Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracte
EconomieTransporturiTurismZootehnie

Comportamentul firmei

afaceri

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
'METODOLOGIA B.I.R.D.'
Conceptul de investitie
Tactica – modalitate de implementare a strategiei
RISCUL: din perspectiva afacerilor - tendinte ale riscului in afaceri
Investitiile straine in Romania - legislatie
Licitatia – tehnica de afaceri economice de importanta deosebita in economia de piata contemporana
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE PLANULUI DE AFACERI
PROIECT - METODOLOGIA INFIINTARII UNEI SOCIETATI COMERCIALE
POLITICI ALE UNIUNII EUROPENE
Analiza mediului intern al firmei

Comportamentul firmei

 Definirea comportamentului firmei. Pentru a defini cat mai exact comportamentul firmei sa apelam la definitii din  mai multe domenii ale stiintei.



De exemplu: in DEX[1] comportament:  modalitatea de a actiona in anumite imprejurari sau situatii; conduita, purtare, comportare. ansamblul manifestarilor obiective ale animalelor si ale oamenilor prin care se exteriorizeaza viata psihica.

In psihologie[2], comportamentul reprezinta totalitatea faptelor, actelor, reactiilor prin care o persoana raspunde solicitarilor de ordin fizic sau social ale lumii externe.

In filozofie[3], comportamentul este echivalent cu un sistem de actiuni coordonate ale unui obiect complex, avand o anumita organizare, supus unei legi obiective, orientat spre realizare unor functii proprii si presupunand, in acelasi  timp, interactiunea sa cu mediu.

In definitiile de mai sus sunt cateva din elementele importante de care trebuie sa se tina seama la definirea comportamentului firmei. Astfel, comportamentul se refera la organisme vii cu viata psihica,  animale si oameni si/sau la un obiect complex cu  o organizare interna, care realizeaza functii proprii si interactioneaza implicit si cu mediul exterior.

 Utilizand aceste elemente se poate defini si comportamentul firmei.  Definitia cea mai completa din literatura de specialitate este:

 Comportamentul firmei (in calitatea sa de sistem socio-economic complex, cu functionalitate si finalitate bine definite) - reprezinta totalitatea actiunilor si reactiilor exterioare prin care aceasta raspunde solicitarilor si oricaror stimuli receptionati din mediul in care exista si isi desfasoara activitatea[4].

Definitia stabileste caracteristicile principale ale acestui concept, evidentiind rolul firmei de sistem socio-economic complex. Capitalul tehnic nu are cum reactiona la solicitarile din interiorul sau exteriorul sistemului. Intr-o unitate economica  singurul element ce poate raspunde oricarui gen de actiuni din interior sau din exterior este capitalul uman.  Si totusi se spune: comportamentul firmei, misiunea firmei, politica firmei, strategia firmei, cand de fapt este comportamentul managementului firmei, misiunea propusa de management, politica si strategia managementului pentru perioada viitoare etc.

Principalele caracteristici ale comportamentului firmei sunt:

 Comportamentul este determinat in mare masura de scopul si obiectivele propuse  pentru a trasa drumul activitatii in directia dorita.

Activitatea firmei trebuie concretizate in finalitati, altfel nu se justifica existenta sa. Finalitatile reprezinta rezultatele finale ale oricarei activitati desfasurate de intreprindere.

Activitatile firmei determina patru feluri de finalitati: sociale, economice, ecologice si financiare (fig.).

Fiecare tip de finalitate corespunde unei situatii si are un continut specific:

t economice, presupun crearea  bogatiilor si repartizarea lor  stakeholderilor (grupuri de interese);

t financiare: genereaza profituri si cresterea lor pentru asigurarea vitalitatii intreprinderii;

t sociale: contribuie la dezvoltarea bunastarii individuale si colective prin crearea de bunuri si servicii;

t ecologice: asigura echilibrul ecologic intre resursele naturale existente si consumul acestora, protectia si conservarea mediului natural;


Fig. Finalitatile intreprinderii si continutul lor

Separarea intre finalitati si scopuri si obiective se realizeaza mai usor decat intre scopuri si obiective, fie pentru ca de multe ori in vorbirea curenta scopurile si obiectivele sunt considerate sinonime, fie pentru ca in activitatea practica scopurile se transforma in obiective si invers.

       Sursa: Christian Potie, Op.cit., p.29

Fig.1. Relatia intre finalitate, scopuri si obiective



Scopurile sunt definite in functie de valorile proprii ale conducatorului organizatiei, ale politicii sale, ale mediului extern, ale strategie/strategiilor aplicate.

Obiectivele sunt actiuni concrete ce trebuie transpuse in practica pentru a indeplini scopurile si finalitatile. Ele sunt fixate in functie de scopurile firmei.

Scopurile si obiectivele organizatiei se definesc pornind de la finalitati. Scopurile se inscriu in finalitati si obiectivele in scopuri (fig.1).

Din acest motiv obiectivele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

t sa fie insotit de un atribut pentru al defini (leader);

t sa existe o scara de masurare pentru a-i facilita cuantificarea (U.M., %);

t sa aiba o norma pentru a etalona scara si a fixa valoarea tintei (cresterea cu 20% a cotei de piata);

t sa propuna un orizont pentru a da ritm si termen de realizare (in viitorul an, ani).

 Fixarea finalitatilor, scopurilor si obiectivelor tine de vointa si capacitatea conducerii de varf de a indrepta firma spre un anumit fagas. Aceasta atitudine determina in masura covarsitoare comportamentul firmei, care de fapt este comportamentul managerilor sai.

Fig. 3. Impactul calitatilor conducatorului asupra finalitatilor,

scopurilor si obiectivelor

Comportamentul firmei constituie un ansamblu unitar si integrat de actiuni si reactii exterioare ce se subsumeaza scopului organizatiei economice. Comportamentul firmei – ca ansamblu al manifestarilor sale – reprezinta forma cea mai pregnanta de afirmare a ,,personalitatii” firmei si a conduitei pe care aceasta o adopta in conformitate cu politica, strategia si tactica propusa.

ƒ Cu timpul, comportamentul firmei incepe sa se diferentieze de al firmelor concurente. Relatiile cu exteriorul se stabilizeaza, consolidandu-se cele care s-au dovedit importante pentru firma. Elaborarea si punerea in aplicare a unor politici de firma tot mai riguroase  determina cresterea rapida a ponderii reactiilor repetitive. Altfel spus, comportamentul firmei reflecta gradul de maturizare a managementului, acesta definind modelele comportamentale pe care trebuie sa le adopte managementul in diferite situatii specifice.

Orice firma, mai ales mare, are un statut propriu si isi asuma un rol in cadrul mediului in care isi desfasoara activitatea.

 Statutul reprezinta ansamblul ,,asteptarilor” firmei de la societate si de la mediul in care activeaza. El corespunde tuturor intrarilor in firma, ca sistem.

Rolul reprezinta totalitatea ,,asteptarilor” societatii si ale mediului de actiune de la firma, ceea ce s-ar traduce prin manifestarile comportamentale ale firmei, ca forma specifica de iesire, alaturi de celelalte, cum ar fi produse, servicii, fonduri banesti, resurse umane, informatii.

 Comportamentul firmei reprezinta iesirile informationale prin care mediul exterior ii percepe orientarile, actiunile si reactiile.

Stimulii exteriori sunt foarte multi si diferiti, iar raspunsurile venite din partea firmei pot fi extrem de diverse, deoarece si locul, timpul, conditiile in care s-au produs sunt diferite.

Una din principalele probleme care apare in comportamentul firmei este aparenta discordanta dintre   considerentele economice si sociale in stabilirea conditiilor de desfasurare a activitatii firmei. Considerentele economice privesc sporirea eficientei activitatii, reducerea costurilor, inclusiv salariale,  incarcarea maxima a personalului propriu etc., iar cele sociale sunt constituite din cerintele de protectie sociala, de evitare a reducerilor de personal, de satisfacere a revendicarilor sociale etc.

Modurile de rezolvare a diferendelor ce apar in diferite momente denota o inconsecventa in comportamentul managementul firmei. In realitate nu este inconsecventa in comportamentul acestuia. Faptul ca situatii similare se produc in momente, locuri si conditii diferite determina managementul firmei la comportamente diferite.

Firma fiinteaza intr-un mediu economic-social-ecologic alaturi de alte firme, iar comportamentul ei interactioneaza cu comportamentul firmelor de acelasi profil sau de profiluri diferite care isi influenteaza reciproc comportamentul.

Comportamentul firmei reprezinta in acelasi timp un ansamblu de stimuli pentru alte firme si un ansamblu de raspunsuri la comportamentul acestora. Comportamentul managementului unei firme in anumite situatii incita alte firme sa raspunda la provocari, ceea ce determina cresterea gradului de integrare a firmei in mediul sau de actiune. Aceasta caracteristica a comportamentului este specifica mai ales firmelor mari, purtatoarele unor marci de prestigiu, ceea ce le ofera posibilitatea cresterii apreciabile a imaginii lor.

ˆ Comportamentul firmei deriva din misiunea sa, din politicile propuse, din strategiile si tacticele elaborate si se manifesta pe mai multe planuri:

t Planul tehnico-productiv se refera la produsele/serviciile oferite de firma, derivand din strategia adoptata, de nivelul calitativ al ofertei, de gradul de inovare, de masura in care raspunde la cerintele pietei, de tendintele tehnice, tehnologice, constructive si functionale ale firmei in raport cu tendintele mondiale.

t Planul economic consta in strategia de piata adoptata, politica de preturi, gestiunea resurselor financiare (modificarea capitalului social prin emisiuni de actiuni, reducerea sau amplificarea acestuia, autofinantarea firmei, apelarea la imprumuturi pe termen mediu si lung, credite pe termen scurt) capacitatea de  achitare de sarcinile contractuale asumate, capacitatea de cooperare si colaborare cu alte firme, interesul pentru combinarea, asocierea, fuzionarea cu alte firme, corectitudinea relatiilor comerciale si de plata cu furnizorii si clientii etc.




t Planul social pe care se manifesta comportamentul firmei deriva din politica sa de personal privind recrutarea fortei de munca, conditiile de angajare, formarea  si perfectionarea personalului, nivelul de salarizare, conditiile de munca, avantajele sociale oferite, gradul de motivare a personalului, de protectie sociala oferita salariatilor, disponibilitati de finantare a unor actiuni de asistenta sociala, stiintifica, artistica, sportiva pe plan local si national.

t Planul ecologic. Comportamentul managementului firmei in raport cu posibilitatile de raspuns la stimulii veniti din mediul natural. Raspunsurile reprezinta modurile de manifestare ale managementului cu privire la utilizarea rationala a resurselor naturale, in deosebi a celor neregenerabile, dar si la problemele legate de poluarea produsa de firma sau existenta in zona, la combaterea acesteia, la protejarea si conservarea mediului natural.

t Planul juridic presupune respectarea legilor, hotararilor guvernamentale, normativelor, deciziilor  autoritatilor publice  de catre firma.

t Planul etic. Comportamentul firmei in acest plan se manifesta prin imaginea sa de marca, concordanta publicitatii facute cu situatia si prestatiile sale  reale, cu corectitudinea relatiilor sale cu furnizorii si clientii, cu gradul de angajare impotriva coruptiei etc.

In ultima perioada de timp se pune tot mai mult accent pe etica in afaceri. ,,A fi corect”, ,,a fi cinstit”,  ,,a fi drept” sunt concepte de etica, dar ele pot diferi de la o persoana la alta, chiar in cazul managerilor de top.

Problemele de etica pot deveni dileme pentru manageri, deoarece pot produce conflicte intre interesul firmei privind performantele economice (costuri, venituri, profit) si performantele sale sociale (formulate in termenii obligatiilor fata de persoane atat din interiorul cat si din exteriorul organizatiei). Managementul de varf din orice  firma doreste ca angajatii sa fie persoane cu o conceptie clara despre ce este corect, cinstit, onest, pentru a nu actiona in detrimentul firmei.

Iata un exemplu elocvent despre un comportament incorect la nivelul managementului de top:

In anul 1982 firma Eli Lilly and Co. a introdus pe piata  un medicament care a parut a fi foarte bun, dar s-a dovedit ulterior ca avea serioase efecte secundare care au dus chiar la decese. S-a interzis vanzarea medicamentului pe piata in SUA si Anglia, iar firma a trebuit sa retraga medicamentul de la vanzare. Impotriva firmei s-au deschis 280 de procese. Justitia a inceput ancheta pentru a stabili vinovatia cercetatorilor chimisti, dar s-a ajuns la vinovatia unui inalt functionar din Consiliul de Administratie care nu raportase organelor in drept 25 de cazuri de imbolnaviri inainte de introducerea pe piata a medicamentului. Justitia a stabilit vinovatia firmei care a fost obligata sa plateasca 6 mil. dolari, ceea ce a dus la rezultate dezastruoase pentru firma.

Un comportament etic  presupune respectarea unor principii:

Ü interesul societatii inaintea interesului organizatiei;

Ü interesul  organizatiei inaintea interesului salariatilor;

Ü prezentarea adevarului in orice situatie personala sau a organizatiei.

Multe din formele de comportament ale managementului  firmei tin de mediul sau intern, dar manifestarile  au impact si in mediul extern, afectand sau imbunatatind imaginea firmei.

Comportamentul managementului firmelor este extrem de diferit, motiv pentru care studierea lui necesita o clasificare pentru a putea desprinde cele mai pertinente concluzii pe baza carora comportamentul acestora sa se poata  imbunatati.

Studierea comportamentelor managementului firmelor a dus la identificare unor tipuri de baza ale acestora, diferentiate in functie de caracteristicile lor definitorii:

ΠComportamentul activ, ofensiv sau inovator consta in studierea schimbarilor ce apar in mediul de actiune al firmei, anticipand modificarile viitoare, identificand si exploatand oportunitatile in beneficiul sau. Pe baza studiului respectiv se elaboreaza strategiile de dezvoltare a firmei.

Acest tip de comportament este specific managementului firmelor din domeniile industriilor de varf, de inalta tehnologie unde se practica conducerea inovativa.

 Comportamentul pasiv, defensiv sau adaptiv. Si in acest caz managementul firmei  urmareste schimbarile  din mediul sau de actiune si se adapteaza la ele, dar potentialul inovativ este mult mai redus. Firma accepta schimbarile intervenite in domeniul sau de activitate, dar nu practica managementul strategic. In aceasta categorie se inscrie marea majoritate a firmelor mari si foarte mari care detin ponderi insemnate pe piata industriilor pe care activeaza.

Ž Comportament anticipativ.  Acest comportament este specific managementului firmelor mici si mijlocii care prin natura lucrurilor sunt obligate sa fie in permanenta in pas cu schimbarile intervenite si sa fie mereu pregatite pentru schimbarile viitoare.

Diferitele tipuri de comportament ale firmei sunt influentate de  politicile propuse, de strategiile adoptate, dar si de strategiile inovationale adoptate de firma in domeniul cercetarii-dezvoltarii.

Corespondenta strategia firmei-comportamentul acesteia este o relatie biunivoca: la inceputul activitatii strategia firmei determina comportamentul managementului acesteia, ulterior cand activitatea s-a maturizat, strategia firmei este impusa de comportamentul acesteia.

Fiecare organizatie isi impune norme de comportament pe care sa le respecte.

Normele de comportament al firmei sunt principii de conduita sau reguli obligatorii de conduita fixate prin statut, prin politicile firmei sau prin cutume  izvorate din practica firmei si impamantenite sau preluate din experienta altor firme.

Normele respective reglementeaza modul de comportament al personalului firmei.

 




[1] *** Dictionarul explicativ al limbii romane, Editura Academiei, Bucuresti, 1975, p.178

[2] *** Dictionar de psihologie sociala, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981, p.51

[3] *** Dictionar de filozofie, Editura Politica, Bucuresti, 1978, pp.128-129

[4] Corneliu Russu, Economie industriala, Editura Economica, Bucuresti, 2003,p. 248








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 897
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site