor contractuale poate atrage si sanctiuni pecuniare, fie sub forma penalitatilor de intarziere la executare, fie sub forma despagubirilor pentru executare defectuoasa.

Prin incheierea sa in conditiile legii, contractul de vanzare-cumparare produce anumite efecte juridice, dintre care cel mai important este transferul proprietatii si a riscurilor asupra bunurilor de la vanzator la cumparator si crearea unor obligatii reciproce si interdependente in legatura cu lucrul vandut si pretul stabilit.

Obligatiile ce se nasc din contractul de vanzare-cumparare sunt atat in sarcina vanzatorului, cat st in sarcina cumparatorului.

B. CONTRACTUL DE MANDAT COMERCIAL

Contractul de mandat comercial este intelegerea in temeiul careia o persoana denumita mandatar se obliga sa incheie in numele si pe seama persoanei care i-a dat imputernicirea, denumita mandant, anumite acte juridice care pentru mandant sunt operatiuni comerciale.

Obligatiile mandatarului

v     de a executa mandatul cu care a fost imputernicit ,inseamna realizarea operatiunilor comerciale intocmai cum s-a obligat, fara a depasi limitele imputernicirii.

v     sa aduca la cunostinta intreprinzatorului cu care va incheia afacerea faptul ca actioneaza in numele si pe seama altei persoana.

v     sa-1 instiinteze pe mandant despre executarea operatiunii comerciale. Orice intarziere in executarea acestei din urma obligatii poate atrage plata de despagubiri din partea mandatarului catre mandant.

Mandantul are obligatiile

v     de a pune la dispozitia imputernicitului toate mijloacele necesare pentru indeplinirea mandatului,

v     de a-1 remunera pe mandatar pentru serviciul efectuat.

C.        CONTRACTUL DE COMISION

Contractul de comision este intelegerea scrisa prin care o parte numita comisionar se obliga, pe baza imputernicirii data de cealalta parte, denumita comitent, sa incheie anumite operatiuni comerciale in nume propriu dar pe seama comitentului, in schimbul unei remuneratii denumita comision.

Obligatiile ce se nasc in sarcina partilor sunt identice cu cele de la contractul de mandat, cu deosebirea ca tertul intreprinzator cu care comisionarul a incheiat contractul va raspunde fata de acesta din urma si nu fata de comitent.

D.        CONTRACTUL DE GAJ

Gajul este o garantie reala ce se instituie intotdeauna asupra bunurilor mobile si prin care se asigura executarea obligatiilor asumate de intreprinzator in contracte. Contractul de gaj este un contract accesoriu, menirea sa fiind aceea de a garanta executarea unui contract principal (un contract de imprumut).

Contractul de gaj este intelegerea prin care o persoana preda un bun mobil altei persoane pentru garantarea executarii unei obligatii, cu posibilitatea pentru cea din urma ca in caz de nerespectare a obligatiei la scadenta sa poata valorifica bunul gajat.

Practica comerciala a condus la crearea unei forme moderne a contractului de gaj, care este gajul fara deposedare, potrivit caruia bunul gajat ramane in posesia persoanei care se obliga sa execute obligatia si abia la scadenta, in caz de neexecutare, persoana in favoarea careia s-a instituit gajul va putea sa-1 valorifice.

In ipoteza gajului cu deposedare, persoana care detine bunul pana la scadenta are obligatia sa-1 intretina si sa-1 restituie proprietarului in cazul in care obligatia a fost executata. De asemenea, este interzisa folosirea bunului pe toata durata derularii contractului principal.

5.3. Tipuri de comportament in afaceri

Ø      initiativa, staruinta si tenacitate;

Ø      sunt dispusi sa riste, dar cantaresc riscul

Ø      Right Arrow Callout: Calitati 
Profesionale
antreprenor
sunt orientati spre eficienta si calitate;

Ø      au un scop precis, isi exprima clar telurile;

Ø      stabilesc sarcini si le imbunatatesc permanent

Ø      sunt informati in cat mai multe domenii

Ø      au capacitatea de a convinge si de a influenta partenerii ;

Ø      sunt independenti si increzatori in fortele proprii etc

                                   

 

 


Rechinii sunt, din punct de vedere istoric, primul tip de intreprinzatori, iar trasaturile lor pot fi identificate din mai multe perspective. in relatiile cu oamenii, rechinii ii apreciaza ca fiind un mijloc pentru atingerea scopurilor, dar si concurenti permanenti, pe care incearca sa-i elimine. Societatea stabileste legi inconvenabile pentru rechini.

 Rechinii considera ca sunt cei mai buni dintre toti, cu toate ca sunt si ei condusi de instincte, iar eventualele lor esecuri pe planul afacerilor se datoreaza piedicilor celorlalti oameni. Ei au convingerea ca lumea este dusmanoasa, rece si periculoasa.

Afacerile pe care le pornesc reprezinta baza si izvorul puterilor rechinilor in lume, un mijloc de aparare impotriva oamenilor si societatii.

Scopul vietii este

Ø      de a avea cat mai multi bani si cat mai multa putere asupra celorlalti oameni,

Ø      de a trai cat mai confortabil si in siguranta, de a consuma ceea ce este mai bun fara a-si limita dorintele,

. Mijloacele de atingere a scopurilor pot fi oricare, alegerea morala fiind invinsa de avantajele materiale.

Delfinii reprezinta o categorie ce a aparut mai tarziu in istorie, care a patruns mai greu in mediul de afaceri, dar care treptat tinde sa se afirme. Relatiile sale cu oamenii sunt dominate de respectul si increderea fata de acestia, straduindu-se sa-i aprecieze obiectiv. Principiul pe care se bazeaza in relatiile cu oamenii este acela ca obtii mai mult cu binele decat cu forta, prin urmare, spiritul de colaborare si sinceritatea sunt prezente.

Societatea si institutiile sale reprezinta un mijloc de punere de acord a intereselor indivizilor si grupurilor sociale. Regulile de convietuire sociala materializate in legi sunt respectate desi nu sunt intotdeauna echitabile din punctul lor de vedere.

Delfinul se autoapreciaza ca fiind un om demn de respect, muncitor si cu multe abilitati care il conduc spre succes. Eventualul insucces se datoreaza fie alegerii gresite a domeniului de afaceri, fie organizarii deficitare sau insuficientei pregatiri.

Scopul vietii lor este sa se bucure de realizarea ideilor indraznete, de posibilitatea de a-si pune in valoare aptitudinile, de libertatea si independenta lor. Atingerea scopurilor amintite se face cu orice mijloace  legale si morale  (alegerea dintre profit insemnat si reputatie se face in favoarea acesteia din urma).

5.4  Raspunderea in afaceri

Raspunderea in afaceri se refera la comportamentul pe care il aleg intreprinzatorii din multiplele variante posibile, tinand cont de interesele generale ale firmei coroborate cu dispozitiile legale restrictive care nu pot fi incalcate. Raspunderea in afaceri implica sanctionarea atitudinii sau actiunii alese de antreprenor, in cazul unei neconcordante intre alegerea sa si regula juridica care prestabileste comportamentul legal.

Raspunderea in afaceri ia nastere ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite, cuprinde

§         pe de o parte dreptul persoanei vatamate si al societatii in general de a obtine repararea prejudiciului cauzat si restabilirea ordinii de drept,

§         obligarea celui vinovat la acoperirea pagubei si la suportarea sanctiunilor legale atrase de conduita sa contrara legii si celorlalte reguli de convietuire sociala.

Functiile raspunderii in afaceri

Right Arrow Callout: functia coercitiva


de constrangere si pedepsire imediata a intreprinzatorului care nu respecta legea;

Right Arrow Callout: functia educativa
care influenteaza constiinta antreprenorului, indemnandu-1 sa nu repete fapta ilicita, care in trecut i-a atras o sanctiune. Astfel, functia educativa indeplineste si principalul rol preventiv.

Conditiile raspunderii in afaceri

Right Arrow: Conditiile raspunderii in afaceri


ü      conduita ilicita sau fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu;

ü      rezultatul prejudiciabil al faptei ilicite (prejudiciul);

ü      legatura de cauzalitate dintre conduita ilicita si rezultatul pagubos;

ü      vinovatia autorului, sub forma intentiei sau a culpei,

Formele raspunderii juridice in afaceri

Raspunderea penala

Raspunderea penala poate fi angajata numai pentru fapte ilicite de o anume gravitate, declarate de lege ca fiind infractiuni. Sanctionarea drastica deriva din faptul ca legea penala este cea care prevede pedepse privative de libertate, Codul penal roman reglementand atat pedeapsa inchisorii, cat si pedeapsa detentiunii pe viata, ca sanctiuni distincte. Unele fapte penale au ca sanctiune amenda penala, iar pentru altele este posibila aplicarea alternativa a pedepsei inchisorii sau a amenzii penale, acest lucru ramanand la aprecierea judecatorului.

. Codul penal prevede intr-un titlu distinct infractiunile care aduc atingere patrimoniului si infractiunile de fals, dintre care urmatoarele sunt specifice domeniului antreprenorial:

Ø      Right Arrow: Infractiunea
Raspundere
Penala

inselaciunea

Ø      delapidarea,

Ø      gestiunea frauduloasa,

Ø      falsificarea de monede,

Ø      falsul material in inscrisurile oficiale;

Ø      falsul in inscrisuri sub semnatura privata,

Ø      falsul intelectual,

Ø      uzul de fals,

Ø      falsul in declaratii,

Raspunderea contraventionala

Aceasta forma de raspundere este subsecventa ca gravitate raspunderii penale, si intervine atunci cand antreprenorul comite contraventii.

Sanctiunea specifica domeniului contraventional este

*      amenda contraventionala, care il va obliga astfel pe intreprinzatorul contravenient la plata unei sume de bani

*      inchisoarea contraventionala, atunci cand contravenientul nu isi achita amenda.

Contraventiile reglementate de lege pentru combaterea evaziunii fiscale, dintre care amintim:


*      Right Arrow: Contraventii
Raspundere
contraventionala

nedeclararea in termenele prevazute de lege a veniturilor si bunurilor supuse impozitarii;

*      neintocmirea in termen si conform prevederilor legale a documentelor primare si contabile privind veniturile realizate de antreprenor;

*      calcularea eronata a impozitelor si taxelor avand drept consecinta diminuarea valorii creantei statului;

*      neprezentarea de catre intreprinzator la cererea organului de control a documentelor justificative si contabile

Raspunderea disciplinara

Se refera indeosebi la raporturile dintre angajat si angajatorul intreprinzator, atunci cand angajatul isi incalca in mod repetat obligatiile de serviciu, prin comiterea unor abateri. Sanctiunea specifica raspunderii disciplinare este desfacerea disciplinara a contractului de munca pentru motive imputabile angajatului.

Raspunderea civila

Raspunderea civila este extrem de diversificata ca domenii de interventie. Practic, ea reprezinta raspunderea care ar putea fi angajata pentru orice fapta ilicita, alta decat infractiunea, contraventia sau abaterea disciplinara.

Raspunderea civila are doua ramuri:

§         raspunderea civila contractuala si

§         raspunderea civila delictuala


Capitolul 6

6.Reusita in afaceri a intreprinzatorului.

6.1. Modele de reusita in afaceri

( studiu de caz  )

Mici intreprinderi in ascensiune au demarat in ramuri industriale de varf, precum telecomunicatiile, bioenergetica, laseri si microcomputere si in domeniul vast al serviciilor.

Capitolul isi propune sa ilustreze succint drumul catre afaceri de succes prin intermediul studiului de caz.

Cazurile alese pun accentul pe reliefarea strategiei de actiune a firmelor respective in lansarea si dezvoltarea afacerii.

Strategia de actiune este cea care determina modalitatile concrete de utilizare a resurselor in productie, finante, cercetare si dezvoltare, resurse umane si in marketing pentru atingerea obiectivelor propuse prin planul de afaceri si obtinerea succesului sperat.

STUDIU DE CAZ: Calitate pentru succes  ANGAJATI MAI BUNI

O firma, distribuitor exclusiv pentru copiatoare Ricoh si pentru materiale de birotica, s-a dedicat telului de a fi mai buna decat competitorii sai, prin angajati mai buni, servicii si produse oferite mai bune.

Firma a fost constituita in anul 1995 de catre cinci fosti angajati ai firmei Xerox, care si-au invatat bine lectia.

Cei cinci asociati aveau mai mult de 10 ani de experienta in industria materialelor pentru birotica.

Angajatii firmei au performante de varf, pentru ca intreprinderea monitorizeaza angajatii potentiali cu deosebita atentie, si le asigura o perfectionare extinsa, comparativ cu firmele competitoare. Firma asigura motivarea corecta a personalului, respect pentru opinia personala si stimularea creativitatii, astfel incat este atractiva pentru specialistii in domeniu, talentati si inalt calificati,

Avantaje comparative  SERVICII MAI BUNE

Deoarece se pune accentul pe un service de calitate, firma a urmarit atragerea celor mai buni tehnicieni de service din domeniul de activitate.

In plus, fata de avantajul conferit de specialisti si de experienta, firma este recunoscuta si pentru promptitudine. Nici un apel al clientilor nu este refuzat sau transferat, iar specialistii raspund Ia orice solicitare in interval de 4 ore. 15% din angajati se regasesc la vanzari, in timp ce peste 70% din resursele umane asigura activitatea de service.

intreprinderea este constant preocupata de eficienta copiatoarelor si de calitatea sistemelor de birotica, considerandu-le esentiale pentru succesul in afaceri al clientelei.

Atentia deosebita acordata detaliilor sta la baza unei reputatii de profesionalism si de respect fata de cerintele consumatorilor.

Avantaje competitive  PRODUSE MAI BUNE

Liniile principale de produse ale firmei includ copiatoare color, imprimante laser, aparatura de scanare, fax-uri si tastaturi pentru calculatoare.

Avantajul final  SUCCESUL

Succesul Firmei provine din raspunsul pozitiv al clientelei la serviciile si produsele oferite.

Cu doar 11 angajati in primul sau an de activitate, firma a realizat vanzari de peste 1 mil. $.

Astazi intreprinderea are 175 de salariati, detine 8 filiale si inregistreaza vanzari de peste 15 milioane $.

Succesul si prosperitatea i-au adus intreprinderii mandria de a fi nominalizata printre primele 500 de companii in plina dezvoltare. Firma a mai primit si alte distinctii care atesta excelenta in afaceri.

In prezent, intreprinderea este cotata de „Standard & Poor'S' cu un rating „A' ce atesta calitatea deosebita a serviciilor si a intregii sale activitati.

Din cazul prezentat decurge importanta calitatii produselor sau serviciilor oferite si a experientei si profesionalismului in relatiile intreprinderii cu clientela. Pe baza acestor elemente intreprinderea si-a definit strategia de marketing prin care raspunde mai bine decat concurentii sai nevoilor exprimate de consumatori, deoarece:

ü      este extrem de flexibila la nevoile clientilor, raspunzand cu promptitudine solicitarilor pentru serice, la orice tip de copiatoare, imprimante si scanere Ricoh;

ü      ofera servicii de inalta calitate, datorita avantajului conferit de profesionalismul si experienta resurselor umane.

Strategia aleasa determina nu numai finalitatea economica si sociala a afacerii dar si repartizarea resurselor disponibile, avantajele competitive si coordonarea tuturor activitatilor de productie, financiare si de marketing. in proiectarea unei strategii de succes se urmaresc: diversificarea gamei de produse sau servicii oferite, caracteristicile concurentilor, interrelationarea intre unitatile de afaceri si mediul extern. Scopul este de a adapta resursele organizatiei la oportunitatile si riscurile din mediul extern al afacerii.

6.2.  Determinarea factorilor de risc

In mediul incert si instabil de azi, in conditiile in care problemele socio-economice au un grad mare de importanta, evaluarea sanselor de succes ale unei initiative antreprenoriale trebuie sa ia in considerare tendintele fortelor din mediul extern al afacerii economice, tehnologice, politice, sociale sau culturale.

Evaluarea aptitudinilor afacerilor prin finalitatile urmarite: securitatea aprovizionarilor, stabilitatea tehnologiei, pragul de rentabilitate si nivelul profiturilor si identificarea factorilor cheie de succes care determina competitivitatea in segmentul analizat, trebuie sa ia in considerare incidenta factorilor de risc in domeniul de operare.

ü      riscuri datorate schimbarilor in nevoile de consum, care determina o permanenta preocupare pentru studierea pietei, a segmentelor de consum vizate;

ü      aptitudinea pentru inovare este cea care permite adaptarea la noile cerinte si chiar crearea de noi nevoi, prin intermediul produselor si serviciilor rezultate;

ü      Right Arrow Callout: RISCURI DE AFACERIriscuri datorate actiunilor desfasurate de concurenti - apar in momentul lansarii de noi produse sau reducerii preturilor de catre competitori;

ü     

 prin

 
riscuri datorate modificarilor ce pot surveni in mediul legislativ referitor la infiintarea si functionarea initiativei private;

ü      riscuri datorate dezastrelor naturale precum: inundatii, incendii, furtuna sau inghet, care pot fi minimizate prin contractarea unei asigurari impotriva acestor riscuri. Pentru evitarea penalitatilor ce survin in astfel de situatii, contractul de societate va cuprinde mentionata clauza de „forta majora' care exonereaza investitorul de raspundere pentru nerespectarea obligatiilor fata de terti in cazul in care survin astfel de evenimente enumerate anterior.

ü      riscuri datorate managementului de slaba calitate,

Riscurile in afaceri pot fi contracarate prin programe de control, destinate prevenirii pierderilor, prin transferul acestora asupra unei societati de asigurare, prin diversificarea productiei, constituirea fondurilor de risc pentru acoperirea pierderilor ce decurg din riscurile aratate.

·        Right Arrow Callout: FACTOR] DE RISC
cota de piata detinuta de concurenti si actiunile acesteia,

·        riscul de aparitie a produselor de substitutie,

·        nivelul de investitii si cheltuieli fixe,

·        producerea unor dezastre naturale,

·        modificari in legislatie, actiuni intreprinse de guverne,

·        deteriorarea cererii ca urmare a inflatiei si somajului

v     Factorii care pot reprezenta oportunitati sau  amenintari referitoare la punctele tari si punctele slabe ale viitoarei afaceri sau competente specifice, prin care intreprinzatorul asigura premizele succes

v     Right Arrow Callout: Premizele 
Succesului

cererea, volumul, structura si dinamica cererii, mijloacele si capacitatile de piata;

v     oferta , facilitati de intrare in sector, organizatii profesionale si modalitati de interventie a statului in sector, natura concurentei, evolutia tehnologiilor;

·        structura costurilor sectorului , costul de achizitie a materialelor, costul fortei de munca,


·         forta financiara

·        eficacitatea sistemului de gestiune

·        creativitatea mix-ului de marketin

 O oportunitate de piata este o fereastra strategica ce se deschide in fata antreprenorului, invitandu-I la actiune, pentru realizarea obiectivelor de piata propuse si oferind sansa profitului.

Cerintele pietei se raporteaza la nevoile consumatorilor si la avantajele dorite de acestia si se asigura prin intermediul componentelor mix-ului de marketing: produs, pret, distributie si promovare.

MIX-UL DE MARKETING este combinatia optima intre politicile de produs, de pret, de distributie si de promovare prin care se realizeaza eficient efortul de dezvoltare a afacerii in conditiile conjuncturale determinate.

Mix-ul de marketing refleclta in esenta capacitatea managerilor de a utiliza resursele care stimuleaza intalnirea produselor cu segmentele de piata interesate:

PRODUSUL : in momentul lansarii unei noi afaceri si elaborarii politicilor de marketing este esential sa se saseasca „nisa' de piata libera si sa se identifice tipul de produs sau serviciu care sa posede calitati deosebite in raport cu cele existente pe piata si sa se gaseasca un public interesat in a-1 achizitiona.

PRETUL : este un instrument de neinlocuit pentru prosperitatea afacerii, avand rolul de a construi imaginea ofertei performante, de a descuraja concurenta si de a castiga increderea consumatorilor. Poate fi asociat cu initiative promotionale.

PUBLICITATEA : motivele pentru care afacerile isi fac reclama sunt diverse : pentru a anunta existenta produsului oferit, pentru a castiga credibilitate, pentru a edifica increderea in firma proprie, pentru a crea dorinta de cumparare.

ALEGEREA UNEI STRATEGII de actiune in cadrul elementelor de mi, exprima specificitatea obiectivului de activitate, a resurselor interne ale afacerii, posibilitatea de raspuns in situatii conjuncturale de piata, caracterizate prin oportunitati, riscuri, dar si mijlocul de a valorifica avantajele concurentiale: calitate, termene, flexibilitate.

 6.3. Factori de succes in comportamentul in afaceri.

Dezvoltarea micii intreprinderi in contextul evolutiilor economice complexe din ultimii ani se datoreaza mobilitatii, flexibilitatii si creativitatii ridicate ce asigura manifestarea spiritului antreprenorial si succesul pe piata.

Elementele generale ce caracterizeaza sectorul de dezvoltare al afacerii sunt: cererea, oferta, structura costurilor sectorului, si fortele economice, tehnologice politice si sociale specifice macromediului.

Pozitia intreprinderii in raport cu piata si factorii de productie; factorii de competitivitate sunt avantaje comparative ce pot fi valorificate printr-un mix de marketing eficient.

Factori de succes pe care se bazeaza avantajul competitiv

1. Factori tehnologici

- capacitatea de inovare a produselor

- capacitatea de cercetare si dezvoltare stiintifica

- nivelul de performanta in tehnologie

2. Factori de productie

  calitatea produselor

- utilizarea intensiva a mijloacelor fixe

- flexibilitatea productiei - productivitate inalta

- forta de munca adecvat calificata

– costuri scazute –

 eficienta productiei - pret scazut

3. Factori organizatorici

- adaptare la conditiile mediului extern

– experienta manageriala

- utilizarea sistemelor informatice

4. Factori marketing

- caracteristicile calitative ale liniei de produs

– design, finisare

- experienta in activitatea de comercializare

- garantii, service si asistenta tehnica in termenul

de garantie

- forta de vanzare eficienta

5. Factori de distributie

- magazine proprii

 – retea puternica de distributie

 – costuri de distributie mici

 –acorduri incheiate cu comerciantii cu amanuntul

– livrare rapida

6. Alti factori

- imagine - reputatie si amplasare

- know-how

- acces la pietele de capital

Anexa

PLANUL DE AFACERI al firmei „ALEX COM' S.A.

Obiectivele prezente si de perspectiva ale firmei

Obiectul de activitate al firmei „ALEX COM' S.A. este producerea si comercializarea de bauturi racoritoare. Aceasta firma urmareste lansarea pe piata a sucurilor de lamaie si ananas ,BEB'.

Categoriile de persoane vizate sunt cele cu varsta intre 6-35 de ani si cele cu venituri sub medie.

Studiile de marketing arata ca, in ciuda extinderii pietei, datorita satisfacerii necorespunzatoare a cererii persoanelor cu venituri scazute, numai oferta de produse la preturi mai mici, promotionale, va atrage clientii potentiali. De aceea, firma „ALEX COM' S.A. s-a orientat spre aceasta gama de racoritoare a caror costuri de productie sunt destul de scazute.

Prezentarea firmei si a strategiei sale

Firma a fost infiintata in anul 1990, la Bucuresti. in primul an de dupa demararea activitatii, firma detine o cota de piata de 65% si are o cifra de afaceri de 200.000.000 lei.

Experienta acumulata si intensificarea activitatii de cercetare - dezvoltare au condus la reducerea costurilor unitare, la imbunatatirea imaginii produselor firmei si la atingerea in prezent a unei cote de piata, de 50%.

Situatia actuala a firmei se prezinta astfel:

o       Cifra de afaceri: 60 mld Iei

o       Capital social: 92 mld lei

o       Active fixe (val. bruta): 150 mld lei

o       Numar salariati: 1.100 persoane

o       Profit net: 13 mld lei.

          Piata careia i se adreseaza firma

Mobilurile care stau la baza motivatiei de a cumpara noul produs „BEB' sunt rationale si primare.

Motivatia speciala care a ajutat la intelegerea comportamentului consumatorului a fost cel al sentimentului de eliminare a frustrarii generate de inaccesibilitatea la produsele similare cu pret mai ridicat.

Preferinta consumatorilor pentru produsul nou „BEB' va fi impulsionata de: gustul aparte, grafica deosebita a ambalajului, renumele firmei si statutul pe care acesta il va conferi celor care il vor consuma.

Intentia de cumparare a noului produs, asa cum rezulta din informatiile culese si prelucrate din studiile de marketing, vor facilita atat dezvoltarea motivatiei, cat si impulsionarea tendintei de cumparare, la nivelul acestui segment de piata a noului nostru produs „BEB'.

 Segmentarea pietei a fost privita in functie de:

*      Varsta:  -

Ø      -6-7 ani              3%

Ø      -8-14 ani           11%

Ø      -15 - 20 ani      33%

Ø      -21-30 ani        -41%-

Ø      -31-45 ani        12%

*      Intensitatea consumului:

Ø      cumparatori intensivi - 150 litri/an

Ø      cumparatori normali - 115 litri/an.

Ø      cumparatori moderati - 90 litri/an

Cei din prima categorie sunt dispusi sa cumpere in orice conditii, dar fac o alegere mai calculata. Consumatorii cu venituri medii sunt dispusi sa cumpere la un nivel mai ridicat al pretului (mai rar), dar mai degraba inclina spre produsele cu preturi mai scazute. Cei din ultima categorie se indreapta usor spre produsele substituibile.

Pozitia strategica a firmei pe piata este data de:

§         cota de piata ridicata si stabila;

§         retea de distributie nationala bine dezvoltata;

§         imaginea favorabila a firmei si a produselor sale.

Furnizorii sunt firme producatoare de substante chimice, zahar, ambalaje (firme interne) si cele furnizoare de esente naturale (firme externe). Existenta unor relatii de afaceri stabile cu furnizorii ofera posibilitatea negocierii unor preturi mai mici la materiile prime si conditii avantajoase de plata.

Organizare, management si resurse umane

Gradul ridicat de inzestrare cu tehnologie avansata presupune o calificare corespunzatoare a personalului. Prelucrarea volumului relativ ridicat al informatiilor impune o pregatire de specialitate, atentie si concentrare sporita. Sub aspect organizational , firma „ALEX COM' S.A. se prezinta astfel:

Informatii si perspective financiare :

1) Lichiditatea patrimoniala a firmei (Lg)

Lg = (numerar in casa + disponibilitati la banca + stocuri + clienti) x 100/ (credite pe termen scurt + rate scadente si dobanzi + furnizori si creditori + alte obligatii pe termen scurt).

 Lg = (50+ 41.000+10.000+ 20.000)/(1.000+ 5.500+ 20.000+17.050) =1,63

2) Solvabilitatea patrimoniala a firmei (Sp)

Sp = capital social varsat / (credite bancare pe termen mediu si lung + capital social varsat).

Sp = 92.000 x 100 / (18.000 + 92.000) = 0,83

3)      Rata rapida a lichiditatii (RRL)

RRl = (Active curente - Stocuri) x 100/ obligatii curente RRL = (71.050 - 10.000)/ 38.050

4 ) Rata de recuperare a creantelor (RRC)

RRC = Facturi emise si neincasate x 365 zile / vanzari nete RRC = 20.000 x 365/40.000 = 182,5

5) Rata de acoperire a creditelor (RAC)

RAC = (Profit net + amortizare - dividende)/ rate de capital scadente + dobanzi aferente

RAC = (13.000 + 10.000 - 1.000) / 8.500 = 2,58

6)         Rata profitului net (RPN)

RPN = Profit net x 100 / capital social RPN = 13.000 x 100/92.000 = 14,1%

7)                  Rata profit - vanzari (RPV) 

RPV = Profit net x 100/vanzari

RPV = 13.000 x 100/60.000 = 21,16%

Rata profit - active (RPA) RPA = profit net x 100/Total active

RPA= 13.000 x 100/161.500 = 8%

CONCLUZII:

Indicatorii de lichiditate arata ca firma „ALEX COM' S.A. este in afara oricarui pericol de blocaj al activitatii de exploatare, iar rata de autofinantare si rata de acoperire a creditelor indica o bonitate financiara favorabila contractarii unui nou imprumut.

*           Rata de recuperare a creantelor rezolva problema gasirii altor surse de finantare a fondului de rulment.

*          Solvabilitatea patrimoniala a firmei reflecta un grad inalt de independenta si autonomie financiara a acesteia.

*      Rata profitului indica un nivel ridicat de randament al exploatarii activelor (in special a celor fixe), puterea de piata a firmei (capacitate inalta de satisfacere a cererii) si confirmarea increderii actionarilor in derularea afacerii.

*      RCL indica flexibilitatea interna si capacitatea de adaptare dinamica la conditiile mediului concurential.

*      RPV dupa imprumut inregistreaza o crestere vizibila, ceea ce indica nivelul inalt de viabilitate al investitiei si de profitabilitate a afacerii.

Proiectul fluxului de numerar (Cash - Flow) al firmei

 „ALEX COM' S.A.

Milioane. lei

Nr. crt.

Specificatia

ANII

 

2002

2003

 

1.

Investigatia

 

 

 

1.1.

Cheltuieli investitionale

57.475

 

 

1.2.

Rata rec = inv + dob

12.550

12.850

 

1.3.

Total cheltuieli investitionale

57.475

1.050

 

2.

Surse de finantare

 

 

 

2.1.

Fond de rulment

5.750

59.000

 

2.2.

Crestere fond rulment

1.725

1.750

 

2.3.

Amortismente

25

10.000

 

2.4.

Credit extern

35.000

 

 

2.5.

Total surse financiare

57.475

17.650

 

3.

Venituri

 

 

 

3.1.

Venituri totale

23.000

24.000

 

3.2.

Cheltuieli totale

14.130

14.323

 

3.3.

Profit brut

8.870

9.677

 

3.4.

Impozit de profit

3.370

3.677


Bilantul contabil al firmei „Alex com ' S.A. la data de 31.12.2005

MII LEI

Active

Pasive

Active curente

Pasive curente

Cont la banca

41.000.000

Furnizori + creditori

20.000.000

Casa

50.000

Credite pe termen scurt

1.000.000

Stocuri

10.000.000

Salarii + impozite

17.050.000

Total pasive curente

38.050.000

Produse, lucrari, servicii, facturi

20.000.000

Credite pe termen lung

18.000.000

Total active curente

71.050.000

Pasive proprii

Active fixe

100.000.000

Capital social

92.000.000

(-) Amortizare

10.000.000

Fond de rezerve

13.000.000

Total active fixe

90.000.000

Total pasive proprii

105.000.000

Total active

161.050.000

Total pasive

161.050.000

Situatia veniturilor si cheltuielilor firmei 'ALEX COM 'S. A. la data de 31.12.2005

Venituri totale

Cheltuieli totale

73.000 000

50.420 000

Profit brut

Impozit pe profit

22.580 000

8.580 000

Profit inainte de dividende

Dividende

Profit net

14.000 000

1.000 000

13.000 000

Facturi emise si neincasate

Furnizori

Creditori

Vanzari nete

20.000 000

19.000 000

1.000 000

40.000 000

Cheltuieli directe

Amortizare pe anul urmator

Rate credite + dobanzi scadente

Obligatii curente

Obligatii pe termen lung

Capital propriu

Vanzari

35.000 000

10.000 000

5.500 000

38.050 000

18.000 000

105.000 000

60.000 000

Capital de lucru = Active curente

 - pasive curente

33.000 000

Ministerul Finantelor

CODUL COMERCIAL

Editie 2003

***

Legea societatilor comerciale 31/1990.

Monitorul Oficial

***

Ordonanta nr. 30 din 1997 privind societatile comerciale

Monitorul Oficial

Legea contabilitatii nr. 82 din 1991

Monitorul Oficial

Mihai Ristea , Mirela Dima

Contabilitatea societatilor comerciale.

Ed. Margaritar, Bucuresti 2003

Mihai Ristea

Contabilitatea financiara. Vol.1 si 2

CECCAR, Bucuresti 1995

Ministerul Finantelor

Sistemul contabil al agentilor economici.

Editie 2002

Niculae Fefeaga, Ion Ionascu

Contabilitatea financiara. Vol.1 si 2

Ed. Economica, Bucuresti 1999

Manual de economia intreprinderii cls a11 a

Editura Didactica si pedagogica 2001

Delia Georgescu , Valentina Capota

Manual de educatie antreprenoriala

cls. a 12 a

Editura Niculescu

Editie 2003

BIBLIOGRAFIE

            

Protectia consumatorilor pe plan national si

International

                   Cap.1. Protectia consumatorilor-teorie si realitate

                   Cap.2. Problematica protectiei consumatorilor pe plan international

                   Cap.3. Protectia consumatorilor in Romania

                                3.1. Cadrul legal si institutional national privind protectia consumatorilor

                                3.2. Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (A.N.P.C.)

                   Cap.4. Perspective ale protectiei consumatorilor in tara noastra; Concluzii ; Bibliografie

CAPITOLUL 1

Protectia consumatorilor-teorie si realitate

           Protectia consumatorilor se inscrie in cadrul politicilor sociale promovate de catre orice stat. Totodata, ea trebuie, datorita importantei pe care o prezinta, sa se constituie intr-o politica de sine statatoare cu obiective, prioritati si insrumente proprii.

           In prezent, consumatorul in calitatea sa de purtator al cererii de marfuri a devenit un real partener de piata, ale carui pozitii ocupate in cadrul pietei se consolideaza pe masura dezvoltarii societatii. Comportamentul de cumparare al consumatorilor afecteaza din ce in ce mai multe intreprinderi, organizatii, organisme si institutii; de aceea, consumatorului ii este acordata o atentie din ce in ce mai mare.

           Relatiile complexe dintre agentii economici genereaza aspecte extrm de diverse care pot face obiectul unor programe de protectie a consumatorilor. Atat guvernele, cat si alte organisme ce activeaza in domeniul protectiei consumatorilor isi stabilesc anumite structuri si domenii pentru programele lor de protectie a consumatorilor. Dar sunt anumite domenii ale protectiei consumatorilor asupra carora s-au oprit toate guvernele, asociatiile, institutiile si organismele cu implicatii in protectia consumatorilor. Aceste domenii sunt :

                   -imbunatatirea consumului populatiei prin politicile sociale ale statelor;

                   -asigurarea calitatii bunurilor si serviciilor oferite spre vanzare in cadrul pietei;

                   -asigurarea unui sistem de preturi in concordanta cu cerintele pietei si cu calitatea produselor;

                   -organizarea unui sistem de informare util pentru consumatori;

                   -apararea consumatorilor impotriva practicilor comerciale agresive si a publicitatii mincinoase.

           Organizatia Natiunilor Unite a stabilit prin rezolutia 39/248 din aprilie 1985 o serie de „principii directoare” pentru protectia consumatorilor, menite sa asigure guvernelor tuturor tarilor un cadru care sa poata fi folosit in elaborarea si fundamentarea politicii si legislatiei pentru protectia consumatorilor.

           „Principiile directoare” privind protectia consumatorilor,document adoptat de Adunarea Generala a ONU in 1985, este rezultatul eforturilor pe plan international ale Organizatiei Mondiale a Consumatorilor, Consumers International, formata in 1960 de cele cateva asociatii nationale de consumatori existente la acea vreme.

           In prezent, Organizatia Mondiala a Consumatorilor cuprinde peste 200 de organizatii membre din aproape toate tarile lumii. Aceste organizatii s-au intalnit in noiembrie 1997 la Santiago, in cadrul celui de-al 15-lea congres mondial, sub deviza „Puteri sporite pentru consumatori in secolul 21. Consumatorii in societatea civila”.

           Mesajul congresului a fost foarte clar:in toate tarile, oamenii, in calitatea lor de consumatori, joaca un rol crucial in dezvoltarea institutiilor care apar ca urmare a procesului continuu de democratizare si liberalizare economica.

           Potrivit acestui cadru, se poate considera ca politica de protectie a consumatorilor vizeaza urmatoarele obiective:

             -promovarea unei cooperari internationale in domeniul protectiei consumatorilor;    

             -facilitarea producerii si distribuirii de produse corespunzatoare cerintelor consumatorilor;

             -promovarea eticii producatorilor si distribuitorilor de produse si servicii catre consumatori;

             -stabilirea unui sistem de prioritati privind protectia consumatorilor din fiecare tara;

             -asigurarea accesului consumatorilor la informatii corecte;

             -crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

             -asigurarea unor posibilitati reale de despagubire a consumatorilor;

             -crearea, in fiecare tara, a unor organisme care sa-si asume responsabilitati de protectie a consumatorilor;

             -asigurarea libertatii consumatorilor de a se uni in vederea realizarii de actiuni care au drept scop apararea intereselor lor;

             -incurajarea si sustinerea concurentei si competitivitatii care sa contribuie la cresterea gamei sortimentale, la preturi avantajoase pentru consumatori.

           Organizare protectie consumatorilor sub forma unui proces complex, in care este implicata atat puterea publica, cat si consumatorul insusi, are in vedere:

             -legislati asigurata la nivel national si international care sa stea la baza protectiei consumatorilor;

             -institutiile publice create special pentru a veghea asupra protectiei consumatorilor din fiecare tara (Oficiul de Protectie a Consumatorilor);

             - ministere, departamente, sau alte organisme guvernamentale ce actioneaza in ramuri in care, pe langa obiectivele de baza specifice sectorului in cadrul caruia activeaza, au in sarcina si protectia consumatorilor;

             -institute sau centre nationale de cercetare stiintifica;

             -organizatiile sau asociatiile de consumatori;

             -consiliile consultative de consumatori;

             -organizatiile internationale de protectie a consumatorilor. 

  

CAPITOLUL  2

Problematica protectiei consumatorilor pe

Plan international

            Incercand un scurt istoric, trebuie mentionat ca toate comentariile legate de politica consumatorista incep cu expresia formulata pentru prima oara de scotianul Adam Smith, in secolul al XVIII-lea aceea ca unicul scop final al produsului este consumul, producatorul fiind subordonat in toate cerintele consumatorilor. Intr-o formulare moderna, se poate spune ca scopul activitatii economice este de a aloca resurse, cat mai eficient posibil, pentru a satisface nevoile consumatorilor.O asemenea actiune conduce direct la ideea de suveranitate a consumatorilor, in ultima instanta, persoana indicata a decide alocarea resurselor fiind consumatorul insusi, ideea in cauza avand suport politic, moral, logic si, nu in ultima instanta, economic. De altfel, in literatura de specialitate, se afirma ca, asa cum in politica democratia consta in asigurarea drepturilor alegatorilor, in economie, o asemenea democratie inseamna asigurarea drepturilor consumatorilor, posibilitatea acestora de a alege.

            Conceptul privimd „drepturile consumatorilor” isi are originea, asa cum se mentiona intru-un capitol precedent, in „Carta drepturilor consumatorilor” definita de fostul presedinte al S.U.A. J.F.Kennedy – in martie 1962, sub forma unui mesaj special adresat Congresului american. Desi Carta nu a mai fost definitivata (in acelasi an, presedintele Kennedy a fost asasinat), ea ramane importanta prin conturarea drepturilor fundamentale ale consumatorilor (dreptul de a alege libera, dreptul la informatie, dreptul la petitie si ascultare, dreptul la protectie), dar mai ales prin faptul ca ea a servit drept model de referinta la elaborarea legilor de protectie a consumatorilor ce au aparut in deceniile sapte si opt in S.U.A. si in alte tari din continentul american (Canada, Mexic), cat si in Europa (Belgia, Franta, Germania, Suedia).

            In ultimele decenii, problemele protectiei consumatorilor se afla in centrul atentiei teoriei si practicii economice si juridice din intreaga lume.Asemenea probleme, tot mai complexe,  prin continut si mai ales prin solutiile reclamate, fac ca teoria protectiei consumatorilor sa fie tot mai mult studiata la nivelul diverselor comunitati internationale si mondiale, guvernamentale si neguvernamentale, colaborat cu stabilirea masurilor necesare pentru crearea cadrului necesar si adecvat, legislativ si institutional, asigurarii unei protectii reale a consumatorilor.

            Intr-un asemenea context, comunitatea mondiala, prin cel mai inalt forum al sau – Organizatia Natiunilor Unite, a considerat necesar sa puna in discutia structurilor sale problematica pe care o presupune protectia consumatorilor, adoptandu-se, prin Rezolutia nr.39/248, in 8  aprilie 1985, „Principiile directoare pentru protectia consumatorilor”. Potrivit acestui important document „guvernele tuturor tarilor trebuie sa dezvolte, sa intareasca si sa mentina o politica puternica de protectie a consumatorilor, tinand cont de principiile directoare declarate”. Forma finala a documentului in cauza este rezultatul unor ample studii, consultari si colaborari ale diferitelor organisme ale Organizatiei Natiunilor Unite cu o multitudine de institutii nationale, dupa studierea legislatiilor elaborate de acestea in domeniul protectiei consumatorilor si dupa discutii si negocieri cu numeroase guverne si ulterior in cadrul Adunarilor Generale din anii 1980 si 1985.

            Principiile directoare adoptate de Organizatia Natiunilor Unite sunt menite sa asigure guvernelor tuturor tarilor un cadru care sa poata fi folosit in colaborarea si consolidarea politicii si legislatiei pentru protectia consumatorilor.

            Privite dintr-un asemenea unghi de vedere, principalele obiective asupra carora este necesar sa se concentreze fiecare tara, prin organismele sale guvernamentale si neguvernamentale, trebuie sa urmareasca, in principal, urmatoarele aspecte:

             - facilitarea productiei si distributiei de produse corespunzatoare nevoilor si cerintelor consumatorilor;

             - incurajarea unor niveluri ridicate ale eticii celor angajati in producerea si distribuirea bunurilor de consum si serviciilor catre consumatori;

             - asigurarea tinerii sub control, prin intermediul tuturor organizatiilor nationale si internationale, a practicilor comerciale abuzive care afecteaza consumatorii;

             - promovarea unei cooperari internationale in domeniul protectiei consumatorilor;

             - incurajarea dezvoltarii conditiilor de piata care sa asigure consumatorilor o gama larga de produse si la preturi avantajoase pentru acestia;

             - stabilirea unui sistem de prioritati privind protectia consumatorilor din fiecare tara, conform circumstantelor economice si sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum si nevoilor caracteristice populatiei statului respectiv;

             - protectia consumatorilor fata de pericolele ce afecteaza siguranta si sanatatea lor;

             - promovarea si protectia intereselor economice ale consumatorilor;

             - asigurarea accesului consumatorilor la informatii corecte, care sa le permita o alegere conform dorintelor si necesitatilor personale;

             - crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

             - asigurarea posibilitatii unei despagubiri efective a consumatorului in cazul ivirii unor daune generale de produse sau servicii achizitionate in cadrul pietei;

             - obligativitatea tuturor intreprinderilor ofertante-producatoare sau comerciale - de a se supune legilor si reglementarilor privind protectia consumatorilor din toate tarile cu care au afaceri;

             - obligativitatea firmelor de a respecta prevederile standardelor internationale privind protectia consumatorilor ;

             - infiintarea in fiecare tara a unor organisme corespunzatoare, care sa creeze si sa aplice, potrivit legilor statului respectiv, politici de protectie a consumatorilor, ce urmeaza sa fie implementate in beneficiul tuturor sectoarelor, in general al intregii populatii si in special al diferitelor categorii de populatie din mediul rural;

             - luarea in considerare, la elaborarea politicilor de protectie a consumatorilor, a potentialului pozitiv al institutiilor de invatamant si cercetare - publice sau private;

             - asigararea libertatii consumatorilor, precum si a altor grupuri sau asociatii reprezentative, de a se organiza si a-si desemna liderii, care sa le exprime opiniile in procesele de luare a unor decizii si sa le reprezinte interesele.

            Prin natura lor, principiile conturate de Organizatia Natiunilor Unite si recomandate guvernelor statelor membre se adreseaza puterii de stat, administratiei publice. Ele pot insa sa constituie un serios suport in stabilirea obiectivelor specifice miscarii de aparare a drepturilor consumatorilor din cadrul fiecarei tari in parte.

            Tot in cadrul preocuparilor in domeniul protectiei consumatorilor, trebuie amintita Rezolutia Organizatiei Natiunilor Unite nr.35/63, adoptata in sedinta plenara nr. 83 din 5 decembrie 1980, privind practicile comerciale restrictive (anexa).

            Rezolutia cuprinde un ansamblu de principii si de reguli privind controlul practicilor comerciale restrictive, sub forma de reglementari menite sa previna prejudiciile cauzate comertului, in special cel al tarilor in curs de dezvoltare, si sa contribuie la dezvoltarea si ameliorarea relatiilor internationale, pe o baza justa si echilibrata. Asemenea recomandari se adreseaza statelor, inclusiv societatilor transnationale, intreprinderilor, la nivel national, regional si subregional, stabilindu-se si o serie de masuri cu caracter international.

            Un deosebit rol in apararea drepturilor consumatorilor il au organismele internationale pentru protectia consumatorilor. Astfel, in anul 1960, a fost fondata Organizatia Internationala a Uniunilor de Consumatori, organism international care reprezinta si sprijina organizatiile consumatorilor din intreaga lume. Organizata ca fundatie nonoprofit, Organizatia Internationala a Uniunilor de Consumatori (I.O.C.U.) reprezinta in prezent interesele a 180 de organizatii dintr-un numar de 70 de tari.

            Sprijinul acestei organizatii se manifesta in trei directii:

             - promovarea colaborarii intre membri prin schimburi de marfuri, schimburi de experienta etc.;

             - extinderea miscarii consumatoriste si sprijinirea organizatiilor consumatoriste nou aparute ;

             - reprezentarea intereselor consumatorilor in forurile internationale.

            Conducerea I.O.C.U. este asigarata de Adunarea Generala, Consiliul de Conducere si un organism executiv.

            Operational, I.O.C.U. este organizat astfel :

             - Oficiul central-cu sediul la Londra ;

             - Oficiul Regional pentru Asia si Pacific (ROAP);

             - Oficiul Regional pentru tarile din America Latina si zona Caraibelor (ROLAL);

             - Oficiul Regional pentru Africa (ROAF);

             - Programul pentru Economiile de Tranzitie (PROECT);

             - Programul pentru Economiile Dezvoltate (PRODEC );

            Romania face parte din Programul pentru Economiile de Tranzitie (PROECT), program creat in octombrie 1993 si finantat prin Programul Phare.

            Impreuna cu Centrul de Drept al Consumatorilor (CDC), IOCU a fost mandatat de catre Comitetul European de Standardizarea sa-si dezvolte programul CICPP (Institutiile Consumatorilor si Programul de Politica Consumatorista), ambele organisme fiind desemnate sa gestioneze Programul Phare destinat protectiei consumatorilor.

            Centrul de Drept al Consumatorilor, ce functioneaza pe langa Universitatea Louvain-Neuve, din Belgia, a fost creat in anul 1978 in cadrul Facultatii de Drept a Universitatii amintite si are ca obiectiv participarea la realizarea programelor de cercetare in domeniul dreptului consumatorului. El incearca sa impuna dreptul consumatorului intre preocuparile stintifice ale institutiilor de studiere a dreptului din toate statele comunitare, ca si in celelalte state europene.

            In Europa miscarea consumatorista are o vechime de circa 200 de ani, ea aparand mai intai ca o notiune, conturandu-se o data cu dezvoltarea stiintei si tehnicii, forma principala de manifestare exprimandu-se prin preocuparile pentru asigurarea si controlul calitatii. In ultimii ani asistam la realizarea unei piete europene unice, caracterizata printr-o deosebita exigenta fata de toti agentii economici ce doresc sa fie prezenti pe o asemenea piata.In prezent , in toate tarile europene dezvoltate, exista o serie de organisme guvernamentale sau neguvernamentale pentru protectia consumatorilor; exista, de asemenea, in unele tari europene si institutii de cercetari in domeniul protectiei consumatorilor, total sau partial subventionate de la buget si care desfasoara o activitate de cercetare, dar si de informare si educare a consumatorilor.

            In Germania, lipsesc de fapt organismele guvernamentale pentru protectia consumatorilor, apararea drepturilor acestora fiind preluata de societatea civila. In general, protectia consumatorilor are in vedere 2 servicii de prima insemnatate, respectiv informarea si consilierea,servicii oferite prin Ordmungsamt si prin Consiliul Central de Consiliere a Consumatorilor. Ordmungsamt-ul este responsabil pentru functia de supraveghere a modului cum se aplica legislatia in domeniul protectiei consumatorilor, atat la nivel federal, cat si al fiecaruia din cele sase landuri in parte, inclusiv de reclame pentru produsele alimentare, de problemele de igiena,de licenta in afaceri si de practici comerciale. Inspectorii de specialitate sunt imputerniciti sa faca verificari, sa aplice amenzi sau, in unele cazuri,sa confiste anumite bunuri suspecte. Sistemul de penalizari administrat este aplicat intr-o procedura ce cuprinde trei etape: avertizarea, aplicarea de amenzi si actionarea in judecata. La nivelul fiecarui land, exista un consiliu de protectie a consumatorilor, iar in localitatile landurilor functioneaza birouri locale de consiliere a consumatorilor, care sunt de fapt organizatii independente, ce incearca sa rezolve diferendele dintre consumatori, pe de o parte si producatori,importatori,comercianti si prestatori de servicii, pe de alta parte.

            In Italia, Inspectia Generala Economica se ocupa de respectarea regulilor legale privind protectia consumatorilor, in principal cele referitoare la preturi avand competente in sanctionarea celor gasiti vinovati, inclusiv prin intocmirea documentatiei necesare in cercetarile penale, acolo unde este cazul.

            In Belgia, principalele responsabilitati in domeniul protectiei consumatorilor la nivel central revin Inspectiei Generale Economice, departament aflat in structura Ministerului Afacerilor Economice. Inspectia coordoneaza intreaga activitate in domeniul protectiei consumatorilor, avand in structura sa 2 sectiuni speciale responsabile cu investigatiile in domeniu, la nivel national si european, precum si sapte directorate regionale, care actioneaza in provinciile belgiene.

            Politica suedeza privind consumatorii se bucura de o traditie indelungata, in anul 1986 Parlamentul infaptuind o revedere partiala a acesteia. Institutia centrala insarcinata cu problemele consumatorilor este Consiliul national pentru politicile privind consumatorul,a carei activitate este orientata pe economiile de familie,siguranta produselor, marketingul clasic si clauzele contractuale. Principalele obiective in domeniul consumatorilor au in vedere:

             - influentarea starii pietei prin adaptarea bunurilor , serviciilor,metodelor de marketing si a clauzelor contractuale la nevoile consumatorilor;

             -perfectionarea functiilor generale cu impact asupra consumatorului;

             -informarea generala a consumatorilor.

            In Grecia,prima responsabilitate in domeniul comertului o are Directia de Control Tehnic si de Protectie a Consumatorilor,structura sa organizatorica cuprinzand un numar de 5 sectiuni care acopera domeniile privind bunurile de consum,cercetarile si studiile,inspectiile si analizele chimice,precum si protectia si informarea consumatorilor.

            In Luxemburg,functiile protectiei consumatorilor se realizeaza exclusiv prin Guvernul central,responsabilitatea adoptarii si aplicarii legislatiei in domeniu fiind impartita intre cateva ministere.

            In Marea Britanie, principala responsabilitate in domeniul apararii drepturilor consumatorilor revine autoritatilor locale din districte.Astfel, in Anglia si in Tara Galilor,responsabile de protectia consumatorilor sunt Districtele Metropolitane si Comisiile Comitatelor.In Scotia aplicarea legislatiei privind protectia consumatorilor este in sarcina Consiliilor Regionale, iar in Irlanda de Nord a Departamentului guvernamental pentru dezvoltarea economica.

            Fiecare autoritate locala responsabila pentru aplicarea politicii de protectie a consumatorilor este autonoma,coordonarea fiind asigurata de Organismul de coordonare a autoritatii locale pentru alimente si comertul standard (LACOS). Autoritatile responsabile pe probleme legate de exercitarea unui comert corect si protectia consumatorului au cate un Departament de protectie a consumatorilor sau pentru standarde comerciale. Aceste departamente pun la dispozitie servicii complete de consiliere si aplicare a legislatiei, administrand intreaga gama de legi ce guverneaza securitatea produselor si mediului inconjurator, metrologie,comert corect, produse alimentare si protectia consumatorilor.

            In fiecare din tarile prezentate, dar nu numai, exista asociatii ale consumatorilor, organisme neguvernamentale si nonprofit care au corespondent la nivel european, respectiv Asociatia europeana, care, la randul ei, are sarcini de lobby si de promovare a drepturilor si protectiei consumatorilor. Asociatia europeana are o componenta eterogena, in cadrul ei facand parte reprezentanti ai miscarii de protectie a consumatorilor, ai miscarii cooperatiste si chiar ai organizatiilor familiale.

            In ultimul timp, ca urmare a unor divergente intre reprezentantii miscarii cooperatiste, aceasta nu mai are dreptul de a depune rapoarte care sa faca obiectul discutiilor membrilor Asociatiei ci are doar rol consultativ.

            In conditiile in care tot mai multe voci considera ca cele doua organisme comunitate, Consiliul Europei si Comisia Europeana, au creat o  suprareglementare in domeniul protectiei consumatorilor, devenind in conceptia acestora o adevarata piedica, s-a creat si o alta organizatie EFLA, cu cinci state membre(Norvegia, Danemarca, Suedia, Elvetia, si Luxemburg), aparand, in acest fel, un nou spatiu economic, neafiliat celui comun. Fiind formata din tari potente din punct de vedere economic, care nu au neaparata nevoie de sprijinul Comunitatii, aceasta organizatie asista la efortul Consiliului si Comisiei Eia act de actiunile in domeniul protectiei consumatorilor ale acestor organisme, fara a se angaja insa la traducerea in fapt a  acestora.

        Optiunile Uniunii Europene privind protectia consumatorilor

           

            Potrivit optiunilor Uniunii Europene este absolut necesar sa se actioneze in domeniul protectiei consumatorilor, deoarece, pe masura ce consumatorii vor beneficia de granite deschise, largite si de o piata competitiva la nivelul Uniunii, trebuie sa creasca grija pentru protejarea si promovarea pe scena europeana a drepturilor legitime ale acestora.

            In acest sens, au fost adoptate la nivelul Uniunii Europene o serie de directive care , la nivel national, se transpun in legi, in reglementari cu caracter obligatoriu, ce au in vedere, in principal, securitatea produselor, reclama inselatoare, responsabilitatea producatorilor pentru produsele cu defecte, creditul pentru consumatori, denumirea si etichetarea produselor.

            In vederea realizarii optiunilor Uniunii Europene in asigurarea drepturilor si a protectiei consumatorilor, au fost create structuri institutionale corespunzatoare care sa raspunda de problemele consumatorilor, inclusiv de atribuirea unei competente generale si orizontale in domeniul drepturilor consumatorilor unei singure autoritati cu responsabilitati si initiative in domeniu si care coordoneaza actiunile intreprinse de autoritati in aplicarea  altor politici.In acelasi timp, au fost create structuri consultative , fie generale, cum este Comitetul Consultativ al Consumatorilor din Uniunea Europeana, fie specifice, care reprezinta interesele consumatorilor si asigura participarea acestora la procesul decizional.Directivele Uniunii Europene privind creditul de consum, clauzele abuzive din contractele incheiate cu consumatorii, calatoriile cu pret forfetar, dreptul de proprietate multipla asupra bunurilor imobiliare cu divizarea duratei de folosinta si contractele incheiate inafara unitatilor comerciale impun noi obligatii ale producatorilor, importatorilor si vanzatorilor.Toate fac parte din responsabilitatile ce definesc mediul legal in care firmele trebuie sa-si desfasoare activitatea pe piata.

            In domeniul falsei publicitati,de exemplu,  Directiva 84/450/CEE din 10.09.1984 obliga statele membre sa se asigure ca exista mijloacele adecvate si eficiente pentru controlul publicitatii inselatoare, atat in interesul consumatorilor cat si al concurentilor, in general al publicului.

            Edificator pentru optiunile Uniunii Europene privind protectia consumatorilor ramane Carta Alba privind pregatirea tarilor asociate din centrul si estul Europei pentru integrarea in piata interna a Uniunii Europene care, precizand conditiile minime absolut necesare in materie legislativa ce trebuie insusite de fiecare tara in parte pentru a asigura functionarea pietei interne, scoate in evidenta obiectivele si masurile ce trebuie intreprinse in vederea asigurarii drepturilor si protectiei consumatorilor, ele referindu-se in principal la:

             - protectia vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor;

             - protectia intereselor economice ale consumatorilor;

             - formarea specialistilor in domeniul protectiei si educarii consumatorilor;

             - accesul consumatorilor la justitie;

             -crearea si dezvoltarea de asociatii ale consumatorilor si sprijinirea activitatii acestora;

             - perfectionarea cadrului legislativ si institutional;

             - elaborarea de programe pentru educarea consumatorilor.

               Realizari ale Uniunii Europene in domeniul

                                     protectiei consumatorilor

          

            Rolul si mai ales realizarile Comunitatii Europene in apararea drepturilor si asigurarea protectiei consumatorilor se pot structura in trei principale domenii:

             1. Introducerea unui minim de reguli, de principii directoare, de norme cu caracter obligatoriu, atat pentru fiecare stat membru, dar si pentru celelalte state europene, in conditiile in care acestea din urma ar dori sa se integreze in Piata Europeana Unica, principii ce se constituie intr-un insemnat suport in stabilirea obiectivelor specifice protectiei consumatorilor.

             2. Crearea la nivelul Uniunii Europene a unui cadru institutional adecvat protectiei consumatorilor, a unor organisme cu atributiuni in acest important domeniu si, in felul acesta, crearea premiselor ca in fiecare stat in parte sa functioneze organisme guvernamentale sau neguvernamentale pentru protectia consumatorilor.

             3. Continua preocupare pentru amortizarea legislatiei si a cadrului institutional in domeniul protectiei consumatorilor, preocupare ce se regaseste atat in activitatea de ansamblu a organismelor Uniunii europene cat si a fiecare tari in parte.

CAPITOLUL 3

Protectia consumatorilor in Romania

      

            In tara noastra exista urmatoarele institutii publice, organizatii si asociatii ale consumatorilor cu atributii de protectie a consumatorilor:

             - Asociatia pentru Protectia Consumatorilor din Romania(APC)

             - Centrul de Consiliere si Informare a Consumatorilor Bucuresti,serviciu asigurat de APC Romania;

             - Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor;

             - Oficiul pentru Protectia Consumatorilor, organizatie bugetara guvernamentala, inzestrata cu atributii de control, inspectie si sanctionare;

             - Oficiul pentru Protectia consumatorilor din Bucurest, care este organul teritorial al Oficiului pentru protectia consumatorilor;

             - Oficiul Concurentei.

 Orice persoana care cumpara, dobandeste, utilizeaza ori consuma produse sau servicii se numeste consumator.

            Drepturile consumatorilor sunt:

·        dreptul de a alege

·        dreptul de a fi informat corect asupra produselor si serviciilor si de a fi educati pentru a face o alegere cat mai avantajaoasa

·        dreptul de a fi in siguranta

·        dreptul de a se organiza in asociatii pentru protejarea propriilor interese

·        dreptul de a avea acces la o gama variata de marfuri

·        dreptul de a fi protejati contra riscului de a cumpara bunuri care le pun in pericol sanatatea

·        dreptul de a fi despagubiti atunci cand bunurile nu corespund

Aceste drepturi sunt recunoscute de legislatia romaneasca (Ord. Guv. Nr. 21 din 1992 si nr 58 din 2000), iar cine le nesocoteste sufera sanctiuni.

Producatorul de bunuri alimentare trebuie sa informeze consumatorul despre:

             - denumirea/marca sa, adresa, cantitatea, termenul de garantie,

             - principalele caracteristici tehnice si calitative, compozitie

             - eventualele riscuri ce pot aparea, modul de utilizare, depozitare.

             - cazuri in care produsul nu este indicat

Eticheta produselor reprezinta orice material scris, imprimat, ce trebuie sa contina:

   -   denumirea produsului;

·        numele si adresa producatorului, distribuitorului sau importatorului inregistrat in Romania;

·        data durabilitatii minimale/termenul de valabilitate;

·        cantitatea neta;

·        conditii speciale de depozitare si folosire,daca este cazul;

·        locul de origine sau provenienta a produsului;

·        lista cuprinzand ingredientele folosite,specificand cantitatea

·        instructiuni de utilizare.

Data durabilitatii minimale  reprezinta data pana la care produsul isi pastreaza caracteristicile specifice in conditii de depozitare corespunzatoare. Aceasta este exprimata de obicei prin sintagma „a se consuma de preferinat inainte de…”.

            Pentru produsele de folosiinta indelungata, obligatiile producatorilor sunt:

·        acordarea unor termene de garantie minime pe grupe de produse

·        asigurarea unitatilor service autorizate, documentatiei de remediere, catalogului pieselor de schimb,etc

·        supravegherea respectarii conditiilor in care au fost abilitati producatorii pieselor de schimbsi unitatile service;

·        obligatia producatoruli fat de vanzator de a asigura si suporta toate cheltuielile pentru punerea in functiune,intretinerea, repararea acestora, precum si cheltuieli de diagnosticare, montare, ambalare pentru produsele reclamate in cadreul termenului de garantie.

Bunurile de folosiinta indelungata trebuie sa fie insotite la comercializare de certificat de garantie semnat si stampilat de producator si vanzator, declaratie de conformitate si carte tehnica ori instructiuni de folosire. Toate aceste documente vor fi redactate in limba romana, indiferent de tara de origine a produsului.

3.1.Cadrul legal si institutional privind protectia

consumatorilor

            Principalele proleme cu care se confrunta practica juridica sunt legate de dificultatea crearii unor mijloace cu adebvarat eficace care sa actioneze pentru asigurarea unui echilibru de forte in cadrul relatiei ofertant-consumator. Mijloacele judiciare presupun apelarea la un tribunal de natura civila sau administrativa, ceea ce prezinta numeroase inconveniente pentru consumatori:costul foarte ridicat al justitiei, obstacole de ordin psihologic,etc. Mijloacele parajudiciare sunt organizate de stat sau institutii particulare si se situeaza in afara ordinului jurisdictional. Acestea se impart in: consultatii juridice furnizate consumatorilor gratuit sau la preturi reduse, exercitarea de presiuni asupra ofertantilor si rezolvarea litigiilor prin aducerea fata in fata a  consumatorilor si ofertantilor.

          Voi prezenta acum cateva acte normative care alcatuiesc cadrul legislativ adecvat privind protectia consumatorilor:

·        O.G.nr 21/1992 care institutionalizeaza OPC-ul(actualul ANPC)

·        O.G.nr 19/1992 privind activitatea de standardizare, modificata prin legea nr 11/1994;

·        O.G. nr 20/1992 ce cuprinde prevederi referitoare la activitatea de metrologie;

·        H.G.nr 167/1992 privind constituirea si functionarea sistemului national de certificare a calitatii;

·        H.G.665/1995 privind inlocuirea sau restituirea produselor care prezinta deficiente de calitate;

·        H.G.784/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind etichetarea produselor alimentare;

·        Legea nr 98/1994 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele de igiena si sanatate .H.G.nr 23/1995 privind instruirea sistemului de marcare pentru tigarete, produse de tutun si bauturi alcoolice;

3.2.Autoritatea Nationala pentru Proectia Consumatorilor

(A.N.P.C.)

      Aceasta Autoritate functioneaza pe baza urmatoarei legislatii in vigoare:

·        H.G.nr 166/2001 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor;

·        O.G. nr 21/1992 privind protectia consumatorilor;

·        O.G. nr 58/2000 pentru modificarea si completarea O.G. nr 21/1992;

·        O.G. nr 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor;

·        H.G. nr 752/2001 privind majorarea valorii amenzilor contraventionale prevazute la art 46 si 46’ din O.G. nr 21/1992;

·        Legea nr 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite;

·        O.G. nr 126/1998 privind modificarea Legii nr 12/1990;

·        Legea nr 177/1998 pentru completarea art 2 din Legea nr 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite;

·        H.G. nr 665/1998 privind inlocuirea, remedierea sau restituirea contravalorii produselor care prezinta deficiente;

·        H.G. nr 394/1995 privind obligatiile ce revin agentilor economici persoane fizice sau juridice in comercializarea produselor de folosinta indelungata destinate consumatorilor;

·        H.G. nr 953/1999 privind modificarea si completarea H.g. nr 784/1996 pentru aprobarea normelor metodologice privind etichetarea produselor alimentare;

·        H.G. nr 187/2000 privind imitatiile de produse alimentare care prezinta riscul de a pune in pericol sanatatea sau securitatea consumatorilor;

·        Ordin al Ministerului Sanatatii nr 975/1998 partea 1,2,3,4,5,6, privind aprobarea normelor igienico-sanitare pentru alimente;

·        O.U.G.nr 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializarii alimentelor;

·        Legea nr 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori;

·        O.G. nr 87/2000 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produse periculoase;

·        H.G. nr 947/2000 privind modalitatea de indicare a preturilor produselor oferite consumatorilor spre vanzare;

·        Legea nr 178/2000 privind produsele cosmetice;

·        O.G. nr 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase;

·        H.G. nr 329/2000 privind importul si comercializarea unor produse folosite;

·        Ordinul ANPC nr 217/2001 pentru aprobarea normelor privind criteriile de clasificare a produselor folosite destinate copiilor mai mici de 36 luni;

·        H.G. nr 332/2001 privind denumirea, marca compozitiei fibroase si etichetarea produselor textile

·        H.G. nr 1219/2000 privind unele masuri de protectie a intereselor consumatorilor la achizitionatea de piese de schimb auto, altele decat cele care pot afecta siguranta circulatiei si protectia mediului;

A.N.P.C. participa impreuna cu alte organe, la elaborarea strategiei in domeniul protectiei consumatorului. Elaboreaza,proceduri privind obiectivele, conditiile si modul de colaborare in desfasurarea activitatii de protectie a consumatorilor. ANPC efectueaza analize si incercari in laboratoarele acreditate conform legii sau in laboratoarele proprii ori agreate, sprijina asociatiile de consumatori in actiunea de infiintare si functionare a centrelor de consultanta, informare si educare a consumatorilor. De asemenea ANPC-ul prezinta informari periodice Guvernului si organelor administratiei publice centrale interesate, referitoare la activitatea proprie privind respectarea drepturilor si intereselor consumatorilor. In afara de cele mentionale ANPC-ul mai are o serie de atributii, participand si la realizarea programelor interne si internationale in domeniul protectiei consumatorilor.

     

3.3. Studiu de caz

            Firma „Cocor”srl comercializeaza aparatura electrica si electrocasnica.din gama oferita de catre firma exista unele produse care pot pune in pericol viata celor care le utilizeaza.

            In anul 2000, un client a cumparat un robot de bucatarie.la 7 zile de la achizitionarea produsului,in timpul utilizarii aparatului s-a produs un soc electric  are a avut ca consecinta accidentarea grava a clientului. In urma acestui accident firma „Cocor” a fost data in judecata, datorita verificarii incomplete a produsului,deoarece in prezentarea accesoriului se mentiona ca este dotat cu protecie impotriva socurilor electrice.

            In urma sesizarii facute de cumparator, reprezentantii firmei „Cocor” si OPC-ul s-au deplasat la locul accidentului, constatand veridicitatea celor sustinute de client.In urma procesului intentat,clientul a avut castig de cauza,primind despagubiri materiale, iar firmei „Cocor”srl I s-a retras dreptul pe a comercializa astfel de produse. S-a mai descoperit ca firma comercializa si un tip de storcator de fructe cu mixer: origine necunoscuta; pericolul consta in soc electric deoarece firele inferioare sunt insuficient fixate.

Ca urmare a acestor informatii primite ANPC, prin intermediul oficiilor teritoriale va interzice necomercializarea acestor produse periculoase. In cazul depistarii lor, OPC-ul va lua masurile de interzicere a acestora si aplicare a sanctiunilor prevazute de legislatia in vigoare.

CAPITOLUL 4

Perspective ale protectiei consumatorilor in tara noastra

            

           

            Una dintre cele mai importante teme dezbatuta de catre Ministrii responsabili de aplicarea politicii de protectie a consumatorilor a fost PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE POLITICII DE PROTECTIE A CONSUMATORILOR DIN NOUA EUROPA: DREPTURI, INSTRUMENTE SI PROTAGONISTI”. La aceasta intalnire au participat ministri din toate tarile membre ale UE, precum si ministri din tarile in curs de aderare si candidate. Aceasta intrunire a avut loc la Roma  pe data de 21 noiembrie 2003. Cateva zile mai tarziu,mai exact pe data de 26-28 noiembrie 2003, Romania si-a exprimat intentia de a semna un „Memorandum de itelegere cu Comisia Europeana” pentru a participa la „cadrul general pentru finantarea actiunilor comunitare de sustinere a politicii de protectie a consumatorilor pentru anii 2004-20007”. Autoritate de negociere a fost desemnata Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului. Aceasta Autoritate acorda in permanenta sprijin organizatiilor neguvernamentale, in vederea atingerii obiectivelor pe care acestea si le propun, sprijina asociatiile de consumatori cu materiale documentare si de legislatie in domeniu si a asigurat participarea in perioada raportata la peste 20 de seminarii organizate de asociatiile pentru protectia consumatorului.

 

BIBLIOGRAFIE

           

 

            1. PATRICHE,D.  „Protectia consumatorilor in economia de piata”  editura Academia Universitara, Athenaeum,                    

                                          Bucuresti, 1994

            2. PATRICHE,D, PISTOL GH, ”Protectia consumatorilor”,  editura Regia Autonoma ”Monitorul oficial”

                                          Bucuresti,1998

            3.  TEODOR T,  „Protectia consumatorului-protectia pietei”

                                          Tribuna Economica nr 24/1994

            4.  www.anpc.ro

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1017
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved