Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE



AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


AGROTEHNICA - CERCETARE PRIVIND EFICIENTIZAREA CULTURII CARTOFULUI IN ZONA BAIA MARE

Agricultura

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Buruieni de primavara cu germinatie timpurie
BAZELE BIOLOGICE, UTILIZAREA, INSUSIRILE SI CRITERIILE DE APRECIERE CALITATIVA A MATERIILOR PRIME LEGUMICOLE REPREZENTATE DE FRUCTE SI SEMINTE
DEZVOLTAREA DURABILA
INSUSIRILE BIOLOGICE ALE BURUIENILOR
Bolile caisului si zarzarului
TEHNOLOGIA MORARITULUI
CULTURA DE CEAPA - CULTURA CEPEI CEACLAMA SAU DIN SAMNTA
Reactia alcalina a solurilor
PRACTICA APICOLA - Metode de introducerea matcilor in familiile de albine
Tehnologia cultivarii plantelor: Mazarea

TERMENI importanti pentru acest document

: plan afaceri la lolium perene : de ce in africa temperatura este de 50 c iar noaptea scade sub 0 c : surdone 70 wg mod de preparare la cartof : fertilizarea cartofului :
loading...

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE

SI MEDICINA VETERINARA DIN CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE AGRICULTURA

DISCIPLINA DE AGROTEHNICA

CERCETARE PRIVIND EFICIENTIZAREA

 CULTURII CARTOFULUI IN

 ZONA BAIA MARE

Cap. 1. IMPORTANTA CULTURII CARTOFULUI

Cartoful face parte dintre plantele aduse din America in Europa, unde s-a extins treptat in cultura. In patria de origine, America de Sud in zilele noastre se cultiva pe suprafete mult mai restranse. In Anzii Americii de Sud cartoful este o planta veche in cultura intrand in mitologia si ritualul religios al indienilor, fapt confirmat de numeroase vase in forma de tubercul reprezentand cartofi descoperite in cimitirele indiene de pe coastele Pacificului din Peru si Chile de prin secolul II e.n. Juan de Castellanus in lucrarea sa “Historia del nuova reina de Granada” (Istoria noului regat al Granadei), din anul 1936 face prima mentiune scrisa de un european despre aceasta planta descriind cultura de cartof intalnita in satul indian Sorocota (langa orasul Valez in Columbia) si unde se comercializeaza in imprejurimi.

Exista dovezi istorice care arata ca zona de origine a cartofului este America de Sud unde a fost gasit pentru prima data in Peru, Ecuador, Columbia. Primul studiu amanuntit asupra cartofului a fost facut de catre Alphonse de Candolle in lucrarea “L’origine des plantes cultivees”. Raspandirea cartofului din America de Sud in Europa s-a facut prin Spania si Anglia. Din Spania cartoful a  patruns in Portugalia si Italia, apoi in Belgia. In Anglia cartoful este cunoscut din secolul XVI.

            Patruns in Europa cartoful a fost la inceput tratat cu ostilitate deoarece se considera ca schimba culoarea albastra a sangelui nobil, ca produce tuberculoza si lepra. Cu toate acestea cartoful castiga tot mai multi adepti “cucerind” Europa. Cea mai veche atestare scrisa a prezentei cartofului in Europa dateaza din 1573 si se afla in arhivele spitalului din Sevilla Spania. In Franta cartofii sunt mentionati pentru prima data in 1604 de catre Olivér de Serres.

Datorita foametei din anii 1767-1769 precum si a contributiei savantului francez Antoine-Augustin Parmantier considerat “parintele cartofului” cartoful s-a impus ca planta alimentara in diferite tari ale Europei, in secolul al XIX-lea reprezentand hrana de baza a multor popoare, mai ales a celor ce locuiau in zonele nordice.

Cunoscutul corsar englez Sir Francisc Drake prin lungul sau drum de intoarcere in Anglia (in 1577) s-a aprovizionat cu tubercului de cartof din insula Moch (Chile). Din cronicile aparute dupa aceasta data se desprinde ca aceasta planta se cultiva in zonele inalte din Columbia pana in Chile si insulele de pe coasta Chiliana.

In Europa cartoful a fost introdus intai in Spania (in 1965) folosindu-se material provenit din Peru. In noile conditii s-a raspandit destul de repede in cultura cu numai 8 ani mai tarziu in 1573 reprezenta obiect de comert. La sfarsitul secolului al XVI-lea, cartoful a fost cunoscut in Anglia, dovada fiind descrierea lui de catre botanistul curtii regale J.Gerard in ierbarul sau ”The Herbal 1597”. In aceasta perioada este cunoscut si in Italia de unde este introdus in Belgia in 1587. In Franta cartoful se cunoaste pe la inceputul secolului al XVII-lea, este descris de Olivier de Seres astfel ca prin 1616 era o cultura apreciata la curtea regala din Paris.

In Europa de Nord cartoful s-a introdus in cultura mai tarziu dupa anul 1700. Extinderea in cultura a cartofului s-a facut la inceput lent existand retinere, chiar rezistenta. Ea a fost conditionata in buna parte de foamete ce au bantuit Europa de Vest in secolul al XVII-lea.

In anul 1850 Pedro Cieza de Leon gaseste imense suprafete cu cartofi in regiunile muntoase din Columbia si Ecuador, unde cartoful constituia principala sursa de hrana. In raportul sau ”Cronica statului Peru” adresat regelui Spaniei, el mentioneaza intre altele si de insanatosirea miraculoasa a unui demnitar incas in urma consumului de cartof crud.

In tara noastra cartoful se cultiva pe suprafete mai mari de pe la inceputul secolului al XIX-lea insa este posibil ca prin gradini, indeosebi in Transilvania, cultura sa fie mai veche. In acest sens, mentionam ca unul dintre primele manuale de indrumari practice de agricultura aparut la Blaj in anul 1760 se intitula “Instructiuni practice pentru cultura cartofului”, publicatie semnalata de profesorul E.Topea in  “Bibliografia manualelor romanesti de botanica” din 1935 fapt care dovedeste existenta culturii cartofului in tara noastra  incepand inca de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea sau chiar mai devreme.

In Moldova arata Ion Ionescu de la Brad in  “Lectiuni elementare de agricultura” cartofii au fost introdusi “la foametea cea mare din 1818 caci cartofii sunt sursa cea mai pretioasa pentru a scapa oamenii de foamete”. Pe timpul domnitorului Scarlat Calimahi 1812-1819, colonistii din Transilvania aduceau cartofi din Moldova. In lucrarea “Documentele familiei Calimahi” se mentioneaza ca domnitorul a facut eforturi pentru extinderea culturii cartofului trimitand pe la sate oameni care cunosteau cultura acestei plante sa sfatuiasca si sa indrume taranii. In acea perioada Al. Beldiman traduce din greaca brosura “Invatatura sau povatuire pentru facerea painii din cartoafle”, tiparita la Iasi in 1818. In Muntenia  raspandirea in cultura a  cartofului s-a facut in jurul anului 1810 fiind adus probabil tot din Transilvania. Intre primele lucrari despre aceasta planta in tara noastra este mentionata si o carte despre cartof a profesorului G.Maior aparuta in anul 1897.

Utilizarile cartofului sunt variate in alimentatie, ca furaj si in diverse preparate culinare, ca adaos la fabricarea painii, el constituind un aliment valoros, gustos si digestibil. Valoarea energetica a cartofului este mai mare cu 1/2  pana la 1/3 fata  de paine sau carne de vita, de doua ori mai mare decat a morcovilor si de trei ori mai mare decat a rosiilor si verzei.

Consumul direct de cartofi pe cap de locuitor pe Glob este cuprins intre 80-150 kg anual. La noi in tara revine in prezent, circa 100 kg  cartofi pe cap de locuitor. Cartoful reprezinta pentru multe tari, intre care si Romania  “a doua paine”. Tuberculii de cartofi se folosesc in alimentatie direct in peste 400 retete culinare: cartofi semiprajiti, congelati, rondele prajite in ulei, faina si fulgi. Ca  furajul cartoful se foloseste  in special in hrana porcilor si a bovinelor inlocuind o parte din cereale cum ar fi porumb si orz dar este bine valorificat si de alte specii. Chiar si din cartofii petru masa tuberculii mici raniti si bolnavi (10-15%  din recolta) sunt utilizati in hrana animalelor. Tulpinile verzi de cartof sunt bine consumate de bovine si ovine, la fel si vrejii care sunt verzi la data recoltarii si se pot mura impreuna  cu alte plante. Se obtin circa 20-30 tone vreji verzi la ha.

In industria alcoolului, amidonului, dextrinei, glucozei cartoful este o valoarea materiei prime. Prin prelucrarea industriala a unei tone de cartofi rezulta unul din produsele: 95 l alcool de 900, 140 kg amidon, 100 kg dextrina iar prin prelucrarea alcoolului obtinut rezulta 15-17 kg cauciuc sintetic.

Importanta fitotehnica a cartofului consta in faptul ca valorifica bine terenurile usoare, nisipo-lutoase si chiar umede si racoroase, mai putin prielnice pentru cereale. Ca inconveniente ale acestei culturi sunt masurile specifice de zonare, de producere a materialului de plantat, precum si masuri fitosanitare riguroase, pastrarea tuberculului numai in anumite limite de temperatura si umiditate.

Cartoful  prezinta o deosebita importanta in alimentatia oamenilor, in furajarea animalelor si pentru prelucrari industriale.

Datorita gustului placut, a digestibilitatii si a valorii nutritive ridicate, preparatele din cartof satisfac exigentele alimentare ale tuturor categoriilor populatiei, acesta fiind consumat fiert, copt sau prajit, sub forma de supe, salate, piureuri, substituind de multe ori painea si fiind de neinlocuit ca aliment dietetic. Valoarea energetica a cartofului este ridicata, datorita continutului mare de amidon, precum si a altor substante, cum ar fi : proteine, grasimi, vitamine.

Consumul anual direct de cartofi pe locuitor, oscileaza in diferite tari ale lumii, intre  40 si 140 kg: Irlanda-140 kg, Olanda-138 kg, Germania-130 kg, Franta-180 kg, Anglia-95 kg, Elvetia-87 kg. In Romania, consumul anual pe locuitor este de circa 100 kg tuberculi.

In furajarea animalelor, cartoful este valoros, in primul rand, pentru porcine si bovine, dar poate fi utilizat si la alte specii de animale. Se folosesc mai ales tuberculii raniti la  recoltare, sau cei cu dimensiuni mici, reziduurile ramase de la industrializarea cartofului, dar si vrejuri verzi sau murati. Se impune o oarecare prudenta, deoarece in tuberculii de cartof, se acumuleaza  o serie de alcaloizi, care formeaza solanina, imprimand hranei gust amar, dar care poate produce si deranjamente ale tubului digestiv la animale.

Cartoful se utilizeaza in industria alimentara, obtinandu-se produse uscate: faina, fulgi, dezhidratat, gris, produse prajite: cips, cartofi pai.

La nivelul productiei realizate in America de Nord, cartoful produce substanta uscata la unitatea de suprafata, care depaseste graul de 3 ori, orzul de 37 ori, si porumbul, de 1,1 ori, iar la continutul in proteina, de 2 ori, de 1,3 ori si respectiv, de 2 ori. In anii secetosi, si la noi in tara, cartoful realizeaza substanta uscata, in cantitate mai mare, comparativ cu cerealele.

Avand numeroase soiuri cu perioada de  vegetatie diferita, recoltandu-se de la sfarsitul lunii  mai pana in octombrie, cartoful favorizeaza  esalonarea lucrarilor agricole, fiind folosit si ca planta premergatoare a graului de toamna (dupa cartof, terenul ramane afanat, curat de buruieni, intr-o buna stare de fertilitate.

Potentialul de productie teoretic al cartofului, a fost estimat de ZAN DER ZAAG in 1984 la  134 t/ha, potential care se poate realiza.

            Cartoful este una dintre cele mai importante plante de cultura, care prezinta o mare plasticitate ecologica, fiind cultivat pe toate continentele, in peste 140 de tari, unde se cultiva in principal in scop alimentar, dar si pentru industrializare si furajarea animalelor.

Consumul cartofului timpuriu are importanta deosebita din punct de vedere alimentar, deoarece in perioada cand se consuma acesta, sortimentul de legume este relativ sarac in produse in produse cu valoare energetica ridicata, cartoful suplinind aceasta lipsa, asigurand in cea mai mare masura nevoile organismului in substante producatoare de energie. De asemenea cartofii pentru iarna reprezinta o alternativa la consumul de carne, care poate deveni daunator. In organismul uman substantele hranitoare din cartof se transforma mai repede decat cele din carne sau grasimi, avand o digestibilitate remarcabila. De asemenea, cartoful este un aliment care se prepara foarte usor si repede in diferite feluri de mancare.

            Datorita valorii nutritive ridicate a tuberculilor de cartof, determinata de continutul echilibrat in glucoza, proteine, aminoacizi esentiali, lipide si vitamine, a gustului placut si a digestibilitatii ridicate, cartoful satisface cele mai diversificate si exigente gusturi. Cartoful reprezinta o sursa importanta de aprovizionare cu saruri minerale pentru organismul uman si animal. Dintre vitaminele cartofului (A,B1, B2,B6, K) o mai mare importanta o prezinta vitamina C, care mareste valoarea nutritiva a acestuia. Continutul de vitamina C variaza intre 12-32 mg la 100 de grame de substanta uscata (Staicov 1969). Cartoful prezinta o deosebita importanta si datorita faptului ca acesta foloseste terenul cu eficienta economica mare si este o foarte buna planta premergatoare pentru alte culturi.

            In prezent, cultura cartofului se situeaza pe locul patru in lume cu 18 milioane de hectare si o productie de 260 milioane tone. Nivelul tehnic si productiile cele mai ridicate sunt concentrate in zonele temperate de pe glob, in tarile dezvoltate din punct de vedere economic ca (tabelul 1): Olanda, Marea Britanie, SUA, Franta, Germania, unde productiile obisnuite sunt de 40-50 t/ha si aduc importante profituri.

                                                                                                                     Tabelul 1

Suprafata si productia de cartof in lume

(sursa: FAOSTAT Database Results 1990-2000)

SPECIFICARE

SUPRAFATA (mii ha)

PRODUCTIA(kg/ha)

1979-

1981

1989

2000

1979-

1981

1989

2000

Total Lume

19.012

17.944

18.213

14,2

15,4

16,1

Africa

     609

     704

     778

 8,6

10,7

11,5

N.C.America

    712

     741

     817

26,5

28,7

34,0

U.S.A.

    491

     519

     561

30,3

32,4

38,4

S.America

    985

     895

  1.003

  9,9

12,2

13,4

Asia

 4.041

  4.740

  6.363

12,0

13,2

16,2

Europa

 5.701

  4.803

  3.430

19,2

21,6

48,6

Olanda

    164

     165

     179

28,5

41,5

44,8

Germania

    824

     646

     297

19,6

26,5

39,4

Polonia

 2.347

  1.858

  1.295

16,8

18,5

20,0

C.S.I.(U.R.S.S.)

 6.919

  6.008

  5.930

11,1

11,2

9,9

Romania

    293

    351

     259

14,9

12,6

12,8

In tara noastra cartoful patrunde in secolul al XVIII-lea si este semnalat pentru prima data in Transilvania. Un raport al Tipografiei Blaj adresat guvernatorului provincial in anul 1772, mentioneaza unul din primele manuale de indrumari intitulat “Instructiuni practice pentru cultura cartofului”, fiind redactat la Blaj, in 1760. Principala cauza care a dus la introducerea cartofului in tara noastra a fost foametea din timpul domniilor lui Constantin Mavrocordat si Caragea Voda. Desi evolutia acestei culturi in Romania nu a fost spectaculoasa, productiile obtinute nu au fost la nivelul altor tari, a fost si este totusi cea mai rentabila dintre culturile de camp.

In Romania, suprafata cultivata cu cartof s-a extins in ultimul timp, ponderea principala a acestei culturi fiind in Transilvania si in zonele cu o temperatura moderata in cursul verii si umiditate mai mare. Suprafata cultivata cu cartof a prezentat o dinamica ascendenta in perioada 1971-1989 (perioada in care suprafata medie a fost de 351,5 mii ha) dupa care s-a inregistrat o diminuare a acestei suprafete datorita schimbarilor survenite in agricultura, ajungandu-se in 2000 la o suprafata de numai 254 mii ha (tabelul 2).

Tabelul 2

Evolutia suprafetei si productiei de cartof din Romania

(dupa Anuarul Statistic al Romaniei)

Specificare

1970

1980

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

Suprafata, ha

281,1

286,4

351,5

289,6

234,9

218,7

249,0

239,0

244,3

257,0

253,2

258,7

259

254

Prod.med, ha

7,1

13,4

12,6

11,0

7,9

11,9

14,9

11,9

12,9

14,0

12,7

12,8

12,7

12,6

Prod tot, mii t

1.996

3 838

4 430

3 186

1 856

2 602

3 710

2 884

3 029

3 591

3 206

3 319

3 120

3 318

            In cea ce priveste productia medie la hectar se observa ca aceasta a inregistrat din nou o scadere de la 14,9 t/ha la 11,9 t/ha  in 1994. De asemenea productia totala a scazut de la 4430 mii tone in 1989 la 1856 mii tone in 1991, dupa care a avut o usoara crestere pana in 1993, cand s-au obtinut 3710 mii tone, in urmatorii ani inregistrandu-se o noua scadere.

            Productiile scazute din ultimii ani sunt determinate de urmatorii factori:

T       modificarile intervenite in sistemul de agricultura, proprietate si functionare deficitara a managementului agricol la nivel regional si national;

T       lipsa de interes, pricepere si dorinta de sprijinire a agriculturii din partea guvernelor postrevolutionare;

T       lipsa de interes a agentiilor economici pentru contractarea si valorificarea productiei de cartof pentru consum si plantat;

T       desfiintarea unitatilor cooperatiste din “zonele inchise” ce au condus la dereglarea sistemul national de producere a materialului de plantat;

T       nivelul ridicat al preturilor la ingrasaminte, pesticide, carburanti, utilaje agricole si dobanzi bancare ridicate, punand multi producatorii in situatia de a nu infiinta cultura;

T       baza materiala uzata fizic si moral, a influentat negativ efectuarea lucrarilor specifice in perioada optima si de calitate;

T       trecerea culturii in proportie de circa 94% la producatorii particulari, care in mare parte nu au baza tehnico-materiala si cunostintele de specialitate pentru aplicarea unor tehnologii corespunzatoare;

T       materialul de plantat utilizat de catre producatorii particulari, intr-o proportie insemnata este degenerat.

      Analiza evolutiei suprafetei si productiei medii de cartof in principalele tari din Uniunea Europeana, in  perioada 1994-2000 fata de 1960, reflectata cel mai bine situatia acestei culturi in Romania astfel:

T       suprafata cultivata cu cartof in Romania s-a redus numai cu 14% fata de 64% in principalele 10 tari, cu reduceri majore in Germania (69%), Franta (81%), Italia (77%);

T       productia medie de cartof a crescut in Romania cu 16%, dar se situeaza la un nivel foarte scazut (12,8 t/ha), mult sub nivelul productiei medii realizate de aceste tari in 1960 de 20,4 t/ha (tabelul 3).

                                                                                                                                Tabelul 3

        Situatia cartofului in unele tari europene

(sursa: FAOSTAT Database Results 1990-2000)

TARA

SUPRAFATA (mii ha)

PRODUCTIA MEDIE (t/ha)

1960

1994-2000

%

1960

1994-2000

%

Olanda

148

179

+21

28,2

40,0

+42

Germania

1042

321

-69

23,6

36,6

+55

Franta

888

169

-81

17,0

35,8

+111

Italia

387

89

-77

10,0

22,8

+128

Belgia

85

57

-33

23,7

45,0

+90

Marea britanie

271

168

-38

27,6

40,0

+45

Irlanda

57

21

-63

28,0

27,8

-1

Danemarca

37

40

+8

23,2

37,2

+60

Romania

292

252

-14

10,3

12,8

+18

Cap. 2. ELEMENTE DE TEHNOLOGIE CARE INFLUENTEAZA PRODUCTIA LA CARTOF

Amplasarea culturii

Cartoful este foarte pretentios la conditiile de sol, un sol necorespunzator poate deveni un factor puternic limitativ al productiei, iar conditiile favorabile de sol  pot compensa in mare masura unele deficiente climatice si chiar tehnologice. Solurile pe care se amplaseaza cartoful trebuie sa fie bine aerate cu un regim termic si hidric echilibrat ce pot fi asigurate numai de soluri cu textura  usoara si medie, cu un procent de argila sub 24%, bine structurate si cu un subsol permeabil. Aceste soluri trebuie sa fie ferite de seceta sau de exces de apa, chiar de scurta durata cu apa freatica la o adancime de 1,5-2 m. Cele mai potrivite soluri pentru cultura cartofului sunt aluviunile nisipoase, cernoziomurile si solurile brune de padure, mai usoare, cu textura nisipo-lutoasa, luto-nisipoasa si cu continut ridicat in humus. Nu sunt recomandate  solurile grele, reci si argiloase sau podzolite, care primavara se incalzesc greu, se zvanta tarziu, se taseaza usor si formeaza bulgari, cu substrat impermeabil sau subtire. In zona de stepa si silvostepa, cartoful  poate fi amplasat numai pe terenuri amenajate pentru irigare si unde exista garantia  ca pe intreaga perioada de vegetatie se poate asigura un regim corespunzator de apa. In zonele colinare se recomanda daca se poate, amplasarea cartofului pe soluri care pot fi irigate din sisteme locale. Culturile intensive de cartof  trebuie sa fie amplasate numai pe terenuri cu panta sub 8 pana la 10% mecanizabile si cu note de bonitare peste 40-60 puncte de bonitare.

Asolamentul si rotatia

In general cartoful nu este pretentios la planta premergatoare, cele mai bune premergatoare sunt culturile care parasesc devreme terenul, lasa solul curat de buruieni si resturi vegetale grosiere la suprafata (coceni) si au un sistem radicular bogat si profund, care contribuie la imbogatirea solului in materie organica si afanarea lui. Din categoria culturilor bune premergatoare fac parte leguminoasele anuale si perene, ierburile, cerealele si plantele de nutret. Cerealele sunt bune premergatoare, deoarece se gasesc in toate zonele de cultura ale cartofului intr-o proportie mare si se recolteaza devreme, astfel  ca ramane destul timp pana in toamna  pentru  fertilizarea si pregatirea terenului. Nu sunt bune premergatoare plantele din familia Solanaceae care au boli si daunatori comuni cu cartoful, culturile de radacinoase precum si inul (din cauza Rhizoctoniozei). Cartoful suporta in general bine monocultura timp de 4-5 ani, dar aceasta practica nu este recomandata sub nici o forma deoarece anul urmator exista pericolul aparitiei samulastrei care produce amestecare soiurilor si mareste  presiunea de infectie a solului cu boli si daunatori specifici cartofului. La randul lui, cartoful este o buna premergatoare pentru multe alte culturi, mai ales pentru cereale de toamna.

Alegerea soiurilor

Vor fi cultivate numai soiurile omologate si inscrise in Lista Oficiala, aceste soiuri autohtone sau straine au capacitate mare de productie, sunt in general mai rezistente la boli si daunatori  (nematozi) cu perioada de vegetatie diferita ca lungime. Deoarece fiecare soi se caracterizeaza printr-o serie de insusiri ca: lungimea perioadei de vegetatie, capacitate de productie, dinamica de acumulare a productiei, forma si marimea  tuberculilor, culoarea cojii si a pulpei, continutul in amidon, calitatea culinara si de prelucrare industriala, capacitatea de pastrare peste iarna. Alegerea soiurilor se face de catre fermier in functie de scopul dorit: productie, conditiile de cultura, cerintele pietei.

Fertilizarea cartofului

Fertilizarea chimica si organica este o masura de foarte mare importanta pentru realizarea unor productii eficiente si de calitate mai ales in culturile intensive, dar trebuie facuta cu mare atentie, avand in vedere cantitatea mare de elemente nutritive solicitate care se exporta prin aceste productii din sol, eficienta valorificarii ingrasamintelor cat si pericolul de poluare si de degradare a solului in asemenea conditii. Stabilirea dozelor de ingrasaminte, felul acestora si raportul dintre principalele elemente se va face in functie de scopul culturii, fertilitatea naturala a solului (accesibilitatea si aprovizionarea lui cu macro si microelemente), rotatia din care face parte cartoful (mai ales cultura premergatoare), nivelul productiei ce se doreste a fi realizat, conditiile de cultura si eventual unele pretentii speciale ale soiului cultivat. Astfel, intr-o tehnologie cadru, nu se pot da “retete” precise, general valabile, ci numai niste doze orientative urmand ca fiecare cultivator, daca nu are cunostinte suficiente in domeniu, sa apeleze la specialisti. Orientativ, mentionam ca pentru fiecare tona de productie realizata (tuberculi), o cultura de cartofi extrage din sol in medie, o cantitate de 5 kg/ha N, 3 kg/ha P2O5, 8 kg/ha  K2O, 3 kg/ha CaO, 1 kg/ha Mg. Cantitatile  reale exportate din aceste elemente depind insa mult si de conditiile de clima, sol, tehnologie asigurata, stare fitosanitara a plantelor si lungimea perioadei de vegetatie. In conditiile  favorabile de clima si sol, tehnologie superioara mai ales in ceea ce priveste lucrarile solului, desimea de plantare, combatere a buruienilor, plantele sanatoase, soiurile productive si asigurarea la optim a apei pot fi obtinute productii ridicate si cu doze mai reduse de ingrasaminte chimice. Pentru culturile intensive de cartof recomandam fertilizarea combinata cu ingrasaminte chimice si organice, mai ales pe solurile sarace in materie organica, pe cele cu continut mai ridicat in argila sau cu volum  edafic util redus. Ingrasamintele organice vor fi aplicate numai toamna si vor fi incorporate in sol prin aratura adanca, in acest caz, dozele de ingrasaminte chimice se reduc proportional cu aportul de elemente nutritive din ingrasamintele organice, astfel se reduce pericolul poluarii si degradarii solului.

            Pregatirea terenului toamna

La pregatirea terenului toamna nu exista diferentieri intre scopurile de producere ale cartofului, se recomanda executarea unui numar cat mai redus de lucrari dar eficiente. Prima lucrare care se executa este dezmiristitul care trebuie sa asigure in primul rand tocarea, distrugerea si incorporarea totala a resturilor vegetale si a  buruienilor ramase dupa cultura premergatoare, creand astfel conditii favorabile proceselor de mineralizare si diminuarii rezervei de buruieni. In acest scop se recomanda chiar administrarea pe miriste a unei doze de 30-50 kg s.a. N/ha sub forma de azotat in functie de cantitatea de materie organica ramasa de la cultura premergatoare. In cazul in care pana la  aratura de toamna, miristea se mai inverzeste si apare pericolul diseminarii unor specii de buruieni dupa aplicarea ingrasamintelor chimice si a celor organice daca aratura de toamna intarzie, se recomanda o lucrare la adancimea de 8-12 cm executata cu un disc greu. Lucrarea de dezmiristit se executa in perioada august-septembrie, daca lucrarea intarzie mai mult din anumite motive, dupa administrarea ingrasamintelor se poate trece direct la aratura de toamna. Ingrasamintele chimice si organice aplicate toamna se incorporeaza in sol prin aratura adanca 30-35 cm pe solurile profunde sau aratura de 30 cm + 15 cm subsolaj; pe solurile mai putin profunde sau afanate lucrarea se executa la adancimea de 20-25-30 cm. Aratura  trebuie sa fie de foarte buna calitate, fara gresuri, fara bulgari si sa fie uniforma. Prin aratura trebuie sa se incorporeze in sol absolut toate ingrasamintele si resturile vegetale, este bine ca suprafata araturii sa fie nivelata si maruntita inca din toamna cu grapa stelata sau discul. Pe nisipuri si terenuri nisipoase unde nu se formeaza bulgari, aratura se va efectua de asemenea la 28-30 cm adancime inca din toamna. Este total contraindicata administrarea gunoiului de grajd in timpul iernii sau primavara peste aratura si sa ramana neincorporat in sol, nu este  recomandata nici aratura de primavara. In cazul in care aratura nu se taseaza prea tare peste iarna, iar primavara se zvanta mai greu, se recomanda executarea biloanelor inca din toamna. 

            Pregatirea terenului in primavara

Primavara aratura trebuie sa fie afanata, nivelata, fara bulgari mari, rezerva mare de apa din sol si executarea unor lucrari gresite in acest anotimp, face ca greselile sa aiba efect  limitativ asupra productiei si a celorlalte lucrari efectuate ulterior. Prima lucrare care se face primavara dupa fertilizarea cu N sau ingrasaminte complexe este pregatirea patului germinativ. Intre scopurile de productie ale cartofului nu exista diferente la executarea patului germinativ, decat in timp, in functie de epoca de plantare, momentul acestei lucrari depinde nu numai de conditiile de sol, ci si de epoca plantarii. Lucrarea de pregatire a patului germinativ se incepe in momentul in care se poate intra cu agregatele  pe teren fara sa apara pericolul de tasare a solului sau de a forma bulgari, practic cand solul nu adera la rotile agregatelor sau ale tractoarelor si la organele active ale masinilor, iar pe de alta parte, cand temperatura solului corespunde conditiilor de plantare. Lucrarile de pregatire a patului germinativ, se realizeaza diferit la nivel de sol, sau parcela, in functie de stare, de afanare si de nivelare a solului, pe cele cu aratura profunda, netasata, uniforma si nivelata, se poate planta direct fara nici o lucrare de pregatire a patului germinativ, pe cele compacte superficial, se lucreaza pana la 12-15 cm adancime, iar pe cele asezate trebuie lucrate mai energic si mai adanc pana la 16 –18 (20 cm). Lucrarea se face  perpendicular sau pe diagonala fata de directia araturii printr-o singura trecere sau cel mult doua treceri cu un cultivator CPGC- 4 sau cu grapa Leli. Nu se recomanda grapa cu discuri decat pe solurile usoare, netasate si in caz de forta majora.

Cap. 3. COMBATEREA BURUIENILOR

DIN CULTURA DE CARTOF

            Cartoful se cultiva in conditii pedoclimatice diferite, pentru mai multe scopuri de productie, la nivele tehnologice si de organizare variate, si in general, pe soluri cu grad ridicat de imburuienare. Modul de cultivare a cartofului si capacitatea redusa de a concura cu buruienile face ca acesta sa fie imburuienat cu specii segetale, cu dezvoltare atat in primavara: Sinapis arvensis, Raphanus raphanistrum, Stellaria media, Veronica hederifolia etc., cat si cu dezvoltare mai tarzie si pana in toamna: Setaria sp., Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis, Agropyron repens, Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Xantium strumarium, Polygonum sp., Galinsoga parviflora, Hibiscus trionum, Aristolochia clematitis, Matricaria sp., Capsela bursa pastoris, Lepidium draba etc. dar si perene: Cirsium arvense, Convolvulus arvensis, Sonchus sp., Rubus caesius etc. In locurile mai umede din luncile raurilor mai apar: Stachys palustris, Bidens tripartita, Tussilago farfara, Polygonum amphibium f. terrestre si altele. De aceea combaterea buruienilor din cultura cartofului este extrem de complexa si dificil de realizat. Comparativ cu alte plante de cultura, cartoful are o putere mica de concurenta cu buruienile. Aceasta complexitate de conditii, precum si selectivitatea cartofului numai pentru anumite erbicide (nefiind selectiv pentru erbicide care sa combata dicotiledonatele perene: Convolvulus arvensis, Cirsium arvense, Symphytum officinalis etc.) necesita tehnologii specifice de combatere a buruienilor in care erbicidele si metodele agrotehnice au un rol important.

            In prezent in toate tarile cu o agricultura avansata din Europa si America, se practica o combatere integrala a buruienilor din cultura de cartof, bazata pe metode preventive si cele curative, si in special cele chimice si agrotehnice.

            Combaterea integrata a buruienilor din cultura de cartof cuprinde urmatoarele metode:

            I. Metode preventive. Respectarea regulamentului de carantina, curatirea utilajelor agricole de seminte si rizomi de buruieni, distrugerea buruienilor de pe marginile parcelei, drumuri si terenuri necultivate.      

            II. Metode agrotehnice cuprind asolamentul, lucrarile de baza, lucrarile de pregatire a patului germinativ, fertilizarea rationala, corectarea reactiei (acide, alcaline) a solului, plantatul la epoca si la desimea optima, bilonarea, prasile manuale si mecanice.

            Alegerea terenului corespunzator este deosebit de important pentru cartof, acesta fiind foarte pretentios fata de conditiile de sol. Un sol necorespunzator (solurile grele, reci, argiloase, podzolite) poate deveni un factor puternic limitativ al productiei, iar conditiile favorabile de sol (soluri cu textura lutoasa, luto-nisipoase, aerate, structurate si permeabile) pot compensa in mare masura unele deficiente climatice si chiar tehnologice.

Asolamentul si rotatia culturii cartofului au un rol decisiv atat pentru combaterea directa a buruienilor, pentru reducerea rezervei de seminte de buruieni din sol, cat si pentru realizarea rotatiei erbicidelor, a sistemului de lucrare a solului, a utilizarii diferentiate a factorilor de vegetatie si implicit reducerea numarului de buruieni problema.

Lucrarile de baza si cele de pregatire a patului germinativ executate conform obiectivelor si cerintelor agrotehnice de calitate contribuie direct si indirect la combaterea buruienilor.

Plantatul, fertilizarea si amendarea reactiei solului trebuie efectuate astfel incat sa asiguram satisfacerea cerintelor agrobiologice ale cartofului, ca masura de favorizare in concurenta cu buruienile.

Concomitent cu plantarea se realizeaza si bilonul. Adancimea optima de plantare este de 3-6 cm fata de nivelul solului pregatit, peste care, sub forma de bilon, se va aseza un strat de 15-20 cm sol, marunt si reavan. Lucrarile de intretinere efectuate dupa plantarea cartofului au rolul de a mentine solul afanat, aerisit, fara bulgari si buruieni, creand astfel conditii optime pentru dezvoltarea plantelor. Combaterea buruienilor trebuie inceputa inainte de rasarirea cartofului care se produce abia la 15-30 zile de la plantare. Pana la rasarire sunt necesare 1-2 lucrari de refacere a bilonului si de combatere a buruienilor, executata cu cultivatorul echipat cu piese de tip rarita. Prima bilonare se executa la 10-14 zile de la plantare si se repeta la alte 10-14 zile. Inainte de rasarirea culturii trebuie sa se realizeze bilonul final, cu sau fara prasit manual, dupa starea solului si a gradului de imburuienare. Bilonul final, trebuie sa fie mare, cu inaltimea de 25-35 cm si sectiunea de peste 1000 cm2 si sa acopere o portiune cat mai mare de pe viitoarele tulpini principale. In perioada de vegetatie, daca sau aplicat erbicide si in functie de efectul acestora, se mai pot efectua 1-2 prasile si rebilonari, care au ca scop afanarea solului, refacerea bilonului si combaterea buruienilor.

            III. Metode fizice. Se poate recurge dupa recoltare la arderea, in conditii controlate, a vetrelor de buruieni problema si in special a celor perene. Arderea resturilor vegetale se va reduce la minimum necesar deoarece aceasta este o metoda care „sterilizeaza” solul la suprafata diminuand considerabil activitatea biologica din sol.

            IV. Metode biologice. Se poate lua in considerare executarea corespunzatoare a elementelor de tehnologie pentru a favoriza agrobiologic dezvoltarea cartofului si al favoriza astfel in lupta cu buruienile.

            V. Metode chimice. In vederea realizarii unei combateri cat mai eficace a buruienilor din cultura cartofului s-au sintetizat si fabricat pe plan mondial un sortiment foarte diversificat de erbicide.

            In perioada 1950-1960, in SUA erau recomandate numai trei erbicide pe baza de CIPC, EPTC si naptalam. Dupa 1960, o mare extindere au luat-o erbicidele triazinice, cele mai selective si eficace fiind prometrinul, terbutrinul si apoi cele din grupa ureicelor, linuronul si monolinuronul.

            In prezent sortimentul de erbicide este mult mai diversificat, erbicidele omologate in tara noastra avand la baza urmatoarele substante active erbicide:

T       ureice substituite: monolinuron, linuron, metobromuron;

T       diazine: terbacil, bentazon;

T       triazine si triazinone: prometrin, terbutrin, terbutilazin, cianazin, metribuzin;

T       amide: alaclor, acetoclor, metolaclor, alfa metolaclor-S, dimetenamid, S-dimetenamid, flufenacet, propisoclor;

T       toluidine: pendimetalin;

T       ciclohexan dione: cletodim, setoxidim;

T       sulfonilureice: clorosulfuron, rimsulfuron;

T       arilfenoxi propionati: propaquizafop, haloxifop-R-metil, fenoxapropetil, fluazifop-P-butil,  quizalofopetil, quizalofop-P-etil, quizalofop-P-tefuril;

T       diverse: florocloridon;

Tratamentele care se pot aplica in functie de spectrul de buruieni sunt urmatoarele:

1.Tratamente cu erbicide ppi pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale si a dicotiledonatelor anuale:

Proponit 720 EC (propisoclor 720 g/l) 2,5-3 l/ha,

Proponit 840 EC (propisoclor 840 g/l) 1,5- 2 l/ha.

2.Tratamente cu erbicide aplicate ppi pentru combaterea buruienilor dicotiledonate si a unor monocotiledonate:

Bladex 50 WP (cianazin 50%) 3-5 kg/ha.

3.Tratamente cu erbicide ppi/preemergent pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale si a dicotiledonatelor anuale:

Dual 500 EC (metolaclor 500 g/l) 3-5 l/ha,

Dual 500 EC (metolaclor 500g/l) 3-5 l/ha,

Dual 960 EC (metolaclor) 1,5-2,5 l/ha,

Dual Gold 960 EC (alfa metaloclor-S 960 g/l) 1-1,5 l/ha,

Frontier 720 EC (dimetenamid 920 g/l) 1,5-2 l/ha,

Frontier 900 EC (dimetenamid 900 g/l) 1,2-1,6 l/ha,

Frontier Forte (S-dimetenamid 720 g/l) 0,8-1,4 l/ha,

Harness CE (acetoclor 900-940g/l) 1,85-2,5 l/ha,

Lasso CE (alaclor 480 g/l) 4 l/ha.

4.Tratamente cu erbicide aplicate ppi/preemergent pentru combaterea buruienilor dicotiledonate si a unor monocotiledonate:

Patoran 50WP (metobromuron 50%) 3-5 kg/ha.

 5.Tratamente cu erbicide preemergent pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale si a dicotiledonatelor anuale:

Aresin (monolinurom 47,5 %) 2-8 kg/ha,

Galex 500 EC (metolaclor 25% + metobromurom 25%) 6-8 l/ha,

Gesagard 50 WP (prometrin 50%) 2-8 kg/ha,

Igran 50 WP (terbutin 50%) 2-8 kg/ha,

Leguzin T 50 PU (cianazin 25% + terbutrin 50%) 4-6 kg/ha,

Linurex 50 WP (linuron 50%) 2-4 kg/ha,

Promedon 50 PU (prometrin 50%) 2-8 kg/ha,

Promedon 400 SC (prometrin 400 g/l) 2-5 l/ha,

Prometrex 50 SC (prometrin 50%) 2-4 l/ha,

Prometrex 50 WP (prometrin 50%) 4-5 kg/ha,

Relay (acetoclor 900 g/l) 1,75-2,2 l/ha,

Sencor 70 WP (metribuzin 70 %) 0,7-2 kg/ha,

Solarex PU (linuron 45% + terbacil 7,5%) 2,5-3 kg/ha,

Stomp 330 EC (pendimetalin 330 g/l) 5l/ha,

Terbutrex 50 WP (terbutrin 50%) 3-5 kg/ha,

Topogard 50 WP (terbutrin 350 g/kg + terbutilazin 150 g/kg) 2-8 kg/ha.

6.Tratamente cu erbicide aplicate preemergent pentru combaterea buruienilor dicotiledonate si a unor monocotiledonate:

Afalon WP, SC (linuron 47,5%) 2-8 kg/ha,

Dancor 70 WG (metribuzin 70%) 0,7-1,2 kg/ha,

Metripaz 70 WP (metribuzin 70%) 0,7-1,2 kg/ha,

Metriphar 70WG (metribuzin 70%) 0,7-1,2 kg/ha,

Plateen 41,5 WG (flufenacet 24% + 17,5% metribuzin) 2-2,5 kg/ha,

Racer 25EC (fluorocloridon 250 g/l) 3-4 l/ha.

La aplicarea erbicidelor preemergente se acorda o atentie deosebita gradului de maruntire a solului, care trebuie sa fie fara bulgari si nivelat, situatie care asigura aplicarea erbicidului sub forma unei pelicule uniforme. Astfel rebilonarile trebuie efectuate numai la umiditatea optima pentru a evita formarea bulgarilor. Dupa aplicarea erbicidelor peliculare se evita trecerile peste teren.

            7.Tratamente cu erbicide aplicate postemergent pentru combaterea buruienilor dicotiledonate si a unor monocotiledonate:

Basagran (bentazon 480 g/l) 1,5-3 l/ha,

Dacsulfuron 750 SP (clorsulfuron 750 g/kg) 15-20 g/l,

Lexone 75 DF (metribuzin 75%) 0,7-1,2 kg/ha.

8.Tratamente cu erbicide aplicate postemergent pentru combaterea monocotiledonatelor anuale si perene:

Agil 100 EC (propaquizafop 100 g/l) 0,7-1 l/ha,

Furore Super 75 EW (fenoxapropetil 75 g/l) 1 l/ha,

Fusilade Forte (fluazifop-P-butil 150g/l) 0,8-1 l/ha,

Fusilade Super EC (fluazifop-P-butil 125 g/l) 1,5-3 l/ha,

Galant Super (haloxifop-R-metil 100 g/l) 1,5 l/ha,

Galant Super PR-V (haloxifop-R-metil 100 g/l) 1,5 l/ha,

Leopard 5 EC (quizalofop-P-etil 50 g/l) 0,7-2 l/ha,

Nabu S (setoxidim 12,5%) 4-6 l/ha,

Nabu S-RV (setoxidim 120 g/l) 4-6 l/ha,

Pantera 40 EC (quizalofop-P-tefuril 40 g/l) 2 l/ha,

Select Super RV (cletodim 120 g/l) 0,8 -1 l/ha,

Select 240 EC (cletodim 240 g/l) 0,5-0,75 l/ha,

Targa 10 CE (quizalofopetil 100 g/l) 1-3 l/ha,

Targa 10 EC (quizalofopetil 100 g/l) 1-3 l/ha + 1 l/ha adjuvantul Nippol,

Targa TM (quizalofopetil 50 g/l) 1-3 l/ha +1 l/ha Adjuvant Nippol,

Targa Super CE (quizalofopetil 50 g/l) 1-3 l/ha,

Targa Super 5 EC (quizalofopetil 50 g/l) 0,7-2 l/ha,

Titus 25 DF (rimsulfuron 250 g/kg) 40-50 g/ha + surfactant.

Trebuie acordata o atentie deosebita la dozele aplicate in cazul erbicidelor din grupa triazinelor si triazinonelor: prometrin, terbutrin, terbutilazin, cianazin, metribuzin, la care dozele prea mari sau suprapunerile la aplicare pot cauza fitotoxicitate la culturile postmergatoare, mai ales in conditii de seceta la cereale paioase de toamna. Din intervalul de doze omologat se aleg cele maxime numai in conditii de sol argilos si continut mare de humus.

Combaterea chimica a buruienilor din cultura de cartof are avantajul ca se evita producerea de leziuni ale radacinilor, stolonilor si ale partilor aeriene care au loc frecvent cand se executa lucrarile de prasit. Leziunile conduc la perturbarea cresterii plantelor si favorizeaza infectiile cu virusuri.

            Pentru a elucida aspectele legate de biologia buruienilor si modul de actiune a erbicidelor, prezentam in continuare si aceste doua aspecte.

Cap.4. CADRUL NATURAL AL CERCETARII

            In analiza agrotehnica a terenului pe care s-a amplasat dispozitivul experimental, ne-am oprit asupra urmatoarelor

T       incadrarea generala, geomorfologica a teritoriului;

T       analiza insusirilor morfologice, fizice, chimice ale solului;

T       bonitarea si favorabilitatea terenului pentru cultura cartofului.

Terenul pe care s-a amplasat experienta, se afla situat in imprejurimile Clujului, in zona de interferenta dintre Podisul Somesan, zona premontana a Muntilor Apuseni si Campia Transilvaniei.

Zona colinara din imprejurimile Clujului se incadreaza din punct de vedere geografic in Depresiunea Transilvaniei. Clujul se situeaza in centrul Transilvaniei la interferenta a trei mari unitati fizico-geografice si anume: Campia Transilvaniei, Podisul Somesan si zona montana a Apusenilor. Diferentierea geomorfologica, litologica, bioclimatica si pedologica creeaza o mare variabilitate a factorilor de vegetatie in aceasta zona (Nemes si colab., 1963; Crisan si colab., 1995; Rusu, 1998; Gus si colab., 1999).

            Campia Transilvaniei situata in partea sud-estica a Clujului se caracterizeaza prin altitudini absolute cuprinse intre 250-500 m, cu “coline dezordonate”, domoale, despartite de vai inguste adesea cu exces de umiditate, cu cueste pe expozitiile sudice, cu pante line si procese de panta pe expozitiile nordice. Temperatura medie anuala este de 8-90C iar precipitatiile medii anuale de 500-600 mm. Pornind de la o vegetatie partial lemnoasa, dar dominand o vegetatie ierboasa de faneata, pe materiale parentale argiloase si bogate in carbonat de calciu, si un deficit anual de precipitatii, specific silvostepei, cuprins intre –50 pana la – 100 mm, in interactiune cu ceilalti factori de solificare au favorizat intelenirea puternica si dominarea bioacumularii, formandu-se in acest areal molisoluri: cernoziom, cernoziom cambic, cernoziom argiloiluvial, rendzine, pseudorendzine sau soluri cu orizont A molic: sol negru clinohidromorf, lacoviste s.a.

            In Podisul Somesan relieful este mult mai energic si mai activ, cu intense procese de panta declansate in timp. Pantele sudice sunt scurte, abrupt segmenate, cu ravene si torenti. Versantii nordici sunt mai lungi, reci si valuriti. Hipsografic, ne situam intre nivelele de 450-800 m, diferenta de relief fiind in medie de 150-250 m. Temperatura medie anuala este de 7-80C iar precipitatiile medii anuale de 600-700 mm. Conditiile specifice arealelor din zona forestiera cu excedent al precipitatiilor de +50 pana la +100 mm anual si materiale parentale mai sarace in elemente bazice au condus la predominarea bioacumularii slab-moderat acide si a levigarii cu formarea solurilor din clasa argiluvisoluri: sol brun argiloiluvial, sol brun luvic, luvisol albic s.a. Sunt frecvente de asemenea solurile pseudogleice sau subtipurile pseudogleizate in diferite grade.

            Zona premontana a Apusenilor, desi pe alocuri prezinta un relief mai domol se diferentiaza climatic si ecologic. Temperatura medie anuala este de 6-70C iar precipitatiile medii anuale de 700-800 mm, ajungand la 1000 mm in zona montana. Invelisul pedologic al acestei zone fiind dominat de solurile brune acide.

La aceste trei unitati trebuie amintit culoarul Somesului si Ariesului, cu luncile aferente care confera conditii optime de mecanizare, dominante fiind solurile aluviale, coluvisolurile, solurile gleice si lacovistile.

            Potentialul calitativ al solurilor scade din zona silvostepica spre zona montana. Trebuie mentionata de asemenea o variabilitate accentuata in ceea ce priveste microclimatul (versant, terasa, lunca, platou, expozitie), nivelul apelor freatice stagnante si curgatoare, agresivitatea antropica, eroziune, colmatari, carbonatari secundare, pseudogleizari, gleizari, lacovistiri etc., ceea ce duce la aparitia unui numar mare de varietati de soluri. Diferentierea texturala si drenajul global redus favorizeaza pseudogleizarea solurilor, aceasta constituind alaturi de panta terenului, degradarea structurala, compactarea si orizontul arabil scurt principalii factori restrictivi pentru tehnologiile aplicate.

4.1. CARACTERISTICILE AGROTEHNICE ALE TERENULUI

Terenul este situat in lunca Somesului Mic, plana, cu slabe denivelari, in vecinatatea Vaii Girboului, afluent al Somesului Mic.

Din punct de vedere geologic, teritoriul este de varsta cuaternara, iar materialul parental, este constituit din aluviuni, cu textura luto-argiloasa si argiloasa.

Terenul apartine bazinului hidrografic al Somesului Mic, care are un debit mediu anual de 14,4 m3/s (minim 5,90 m3/s si maxim 280 m3/s). Mineralizarea apei raului Somesul Mic si a Girboului este de tip bicarbonato-sulfatic.

Terenul se afla situat in subzona goruneto-carpinetelor, in care alaturi de specia dominnta-gorunul (Quercus robur) se gaseste-carpenul (Carpinus betulus), cerul (Quercus cerris), frasinul (Fraxinus excelsoir), alunul (Coryllus avellana) , etc.

Vegetatia naturala a luncii este reprezentata in general de fanete, in a caror compozitie floristica predomina: Arhenanterum elatius, Trisetum flavescens, Lolium perenne, Poa pratensis, Alopecurus pratensis, Festuca pratensis, diferite specii de Carex, etc. In zonele umbrite se intalnesc si Trifolium pratense, Lotus corniculatus, Dactylis glomerata.

In formarea solului, un rol hotarator l-au avut procesele de aluvionare si intelenire, si in anumite zone, acumularea materialului de pe versanti (coluvionarea).

Caracterizarea pedologica a solului pe care a fost amplasata experienta s-a facut prin deschiderea unui profil de sol, cu caracteristicile mentionate in fisa profilului de sol si tabelul 4, cu analizele  efectuate si interpretarea acestora.

Solul aluvial molic carbonatic prezinta in orizonturile de la suprafata (0-40 cm), o  textura argilo-lutoasa pentru ca urmatoarele orizonturi (40-120 cm ), sa fie caracterizate de o textura luto-argiloasa medie.

Continutul de argila pe adancimea (0-40 cm) variaza intre 46,6-51,1 % si imprima solului caracteristici specifice in ceea ce priveste spectrul cationilor din componenta complexului argilohumic si intervine  in regimul potasic al solului.

Analizele efectuate pentru stabilirea indicilor agrochimici de caracterizare ai solului in ceea ce priveste reactia, gradul de aprovizionare al solului in elemente nutritive, capacitatea totala de schimb cationic, gradul de saturatie in baze, releva particularitatile agrochimice ale solului aluvial molic carbonic.

Pe adancimea 0-20 cm, solul prezinta o reactie la limita de interpretare dintre neutru-slab alcalin, cu o valoare pH= 7,25. Prezenta carbonatilor in orizontul urmator, pe adancimea de 20-40 cm, determina si cresterea valorii la pH = 7,35.

Urmarind orizonturile genetice ale solului, se observa o crestere spre orizontul C, a continutului de CaCO3 %, respectiv, 7,40 % in orizontul de trecere A/C si 14,90 % in orizontul CCa. Implicit, valorile pH sunt crescatoare, pH= 7,95 in orizontul A/C si pH=8,15 in orizontul CCa. Solul este caracterizat in ansamblu  pe adancimea cuprinsa intre (0-120 cm) de o reactie slab alcalina cu valori crescatoare in succesiunea naturala a orizonturilor genetice, de la suprafata catre adancime, cu valori pH cuprinse intre 7,25-8,15.

Valoarea de 96 % pentru gradul de saturatie cu baze, permite incadrarea acestui tip de sol in categoria celor eubazice, respectiv saturate in baze.

Analizele efectuate, au stabilit pentru capacitatea totala de schimb cationic, pe adancimea (0-20 cm), valori de T = 27,3 me/100g sol, iar pe cea de (20-40 cm), T =28 me/ 100 g sol. Ionul de Ca2+ satureaza complexul absortiv in proportie de 81 %, urmat de Mg2+ cu 12,93 %, K+ cu 1,36 %, Na+ cu 0,63 %, H+ cu 4 %.

Continutul solului  in azot  total  scade  odata  cu  adancimea,  de  la  valoarea Nt=0,143%, in urmatorii 20 cm, fiind apreciat ca un continut bun.

Din punct de vedere al continutului, in humus, se apreciaza ca solul este mijlociu aprovizionat H %=3,21, in primii 20 cm si H %=2,96 la adancimea cuprinsa intre (20-40 cm).

Aprecierea aprovizionarii cu azot potential accesibil al solului pe baza relatiei        IN=(H% xV%)/100, a carui valoare este IN = 3,21 pe adancimea (0-20 cm), respectiv, IN = 2,84 pe adancimea (20-40 cm), releva o stare de aprovizionare cu azot mijlocie.

Aprovizionarea cu fosfor a solului in forme accesibile (schimbabile), este foarte buna, continutul de 124 ppm P, ridicandu-se  cu mult peste limita superioara de interpretare a continutului de P-AL in ambele orizonturi.

Valorile continutului de potasiu schimbabil (accesibil, mobil) din sol sunt crescatoare in succesiunea primelor doua orizonturi genetice cu valori Kschimbabil (0-20)= 148 ppm, respectiv, Kschimbabil (20-40)= 172 ppm, valori care incadreaza solul in starea de aprovizionare buna.

Principalele elementele  nutritive, conform limitelor de interpretare pentru gradul de aprovizionare cu forme schimbabile, se situeaza  in domeniul mijlociu si bun pentru azot si potasiu si foarte bun pentru fosfor.

Starea de fertilitate a solului in functie de indicii mai sus amintiti, este considerata mijlocie spre buna, cu mentiunea ca valorile pH-ului, ale continutului in Nt si continutul in Ksch se gasesc la limitele de interpretare ale acestor stari de aprovizionare, iar interventiile in agroecosistem trebuie sa modifice in sens pozitiv valorile acestor indici.

La data acestor determinari, solul nu este afectat de factorii limitativi pentru cultura de cartof, care urmeaza sa ocupe  terenul, cu conditia unei interventii prin fertilizare, care sa corecteze si sa imbunatateasca factorii potentiali limitativi (pH, Nt, Ksch).

FISA PROFILULUI DE SOL - nr. 1.

DENUMIREA:   SOL ALUVIAL MOLIC CARBONATIC

FOLOSINTA:           arabil

RELIEF:                   plan de lunca

ROCA:                   depuneri aluviale cu textura luto-argiloasa si argiloasa, carbonatice

ADANCIMEA APEI FREATICE:           2-3 m

DRENAJUL-PERMEABILITATEA:       slab-buna

                  D E S C R I E R E A    M O R F O L O G I C A

Profilul nr.  1      localizarea lui    Sapca Verde

       Ap   0-20cm,  argilolutos , brun cenusiu foarte inchis (valori si crome de 3/2-1 pe

                              plansa 10 YR), structura poliedrica subangulara mica (partial prafuit),

                              foarte plastic, foarte adeziv, efervescenta moderata cu HCl,

                              trecere treptata

.

       Am 20-40cm, argilolutos, brun cenusiu foarte inchis (valori si crome de 3/1-2 pe

                              plansa 10YR), structura gromeluraa mica, foarte plastic, foarte adeziv,

                              efervescenta moderata cu HCl, trecere treptata

       A/C 40-80cm,  lutoargilos, cenusiu brun inchis (valori si crome de 4/2 pe plansa

                               10YR), structura poliedrica subangulara mica, acumulari de CaCO3

                              sub forma de pseudomicelii, efervescenta puternica cu HCl,

                              trecere treptata

 

       CCa  80-120cm, lutargilos, brun slab galbui (valori si crome de 5/3-4 pe plansa 10YR),

                              structura poliedrica subangulara mare, neoformatiuni de CaCO3 sub

                               forma de vinisoare si concertiuni mici, efervescenta puternica cu HCl

       

      

                                                                                                                                 Tabelul 4

          Datele analitice si interpretarea lor    

Orizontul

Adancimea -cm-

Ap

0-20

Am

20-40

A/C

40-80

CCa

80-120

pH  in  apa

7,25

7,45

7,95

8,15

Reactia

slab alcalina

slab alcalina

slab alcalina

slab alcalina

CaCO3 %

1,60

2,60

7,40

14,90

Apreciere

mic

mic

moderat

puternic

Corganic %

1,94

1,72

-

-

Aprovizionare

mijlocie

mijlocie

-

-

Humus %

3,35

2,96

-

-

Continut

mijlocie

mijlocie

-

-

Rezerva humus

196 t/ha - mare

-

-

N  total  %

0,158

0,143

-

-

Continut

bun

bun

-

-

   C:N

12,27

12,02

-

-

Indicele azot (IN)

3,21

2,84

-

-

Aprovizionarea cu azot

mijlocie

mijlocie

-

-

P  mobil

ppm/100g  sol

124

148

-

-

Grad de aprovizionare

foarte buna

foarte buna

-

-

K  mobil

ppm / 100 g sol

148

172

-

-

Aprovizionare

buna

buna

-

-

SB  me /100g sol

26,22

27,00

-

-

SH me /100g sol

1,10

1,07

-

-

T me (SB+SH)

27,32

28,07

-

-

        V   %

95,97

96,18

-

-

Starea de saturatie

eubazic

eubazic

-

-

 Hy  %

9,2

8,4

8,51

8,65

Nisip grosier (2-02 mm) %

8,7

9,0

10,8

10,7

Nisip fin  (0,2-0,02 mm) %

24,2

21,9

23,0

24,3

Praf (0,02-0,002 mm)   %

16,0

19,5

22,8

24,9

Argila  (< 0,002 mm) %

51,1

46,6

43,4

40,1

Textura

AL

AL

LA

LA

Gradul de stabilitate

a structurii   %

56

58

59

60

D.a.    g/cm³

1,21

1,23

1,33

1,35

P.T.      %

54

53

49

49

Ca2+ , me/100 g sol

           % din T

22,15

81,08

22,00

78,37

-

-

Mg2+, me/100 g sol

            % din T

3,53

12,93

4,38

15,60

-

-

K+, me/100 g sol

          % din T

0,37

1,36

0,45

1,60

-

-

Na+, me/100 g sol

          % din T

0,17

0,63

0,17

0,60

-

-

H+ , me/100 g sol

          % din T

1,10

4,00

1,07

3,81

-

-

Fisa de bonitare

a  terenului din Campul de cercetare al Disciplinei de AGROTEHNICA,

pentru stabilirea clasei de calitate

Nr.

indicator

Denumire

Indicator

Cod

ind.

Limite de incadrare

Coeficienti

cartof

CT

 3C

T.m.a.(val.corectate) - 0 C

08,5

8,1-9,0

1

 4C

P.m.a.(val.corectate) -  mm

0650

601-700

0,9

14

Gleizare

1

PZA

1

15

Pseudogleizare

ABS

0

1

16/17

Salinizare/Alcalizare

ABS

0

1

23A

Textura (0-20)

AL

46-60

0,9

29

Poluare

ABS

0

1

33

Panta          - %

01

Sub 2,0%

1

38

Alunecari

ABS

0

1

39

Adancimea apei freatice  - m

02,0

2,01-3,00

1

40

Inundabilitate

ABS

0

1

44

Porozitatea totala (25-70cm) - %

+05

47-51

1

61

Continutul de CaCO3 (0-50cm)

03

2-4%

1

63

Reactia solului (0-20)

7,3

7,2-7,4

0,9

133

Volumul edafic util  - %

088

76-100

1

144

Rezerva de humus (0-50) – t/ha

180

161-200

1

Produsul coeficientilor de bonitare

0,729

Nota  de  bonitare

73

Clasa  de calitate                                                                                                         II      

            Bonitarea ecologica a terenului, avand la baza analizele de sol din laborator si determinarile morfologice in teren, pe baza Metodologiei Elaborarii Studiilor Pedologice (ICPA, 1987) arata ca terenul este de clasa a II- de calitate cu 73 puncte de bonitare pentru cultura cartofului. Factorii limitativi, dupa cum se constata din analiza coeficientilor de bonitare, sunt: textura (LA), pH (slab alcalin) si precipitatiile insuficiente.

4.2. CONDITIILE CLIMATICE IN CARE S-AU

DESFASURAT CERCETARILE

Dupa Statia Meteo-Cluj, teritoriul municipiului Cluj se incadreaza intr-un climat boreal umed cu ierni reci si veri potrivit de calduroase, permitand o dezvoltare normala a principalelor plante de cultura.

            Regimul eolian, datorita frecventei si vitezei relativ mica, nu prezinta probleme deosebite.

            Umiditatea relativa a aerului este mai mare in timpul iernii si mai mica in timpul verii. Ceata este un fenomen frecvent, incepand din august si pana la sfarsitul lunii februarie, interval in care inversiunile de temperatura sunt favorizate de stagnarea aerului.

            Precipitatiile atmosferice prezinta o valoare medie multianuala de 613 mm, cantiatea cea mai mare de precipitatii fiind in sezonul cald, iar cea mai scazuta in lunile de iarna (decembrie, martie). Cele mai mari cantitati lunare cad in luna iunie (99,0 mm), iar cele mai mici in luna februarie (26,2 mm). Precipitatiile maxime in 24 de ore, cu cele mai mari valori se inregistreaza la sfarsitul primaverii si inceputul verii (lunile mai, iunie, iulie).

            Una din principalele caracteristici ale regimului precipitatiilor este marea variabilitate a acestora, manifestata atat in oscilatii mari ale cantitatilor cazute, cat si in repartitia lor in timp.

            Perioadele de seceta sunt destul de frecvente, iar anii secetosi se succed la intervale neregulate. Efectele daunatoare sunt legate atat de cantitatea mica de precipitatii, cat si de repartitia neuniforma a precipitatiilor in perioada de vegetatie.

            Regimul termic al municipiului Cluj-Napoca este caracterizat de o temperatura medie multianuala de 8,2°C. In acest secol s-a inregistrat o minima absoluta de -34,2°C la 23 ianuarie 1963 si o maxima absoluta de 38,0°C la 16 august 1952.

Cea mai redusa medie anuala s-a inregistrat, la Cluj-Napoca, in 1933, aceasta fiind de 6,70C (Nemes si colab., 1963). Amplitudinea medie anuala este de 10,60C. Numarul zilelor de vara cu T>250C reprezinta in medie 65 de zile.

Umiditatea atmosferica oscileaza intre 74-76%. Indicele de ariditate De Martonne este 33,7.

            Evolutia elementelor climatice in anii experimentali 2001-2003.

            Regimul pluviometric al anilor agricoli 2001-2002 si 2002-2003 au avut o evolutie sub mediile lunare si multianuale, regimul pluviometric fiind caracterizat ca secetos permitand totusi insamantarea si dezvoltarea in conditii relativ bune a culturii de cartof. Fenomenul de seceta, accentuat in ultimii ani, s-a resimtit totusi in special asupra nivelului productiei.

            Perioada de experimentare debuteaza in fiecare toamna cu temperaturi mai ridicate fata de mediile lunare multianuale, iar acestea se mentin ridicate pe aproape intreaga perioada de experimentare. Temperaturile medii inregistrate atat in anul 2001, 2002 cat si in 2003 sunt peste media multianuala acesti ani fiind caracterizati: caldurosi. (tabelul 5).

            Concluzia care se impune este aceea ca temperaturile medii ale aerului prezinta o crestere valorica in mod treptat corelata cu scaderea cantitatii de precipitatii.

                                                                                                                                        Tabelul 5

Datele climatice ale anului agricol 2002-2003

(dupa Statiunea meteorologica a USAMV Cluj-Napoca)

Anul

Luna

Media

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

Temperatura medie a aerului – 0C

2001

-6,0

0,3

3,9

12,6

17,4

19,2

19,5

20,8

13,8

10,1

6,3

0,6

9,8

2002

-2,2

3,5

8,4

9,6

19,4

21,8

23,3

18,8

16,3

12,0

9,8

-4,1

11,3

2003

-3,1

-5,6

5,1

12,6

13,4

21,6

20,6

22,0

15,0

10,0

1901-1990

-4,4

-2,3

3,2

9

14,1

17,2

18,9

18,2

14,2

8,8

3,1

-1,6

8,2

Precipitatiile medii lunare – mm

2001

26,6

12,6

37,6

25,0

35,5

49,7

76,7

18,2

60,3

1,3

3,5

22,2

369,2

2002

8,6

14,6

18,6

42,2

35,6

67,8

116,0

56,6

46,8

39,8

47,6

19,8

514

2003

44,5

8,5

26,4

10,0

57,4

13,4

124,4

6,6

32,8

39,8

1901-1990

27

26,2

27

51

74,5

99

81,4

77,3

50

43,3

28,6

27,5

613

            Avand in vedere consumul de apa al culturii de cartof (tabelul 6) si din studiul datelor climatice pe perioada desfasurarii experientelor rezulta un bilant hidrografic deficitar. Acestea impun aplicarea unei agrotehnici specifice de acumulare si retinere a apei in sol si chiar aplicarea irigatiei.

                                                                                                                                       Tabelul 6

Consumul de apa al culturii de cartof determinat dupa

metoda bilantului apei din sol (dupa Criveanu si colab., 2001)

Consum de apa

Lunile

IV

V

VI

VII

VIII

IX

TOTAL

mediu, m3/ha/zi

16

25

39

42

33

16

-

lunar, m3/ha

480

775

1170

1302

1023

480

5230

Cap.5. OBIECTIVE SI METODA DE CERCETARE

           

Cartoful este o planta cu o mare plasticitate ecologica, valorificand foarte eficient tehnologiile moderne de cultura, asigurand in acelasi timp, cea mai mare cantitate de hrana pe unitate de suprafata dintre plantele de cultura, dicotiledonate.

            Pierderile cantitative produse de buruienile culturii cartofului, sunt cuprinse intre 40-80 %. In afara de aceste pierderi directe de productie, buruienile produc si alte pagube indirecte culturii cartofului, si anume: favorizeaza puirea tuberculilor si formarea unui numar mic de tuberculi la cuib si avand dimensiuni reduse, impun un numar mai mare de lucrari ale solului si implicit, cheltuieli suplimentare, recoltarea cu dificultate, etc.

5.1. SCOPUL SI OBIECTIVELE LUCRARII

            Scopul lucrarii il constituie elaborarea unui program eficient de reducere a pagubelor cauzate de buruienile culturii de cartof si recomandarea unor strategii eficiente si economice in conditiile zonei colinare de la Cluj.

            Pentru atingerea acestui obiectiv, tema program a proiectului, a cuprins urmatoarele obiective:

Ø      analiza importantei, evolutiei si elementelor de tehnologie specifice culturii cartofului;

Ø      precizarea masurilor de combatere integrata a buruienilor din culturile de cartof;

Ø      inventarierea conditiilor naturale in care se amplaseaza dispozitivul experimental;

Ø      cunoasterea particularitatilor biologice ale buruienilor identificate in teren;

Ø      cunoasterea caracteristicilor erbicidelor utilizate in combaterea buruienilor si cuprinse in dispozitivul experimental;

Ø      determinarea gradului de imburuienare si a specificului imburuienarii pe variantele experimentale;

Ø      cercetarea influentei plantei premergatoare in relatie cu masurile de combatere integrata a buruienilor;

Ø      elaborarea concluziilor si recomandarea strategiilor de combatere chimica a buruienilor din cultura de cartof;

Ø      rationalizarea intretinerii culturii cartofului prin stabilirea epocii optime de aplicare si a dozei recomandate pentru erbicidul Lexone 75 WG

Ø      recomandari privind integrarea metodelor chimice de combatere cu metodele agrotehnice si cu alte masuri tehnologice de intretinere, si anume rebilonarea.

5.2.VARIANTELE EXPERIMENTALE

Testarea eficacitatii unor erbicide la cultura cartofului s-a executat in campul  experimental al Disciplinei de  Agrotehnica de la “Sapca Verde”.

Elementele tehnologice sunt urmatoarele :

Sol aluvial molic carbonatic;

T.m.a. 8,20C, P.m.m. 613 mm;

Teren plan, lunca Somesului Mic-Valea Garboului;

Soiul cultivat: Sante;

Lucrarile solului: aratura de toamna la 25-28 cm adancime + grapa stelata; pregatirea patului germinativ prin  doua treceri cu discul;

Fertilizare: in functie de indicii agrochimici ai solului si nivelul recoltei scontate s-au aplicat la pregatirea patului germinativ 200 kg/ha  s.a. N si 100 kg /ha, s.a. P  si  K  prin  aplicarea  ingrasamintelor  minerale  complexe  de tipul NPK :20-10-10 ;

Plantatul cartofului s-a efectuat mecanizat, folosind cartofi de 40-60 g la o adancime de 6 cm, distanta intre randuri de 70 cm. S-au folosit cca. 4500 kg/ha.

In timpul plantatului s-a verificat ca tuberculii sa nu fie umezi, iar viteza de lucru a fost reglata astfel incat, clapetele sa prinda bine tuberculii de cartofi.

Toate elementele de tehnologie au fost aceleasi in cadrul culturii de cartof, diferite au fost doar metodele de combatere a buruienilor.

Variantele experimentale:

1.Anul agricol 2001/2002.

V1- Martor rebilonat + 2 prasile manuale,

V2- Martor rebilonat +3 prasile manuale, 

V3- 2 rebilonari + Lexone 75 WG (metribuzin 75%) 1,0 kg/ha (postemergent),

V4-rebilonat + Lexone 75 WG 1,2 kg/ha (preemergent),

V5-rebilonat + Lexone 0,7 kg/ha + Titus 25 DF (rimsulfuron 250 g/kg) 40 g/ha,

V6-rebilonat + Afalon (linuron 47,5%) 6 kg/ha (preemergent),

V7-rebilonat + Gesagard 50 WP (prometrin 50%) 6 kg/ha (preemergent),

V8-rebilonat + Sencor 70 WP (metribuzin 70%) 1,8 kg/ha (preemergent).

Premergatoare: porumb la care combaterea buruienilor s-a realizat cu 2 l/ha Frontier 720 EC (720 g/l dimetenamid) aplicat preemergent si 1 l/ha Oltisan M (325 g/l 2,4D + 100 g/l dicamba) + 50 g/ha Titus 25 DF (rimsulfuron 250 g/l) aplicat postemergent.

2.Anul agricol 2002/2003.

V1- Martor rebilonat + 2 prasile manuale,

V2- rebilonat + Surdone 70 WG (metribuzin 70%) 1,2 kg/ha (preemergent),

V3-rebilonat + LINUREX 50 SC (linuron 500 g/l) 4 l/ha (preemergent),

V4-rebilonat + Sencor 70 WP (metribuzin 70%) 1,2 kg/ha (preemergent),

V5-rebilonat + AS 70 PU (metribuzin 70%) 1,2 kg/ha (preemergent),

V6-rebilonat + PROMEDON 50 PU (prometrin 50%) 5 kg/ha (preemergent),

V7- rebilonat + DANCOR 70 WG (metribuzin 70%) 1,2 kg/ha (preemergent).

Premergatoare: grau de toamna la care combaterea buruienilor s-a realizat cu 1 l/ha Oltisan M (325 g/l 2,4D + 100 g/l dicamba) aplicat postemergent. S-a aplicat pe miriste erbicidul Roundup CS (glifosat 360 g/l) 3,5 l/ha.

Experientele au fost asezate dupa metoda blocurilor in patru repetitii. Suprafata totala a parcelei recoltabile a fost de 50 m2.

Aplicarea erbicidelor s-a efectuat cu pompa de stropit AS-14, la care s-a adaptat o rampa cu 4 duze. Debitul pompei este de 400 l/ha apa, la mers normal. Rezervorul este de 15 litri si la o aplicare acopera aproximativ 300 m2.

5.3. DETERMINARILE SI METODELE FOLOSITE

Pentru analiza experimentala s-a impus organizarea corespunzatoare a sistemului informational de cunoastere a influentei metodelor de combatere a buruienilor asupra evolutiei culturii de cartof, asupra productiei realizate, precum si efectele asupra buruienilor identificate in teren.

Metodele de analiza si interpretarea rezultatelor respecta metodologia si tehnica de lucru indicata in literatura de specialitate.

1.Determinari agrotehnice, agrochimice, pedologice (tabelul 7):

                                                                                                                                    Tabelul 7

                Denumirea analizei                                      Metoda utilizata

a. Analiza granulometrica (%)  - metoda pipetei cu interpretarea rezultatelor dupa

                                                     ICPA - Kacinski;

b. Indicele de diferentiere          - Idt =       % argila in Bt    ;

     texturala                                                 % argila in Ao

c. pH in H2O                             - metoda potentiometrica in suspensie

                                                      sol lichid 1:2,5;

d. Humus (%)                            - metoda Walkley-Blak in modificarea Gogoasa;

e. Rezerva de humus (t/ha)       - R.h. =  ∑ HUMxHxDa; 

                                                      in care: HUM - % de humus,

                                                                        H-grosimea orizontului in cm,

                                                                        Da-densitatea aparenta in g/cm³.

f. N total (%)                             - metoda Kjeldahl;

g. Indicele azot,                         - IN =  HUM x VAh / 100

h. P mobil (ppm)                       - in solutie cu acetat lactat de amoniu la pH=3,75

                                                      prin metoda colorimetrica;                                                      

i. K mobil (ppm)                       - in solutie de acetat lactat de amoniu la pH=3,75

                                                      prin metoda flamfotometrica;

j. Suma cationilor bazici          - metoda Kappen, SB (me/100 g sol)

k. Hidrogen schimbabil            - metoda Cernescu, SH (me/100 g sol)

l. Capacitatea totala de schimb cationic, T (me/100 g sol)= SB+SH;

m.Gradul de saturatie in baze, V%= SB / T x100.

           

2.Gradul de imburuienarea culturii de cartof: s-a efectuat cu rama metrica de 0,25 m2, pe diagonala fiecarei parcele, rezultatele prezentate pe variante, fiind o medie a repetitiilor.

3.Productia de cartof. Evaluarea productiei sa efectuat la momentul maturitatii fiziologice, cand 75% din vreji sunt uscati si ingalbeniti, folosind urmatoarea metodologie de lucru:

            a. Numarul punctelor de evaluare: 3 puncte. Probele s-au luat pe diagonala mare a parcelei. Suprafata unui punct de evaluare este de 10 m2: cartofii se recolteaza pe 14,28 m.l.

            b. Dupa luarea probelor s-a determina starea fitosanitara a tuberculilor, eliminandu-se tuberculii atacati de putregaiul umed si uscat (acestia nu au depasit 10 %). Tuberculii ramasi in proba se aduna, se curata de pamant, se sterg, se cantaresc si s-a determina productia medie pe punct de evaluare (10 m2) prin media aritmetica a productiei inregistrate in toate punctele de evaluare.

            c. Productia medie de cartofi la hectar s-a determina cu urmatoarea formula:

            Q kg/ha = q  x  1000

            unde: Q kg/ha – productia medie pe hectar,

                       q – productia medie pe punct de evaluare (10 m2), in kg

Datele au fost prelucrate statistic prin analiza variantei.

4.Evaluarea actiunii erbicidelor: asupra buruienilor si plantelor s-a efectuat conform claselor EWRS astfel (tabelul 8):

                                                                                                                        Tabelul 8

Evaluarea efectului erbicidelor asupra buruienilor si plantelor

NOTA

EFECTUL ERBICIDULUI ASUPRA BURUIENILOR %

SIMPTOAMELE FITOTOXICITATII ASUPRA PLANTEI DE CULTURA

1

100

Fara simptoame, plante sanatoase

2

99,9-98

S  Simptoame slabe, ingalbenirea, chircirea

3

97,9-95

Idem, dar clare

4

34,9-90

Cloroza puternica, chircire, dar fara influenta asupra cresterii

5

89,9-82

Subtierea tulpinii, cloroza puternica cu influenta asupra recoltei

6

81,9-70

Distrugerea gradata (crescand) pana la distrugerea recoltei

7

                  69,9-55

8

54,9-30

9

29,9-0

Efectul erbicidului asupra buruienilor:

Ø      1 – 3  bun;

Ø      4 – 5 satisfacator;

Ø      6 – 9 rau (slab).

Fitotoxicitatea:

Ø      1 – 2 redusa;

Ø      3 – 4 mijlocie;

Ø      5 – 9 puternica.

Cap.6. REZULTATELE  OBTINUTE

6.1 Particualaritatile biologice ale

buruienilor identificate in teren

            Dintre buruienile identificate in campul de cercetare si studiate in relatie cu metodele de combatere experimentate si in special cu erbicidele, mentionam urmatoarele :

A)    Buruieni monocotiledonate  anuale:

a.1. Buruieni cu germinatie primavara tarziu.

Echinochloa crus-galli L.(mohorul lat sau iarba barboasa). Este o buruiana monocotiledonata anuala. Se inrudeste cu ea Echinochloa oryzoides si Echinochloa phylopogon. Germineaza primavara tarziu, ajungand la maturitate in vara. Se inmulteste prin seminte, o planta producand 200-10.000 seminte. Samanta are marimea de 2,5-3,5 x 1,5-2 mm, avand forma eliptica. Partea dorsala este bombata, iar partea centrala tesita. Culoarea semintei este cenusie-deschisa. Suprafata este neteda, lucioasa. Descrierea plantulei: cotiledoanele sunt hipogee, coleoptilul evident, membranos. Baza tecii primelor frunze si coleoptilul are culoare rosie-violacee, primele frunze (5-6) sunt simple, liniare nepetiolate, teaca paroasa, limbul fiind galben fara ligula. Planta matura are radacina fasciculata, tulpina creste sub forma de tufa laxa, cu baza rosiatica. Inaltimea este de 60-120 cm. Frunzele sunt lipsite de ligula, avand o latime pana la 2 cm. Inflorescenta este un panicul rasfirat. Infloreste si fructifica din iunie pana in septembrie. Obisnuit formeaza 3-10 frati.

Setaria sp. L. Setaria glauca (mohorul), Setaria viridis (mohorul verde), Setaria verticillata (mohorul agatator). Mohorul mai poarta denumirea de mei pasaresc. Sunt buruieni monocotiledonate anuale cu o mare plasticitate. Semintele germineaza primavara tarziu, cand temperatura solului este in jur de 150C, dar pot germina pana toamna. Cea mai mare parte a lor, germineaza din stratul de sol de 1- 5 cm. La inceput, plantele cresc relativ incet, dar dupa ce ajung la circa 8 cm inaltime cresc repede. Dupa circa doua saptamani incep sa se infrateasca. Inflorescenta este sub forma de panicul spiciform. Spiculetele au la baza peri. O planta poate produce cateva mii de seminte a caror viabilitate are de regula 12 ani, dar uneori, poate depasi 50 de ani. Caracterele distincte ale celor trei specii: Setaria glauca: formeaza spice cilindrice de culoare galbena-ruginie. Samanta este de culoare galbuie, brunie sau violeta. Se intalneste pe toate tipurile de sol, dar mai ales, pe cele reavane, irigate, bogate in azot (pe aceste locuri vigoarea este foarte mare). Invadeaza toate culturile, dar mai ales, pe cele prasitoare. Setaria viridis: limbul frunzei este aspru, paros pe ambele fete si pe margini. Setele sunt de culoare verde si ca urmare, spicul apare de nuanta verzuie. Este mai rezistenta la seceta, si mai pretentios la germinare. Se intalneste mai frecvent in sudul tarii. Setaria verticillata: frunzele sunt aspru-paroase, iar dintii setelor sunt indreptate in jos (la speciile precedente sunt indreptati in sus), ca urmare, setele sale sunt agatatoare.

B)    Buruieni monocotiledonate perene:

b.2. Buruieni cu rizomi

       Agropyron repens L. sinonim Elymus repens (pirul tarator). Este o buruiana monocotiledonata perena. Se inmulteste prin seminte si foarte puternic prin rizomi. Semintele germineaza in stratul superficial al solului de pana la adancimea de 7 centimetri. Plantele rasarite din samanta fructifica al doilea an. Dupa 4-5 saptamani de la rasarire, incep sa se formeze primii rizomi. Rizomii se afla in stratul de sol de 2-12 cm adancime. Ei se reinnoiesc anual si viabilitatea lor  dureaza 10 - 15 luni, dupa care mor. Din mugurii de pe rizomi se formeaza noi tulpini aeriene si noi rizomi. In functie de gradul de imburuienare, se pot gasi in sol de la cateva zeci de kilograme, pana la 3000 kg rizomi/ha substanta uscata, uneori si mai mult, care pot avea pana la 200 milioane de muguri. Mugurii de pe rizomi si de la nodurile de infratire  sunt rezistenti la ger, dar sunt sensibili la uscaciune. O planta  poate produce 15 – 120 seminte, iar o tufa de pir, circa 1200 seminte. Pirul prefera solurile mai usoare, afanate, mai umede. Pe solurile mai grele, rizomii sunt scurti. Rizomii pot forma o tesatura deasa si continua, ca o pasla impiedicand executarea lucrarilor solului. Lucrarile solului, nerationale, care conduc la fragmentarea si dispersarea pe camp a rizomilor, contribuie la inmultirea pirului.

       Phragmites comnunis L.. Este o specie monocotiledonata perena din familia Gramineae care alaturi de specia Phragmites australis infesteaza orezariile culturi de camp pe terenuri cu apa freatica  la suprafata canalele de irigatii si mari suprafete de teren din Delta Dunarii. Infesteaza puternic si terenurile cu apa freatica la 2-3 m din intreg cuprinsul tarii.

            Plantele mature au in pamant rizomi fistulosi ce pot atinge 10-12 m lungime, situati pana la 1,5-2 m adancime. Masa principala de rizomi in proportie de 80-90% se afla in stratul de 0-60 cm.

            Trestia are doua feluri de rizomi: rizomi verticali, din care pornesc tulpini aeriene si rizomi orizontali, care pornesc din cei verticali si maresc vatra de infestare. La un metru patrat pot fi gasiti rizomi a caror lungime totala depaseste 7 m.

            Tulpinile sunt, de asemenea, de doua feluri: drepte si taratoare. Tulpinile drepte ating 1-3 m inaltime, formand un panicul cu numeroase seminte. O planta matura produce 12000 pana la 50000 seminte care pot fi duse de vant si apa la distante foarte mari. Semintele germineaza numai la lumina, cand sunt acoperite cu un strat subtire de apa a carei temperatura sa fie 14 –180C. Un strat gros de apa inhiba total germinatia.

Tulpinile taratoare pot atinge 5-8 m lungime. La fiecare nod pot forma radacini adventive si tulpini drepte. Plantele  taratoare au o mare capacitate de regenerare.

C. Buruieni dicotiledonate anuale si binale:

c.1. Buruieni efemere

       Stelaria media L. Este o specie dicotiledonata anuala, din familia Caryophyllaceae, intalnindu-se tot mai frecvent in toate zonele din tara.

            Are o inradacinare superficiala (8-12 cm), cu tulpini subtiri, puternic ramificate taratoare, de 5-45 cm lungime. La 1 ha, poate forma o masa verde de 13-24 tone. Trebuie considerata o buruiana efemera deoarece vegeteaza 2-5 luni.

            Se inmulteste prin seminte, dar in conditii favorabile, se inmulteste si vegetativ, tulpinile taratoare, emitand radacini adventive sau poate regenera din mugurii de la baza tulpinii. O planta produce cca. 15000 de seminte, sau poate regenera din mugurii de la baza tulpinii. Semintele germineaza numai in stratul superficial 0,1 cm adancime. Sub adancimea de 2 cm nu mai germineaza. Incepe sa germineze de la 20C, dar temperatura optima este de 10-200C. In conditiile tarii noastre planta creste si in cursul iernilor usoare, dar sunt doua valuri mai intense de crestere: martie-mai si septembrie-octombrie. Semintele germineaza chiar in anul formarii lor, dar isi pastreaza viabilitatea 10- 60 ani.

      c.2. Buruieni care germineaza primavara timpuriu

             Raphanus raphanistrum L. Este o specie din familia Crucifereae, raspandita aproape in toate zonele din tara, cu frecventa foarte mare in Banat, Tara Barsei, in Transilvania si Tara Crisurilor.

            Plantele mature au radacini pivotante, tulpini 30-60 cm inaltime. O planta poate produce cca. 160 seminte, care au o longevitate de 7 ani.

            Semintele germineaza esalonat incepand de primavara foarte devreme, la temperatura de 20C . Rasare concomitent cu mazarea, de la adancime de cativa cm si continua sa rasara si vara la temperaturi de pana la 350C.

             Portulaca oleracea L. Este o dicotiledonata anuala, din familia Portulacaceae, raspandita in toata tara: infestand toate culturile de prasitoare inclusiv viile si livezile de pomi. Tulpina de 15-30 cm are ramuri taratoare. Rezista foarte bine la seceta datorita acumularii unei mari cantitati de apa in tesutul acvifer. Rezista bine la temperaturi scazute. O planta poate produce pana la 1250000 de seminte mici reniforme. Germineaza esalonat numai din straturile superficiale 0,3-1,5  adancime, incepand de primavara si toata vara. Longevitatea semintelor este de 40 ani.

             Polygonum sp. L. Toate speciile sunt dicotiledonate anuale, din familia Polygonaceae deosebindu-se intre ele prin unele caractere morfologice, avand insa particularitati ecologice si biologice foarte asemanatoare. Infesteaza culturile de prasitoare si uneori chiar cerealele paioase, fiind frecvente in toata tara de la campie pana in regiunile muntoase.

            Plantele au radacini pivotante ce patrund pana la 50-60 cm, iar tulpinile ajung 30-60 cm inaltime. O planta  produce cca. 800 seminte pastrandu-si germinatia 7 ani. Semintele germineaza primavara mai tarziu la temperatura de peste 150C.

             Sinapis arvensis L. Mustarul de camp, face parte din familia Cruciferae. Este inalta de pana la 100 cm. Infloreste in iunie si pana in septembrie. Are flori galbene, O planta produce 3000-5000 (25000) seminte, cu o longevitate de 16-17 ani. Este o buruiana anuala de primavara raspandita in toate culturile si pe toate tipurile de sol, de la campie si pana la munte. Este toxica avand un continut mare de signina in seminte.

       c.3 Buruieni care germineaza primavara tarziu.

           Amaranthus retroflexus L. Stirul face parte din familia Amaranthaceae. Este o buruiana anuala de vara-toamna care infloreste din iulie pana in octombrie. Este inalt de 1-1,5 m. O planta produce 15000 de seminte, care isi pastreaza capacitatea germinativa in sol timp de 5-6 ani. Frecventa in toata tara si in special in culturile de prasitoare. Prefera solurile fertile.

Chenopodium album L. Loboda porceasca face parte din familia Chenopodiaceae. Este inalta de 50-150 cm. Infloreste din iunie si pana in septembrie. O planta produce 3000 fructe, care isi pastreaza capacitatea germinativa in sol pana la 10 ani. Este o buruiana anuala de vara-toamna. Imburuieneaza toate culturile, pe soluri fertile, din zona de campie si pana la etajul molidului. Este gazda intermediara pentru numerosi daunatori ai plantelor de cultura.

             Spergula arvensis L. Este o specie dicotiledonata anuala, din familia Caryophlaceae, raspandita mai mult pe soluri nisipoase si podzoluri din zonele subcarpatice din Transilvania.

            O planta poate produce peste 3000 de seminte raspandirea facandu-se atropohor, endozoor si anemohor. In sol isi pastreaza bine germinatia 5-6 ani. Germineaza numai primavara tarziu cand temperatura solului depaseste 20-250C.

             Xanthium italicum L. Specie dicotiledonata anuala, face parte din familia  Compositae, infestand diferite culturi prasitoare indeosebi soia. Cea mai mare frecventa o are in lunca indiguita  a Dunarii, in Insula Mare a Brailei in Dobrogea, in vestul Banatului si Transilvania. Inaltimea tulpini cca. un metru. O planta formeaza 300-500 fructe, dar cele viguroase pana la 2000. In fiecare formatiune fructificata sunt 2 alchene cu cate o samanta.  Germinatia este esalonata in functie de temperatura, umiditatea solului de adancimea de grupare, precum si de pozitia alchenelor in formatiunea fructifera. Semintele germineaza la temperaturi ridicate (20-300C), de la adancimi de 2-10 cm, dar rasar esalonat in functie de adancime. In sol semintele iti pastreaza viabilitatea cel putin 1-2 ani. Pot germina in proportie de 50% si semintele incomplet maturizate. Se raspandeste prin intermediul ploilor (epizoohora), dar si cu apa  de irigatie.

             Galinsoga parviflora L. Este o specie dicotiledonata anuala din familia  Compositae. Este mai frecventa in nord-vestul tarii, in Transilvania. Infesteaza toate culturile de prasitoare. Semintele germineaza tarziu si pana toamna cand temperatura solului  depaseste 15-200C. Adancimea la care germineaza semintele, este de maxim 1 cm. Semintele aflate mai adanc in sol isi pierd viabilitatea abia dupa 4+6 ani. O planta matura are 20-80 cm inaltime, produce 5000-10000 de achene si pana la 300 de seminte.

D. Buruieni dicotiledonate perene:

        d.1. buruieni cu inmultire prin muguri din radacina si prin seminte

  Cirsium arvense L. Scop.(palamida). Asemeni volburi, este tot o buruiana dicotiledonata perena. Radacina principala patrunde pana la 4-6 m adancime; din ea pornesc ramificatii aproape orizontal, care poarta muguri din care pornesc noi tulpini. Majoritatea ramificatiilor se gasesc pana la adancimea de 80 cm, iar majoritatea mugurilor radiculari se gasesc pe radacinile de pana la 12 cm adancime. Semintele germineaza de la adancimi de pana la 5 cm, primavara , cand pamantul  se incalzeste la 15-200C, dar pot germina si pe parcursul verii. Tulpinile din mugurii radiculari pot porni primavara mai devreme. Se inmulteste foarte repede. Daca este taiata de la suprafata solului, apar repede noi tulpini. Cand radacinile  sunt taiate, fiecare fragment de 1-2 cm poate drajona. Intr-o perioada de vegetatie, dintr-o singura planta, se pot forma vetre de palamida de 10-15 m2. O radacina de palamida traieste de regula 2 ani, timp in care formeaza noi radacini purtatoare de muguri. Tulpina este viguroasa si poate creste pana la 150 cm inaltime. Frunzele au marginea incizata, uneori cu spini, iar pe fata inferioara cu peri. Inflorescenta este sub forma de calatidii, florile fiind rosii; de regula, planta este dioica. Semintele au papus plumos, care se detaseaza usor. O planta produce 1000-40000 seminte. Partea aeriana a plantei moare in fiecare an.

               Convolvulus arvensis (volbura) – popular se mai numeste si rochita randunicii. Volbura este o buruiana dicotiledonata perena. Prezinta radacina principala si radacini laterale, orizontale. Cea principala, patrunde pana la  2 – 9 metri adancime. Radacinile  din stratul superficial de pana la o jumatate de metru poarta muguri din care se pot forma drajoni. Semintele germineaza din stratul de sol de pana la 8 cm, primavara  cand  solul se incalzeste  la peste 20C. Semintele pot germina esalonat. Plantele rasarite primavara din seminte, pana toamna, formeaza radacini care pot de pasi uneori un metru si jumatate adancime, ceea ce ii confera o mare rezistenta la seceta. Tulpina este volubila, iar in lipsa unui suport este taratoare. Frunzele, cele mai adesea, sunt sagitate. Volbura infloreste din iunie pana toamna. Florile sunt albe-roz, in forma de palnie. Fructul este o capsula, care de obicei contine doua seminte piriforme. O planta poate produce pana la 500 de seminte. Volbura are un consum ridicat de substante nutritive si apa. Extrage din sol pentru fiecare tona de substanta uscata sintetizata, circa 23,5 kg N; 4 kg P si 19,5 kg K.

               Sonchus arvesis L. Este o specie dicotiledonata perena din familia  Compositae. Este raspandita mai mult in zonele umede din Transilvania, Maramures  si Norul Moldovei, deoarece in sudul tarii nu rezista la seceta, sistemul radicular nefiind profund. Planta are un sistem radicular dezvoltat si ramificat. Pe ramificatiile orizontale, la 6-15 cm adancime, sunt numerosi muguri radiculari, din care apar noi tulpini. La 1 m2 s-au gasit 16609 muguri radiculari. Se inmulteste prin seminte, o planta producand 5000-30000 achene. Primavara tarziu germineaza numai semintele care se gasesc in sol la 0,1-3 cm adancime.

               Equisetum arvense L. Este o specie perena care face parte di familia Equisetaceae. Este frecventa in zonele umede, pe soluri aluviale, in lunci, pe soluri brune si podzolice.

            Planta are rizomi orizontali, uneori etajati, aflati la 0,3-1 m  adancime in sol. De la nodurile acestor rizomi pornesc ascendent noduri lastari verticali din care se vor forma numeroase radacini adventive subtiri si scurte. Pe rizomi se afla si tuberculi mici, bogati in amidon, din mugurii carora se pot forma noi tulpini ascendente. Dintr-un rizom de 10 cm s-au format, in cursul unei perioade de vegetatie 64-100 de noi rizomi inclusiv ramificatiile lor .

            Inmultirea prin spori este limitata in special pe terenurile arabile. Intr-o formatiune sporifica se gasesc cca. 100000 de spori, dar foarte putini pot germina in terenurile cultivate.

               Symphytium offcinalis L. Face parte din familia Borraginaceae. Este o planta perena cu inmultire prin seminte si prin muguri  radiculari face rizomi puternici si adanci. Invadeaza culturile din lunci, este foarte greu de starpit.

Buruienile din cultura de cartof

Echinochloa crus-galli

 

Setaria sp.

 

Agropyron repens

 

Phragmites comnunis

 

Stelaria media

 
 

Raphanus raphanistrum

 
            

Potulaca oleracea

 
 

Polygonum sp.

 

Sinapis arvensis

 
        

Amaranthus retroflexus

 

Chenopodium album

 
 

Xanthium italicum

 
             

Galinsoga parviflora

 
 

Cirsium arvense

 
 

Convolvulus arvensis

 
 

Sonchus arvesis

 
   

Equiseturm arvense

 
 

Symphytium offcinalis

 
               

6.2. CARACTERISTICILE ERBICIDELOR UTILIZATE PENTU

 COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE CARTOF

SI FACTORII CARE INFLUENTEAZA EFICIENTA

TRATAMENTELOR

            In prezent in tara noastra sunt omologate la cultura de cartof un numar mare de erbicide, care combat un spectru larg de buruieni si care pot fi aplicate ppi, preemergent sau postemergent. Cu toate progresele realizate pe linia combaterii integrate a buruienilor din cultura de cartof, pana in prezent, fara tratamente chimice aceasta nu este realizata satisfacator. Combaterea chimica a buruienilor din cultura cartofului presupune aplicarea produselor fitofarmaceutice, in amestec cu apa, sub forma de „stropiri” prin care „amestecul” realizat este pulverizat spre suprafata tratata.

Factorii care influenteaza eficienta tratamentului

Efectele si eficacitatea tratamentului depinde de o serie de factori, dintre care amintim:

1.      Alegerea corecta a erbicidului:

-         cunoasterea erbicidului: selectivitate, spectru de combatere, tehnologia de preparare si de aplicare, remanenta, persistenta, epoca de aplicare, doze recomandate etc.;

-         tipul de asolament si culturile din rotatie;

-         conditiile de sol (in special continut de humus, argila si pH etc.)

-         speciile de buruieni existente si frecventa lor – cartarea buruienilor;

-         cunoasterea celorlalte elemente de tehnologie aplicate: lucrarile solului, cantitatile de ingrasaminte organice aplicate, amendamente etc.);

2.      Factorii meteorologici:

-         temperatura;

-         umiditatea aerului si solului, precipitatii;

-         circulatia atmosferica;

-         insolatie.

3.      Metoda de aplicare a tratamentului:

-         aplicarea pe sol: ppi-preemergent (inainte de semanatul sau rasaritul culturii);

-         aplicarea in timpul vegetatiei: postemergent (dupa rasaritul culturii si a buruienilor);

4.      Realizarea corecta a amestecului de stropit:

-         stabilirea dozei de erbicid;

-         realizarea amestecului pentru stropit;

5.      Parametri functionali ai masinilor de stropit si caracteristicile jetului de lichid pulverizat:

-         doza de lichid (amestec) aplicata;

-         viteza de lucru; gradul de uniformitate al tratamentului;

-         gradul de finete;

-         penetrabilitate (modul de acoperire si de penetrare al masei vegetale);

-         aderenta.

6.      Modul de patrundere in planta, de translocare si de actiune al erbicidului folosit: prin contact, sistemic.

7.      Aspectul culturii cartofului, habitusul buruienilor tratate.

8.      Rezistenta buruienilor.

1. Alegerea corecta a erbicidului  porneste de la cunoasterea substantelor erbicide care sunt selective fata de cultura cartofului, si care este tipul de selectivitate: de pozitie, anatomo- morfologica, fiziologica, toleranta la doze mici etc. De asemenea trebuie cunoscute persistenta (durata de actiune a erbicidului) si remanenta (durata de actiune a erbicidului in afara perioadei de vegetatie a plantei).

In functie de speciile de buruieni si de frecventa lor se aleg erbicidele si dozele cele mai indicate. Cand gradul de imburuienare este mic sporul de recolta ca urmare a combaterii chimice a acestora este scazut si deci eficienta economica a utilizarii erbicidelor este mica. La un grad de imburuienare mare eficienta economica creste, ca urmare a pagubelor mari pe care le provoaca buruienile daca nu sunt combatute. Erbicidul si doza aplicata trebuie sa fie in corelatie cu speciile de buruieni si gradul de imburuienare urmarindu-se reducerea acestora sub pragul economic de daunare. In acest scop este recomandabila chiar aplicarea directionata.

Toate speciile de buruieni sunt sensibile la erbicide in faza tanara si devin din ce in ce mai rezistente pe masura ce inainteaza in vegetatie. Aplicarea tarzie a erbicidelor are si dezavantajul ca perioada de timp in care acestea si-au manifestat actiunea de concurenta este mare. Sensibilitatea buruienilor fata de erbicide este diferita, de aceea erbicidul ales trebuie sa combata majoritatea speciilor cartate, sau la nevoie se asociaza doua sau mai multe erbicide marind spectrul de combatere.

Asolamentele modifica eficacitatea erbicidelor prin dozele si metodele de aplicare. Erbicidul folosit trebuie ales tinand cont de rotatia culturilor. In cazul monoculturii folosirea an de an a acelorasi erbicide conduce la micsorarea eficacitatii acestora, ca urmare a cresterii numarului de buruieni rezistente.

Eficienta erbicidelor reziduale difera cu textura, structura si continutul de humus al solului. Pe solurile cu textura grosiera si sarace in humus, ca urmare a capacitatii reduse de retinere, eficacitatea acestora este mai mare si ca urmare se aleg pentru aplicare dozele minime din intervalul recomandat. Pe solurile cu textura grea si continut mare de humus, capacitatea de retinere si de fixare a erbicidului pe coloizii solului este mai mare si ca urmare dozele aplicate trebuie sa fie mai mari.

Lucrarile solului au influenta asupra eficacitatii erbicidelor aplicate la sol. Eficacitatea lor creste pe un teren bine arat, maruntit, nivelat, favorizand repartizarea si incorporarea uniforma a erbicidelor in sol.

Aplicarea ingrasamintelor sporeste eficacitatea erbicidelor, in special a celor sistemice, ca urmare a proceselor metabolice mai intense pe care le provoaca in plante.

Plantatul la epoca optima impreuna cu o desime optima asigura o rasarire buna si rapida a plantelor de cartof, inabusind buruienile, influentand gradul de imburuienare si astfel eficacitatea erbicidelor. Ca urmare trebuie avute in vedere si respectate recomandarile, care insotesc produsele comerciale, legate de fitotoxicitatea pentru cultura cartofului.

2. Factorii meteorologici. In reusita lucrarii de erbicidare, un rol important il au factorii atmosferici care pot influenta pozitiv sau negativ asupra eficacitatii erbicidelor.

Temperatura se considera optima pentru erbicidarea culturii cartofului cand este cuprinsa intre 10-20 °C. Peste 25°C se intensifica fenomenul de volatilizare. Se evita zilele insorite deoarece sub actiunea razelor solare are loc descompunerea erbicidelor. La temperaturi scazute se intarzie si se diminueaza efectul erbicidelor.

Umiditatea relativa a aerului influenteaza, in special, erbicidele de contact aplicate postemergent: umiditatea mai ridicata favorizeaza absorbtia erbicidelor de catre buruieni si reduce pierderile prin evaporare; umiditatea scazuta, sub 65%, reduce eficienta erbicidelor prin intensificarea evaporatiei, cand pierderile pot ajunge la 20-30%.

Precipitatiile pot avea efect pozitiv sau negativ asupra erbicidarii culturii de cartof. Absenta precipitatiilor in primele 6-8 ore de la aplicarea erbicidelor postemergente mareste eficienta acestora, in caz contrar ar duce la spalarea lor de pe frunze. In cazul erbicidelor preemergente precipitatiile usoare (cca. 10 mm) in primele zile de la aplicare maresc eficacitatea acestora. Daca dupa aplicarea acestora nu cad ploi timp de 10-15 zile, efectul lor scade putand deveni chiar zero. Pentru aceasta se va evita administrarea erbicidelor pe teren uscat si cand se prognozeaza vreme secetoasa. Durata si eficienta erbicidului sunt cu atat mai mari, cu cat in sol se mentine o umiditate apropiata de capacitatea de apa in camp si este diminuata de ploile abundente.

Vantul peste o anumita limita (3-5 m / secunda) provoaca neuniformitati in repartizarea erbicidelor, deplaseaza picaturile de erbicid la diferite distante, putand periclita culturile sensibile din vecinatatea parcelelor erbicidate.

Insolatia influenteaza in special aplicarea erbicidelor postemergente, carora le scade eficacitatea in special daca este arsita (cand stomatele sunt inchise) si temperatura atmosferica este peste 30°C. In aceste conditii erbicidele postemergente se aplica dimineata, dupa-amiaza sau seara.

3. Metodele de aplicare a tratamentului. In functie de sistemul de distribuire a erbicidului, tratamentul poate fi:

-         preemergent (aplicarea pe sol): fara incorporare, cu incorporare (p.p.i.-pre planting incorporated)

-         postemergent (aplicarea pe vegetatie):

            Aplicarea pe sol (preemergenta) este proprie erbicidelor reziduale, cu persistenta variabila, fiind efectuata in scop preventiv. Erbicidele ajunse in sol sunt absorbite prin organele subterane ale plantelor (radacini, rizomi, stoloni). La graminee absorbtia este mai redusa si are loc mai mult prin coleoptil si plantula. La dicotiledonate absorbtia prin radacini este calea principala prin care ajung erbicidele in buruieni. Din radacini erbicidele sunt translocate cu seva bruta, prin vasele lemnoase, in tot corpul buruienilor.

            In cazul aplicarii erbicidelor pe sol terenul trebuie sa fie bine lucrat, maruntit si nivelat pentru a asigura o repartizare uniforma a erbicidului. Pe un teren cu bulgari efectul erbicidelor reziduale scade in mod considerabil fiindca pe arealul tratat este impiedicata formarea uniforma a unei pelicule toxice atat la suprafata cat si la adancimea de germinare a majoritatii semintelor de buruieni (2-6 cm). Acest strat este persistent si distruge buruienile pe masura ce apar. Persistenta, de regula, dureaza de la 2-3 saptamani pana la 5-6 luni. Umiditatea optima de aplicare pe sol a erbicidelor este considerata a fi intre 40-80% din intervalul umiditatii active.

            Aplicarea pe vegetatie (postemergenta) – vizeaza erbicidele de contact cu actiune totala sau selectiva, precum si erbicidele sistemice foliare.

            Erbicidele de contact distrug celulele si tesuturile buruienilor cu care vin in contact. Erbicidele sistemice foliare ajung in vasele liberiene ale buruienilor si sunt deplasate pana la locul de actiune. Aici erbicidele actioneaza diferit, prin fenomene cum ar fi: impiedica diviziunea celulara din zonele de crestere, provoaca dezvoltarea anormala (malformatii) a celulelor si tesuturilor, inhiba procesele de fotosinteza si de respiratie etc.

4. Realizarea corecta a amestecului pentru stropit. Norma de lichid pentru erbicidat este cantitatea de amestec necesar pentru a stropi suprafata de 1 ha. Amestecul trebuie sa contina doza de erbicid recomandat pentru un ha.

5. Parametri functionali ai masinii de stropit si caracteristicile jetului de lichid pulverizat. Lucrarea de erbicidat impune utilizarea unor masini de stropit corespunzatoare care sa asigure respectarea normei de lichid stabilita, uniformitatea tratamentului, gradul de pulverizare, omogenitatea solutiilor si precizia reglajelor. De asemenea masinile si echipamentele folosite trebuie sa aiba grad ridicat de fiabilitate, usor de deservit si sa mentina reglajele pe tot parcursul lucrului.

6. Modul de patrundere in planta, de translocare si de actiune al erbicidului folosit: prin contact, sistemic influenteaza de asemenea calitatea tratamentului.

7. Aspectul culturii cartofului, habitusul buruienilor tratate impun alegerea erbicidului si efectul tratamentului.

8. Rezistenta buruienilor. Alegerea erbicidului care se aplica trebuie efectuata in functie de spectrul buruienilor care apar in cultura, dozele aplicate fiind in corelatie cu gradul de imburuienare si insusirile solului.

       Clasificarea erbicidelor utilizate in combaterea buruienilor din cultura de cartof, in functie  de familia chimica sunt prezentate in tabelul 9.

Tabelul 9

Clasificarea erbicidelor utilizate in combaterea buruienilor din cultura de cartof

Nr.

crt.

Familia (grupa)

Chimica

Substanta

activa

Perioada

aplicarii

Exemple de erbicide omologate - doze

1

Aryloxyphenoxy-propionati

fenoxapro-P-ethyl

postemergent

Furore 90 EC 2-3 l/ha

Furore super 75 EW 2-3 l/ha

fluazifop-P-butil

postemergent

Fusilade  super EC 1,5-3l/ha

haloxyfop-R-methyl

postemergent

Gallant super P-RV 1,5 l/ha

Gallant super 1,5 l/ha

propaquizafop

postemergent

Agil 100 EC  0,7-1 l/ha

quizalofop-P-ethyl

postemergent

Targa 10 EC 2-3 l/ha

2

Cyclohexandione

cycloxydim

postemergent

Focus ultra 3-4 l/ha

sethoxydim

postemergent

Nabu S 6-8 l/ha

Nabu S –RV 6-8 l/ha

3

Sulfonylureice

 

rimsulfuron

postemergent

Titus 25 DF

40-60 g/ha+sulfactant

primisulfuron- methyl

postemergent

Tell+5 WG

40 g/ha +0,5 l extravon

primisulfuron-methyl+

prosulfuron

postemergent

Ring 80 WG

25 g/ha+0,15 l/ha extravon

4

Imidozolinone

imazethapyr

postemergent

Pivot 100 L C  0,5-0,75 l/ha

5

Triazine

cyanazin

ppi

Bladex  50 WP 3-5 kg/ha

prometryn

preemergent

Gesagard 50 WP 2-8 kg/ha

Promedon 50 PW 2-8kg/ha

Prometrex 50 WP 4-5 kg/ha

Prometrex 50 SC 2-4 l/ha

Prometrin 50 WP 2-8 KG/ha

6

Triazionone

metribuzin

preemergent

Sencor 70 WP 0,7-2 kg/ha

Lexone 75 DF 0,7-1,2 kg/ha

7

Ureice

linuron

preemergent

Afalon 2-8 kg/ha

Linuron 50 WP2-8 kg/ha

Linurex 50 WP 2-4 kg/ha

monolinuron

preemergent

Aresin 2-8 kg/ha

8

Benzothiodiazoli

Bentazon

postemergent

Basagran 1,5-3 l/ha

9

Dinitroaniline

pendimethalin

preemergent

Stomp 330 EC 5l/ha

10

Chloroacetamide

Alachlor

ppi

preemergent

Lasso CE  4l/ha

Mecloran 48 CE  6-10 l/ha

Alanex 48 EC 4-6 l/ha

dimethenamid

preemergent

Fronitier 720 EC 1,5-2 l/ha

Frontier 900 EC 1,2-1,6 l/ha

Metolachlor

ppi

Duol 500 CE 3-5 l/ha

Duol 960 CE 1,5-2,5 l/ha

Galex 500 EC 6-8 l/ha

11

Thiocarbamati

EPTC

ppi

Eptam 6 E 6-8 l/ha

12

Alte familii

Fluorocloridon

preemergent

Racer 25 EC 3-4 l/ha

            Deoarece in practica agricola, privind combaterea buruienilor din cultura de cartof, sunt preferate erbicidele cu aplicare preemergenta si postemergenta in dispozitivul experimental au fost alese cu precadere astfel de erbicide. Descrierea acestora este urmatoarea:

            Lexone 75 WG (DF).          

Este un erbicid selectiv sub forma de granule autodispersabile, utilizate pentru combaterea unui spectru larg de buruieni dicotiledonate si monocotiledonate in culturile de cartofi, soia si tomate.

          Tratamentele pot fi aplicate preemergent / postemergent, produsul avand o actiune atat de contact cat si  sistematica.

Factorul activ - il reprezinta metribuzinul – 75 %.

Formula chimica: C8H14N4OS; ((amino  - 6 1,1 – dimethylethyl) – 3 – methylthio) – 1, 2, 4 – triazin-5-(4H)-one

          Modul de utilizare:

o       Tratament preemergent: 0,7-1,2 /ha doze mai ridicate pe soluri cu textura fina. Se aplica un singur tratament dupa plantat sau rebilonat, dar inainte de rasarirea plantelor.

o       Tratament postemergent: 0,2-0,3 kg/ha pana in fenofaza de 2-4 frunze ale buruienilor.

o       Se recomanda amestecul cu TITUS (40-60 g /ha) +TREND 0,1% pentru combaterea gramineelor anuale si perene.

Specii de buruieni combatute: Amaranthus sp; Chenpodium album; Centaurea cyanus; Datura stramonium; Fumaria officinalis; Galeopsis tetrahit; Laminum purpureum; Matricaria Polygonum sp.; Portulaca obracea; Sinapsis arvenis; Sonchus oleraceus; Stelaria media; Urtica dioica; Veronica sp.

              Sencor 70 WP

              Este un erbicid selectiv, utilizat pentru combaterea buruienilor din culturile de cartof, soia, rosii si lucerna. Este un erbicid extrem de eficient cu spectru larg de actiune. Produsul se caracterizeaza printr-o actiune deosebita impotriva buruienilor si ierburilor, observandu-se rezultatele exceptionale chiar de la folosirea unor cantitati reduse.

            Aplicarea inaintea rasaririi buruienilor, produsul actioneaza exclusiv prin radacini ca un erbicid de sol. Buruienile deja rasarite sunt combatute in mod suplimentar si prin actiunea remarcabila a produsului asupra frunzelor .

Modul de aplicare: erbicidele se aplica intre plantatul si rasarirea cartofului.

Factorul activ - il reprezinta metribuzinul – 70 %.

Formula chimica: C8H14N4OS; ((amino  - 6 1,1 – dimethylethyl) – 3 – methylthio) – 1, 2, 4 – triazin-5-(4H)-one

Modul de actiune: sencor actioneaza exclusiv prin radacini ca un erbicid de sol cand se aplica inaintea rasaririi buruienilor. Pentru buruienile rasarite are actiune remarcabila asupra aparatului foliar.

Spectrul de combatere: Combate graminee anuale si un numar mare de dicotiledonate: Avena fatua; Cyperus esculentus; Digitaria sanguinalis; Echinochloa crus- galli; Abutilon theophrasti; Amaranthus sp.; Polygonum sp.; Datura stramonium; Setaria sp.; Matricaria chamomilla; Matricaria inodora; Stellaria media etc.

Sencor actioneaza in mod nesatisfacator asupra Cirsium arvense, Convolvulus arvensis si Galium aparine. De mentionat, ca, dupa ce plantele de cartofi au ajuns la o inaltime de 10 cm, nu se va mai administra erbicidul Sencor.

            Afalon

            Se fabrica sub forma de pudre muiabile care contin 50% linuron. Nu este flamabil, nu este volatil si nici coroziv.

            Formula chimica: C9H10Cl2N2O2 ; N′-(3,4-dichlorophenyl)-N-methoxy-N-methylurea.

            Este un erbicid sistemic absorbit mai repede prin radacini si mai putin prin frunze. In sol este absorbit si degradat  repede pe cale biologica in decurs de maxim 4 luni incat nu creeaza dificultati in rotatia culturilor.

            Se foloseste in combaterea buruienilor anuale din cultura de cartofi, floarea-soarelui, porumb, sorg si bumbac.

            Se aplica preemergent in doze care variaza foarte mult  in functie de tipul de sol. tipul de sol. Combate in special buruienile dicotiledonate: Anthemis arvensis, Atriplex patula, Brasica oleraceae, Sinapsis arvensis, Raphanus arvensis.

            Gesagard 50 WP. 

            Se fabrica in majoritatea cazurilor cu pudra muiabila. Nu este volatil, nu este flamabil si nu este coroziv. Substanta activa este prometrynul 50%.

            Formula chimica: C10H19N5SN; N′-bis (1-methylethyl)-6-(methylthio)-1,3,5-triazine-2,4-diamine

         Este un erbicid sistemic care se absoarbe prin radacini si prin frunze. Mecanismul de actiune in combaterea buruienilor se bazeaza in inhibarea fotosintezei. Se degradeaza pe cale biologica  in decurs de 1-3 luni in functie de sol.

         Se foloseste la diverse culturi de camp: cartof, floarea-soarelui, ceapa, arpagic, etc .

         GESAGARD-ul combate numeroase specii dicotiledonate si monocotiledonate anuale ca de exemplu: Abutilon theophrasti, Amaranthus sp, Anthemis sp, Hibiscus trionum, Matricaria sp., Polygonum sp., Portulaca oleracea, etc. Nu combate speciile perene.

            Titus 25 DF.          

Este un erbicid postemergent cu spectrul larg de actiune. Poate fi utilizat singur sau in combinatie cu un erbicid partener contra buruienilor cu frunza lata. Se utilizeaza in combaterea buruienilor la cartofi, tomate. Nu se recomanda la porumbul cultivat pentru samanta si la cel pentru floricele .

Substanta activa este rimsulfuron 250 g/l.

Formula chimica: C14H17N5O7S2 N-[[(4,6-dimethoxy-2-pyrimidinyl)amino]carbonyl]-3-(ethylsulfonyl)-2-pyridinesulfonamide.

            Activitatea biologica: este un erbicid sistematic pentru combaterea buruienilor cu frunza lata si gramineelor deja rasarite. Este, in principal, absorbit prin frunze si este translocat in organele de crestere ale plantelor. Inhiba diviziunea celulara in varful de crestere al lastarilor si radacinilor oprind astfel cresterea buruienilor sensibile in cateva ore dupa aplicare.

            Simptoamele vizibile apar insa dupa cateva zile si moartea buruienilor intervine dupa 2-3 saptamani. Are o activitate mai intensa pe timp cald si umed dupa aplicarea tratamentului si un efect intarziat pe timp rece si umed.

            Utilizare: Graminee perene (Sorghum halepense, Agropyron repens) graminee anuale (Echinochloa sp., Setaria sp., Digitaria sp.,) .     

      Doza de aplicare:  Titus 50-60 g /ha  +Trend 90  0,2-0,3 l/ha;

      Perioada de aplicare: se aplica postemergent. cand gramineele perene cu 15-20 cm inaltime.

           Nu se foloseste daca temperatura in noaptea dinaintea aplicarii scade sub 6 0C sau o temperatura de peste 250C este prognozata in ziua tratamentului sau in ziua urmatoare .

6.3. REZULTATE PRIVIND COMBATEREA BURUIENILOR

DIN CULTURA DE CARTOF

Deoarece in zona din imprejurimile Baii Mari si de altfel in intreaga tara o pondere insemnata in combaterea buruienilor din cultura cartofului prin tratamente chimice o are folosirea erbicidelor pe baza de metribuzin, s-a acordat o atentie special acestora.

6.3.1. TESTAREA EPOCII OPTIME DE APLICARE SI STABILIREA DOZEI

NECESARE PENTRU COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA

CARTOFULUI CU ERBICIDUL LEXONE 75 WG.

Pentru a raspunde eficient la acest obiectiv, testarea erbicidului Lexone 75 WG, conditionat sub forma  de granule autodispersabile, a fost aplicat diferentiat in trei variante, respectiv din dispozitivul experimental:

-         V3 - 2  rebilonari + Lexone 75 WG 1,0 kg/ha (postemergent);

-         V4 -  rebilonat + Lexone 75 WG 1,2 kg/ha (premergent);

-         V5 - rebilonat + Lexone 75 WG 0,7 kg/ha + Titus 25 DF 40 grame/ha (postemergent);

Testarea in epoci si in doze diferite a erbicidului Lexone 75 WG  este justificata de faptul ca, spre deosebire de alte pesticide, la erbicide, variatia dozelor (minim-maxim) este mare, iar doza recomandata trebuie sa fie corelata cu diversitatea buruienilor, gradul diferit de sensibilitate la produsul aplicat, diversitatea tipurilor de sol (humus, argila, structura, pH), etc.

Avand in vedere asigurarea eficacitatii produselor, in conditiile existente, si tinand cont  si de factorul economic (pretul produselor), apare necesara stabilirea cat mai exacta a dozei de aplicare.

Dupa  zece zile de la plantatul cartofului s-a efectuat rebilonarea in toate variantele pentru a asigura un volum edafic suficient in cadrul bilonului, locul unde cartoful isi dezvolta majoritatea tuberculilor .

La aceasta data, cartoful nu era rasarit si s-au aplicat erbicidele preemergente cuprinse in dispozitivul experimental, inclusiv Lexone 75 WG in data de 1,2 kg/ha.

De la plantatul cartofului la rasarire trec 3-4 saptamani, timp in care rasar numeroase specii de primavara. Dupa 7 zile de la tratamentul preemergent, s-a executat o cartare a buruienilor in variantele care urmeaza  a fi tratate postemergent, buruienile intalnite sunt cele prezentate in tabelul 10.

                                                                                                                     Tabelul 10

Imburuienarea culturii de cartof inainte de aplicarea

erbicidelor postemergente

NR.

CRT

SPECIA

V3- 2 rebilonari +Lexone 75 WG 1,0 kg/ha

V5 rebilonat + Lexone 75 WG 0,7 kg/ha + Titus 25 DF 40 g/ha

nr.mediu de buruieni/m2

1.

2.

3.

Echinochloa crus-galli

Setaria sp.

Alte monocotiledonate

41,2

18,4

3,4

38,5

20,1

5,2

Total monocotiledonate

63

63,8

4.

5.

6.

7.

8.

Amaranthus sp.

Sinapis arvensis

Chenopodium album

Polygonum sp.

Alte dicotiledonate

2,1

3,2

1,2

3,4

1,2

3,2

4,1

1,3

5,2

4,2

Total dicotiledonate anuale

11,1

18

9.

10.

11.

12.

Convolvulus arvensis

Cirsium arvense

Symphytum officinalis

Alte dicotiledonate perene

2,1

4,2

1,4

2,4

2,2

2,1

1,8

2,5

Total dicotiledonate perene

10,1

8,6

Total dicotiledonate

21,2

26,6

Total buruieni

84,2

90,4

Dupa executarea celei de a  doua rebilonari si aplicarea erbicidului  Lexone 75 WG in doza de 1 kg/ha  in varianta V3 si la 10 zile de la tratamentul preemergent, in varianta V4 si dupa 3 zile de la cel postemergent in varianta V5 (Lexone 75 WG 0,7 kg/ha + Titus 25 DF 40 g/ha), s-au efectuat tratamente asupra buruienilor si asupra plantelor de cartof conform dispozitivului experimental.

Se constata astfel, in varianta V3, unde s-a aplicat Lexone 75 WG in doza de 1 kg/ha, ca nota acordata pentru fitotoxicitate, dupa scara EWRS este de 3, inregistrandu-se o sensibilitate mijlocie a soiului Sante, fata de aceasta doza.

In varianta V5, unde s-a aplicat Lexone 75 WG 0,7 kg/ha + Titus 25 DF 40 g/ha, postemergent, cand cartoful a avut 10-15 cm inaltime, plantele de cartof au prezentat simptoame reduse de fitotoxicitate, nota acordata dupa EWRS fiind sub 1,5.

Se poate recomanda astfel, ca la aplicarea postemergenta a erbicidului Lexone 75 WG,  in combinatie cu erbicide graminicide, doza asociata, sa nu depaseasca 0,7 kg/ha.

Avand la baza determinarea influentei erbicidului Lexone 75 WG asupra buruienilor, s-a determinat eficacitatea acestuia si clasificarea  buruienilor dupa rezistenta fata  de acest erbicid (Tabelul 11).

CONCLUZII:

Cercetarile care au avut ca scop rationalizarea si eficientizarea intretinerii culturii de cartof, au permis stabilirea epocii optime a erbicidului Lexone 75 WG, si aplicarea in complex, integrat cu alte masuri tehnologice de intretinere, cum ar fi:

§         preemergent cu 2-5 zile in doza de 0,7-1,2 kg/ha,

§         postemergent, cand cartoful are 10-15 cm inaltime in doza redusa de 0,5-07 kg/ha, impreuna cu un erbicid selectiv (Titus 25 G.D.).

 


                                                                                                                               Tabelul 11

Eficacitatea erbicidului Lexone 75  WG asupra buruienilor si

clasificarea acestora dupa rezistenta fata

de acest erbicid

Nr.

Crt.

SPECIA - rezistenta

Gradul de distrugere a buruienilor (%)

A.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

SENSIBILE

 

Chenopodium album, L.

Euphorbia helioscopia, L.

Fumaria officinalis, L.

Galinsoga parviflora, Cav.

Sinapis arvensis, L.

Thalspi arvense, L.

Veronica sp.,L.

Viola arvensis, L.

distruse complet sau aproape complet

95-100

nota 1-2 (EWRS)

B.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

MEDIU SENSIBILE

 

Amaranthus retroflexus,L.

Echinochloa crus-galli (L)P.B.

Galium aparine, L.

Galeopsis tetrahit,L.

Polygonum convolvulus,L.

Stachys annua,L.

Setaria sp.(L)P.B.

 

distruse complet in conditii favorabile (doza mare, faza cotiledonata)

85-95

nota 3-4 (EWRS)

C.

1.

2.

3.

4.

5.

MEDIU REZISTENTE

 

Avena fatua, L.

Capsella bursa pastoris(L)Med.

Digitaria sanguinalis,(L) Scop.

Solanum nigrum, L.

Taraxacum officinale, Web.

fara efect satisfacator

70-80

nota 5-6 (EWRS)

D.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

REZISTENTE

 

Agropyron repens, (L)P.B.

Convolvulus arvensis, L.

Cirsium arvense,L.

Equisetum arvense, L.

Polygonum aviculare, L.

Rorripa sp.,Scop.

Sonchus arvensis,L .

Symphytum officinalis, L.

fara efect

sub 30

nota 8-9 (EWRS)

6.3.2. REZULTATE PRIVIND COMBATEREA BURUIENILOR DIN

CULTURA DE CARTOF CU ERBICIDELE: Sencor 70 WP,

Gesagard 50 WP, Afalon, Lexone 75 WG, Titus 25 DF

            Pentru a testa eficacitatea si eficienta utilizarii unor produse erbicide in combaterea buruienilor  din cultura de cartof s-au luat in considerare produsele comerciale gasite in comert in primavara anului 2002 si 2003, dar si influenta conditiilor din teren lasate de planta premergatoare.

            Determinarile preconizate in programul de cercetare au cuprins si determinarea imburuienarii culturii de cartof la recoltare (tabelul 12). Se constata astfel, ca la recoltare, cultura de cartof este imburuienata in special cu buruieni perene si dintre acestea, cu precadere dicotiledonate perene. Numarul mediu de buruieni /m2 este cuprins intre 29,2 – 35,9. Gradul de imburuienare este foarte mare, avand in vedere ca pragul economic de daunare la cultura de cartof este de 5-10 buruieni anuale si 1-3 buruieni perene / m2. Cel mai mic numar de buruieni s-a inregistrat in varianta V4-Lexone 75 WG 0,7 kg/ha + Titus 25 DF 40 g/ha, aplicate postemergent, unde a fost combatuta foarte bine specia Agropyron repens. Nici varianta  martor: V1-bilonat + 2 prasile manuale, nu este in masura sa mentina cultura curata de buruieni pana la recoltare. In  verile ploioase este necesara o interventie la inceputul lunii august (pentru soiurile de toamna), pentru a avea la recoltare o cultura curata de buruieni, astfel incat varianta V1 – bilonat + 3 prasile manuale asigura un control bun al imburuienarii si da posibilitatea culturii sa-si exprime potentialul de productie (si in relatie cu ceilalti factori de productie).

 


            Tabel 12

Imburuienarea culturii de cartof inainte de recoltare

(nr mediu de buruieni/m2)

Nr.

Crt

Specia

V1-

Martor bilonat + 2 prasile manuale

V2 -

 Martor bilonat + 3 prasile manuale

V3- 2 rebilonari +Lexone 75 WG 1,0 kg/ha (postemergent)

V4-

rebilonat + Lexone 75 WG 1,2 kg/ha (preemergent)

V5-rebilonat +Lexone 75 WG 0,7 kg/ha + Titus 25 DF,40 g/ha (postemergent)

V6-

rebilonat + Afalon,

6 kg/ha (preemergent)

V7-

rebilonat + Gesagard 50 WP, 6 kg/ha (preemergent)

V8-rebilonat +Sencor 70 WP , 1,8 kg/ha (preemergent)

 

1

Echinochloa crus-gali

7,2

3,2

5,2

6,1

4,1

7,2

8,2

2,1

 

2

Setaria sp.

1,2

1,0

0,9

1,5

0,5

2,1

2,3

4,9

 

3

Digitaria sanguinalis

1,2

0,1

-

-

-

-

2,1

-

 

Monocotiledonate anuale

9,6

4,3

6,1

7,6

4,6

9,3

12,6

7,0

4

Agropyron repens

2,1

1,2

3,4

4,1

0,6

3,2

3,4

3,6

 

Monocotiledonate perene

2,1

1,2

3,4

4,1

0,6

3,2

3,4

3,6

5

Amaranthus retroflexus

3,2

1,3

1,2

1,1

4,1

1,2

1,6

1,2

 

6

Polygonum sp.

1,4

1,6

1,5

2,1

2,9

2,2

1,2

3,2

 

7

Stelaria media

0,7

0,9

1,2

0,3

1,2

-

1,1

-

 

Dicotiledonate anuale

5,3

3,8

3,9

3,5

8,2

3,4

3,9

4,4

8

Cirsium arvense

3,2

2,1

2,2

3,0

2,4

3,6

4,1

4,1

 

9

Convolvolus arvensis

2,4

1,8

3,2

4,3

5,2

6,1

3,2

4,4

 

10

Equisetum arvense

1,2

1,3

2,9

2,1

1,2

0,7

3,2

0,4

 

11

Symphytum officinalis

0,7

0,6

1,8

1,2

-

2,4

3,2

1,1

 

12

Sonchus arvensis

2,6

1,7

1,5

1,2

3,2

-

-

1,0

 

Dicotiledonate perene

6,9

6,7

11,6

11,8

12,0

12,8

13,7

11,0

Alte specii

6,1

6,1

6,2

3,6

3,8

5,2

2,3

5,4

Total buruieni/m2

30,0

22,1

31,2

30,6

29,2

33,9

35,9

31,4

 


6.4.REZULTATE PRIVIND COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE CARTOF IN FUNCTIE DE PLANTA PREMERGATOARE SI POTENTIALUL

 DE IMBURUIENARE AL TERENULUI

            Aplicarea  erbicidelor s-a realizat conform conceptului experimental planificat pentru cei doi ani experimentali si avand ca premergatoare:

§         2002: porumb la care combaterea buruienilor s-a realizat cu 2 l/ha Frontier 720 EC (720 g/l dimetenamid) aplicat preemergent si 1 l/ha Oltisan M (325 g/l 2,4D + 100 g/l dicamba) + 50 g/ha Titus 25 DF (rimsulfuron 250 g/l) aplicat postemergent.

§         2003: grau de toamna la care combaterea buruienilor s-a realizat cu 1 l/ha Oltisan M (325 g/l 2,4D + 100 g/l dicamba) aplicat postemergent. S-a aplicat pe miriste erbicidul Roundup CS (glifosat 360 g/l) 3,5 l/ha.

Orice metoda de combatere a buruienilor trebuie integrata intr-un complex unitar de masuri preventive si curative care sa asigure mentinerea imburuienarii din cultura de cartof sub pragul economic de daunare dar in acelasi timp sa fie optimizata si avantajoasa din punct de vedere economic.

Sensibilitatea buruienilor la erbicidele pe baza de metribuzin este foarte importanta avand in vedere numarul mare de erbicide, omologate la cultura de cartof, care au la baza aceasta substanta activa. Aceasta cu atat mai mult cu cat nu exista omologate in tara noastra erbicide care sa combata speciile dicotiledonate perene si in special Convolvulus arvensis, Cirsium arvense, Sonchus arvensis, Symphytum officinalis etc. acestea creand probleme deosebite in aceasta cultura. Din acest motiv pe terenurile infestate cu astfel de specii combaterea lor este extrem de dificila, deoarece erbicidele aplicate persista 1-2 luni, timp in care combat buruienile monocotiledonate si unele dicotiledonate, lasand loc liber dezvoltarii dicotiledonatelor perene, iar precipitatiile din lunile iulie-august si acoperirea relativ redusa a terenului pe care o asigura cultura de cartof in aceasta perioada concura la dezvoltarea exagerata a acestora. Astfel in toate variantele cercetate, in anul agricol 2001/2002, unde s-au aplicat diferite doze de Lexone 75WG (metribuzin 75%), Sencor 70WP (metribuzin 70%), Afalon (linuron 47,5%) si Gesagard (prometrin 50%) la recoltarea culturii de cartof imburuienarea este reprezentata preponderent de dicotiledonate perene iar Convolvulus arvensis reprezinta 23,7-31,2%. Pe terenuri infestate cu buruieni dicotiledonate perene pentru combaterea acestora din cultura de cartof trebuie sa se recurga in cadrul combaterii integrate la metode agrotehnice si in special asolamentul, folosind ca premergatoare culturi unde se pot combate eficient aceste buruieni sau aplicarea preventiva, in miriste a erbicidelor cu actiune totala.

            Intre cei doi ani de experimentare se constata diferente semnificative de imburuienare ca influenta a rotatiei, respectiv in ceea ce priveste potentialul terenului de imburuienare cu buruieni perene si in special dicotiledonate (tabelul 13 - 2002 si tabelul 14 - 2003).

            Tabelul 13

  Imburuienarea culturii de cartof inainte de recoltare, in anul agricol 2001/2002

(nr mediu de buruieni/m2)

Varianta experimentala

MA

MP

DA

DP

Total buruieni

V1- Martor rebilonat + 2 prasile manuale

15,7

2,1

5,3

6,9

30,0

V2- Martor rebilonat + 3 prasile manuale

10,4

1,2

3,8

6,7

22,1

V3- 2 rebilonari +Lexone 75 WG (metribuzin 75%) 1,0 kg/ha (postemergent)

12,3

3,4

3,9

11,6

31,2

V4-rebilonat + Lexone 75 WG (metribuzin 75%) 1,2 kg/ha (preemergent)

11,2

4,1

3,5

11,8

30,6

V5-rebilonat +Lexone 75 WG (metribuzin 75%) 0,7 kg/ha + Titus 25 DF (rimsulfuron 250 g/kg) 40 g/ha (postemergent)

8,4

0,6

8,2

12,0

29,2

V6-rebilonat + Afalon (linuron 47,5%) 6 kg/ha (preemergent)

14,5

3,2

3,4

12,8

33,9

V7-rebilonat + Gesagard 50 WP (prometrin 50%) 6 kg/ha (preemergent)

14,9

3,4

3,9

13,7

35,9

V8-rebilonat +Sencor 70 WP (metribuzin 70%) 1,8 kg/ha (preemergent)

12,4

3,6

4,4

11,0

31,4

MA – monocotiledonate anuale, MP – monocotiledonate perene

DA – dicotiledonate anuale, DP – dicotiledonate perene

            In anul agricol 2001/2002, dupa premergatoare porumb, se constata ca, la recoltare, cultura de cartof este imburuienata in special cu buruieni perene si dintre acestea, cu precadere dicotiledonate perene. Numarul mediu de buruieni /m2 este cuprins intre 22,1 – 35,9. Imburuienarea este foarte mare, avand in vedere ca pragul economic de daunare la cultura de cartof este de 5-10 buruieni anuale si 1-3 buruieni perene / m2. Cel mai mic numar de buruieni s-a inregistrat in varianta V5-Lexone 75 WG 0,7 kg/ha + Titus 25 DF 40 g/ha, aplicate postemergent, unde a fost combatuta foarte bine specia Agropyron repens. Nici varianta  martor: V1-bilonat + 2 prasile manuale, nu este in masura sa mentina cultura curata de buruieni pana la recoltare. In  verile ploioase este necesara o prasila la inceputul lunii august (pentru soiurile de toamna), pentru a avea la recoltare o cultura relativ curata de buruieni, asa cum este V2-bilonat + 3 prasile manuale.

Tabelul 14

  Imburuienarea culturii de cartof inainte de recoltare, in anul agricol 2002/2003

(nr mediu de buruieni/m2)

Varianta experimentala

MA

MP

DA

DP

Total buruieni

V1- Martor rebilonat + 2 prasile manuale

3,2

0,6

3,2

2,1

9,1

V2- rebilonat + Surdone 70 WG (metribuzin 70%) 1,2 kg/ha (preemergent)

6,3

1,2

2,4

1,3

11,2

V3-rebilonat + LINUREX 50 SC (linuron 500 g/l) 4 l/ha (preemergent)

7,1

1,1

3,7

1,1

13,0

V4-rebilonat + Sencor 70 WP (metribuzin 70%) 1,2 kg/ha (preemergent)

2,2

0,5

4,1

1,6

8,4

V5-rebilonat + AS 70 PU (metribuzin 70%) 1,2 kg/ha (preemergent)

3,1

0,2

2,6

0,2

6,1

V6-rebilonat + PROMEDON 50 PU (prometrin 50%) 5 kg/ha (preemergent)

1,3

0,3

3,1

1,3

6,0

V7- rebilonat + DANCOR 70 WG (metribuzin 70%) 1,2 kg/ha (preemergent)

2,1

0,5

3,4

1,9

7,9

                               

In anul agricol 2002/2003, dupa premergatoare grau de toamna si dupa aplicarea pe miriste a erbicidului Roundup CS (glifosat 360 g/l) 4 l/ha, imburuienarea culturii de cartof este mult mai redusa in toate variantele chiar si in conditiile unor doze mai mici. Astfel, imburuienarea este cuprinsa intre 6,0-13,0 buruieni/m2. Se constata o imburuienare mai mare in varianta V3-rebilonat + Linurex 50 SC (linuron 500 g/l) 4 l/ha (preemergent) unde la recoltare au fost frecvente specii ca: Setaria sp. si Echinochloa crus-galli. Cea mai redusa imburuienare a fost in varianta V6-rebilonat + Promedon 50 PU (prometrin 50%) 5 kg/ha (preemergent), fiind combatute bine atat dicotiledonatele cat si monocotiledonatele anuale.

6.5.REZULTATE DE PRODUCTIE IN PARCELELE

 EXPERIMENTALE

Pentru a cunoaste influenta metodei de combatere a buruienilor asupra productiei si eficientei economice s-a evaluat productia agricola principala iar rezultatele au fost prelucrate statistic pe variantele experimentale  (tabelul 15).

Tabelul 15

Rezultate privind productia de cartof pe variante

comparativ cu martorul prasit (2 si 3 prasile)

Nr.

Crt.

Varianta

Productia

Diferenta de productie kg/ha

Semnificatia

diferentelor

Productia,

%

kg/ha

%

1

V1- Martor bilonat + 2 prasile manuale

38 250  

100(Mt)

Mt

Mt

97,2

2

V2- Martor bilonat + 3 prasile manuale

39 320  

102,7

+1070

xxx

100 (Mt)

3

V3- 2 rebilonari +Lexone 75 WG 1,0 kg/ha (postemergent)

38 880

101,6

+630

xxx

98,8

4

V4-rebilonat + Lexone 75 WG 1,2 kg/ha (preemergent)

38 540

100,8

+290

x

98,0

5

V5-rebilonat +Lexone 75 WG 0,7 kg/ha + Titus 25 DF,40 g/ha (postemergent)

38 980

101,9

+730

xxx

99,1

6

V6-rebilonat + Afalon, 6 kg/ha (preemergent)

38 200

99,9

-50

-

97,1

7

V7-rebilonat + Gesagard 50 WP, 6 kg/ha (preemergent)

38 340

100,2

+90

-

97,5

8

V8-rebilonat +Sencor 70 WP , 1,8 kg/ha (preemergent)

38 690

101,1

+440

xxx

98,3

                   DL 5%  = 210  kg/ha

                   DL 1%  = 300  kg/ha

                   DL 0,1% = 430  kg/ha

Se constata astfel fata de martor: V1-bilonat + 2 prasile productii practic egale fara diferente semnificative in variantele V6 - rebilonat + Afalon, 6 kg/ha (preemergent) si V7 - rebilonat + Gesagard 50 WP, 6 kg/ha (preemergent), si productii mai mari, cu diferente semnificativ pozitive in V4 - rebilonat + Lexone 75 WG 1,2 kg/ha (preemergent) si foarte semnificativ pozitive asigurate statistic in variantele V3 - 2 rebilonari +Lexone 75 WG 1,0 kg/ha (postemergent) si V5 - rebilonat +Lexone 75 WG 0,7 kg/ha + Titus 25 DF,40 g/ha.

Martorul V2- bilonat + 3 prasile manuale asigura un control mai bun al imburuienarii astfel incat productia obtinuta este cea mai mare, adica 39 320 kg/ha. Fata de aceasta productia reprezinta 97,2% la varianta cu 2 prasile si 97,1- 99,1% la variantele unde prasilele mecanice au fost inlocuite cu tratamente fitosanitare.

CAP.7. CONCLUZII SI RECOMANANDARI.

STRATEGII DE COMBATERE INTEGRATA  A

BURUIENILOR DIN CULTURA DE CATOF

      Pe baza experientelor efectuate, a determinarilor experimentale si a interpretarii rezultatelor obtinute in ceea ce priveste combaterea buruienilor din cultura cartofului folosind diferite metode curative (agrotehnice si chimice) se pot formula urmatoarele recomandari:

1.Erbicidul Lexone 75 WG sub forma de granule autodisprsabile are un spectru larg de combatere a buruienilor dicotiledonate anuale si monocotiledonate anuale din cultura cartofului. Nu are efect satisfacator asupra buruienilor perene mono si dicotiledonate.

2.Tratamentele cu erbicidul Lexone 75 WG se pot  face atat preemergent in doza de 0,7-1,2  kg/ha cat si postemergent in doza de 0,5-0,7 kg/ha (asociat cu alte erbicide selective: Titus 25 GD, Gallant super CE, Targa super 10 EC s.a) avand actiune atat de contact cat si sistematica.

3.Combinatia testata: Lexone 75 WG 0,7 kg/ha + Titus 25 DF 40 g/ha, aplicat postemergent a fost selectiva pentru soiul de cartof Sante. Se constata in varianta V2, unde s-a aplicat Lexone 75 WG in doza de 1 kg/ha postemergent, ca nota acordata pentru fitotoxicitate, dupa scara EWRS este de 3, inregistrandu-se o sensibilitate mijlocie a soiului Sante, fata de aceasta doza.

4.Numarul mediu de buruieni /m2 la recoltarea culturii de cartof este cuprins intre 22,1 – 35,9. Gradul de imburuienare este foarte mare, avand in vedere ca pragul economic de daunare la cultura de cartof este de 5-10 buruieni anuale si 1-3 buruieni perene / m2. Excesiv s-au dezvoltat buruienile dicotiledonate perene necombatute de nici unul din erbicidele aplicate (la cartof nu sunt omologate erbicide selective care sa combata aceste buruieni), cum sunt: Convolvulus arvensis, Cirsium arvense, Symphytium offcinalis etc.  Cel mai mic numar de buruieni s-a inregistrat in varianta V4-Lexone 75 WG 0,7 kg/ha + Titus 25 DF 40 g/ha, aplicate postemergent, unde a fost combatuta foarte bine specia Agropyron repens. Nici varianta  martor: V1-bilonat + 2 prasile manuale, nu este in masura sa mentina cultura curata de buruieni pana la recoltare.

5.Combaterea  buruienilor  din  cultura  de  cartof  in  conditii pedoclimatice de la Cluj-Napoca si in verile ploioase necesita 3 prasile (rebilonari) sau o erbicidare (iar cand erbicidul isi termina efectul ), o prasila in luna august pentru a mentine cultura curata de buruieni pana la recoltare.

6.Nici unul din erbicidele testate la cultura de cartof nu a combatut buruienile perene, de aceea acolo unde cartarea buruienilor evidentiaza aceste specii perene si unde trebuie sa se cultive cartof combaterea acestora trebuie sa preceada infiintarii culturii printr-o combatere postemergenta cu erbicide cu actiune totala.

7. Prin aplicarea pe miriste a erbicidului Roundup CS (glifosat 360 g/l) 4 l/ha, imburuienarea culturii de cartof, in anul 2003, este mult mai redusa in toate variantele chiar si in conditiile unor doze de erbicide mai mici, respectiv intre 6,0-13,0 buruieni/m2, comparativ cu 22,1-35,9 buruieni/m2, in anul 2002.

8.Productiile inregistrate la cultura de cartof au fost cuprinse intre 38 200 kg/ha (V6-rebilonat + Afalon, 6 kg/ha - preemergent), 38 980 kg/ha (V5-rebilonat +Lexone 75 WG 0,7 kg/ha + Titus 25 DF,40 g/ha  - postemergent) si 39 320 kg/ha la varianta V2 – rebilonat + 3 prasile. Varianta aleasa trebuie sa aiba in vedere si efectul benefic asupra reducerii potentialului de imburuienare al solului, astfel, prin aplicarea combinata a erbicidelor Lexone + Titus este de mentionat si rolul important pentru combaterea integrata a buruienilor in cadrul asolamentului.

BIBLIOGRAFIE

1.             Avarvarei,I.,V.Davidescu, R.Mocanu, M.Goian, C.Caramete, M.Rusu, 1997, Agrochimie.  Ed.Sitech, Craiova.

2.             Blaga,Gh., I.Rusu, S.Udrescu, D.Vasile, 1996, Pedologie. Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti.

3.             Budoi,Gh., A.Penescu, 1996, Agrotehnica. Ed. Ceres, Bucuresti.

4.             Bunescu,V., M.Rusu, Gh.Blaga, 1994, Fizica si coloizii solului. Tipo Agronomia, Cluj-Napoca.

5.             Chirita,D.C.,1974, Ecopedologie, cu baze de pedologie generala. Ed. Ceres, Bucuresti.

6.             Gus,P., 1983, Agrotehnica si tehnica experimentala. Tipo Agronomia, Cluj-Napoca.

7.             Georgeta Frincu, 1996, Combaterea buruienilor din cultura cartofului. In “Ghidul practic de protectia cartofului”. Ed. CERES, pag.19-29.

8.             Georgeta Francu, Lucretia Pop, 1997, Cercetari privind aplicarea erbicidului Lexone WG la cultura cartofului. In volumul  III-ERBICIDE-PRODPLANT ’97, pag. 109-116.

9.             Gus,P., A Lazureanu, D.Sandoiu, G.Jitareanu, I.Stancu, 1998, Agrotehnica. Editura Risoprint, Cluj-Napoca.

10.         Gus,P., T.Rusu, H. Fodor , St. Bakos,  H. Cacoveanu, 1999, Influenta factorilor fizico-geografici asupra repartitiei invelisului de sol in Dealurile Clujului si Dejului. In revista “Agricultura”, anul VIII, nr.1 (29), pag. 21-27, Cluj-Napoca.

11.         Gus,P.,. T.Rusu, Ileana Bogdan, 2001, Agrotehnica –Determinari specifice si calitatea lucrarilor solului. Editura Risoprint, Cluj-Napoca.

12.         Lazureanu,A., 1994, Agrotehnica. Ed. Helicon, Timisoara.

13.         Marghitas, Marilena, C.Balutiu, 1996, Agrochimie – Lucrari practice. Tipo AGRONOMIA Cluj-Napoca.

14.         Rusu,T., 1998, Diferentierea lucrarilor solului si protectia impotriva degradarii si eroziunii a solurilor din zona colinara a Clujului. In simpozion “Studii si cercetari economice” , vol. XXVIII-XXIX, pag.1305-1312, Cluj-Napoca.

15.         Rusu,T., Ileana Bogdan, 2000, Solutii si tehnici de utilizare durabila si eficienta a terenurilor din zona colinara a Clujului. In lucrarile simpozionului “Agricultura si alimentatie – prezent si perspective”, USAMV Cluj-Napoca, 17 noiembrie 2000, Editura AcademicPresR, ISBN 973-99991-4-X, pag. 416-422.

16.         Sebok,P.M., P.Gus, A.Mester, 1985, Lucrari practice la agrotehnica si tehnica         experimentala. Tipo Agronomia, Cluj-Napoca.                                        

17.         Sarpe N. si colaboratori, 1987, Combaterea integrata a buruienilor din culturile agricole. Editura CERES, Bucuresti.

18.         ***1986, World Resources Institute and International Intitute for Environment and   Development . World Resources. New York, Basic Books Inc.

19.         ***1990, Food, Agriculture, Conservation, and Trade Act of 1990. U.S. Gouvernment Printing Office, Washington D.C.

20.         ***Sistemul Roman de Clasificare a Solurilor, 1980, ICPA. Bucuresti.

21.         ***Metodologia Elaborarii Studiilor Pedologice, vol. I-III, 1987, ICPA,ASAS, Bucuresti.

22.         ***CODEXUL- 1999 -produselor de uz fitosanitar, omologate pentru a fi utilizate in Romania. MAA-Bucuresti.

ASPECTE DIN CAMPUL DE CERCETARE

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1188
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved