Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracte
EconomieTransporturiTurismZootehnie

ESTIMAREA VALORII AFACERII PRIN METODE BAZATE PE ACTIVE

afaceri

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Obtinerea modelelor de bluza pentru femei prin transferul pensei de bust in rascroitura gatului
LUCRARE DE DISERTATIE - Fundamentarea planului de afaceri S.C. AGROINDUSTRIALA DEALU TULCEA S.A
BUSINESS PROCESS MANAGEMENT. BUSINESS PROCESS EXECUTION LANGUAGE
Modalitati de plata pe web
SCOLI DE GANDIRE PRIVIND ANTREPRENORIATUL
Specificul tranzactiilor internationale in CTS
PIETE DE MARFURI - Functionarea pietei energetice, de marfuri, de transport
Programul ACCA - Ce este ACCA?
Consecintele deschiderii procedurii insolventei, in general
SERICICULTURA - cresterea, inmultirea, ameliorarea viermilor de matase

ESTIMAREA VALORII AFACERII PRIN METODE BAZATE PE ACTIVE

Tema 1 Tipuri ale valorii activelor

Tema 2 Fundamentul valorilor patrimoniale ale afacerii



Tema 1: Tipuri ale valorii activelor

Pentru ca tipul de valoare urmarit in practica evaluarii nu este unic, urmarindu-se valoarea de piata (cu nuantele sale) sau valori non piata, consideram necesara expunerea si sintetizarea precizarilor standardelor de evaluare aplicabile in Romania. Este vorba de standardele internationale de evaluare (IVS International Valuation Standards), alaturi de care se va face referire la standardele europene (EVS European Valuation Standards).

Pe baza diferitelor referinte oferite de normele profesionale specificate am incercat sa ne formam o opinie privind tipul de valoare atasabil in mod normal activelor apartinand afacerii, atunci cand se stabileste valoarea acesteia prin metode bazate pe active (metode patrimoniale). Rezultatele analizelor noastre sunt sintetizate in urmatorul tabel, structurat pe urmatoarele criterii care influenteaza alegerea evaluatorului in privinta tipului de valoare urmarit.

Alte criterii

Legatura

cu activitatea

/ Tipul activului

Ipotezele privind viitorul afacerii

 

Continuitatea activitatii

Incetarea activita-tii

 

Scopul evaluarii

 

Raportari financiare

Alte scopuri (inclusiv evaluari de afaceri, abordarea bazata pe active)

 

Active in afara exploatarii

Valoare de piata - valoare de realizare neta de cheltuieli de vanzare si de impozit

Valoare de piata pentru cea mai buna utilizare utilizare alternativa

Valoare de lichidare

Active de exploatare, din care prezinta particularitati urmatoarele:

Cost de inlocuire brut, utilizat in circumstante limitate

Valoare de piata sau alta valoare curenta (valoare de utilizare), in cazul evaluarii de afaceri

 

Valoare de utilizare / Valoare de schimb

 

echipamente, instalatii tehnologice, masini

Cost de inlocuire net

Valoare de utilizare

 

- specializate, care se vand doar odata cu afacerea

Valoare de utilizare

Cost de inlocuire net

 

unitati de afaceri

Valoare de utilitate pentru afaceri mari care au mai multe unitati de afaceri sau valoare de piata pentru activele individuale apartinand afacerilor mici

 

Active in curs de executie

Valoare de piata a terenului pentru utilizarea propusa + Cost de finalizare a constructiei

Valoare de piata

Valoare reziduala

 

Tema 2: Fundamentul valorilor patrimoniale ale afacerii

Metodele de evaluare care conduc la obtinerea valorilor patrimoniale ale afacerii se bazeaza pe teoria conform careia valoarea unei afaceri este data de suma valorilor elementelor sale componente: active imobilizate corporale si necorporale, titluri de valoare, stocuri, lichiditati. Se presupune ca, in general, aceste elemente patrimoniale ale afacerii pot fi instrainate sau vandute individual. Altfel spus, valorile patrimoniale ale afacerii tin seama de modalitatea concreta de utilizare a capitalurilor (resurselor) proprii ale intreprinderii sau, intr-o varianta largita, a ansamblului resurselor de care aceasta a dispus. Forma de utilizare a capitalurilor (proprii, imprumutate, uneori si cele atrase) imbraca forma activelor intreprinderii : active imobilizate si active circulante. Celelalte active bilantiere, cheltuielile in avans sunt, de regula, rezultatul aplicarii principiilor contabile, nefiind considerate veritabile investitii (utilizari de resurse).

Pentru a cunoaste componenta patrimoniului intreprinderii si valorile la care aceasta l-a dobandit se utilizeaza datele contabilitatii, mai precis bilantul (ca si componenta a situatiilor financiare). In vederea obtinerii valorilor patrimoniale, bilantul este in general reprelucrat pentru a se elimina influenta unor factori care distorsioneaza valoarea economica actuala a intreprinderii. Printre acesti factori se pot enumera: principii contabile care nu permit reflectarea valorii actuale a elementelor patrimoniului, privilegierea aspectului juridic al unor operatii in defavoarea aspectului economic, masuri administrative legate de evaluarea unor active sau de aspecte fiscale si care obliga la inregistrari in disonanta cu situatia particulara a intreprinderii etc.

Dintre valorile patrimoniale mentionate in literatura de specialitate si utilizate in practica, ne vom opri asupra urmatoarelor : activ net contabil, activ net contabil corectat, activ net de lichidare.

Activul net contabil

Formula de calcul si interpretarea sunt comune evaluarii si analizei financiare. Activul net contabil se determina potrivit formulei:

Activ net contabil (ANC) = Active Datorii

In varianta de calcul directa, ANC reprezinta suma capitalurilor proprii bilantiere, la care se adauga provizioanele, precum si veniturile in avans. Valoarea patrimoniala se poate determina inainte sau dupa repartizarea externa a rezultatului exercitiului (sub forma de dividende).

Activul net contabil da indicii asupra solvabilitatii globale a intreprinderii si asupra dimensiunilor capitalurilor proprii care ar ramane dupa lichidare proprietarilor acesteia. De asemenea, activul net constituie garantia creditorilor in cazul evolutiei nefavorabile a activitatii intreprinderii.

Text Box: Unitate de curs 2

Valori patrimoniale obtinute prin corectii aplicate activelor 


Tema 1 Activul net contabil corectat (ANCC)

Tema 2 Activul net de lichidare (ANL)



Tema 1: Activul net contabil corectat

Tine seama de incidenta unor factori care conduc la reflectarea valorii reale a activelor si datoriilor intreprinderii. Complexitatea continutului sau impune o munca laborioasa care presupune aportul evaluatorilor specializati in evaluarea proprietatilor imobiliare, echipamentelor si a altor active imobilizate corporale.

Activul net contabil corectat se determina, in ipoteza continuitatii activitatii, dupa formula:

Activ net contabil corectat (ANCC) =

ANC Corectii active Corectii datorii

Unii evaluatori prefera in locul metodei aditive pe cea substractiva care se scrie:

Activ net contabil corectat (ANCC) =

Active corectate Datorii corectate

Indiferent de varianta de calcul aleasa, in stabilirea activului net contabil corectat trebuie parcurse doua etape: corectiile activelor si corectiile datoriilor.

A. CORECTIILE ACTIVELOR, cu doua subetape: eliminarea activelor in afara exploatarii si stabilirea valorilor curente ale activelor de exploatare

A.1. Eliminarea activelor in afara exploatarii

Este vorba de active fara utilitate sau cu utilitate redusa pentru actuala structura de exploatare a intreprinderii, active in surplus. Ele pot fi valorificate separat de activitatea de baza a afacerii fie prin vanzare, fie prin incheierea unor contracte de asociere sau de inchiriere. Exemple de astfel de active: surplus de personal, active auxiliare, investitii in alte intreprinderi, investitii in terenuri, excedent de disponibilitati sau depozite la termen.

Activele in afara exploatarii sunt evaluate separat si prezentate distinct de valorile patrimoniale in raportul de evaluare. Evaluarea lor se face la valoarea de piata, care imbraca forma valorii de realizare nete, determinata astfel:

Pret de vanzare Cheltuieli accesorii de vanzare

- Impozit pe plusvaloarea obtinuta din vanzare

Valoarea de piata se poate determina tinand cont mai ales de natura activului, prin diverse metode: comparatia de piata, capitalizarea unor beneficii, metode specifice tipului de activ.

Plusvaloarea obtinuta din vanzare desemneaza rezultatul obtinut in urma iesirii din patrimoniu prin vanzare a activelor, determinat astfel:

Plusvaloare aferenta activelor =

Venituri din cedarea activelor Cheltuieli privind activele cedate

A.2. Corectiile activelor de exploatare

A.2.1. Imobilizarile necorporale

Sunt investitii care nu imbraca forma fizica a bunurilor materiale propriu-zise, fata de care avantajele viitoare comporta un grad ridicat de incertitudine. Valoarea lor provine dintr-o protectie legala (drept de proprietate comerciala, intelectuala) si din privilegii.

In evaluare, imobilizarile necorporale, denumite si active intangibile, sunt clasificate in : imobilizari neidentificabile distinct (goodwill-ul), respectiv imobilizari identificabile distinct. Doar cele din a doua categorie vor fi tratate la aceasta unitate de curs, goodwill-ul concept mult mai complex, care cere abordari specifice facand obiectul urmatoarei unitati de curs.

Pentru a fi incorporate in valoarea patrimoniala Activ net contabil corectat, imobilizarile necorporale identificabile distinct sunt corectate astfel:

a)        cele considerate nonvalori se elimina (cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare care se apreciaza ca nu asigura dezvoltarea ci doar mentinerea potentialului de activitate)

b)       cele care prezinta valoare pentru afacere sunt pastrate, dupa stabilirea valorii lor de piata sau a altei valori curente (valoare de utilizare), aplicandu-se metode specifice (comparatii de piata, metode de randament, metode bazate pe costul de inlocuire).

Dintre aceste din urma imobilizari necorporale vor fi prezentate in continuare, sub aspectul metodelor de evaluare care le sunt specifice, urmatoarele: cheltuielile de dezvoltare considerate a avea valoare economica, concesiuni, brevete, marci, programe informatice.

1)         Cheltuieli de dezvoltare (proiecte de cercetare) considerate a avea valoare economica

Metode de evaluare specifice:

          metoda bazata pe costul de inlocuire

Consta in actualizarea (prin aplicarea unui coeficient de reevaluare ales de evaluator) cheltuielilor de dezvoltare activate in bilant si imputabile unui proiect de acest fel.

          metoda discounted flux de numerar, aplicabila atunci cand efectul economic generat de proiect se determina sub forma unui flux de numerar diferential (suplimentar) pe care l-ar putea obtine intreprinderea in urma aplicarii proiectului de cercetare

Consta in actualizarea fluxului de numerar net degajat de proiectul de cercetare pe un orizont de prognoza finit, cu luarea in considerare a valorii reziduale la sfarsitul perioadei de prognoza.

2)         Concesiuni

Metode de evaluare specifice:

          metoda bazata pe profit (metoda contributiei la variatia profitului), aplicabila atunci cand nu se poate estima rezonabil profitul imputabil unui singur activ intangibil

Consta in cuantificarea profitului (efectul economic al utilizarii bunului sau a activitatii concesionate) suplimentar generat de produsul intreprinderii evaluate in raport cu alte produse vandute pe aceeasi piata. Se determina contributia de profit rezultata din vanzarile realizate in plus, in functie de care se stabileste valoarea activului intangibil.

3)         Brevete

Metode de evaluare (in functie de calitatea utilizatorului):

a)     pentru titularul brevetului dupa modul de utilizare

          metoda de actualizare a profitului net estimat pe durata de viata a brevetului, aplicabila daca brevetul este utilizat in activitatea proprie

          metoda actualizarii profitului (metoda economiei de redeventa), aplicabila daca brevetul este cedat spre exploatare unui tert 

b)    pentru intreprinderea care foloseste un brevet de inventie fara a fi proprietara

          metoda actualizarii profitului, aplicabila daca se poate estima profitul anual constant pe care l-ar aduce brevetul achizitionat

          metoda contabila, aplicabila daca este dificil de estimat profitul anual constant pe care l-ar aduce brevetul achizitionat

Valoarea brevetului este data de valoarea neta contabila actualizata la inflatie.

4)         Marci

Metode de evaluare specifice:

          metoda bazata pe cost, aplicabila in cazul marcilor achizitionate (al caror cost de achizitie este inregistrat in contabilitate ca si cheltuieli activate) si al crearii imaginii de marca (cand valoarea marcii este data de totalul cheltuielilor necesare pentru introducerea sa pe piata)

Evaluarea se poate face pe baza costului istoric, care se obtine prin insumarea diferitelor costuri generate de investitiile succesive care au vizat cresterea valorii marcii, respectiv pe baza costului de inlocuire, care este dat de sumele care ar trebui alocate, la ora actuala, pentru a obtine o marca echivalenta cu cea care face obiectul evaluarii.

          metoda bazata pe profit, aplicabila marcilor achizitionate sau create care prin utilizare genereaza profit (s-a expus)

5)         Programe informatice




Metode de evaluare specifice:

          metoda actualizarii profitului (s-a expus)

          metoda comparatiei de piata, care se bazeaza pe culegerea unor informatii credibile privind piata produselor software si pe asimilarea produsului ce face obiectul evaluarii cu produse similare create sau comercializate de catre intreprinderi de profil straine sau autohtone

          metoda evaluarii dimensionale, prin care se urmareste determinarea costurilor si eforturilor asociate acestora si implicit a valorii produsului software

De regula, efortul se estimeaza prin necesarul de resurse umane pentru fiecare faza de productie, adica numarul de programatori pe luna sau pe an. Valorizarea efortului in resurse umane se face pe o perioada de timp rezonabila de creare a produsului si este apoi influentat cu un coeficient de repartizare a altor cheltuieli conexe producerii, cum sunt amortizarea echipamentelor, consumul de resurse materiale, servicii.

A.2.2. Imobilizarile corporale

Acestea se mai numesc bunuri fizice sau tangibile si din punct de vedere contabil se impart in: terenuri si amenajari la terenuri, constructii; echipamente tehnologice (masini, utilaje, instalatii de lucru); aparate si instalatii de masurare, control, reglare; mijloace de transport; animale si plantatii; mobilier, aparatura birotica, precum si alte active corporale).

In ceea ce priveste evaluarea imobilizarilor corporale se pastreaza aceeasi clasificare ca si in contabilitate. Dintre grupele mentionate, cele care necesita cele mai multe corectii (ca urmare a importantei pentru activitatea intreprinderii, a vechimii sau a valorii) sunt terenurile, constructiile si echipamentele. Pentru acestea vor fi prezentate in continuare cateva metode de evaluare specifice, care sa conduca la reflectarea valorii lor de piata sau a altei valori curente (valoare de utilizare).

1)         Terenuri

In cadrul terenurilor trebuie distinse:

a)    terenuri fara constructii, pentru care se pot aplica urmatoarele metode:

          metoda comparatiei de piata

In acest caz se tine seama de preturile unor tranzactii recente cu terenuri similare in ceea ce priveste: localizarea, caracteristicile fizice, facilitatile urbanistice, riscul de expropriere, posibilitatile de constructie.

          metoda capitalizarii rentei de baza

Aceasta este o metoda de randament care presupune capitalizarea, la o rata corespunzatoare, a beneficiului ce poate fi obtinut prin utilizarea terenului. Beneficiul specific terenului este renta curenta reprezentand suma platita pentru dreptul de ocupare si utilizare a terenului (chiria). Aceasta se culege de pe piata.

b)    terenuri cu constructii, pentru care se pot aplica urmatoarele metode:

        metoda proportiei, potrivit careia se stabileste un raport intre valoarea terenului si valoarea constructiei de pe el (de exemplu 20-30 din valoarea constructiei de pe teren)

        metoda extractiei, care presupune, odata cunoscut pretul de vanzare al proprietatii imobiliare (teren inclus), ca se poate determina valoarea terenului prin aplicarea unei abateri forfetare (de exemplu 15-30 din valoarea proprietatii imobiliare, teren inclus).

2)         Constructii, pentru care se pot aplica urmatoarele metode:

          metoda costului de inlocuire net (valorii de reconstructie neta), conform careia valoarea ramasa actualizata a constructiei

= Valoarea de reconstructie (pe suprafata desfasurata sau volumul total al constructiei evaluate) x (1- Coeficient de depreciere) x (1- Coeficient de neadecvare functionala)

Unde

        Valoarea de reconstructie se poate determina pe baza costului unitar pentru cladiri similare sau pe baza unui cost unitar de barem corectat in functie de diferentele de dimensiune, forma, finisaje, dotare cu instalatii (metoda comparatiilor unitare)

        Coeficientul de depreciere este estimat in functie de uzura fizica si deprecierea economica (externa) datorata evolutiei cererii, utilizarii altor constructii in zona, facilitatilor urbanistice, precum si a altor factori.

        Coeficientul de neadecvare functionala este estimat tinand seama de urmatorii factori: demodare, supradimensionare, neadecvarea instalatiilor sau a echipamentelor aferente constructiei.

          metoda bazata pe costul istoric, conform careia valoarea ramasa actualizata a constructiei

= Valoare la data punerii in functiune (majorata cu eventualele modernizari) x Coeficient de actualizare x (1- Coeficient de depreciere) x (1- Coeficient de neadecvare functionala)

Unde

        Coeficientul de actualizare este stabilit in functie de evolutia preturilor la materialele de constructie si manopera specifica, in functie de deprecierea monetara si/sau evolutia raportului de schimb valutar.

3) Echipamente tehnologice, pentru care se pot aplica urmatoarele metode:

          metoda costului de inlocuire net, conform careia valoarea ramasa actualizata a echipamentului

= Valoarea unui echipament nou similar x (1 - Coeficient de depreciere) x (1- Coeficient de neadecvare functionala)

Unde

        Valoarea unui echipament nou similar se poate determina pe baza mai multor metode (a identificarii, a asimilarii, a corelarii)

        Coeficientul de depreciere se estimeaza tinand cont de deprecierea: economica (vechimea, starea, costuri viitoare de utilizare), functionala (adecvarea pentru utilizarea curenta si de perspectiva), strategica (legata de o decizie strategica in privinta afacerii), precum si cea implicata de reglementarile de mediu (care pot afecta utilizarea si tehnologia existenta).

          metoda bazata pe costul istoric, conform careia valoarea ramasa actualizata a echipamentului

= Valoare la data punerii in functiune (majorata cu eventualele modernizari) x Coeficient de actualizare x (1- Coeficient de depreciere) x (1- Coeficient de neadecvare functionala)

A.2.3. Imobilizarile financiare

Sunt investitii financiare realizate de intreprindere in vederea dezvoltarii externe. Se materializeaza in titluri de valoare achizitionate si in imprumuturi acordate altor intreprinderi, ambele categorii avand scadenta mai mare de un an.

In cazul evaluarii imobilizarilor financiare si stabilirii Activului net contabil corectat, se pot aplica corectii unor titluri imobilizate si/sau unor creante imobilizate.

1) Investitii financiare pe termen lung sub forma participatiilor, in cadrul carora se face distinctia intre :

          participatii care confera dreptul de control, cand intreprinderea emitenta, considerata filiala, apartine cu intreg patrimoniul sau intreprinderii evaluate (cumparatoare a titlurilor)

In acest caz nu avem de a face cu o evaluare de titluri, ci cu o evaluare a unei afaceri ca intreg.

          alte participatii, cand titlurile in cauza se considera in afara exploatarii

In acest caz, titlurile sunt evaluate la valori de piata prin metode specifice (de exemplu se accepta cotatia bursiera a zilei daca titlurile sunt cotate, se aplica o metoda bursiera - tinand seama de rentabilitatea, politica de dividende, factorii externi care influenteaza activitatea emitentului sau se aplica o metoda de randament - capitalizarea dividendelor).

2)         Creante imobilizate si investitii financiare pe termen lung purtatoare de dobanda

In cazul acestora intervin corectii doar daca rata dobanzii de primit in urma investitiei este mult mai mica decat a pietei. Se procedeaza la actualizarea creantei respective la o rata egala cu diferenta dintre rata normala a pietei si rata practicata.

A.2.4. Activele circulante



Aceasta a doua grupa de activ a bilantului cuprinde: stocurile, creantele pe termen scurt, investitiile financiare pe termen scurt, disponibilitatile banesti si elementele asimilate lor. Necesita mai putine corectii, in principal datorita vitezei lor mari de rotatie care le mentine apropiate de valorile curente.

Activele circulante se evalueaza astfel:

1)         Stocurile

          materiile prime, materialele, marfurile se evalueaza la cursul zilei (daca sunt cotate la burse de marfuri), la pretul posibil de valorificare (livrare) diminuat cu cheltuielile accesorii de vanzare (transport, ambalare, comisioane)

          produsele finite si produsele in curs de executie se evalueaza la cost de productie in functie de gradul de finisare apreciat de evaluator

2)         Creantele

          se actualizeaza creantele exprimate in devize

          se constituie sau se corecteaza ajustarile pentru depreciere in functie de riscurile previzibile legate de clienti

3)         Investitiile financiare pe termen scurt

          se modifica daca este cazul in functie de cursul lor la data evaluarii

4)         Disponibilitatile banesti si elementele asimilate

          comporta actualizare in cazul in care sunt exprimate in devize

A.2.5. Cheltuielile in avans

Aceste elemente sunt rezultatul aplicarii principiilor contabile, neavand valoare economica. In consecinta, sunt considerate nonvalori si nu se iau in calculul Activului net contabil corectat.

B. CORECTIILE PASIVELOR

Acestea se refera atat la unele capitaluri proprii si la pasivele asimilate lor (provizioane), cat si la datoriile propriu-zise si la veniturile in avans.

Astfel, elementele de pasiv care sufera corectii sunt :

1)         provizioanele, care se pot constitui in momentul evaluarii daca exista procese in curs sau previzibile sau se anuleaza provizioanele constituite deja si considerate nejustificate

2)         creditele pe termen lung cu dobanda preferentiala, care se decoteaza prin actualizarea la o dobanda egala cu diferenta dintre dobanda pietei si dobanda practicata

3)         alte datorii, care se majoreaza cu impozitul latent aferent plusvalorii care s-ar obtine din vanzarea activelor (in acest caz activele sunt evidentiate la valoarea de piata, exclusiv impozitul aferent).

4)         veniturile in avans, care nu se iau in considerare din motivele aratate la tratarea activelor de regularizare

Tema 2: Activul net de lichidare

Aceasta valoare patrimoniala, aferenta afacerii luate ca intreg se determina atunci cand se considera ca intreprinderea isi va incheia activitatea.

In acest caz baza de evaluare a activelor, prevazuta in standardele de evaluare, este valoarea de lichidare.

Conceptul de valoare de lichidare trebuie nuantat in functie de modul de incetare a activitatii intreprinderii si anume lichidare progresiva sau lichidare imediata.

Lichidarea progresiva apare in cazul incetarii activitatii in mod voit sau ca urmare a incalcarii unor prevederi legale. Legislatia in domeniu arata ca incetarea activitatii intreprinderii urmata de o lichidare progresiva are loc in urmatoarele situatii: ajungerea la scadenta a duratei de functionare, dizolvarea anticipata hotarata de actionari sau tribunal, realizarea sau incapacitatea realizarii obiectului de activitate, anularea contractului de societate, reducerea numarului asociatilor sau a actionarilor sub numarul prevazut prin lege sau din alte cauze prevazute in statut.

Acest tip de lichidare mai este denumit ordonat, pentru ca se face intr-o perioada de timp rezonabila pentru a obtine cel mai bun pret pe active, care sunt vandute pentru a se acoperi datoriile intreprinderii si pentru a se distribui activul net ramas intre actionari sau asociati. In acest caz se utilizeaza valoarea lichidativa atribuibila activelor.

Lichidarea imediata reprezinta o lichidare judiciara datorata incetarii platilor intreprinderii si intrarii in stare de faliment. Incapacitatea de plata si procedura falimentului sunt descrise in diferite acte normative.

Lichidarea imediata (judiciara, fortata) si valoarea care ii corespunde este tratata in standardele de evaluare, unde se mai intalneste si denumirea de valoare de vanzare fortata.

In cele doua cazuri de lichidare a afacerii, valoarea patrimoniala atribuibila acesteia se determina sub forma unui activ net obtinut ca diferenta intre active (evaluate la valori lichidative sau de lichidare) si datorii (cele din bilant, eventual majorate cu datoriile specifice lichidarii).

In cazul lichidarii progresive, activul net de lichidare se obtine astfel:

Activ net de lichidare =

Active evaluate la valori lichidative Datorii la valoare contabila

In cazul lichidarii imediate, activul net de lichidare se determina pe baza formulei:

Activ net de lichidare =

Active evaluate la valori de lichidare Datorii bilantiere Datorii suplimentare aparute in urma elaborarii bilantului de lichidare - Costurile lichidarii

Datoriile suplimentare aparute in urma elaborarii bilantului de lichidare sunt in principal de natura fiscala.

Cateva exemple privind costurile lichidarii ar fi: cheltuieli de functionare pe perioada lichidarii, indemnizatii de concediere a personalului, penalitati de rambursare anticipata a imprumuturilor sau de rupere a contractelor de inchiriere, onorariile lichidatorilor, publicitate, conservarea activelor, comisioane de vanzare.

In ceea ce priveste evaluarea activelor la valori de lichidare, prezinta particularitati urmatoarele:

          Proprietatile imobiliare pot fi evaluate la valoarea recuperabila care este valoarea unei proprietati fara teren, vanduta ca materiale recuperabile si nu pentru utilizare in continuare, fara modernizari sau reparatii.

Daca se utilizeaza o alta valoare, mai putin penalizatoare, aceasta va fi influentata de urmatorii factori: raritatea activului, lipsa pieselor de schimb, utilizare specializata, spatii in surplus, amplasare necorespunzatoare, elemente tehnice necorespunzatoare, alti factori.

          Investitiile financiare pe termen lung se evalueaza la un pret probabil de negociere, uneori inferior valorii lor intrinseci.

          In cazul stocurilor, valorile de lichidare mai pot fi cunoscute prin preturile oferite de furnizorii initiali, care doresc sa le rascumpere (desigur la valori mai mici decat cele de piata).

Stocurile foarte depreciate pot fi evaluate la valoarea de casare (dezmembrare).

          O parte din creante nu vor mai fi incasate, caz in care are loc trecerea lor pe cheltuieli, operatie care va influenta bilantul de lichidare.

Alte creante vor fi incasate la o valoare mai mica decat cea contabila, situatie care cere penalizarea valorii de incasat inregistrata in contabilitate.

In plus, se va calcula un cost de colectare a creantelor, apreciat la 5-10% din valoarea lor. Acesta va diminua valoarea crenatelor sau va fi considerat un cost al lichidarii.

Creantele exprimate in devize se actualizeaza la cursul de la data intocmirii bilantului de lichidare (daca se suprapune cu data evaluarii).

          Investitiile financiare pe termen scurt se evalueaza la cursul bursier, daca sunt cotate, sau la valoarea probabila de negociere daca sunt necotate.

          Datoriile exprimate in devize sunt actualizate la cursul de la data intocmirii bilantului de lichidare (daca se suprapune cu data evaluarii).








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1811
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site