Bolile tomatelor

Bolile tomatelor

Viroze

1. Patarea inelara neagra a tomatelor - Tomato black ring virus

Virusul descris in 1946 de K.M. Smith in America este astazi cunoscut in tarile europene, fiind gasit si in Romania in 1984, pe sfecla pentru zahar si pe tomate, in sera.

Simptome. Pe frunzele plantelor infectate, apar pete inelare, necrotice, cu o nuanta neagra. Intr-un stadiu mai avansat al bolii, apar pete negre, alungite pe cozile frunzelor si tulpini, iar pe frunza, petele se maresc si frunzele se usuca. Pe fructe, apar pete brune, inelare. Dupa o prima etapade atac, plantele incep sa se refaca dar frunzisul prezinta pete de decolorare si are tendinta de a se deforma.

Transmitere-raspandire. Virusul are un cerc larg de plante gazda producand patari inelare la tomate, sfecla, fasole, salata, zmeur, capsun, ingalbenirea nervurilor telinei, boala 'buchet' la cartof, piticirea lastarilor la piersic si mozaicul salcamului.Virusul ataca specii de la peste 55 genuri de plante. In natura, transmiterea virusului este asigurata de nematozi. Transmiterea prin samanta are loc in procent de 10-100 % la peste 20 de specii de plante.

Prevenire si combatere. Solul serelor va fi dezinfectat termic iar in momentul aparitiei plantelor virotice, acestea se scot din cultura. Dezinfectarea cu Dazomet 90 PP-600 kg/ha sau Basamid G-500 kg/ha, asigura distrugerea nematozilor si a altor ciuperci de sol. Se va recolta samanta numai de la plantele perfect sanatoase, observate in tot cursul anului.

2. Ofilirea patata a tomatelor - Tomato spotted wilt virus

Boala a fost semnalata in Australia in 1915 si in S.U.A. in 1935 dar, in prezent este raspandita in zonele temperate si subtropicale, in special la tutun dar si la culturile de tomate unde, poate produce calamitati.

Simptome. Plantele virotice prezinta o ramificare a lastarilor anormala, frunze curbate in jos, cu nervuri inchise la culoare. La baza frunzelor, pe partea inferioara, apare o culoare asemanatoare cu a bronzului, imprecis delimitata. Fructificarea este slaba, iar pe fructele mici, apar pete inelare, rosii sau galbene. Tulpinile plantelor virotice pot prezenta brunificari si innegriri ale lastarilor.

Transmitere-raspandire.Transmiterea virusului este asigurata de tripsul tutunului si specii ale genului Frankliniella care dupa achizitionarea virusului raman infectioase dar, nu transmit virusul la generatiile urmatoare.    Prevenire si combatere. Producerea rasadului de tomate se va face separat de rasadul de tutun si in conditiile aplicarii de tratamente cu insecticide ce distrug tripsii, in special in primele faze de vegetatie.

Micoplasmoze

3. Stolburul tomatelor - Stolbur disease mycoplasma

Stolburul este considerata ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. Solanaceae, in conditiile cultivarii lor in zone secetoase. Boala a fost descrisa in 1933 de V. Rijkov (U.R.S.S.) si asupra ei ,au efectuat studii numerosi cercetatori intre care Alice Savulescu si P.G. Ploaie (1960, 1969, 1971, 1972).

Simptome. Cercul de plante gazda a acestei micoplasme este foarte larg si simptomele variaza pe grupe de plante. La rosii, vinete, lemn cainesc, cuscuta, volbura si tutunul turcesc, micoplasma produce virescenta (inverziri ale organelor, ce in mod normal nu sunt verzi), filodie (transformarea organelor florale in frunze), proliferari (cresteri exagerate), malformari (cresteri anormale) si aspermii (deformari ale inflorescentelor ce nu vor produce samanta). La cartof, vinete, ardei, ochiul boului si tutunul turcesc, virusul produce decolorari si ofiliri rapide. La morcov si cartof mai sunt semnalate si altfel de simptome ca inrosirea frunzisului sau colorarea sa in mov, paralel cu reducerea suprafetei limbului (fig.13.1).

Tomatele atacate prezinta hipertrofieri (cresteri exagerate) ale caliciului florilor, lignificari ale vaselor conducatoare din fructele care nu vor ajunge la maturitate sa aiba culoarea rosie caracteristica.

Transmitere-raspandire Mycoplasma este cunoscuta ca parazita pe 80 specii de plante ce apartin la 10 familii botanice.

Transmiterea agentului patogen in natura este asigurata de speciile genului Cuscuta (tortelul) si de insectele Hyalesthes obsoletus, Eusceles plebejus si Macrosteles laevis.

In natura, pagubele produse de micoplasma sunt direct proportionale cu dezvoltarea insectelor ce duc virusul (vectori). In anii cu primaveri si veri ploioase si racoroase, datorita distrugerii insectelor, stolburul apare sporadic si nu da pagube insemnate.

Prevenire si combatere. Culturile trebuie sa fie corect tratate cu insecticide si erbicide pentru a diminua atacul de transmitatori si a elimina buruienile gazda ale mycoplasmei. Solurile cultivate vor fi mentinute la umiditate corespunzatoare, prin irigare, pentru a se impiedica dezvoltarea insectelor care este cu atat mai rapida cu cat este mai cald. Se va avea in vedere distrugerea vetrelor de cuscuta.

Bacterioze

4. Ofilirea bacteriana a tomatelor

Corynebacterium michiganense pv. michiganense

Boala descrisa in 1910 in S.U.A. de Smith s-a raspandit in toate tarile cultivatoare de tomate, in Romania fiind semnalata in 1955 de R. Bucur in jud. Ilfov. Pagubele produse sunt atat calitative cat si cantitative, pierderile putand atinge nivelul de 30 % din productie. Patogenul este inclus pe lista agentilor de carantina a Romaniei.

Simptome. Boala este prezenta pe rasaduri dar si pe tomatele cultivate in sere, solarii si camp. Observarea bolii se face usor datorita simptomului clar de ofilire, la inceput a frunzelor, apoi a plantei in intregime. Pe primele 2 frunzulite ale rasadurilor, apar pete circulare de 1-5 mm, albicioase, apoi prin unirea petelor, suprafata acestora se increteste. Petele albicioase de pe frunze devin rani galben-verzui, iar pe tulpina in zona bazala, apar pete ovale mici de culoare alb-crem, ce devin mici rani adancite (fig.13.2).

Frunzele plantelor bolnave din camp, solarii sau sera se ofilesc, isi rasucesc marginea spre partea superioara, apoi nervura principala se curbeaza si planta se usuca. In sectiune, tulpina prezinta vasele conducatoare de culoare galben-bruna. Frunzele pot prezenta uneori pete _"oparite", verzi, umede, pete cu tesuturi ce devin galben-pergamentoase.

Pe toate organele, in dreptul petelor, apar mici rani din care, pe vreme umeda, apare exudatul bacterian (picaturi cleioase). Infectia fiind generala, florile avorteaza sau fructele ce apar, raman mici, se coc prematur, au puncte cu inele argintii si seminte brune. Toate vasele conducatoare din pulpa fructelor, sunt la inceput galbene, apoi brune. Daca pe fructele deja formate au loc infectii locale, externe, apar pete de 1-3 mm in diametru, de culoare alba, apoi brun-deschise. In centrul petelor raman mici rani brune, inconjurate de o zona alba sau galbuie, simptomul fiind numit _"ochi de pasare". In functie de felul infectiei vasculare sau localizate, pot aparea doua feluri de simptome, ambele insa, la fel de grave, dar cu evolutie mai rapida in cazul infectiilor vasculare.

Fructele putin atacate pot prezenta simptome de marmorare (zone verzi inconjurate de zone albicioase), petele fiind superficiale, limitate la coaja si nu prezinta exudat. In unele cazuri, chiar cozile fructelor pot fi usor brunificate sau cu pete brune, cu marginea intunecata.

Semintele din fructele atacate sunt mici, brune sau negre, cu germinatie redusa dar pot transmite bacteria.

Transmitere-raspandire. Bacteria se transmite prin seminte si este suficient ca acestea sa fie infectate in proportie de 1 % pentru a se declansa o imbolnavire grava a plantelor. Bacteria rezista in resturile vegetale ale plantelor bolnave ramase pe camp, 2-9 luni, in timp ce in sera, nu rezista decat 3-4 saptamani. In cursul vegetatiei bacteria se raspandeste prin uneltele si mainile lucratorilor, care efectueaza diferite operatiuni _"in verde". Aceste lucrari produc rani prin care bacteria patrunde usor, apoi se raspandeste si se inmulteste in vasele conducatoare. Vremea umeda, cu temperaturi de 24-32^oC, este favorabila extinderii imbolnavirilor.

Bacteriologii romani precizeaza ca, temperaturile ridicate si umiditatea scazuta favorizeaza infectiile vasculare, iar temperaturile scazute si umiditatea mare favorizeaza atacul pe fructe.

Prevenire si combatere In vederea obtinerii rasadurilor, se va folosi numai samanta libera de bacterii, pentru a limita zonele de atac ale bacteriei. Semintele obtinute prin fermentarea pulpei, contin bacterii intr-o proportie foarte mica (0-0,3 %), comparativ cu cele obtinute prin alte metode.

Dezinfectia termica da rezultate bune dar, este greu de executat, semintele riscand sa-si piarda facultatea germinativa cand sunt tinute in aer cald (80^oC) timp de 24 ore, sau in apa calda (52^oC) timp de o ora. Dilutia de sublimat corosiv 1/3000 in care semintele se tin 5 minute este eficienta, dar toxica si exista riscul unor accidente de munca.

Rasadurile vor fi obtinute in sol dezinfectat termic cu vapori de apa, sau chimic cu Dazomet 10 G - 500 kg/ha, cu trei saptamani inainte de plantare. Prevenirea infectiilor secundare se face prin tratamente cu: Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 14 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 14 z.); Vondozeb-0,2 %; Vondozeb 75 DG 0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 %.

5. Patarea bacteriana a tomatelor -

Xanthomonas campestris pv. vesicatoria

Bacterioza a fost descrisa in 1914 in sudul Africii dar acum este cunoscuta in toate zonele ce au climat umed si cald. Tr. Savulescu si col. au semnalat aceasta bacterioza in 1932, avertizand pe cultivatori de posibilitatea deprecierii cantitative si calitative a recoltelor.

Simptome. Bacteria paraziteaza toate organele aeriene ale tomatelor. Rasadurile prezinta pe primele 2 frunzulite si apoi pe frunze si tulpinita pete galben-verzui pana la brune, cu o zona centrala bruna din cauza tesuturilor necrozate (arse), de pe care se scurg picaturi de lichid bacterian sub forma de lacrimi. Pe frunzele plantelor mature apar pete neregulate ca forma, de 1-2 mm in diametru, cu aspect umed si margini bine delimitate (fig.13.3 -a).

In perioadele umede sau dupa irigarea culturii, in jurul petelor apar inele lucioase datorita lichidului bacterian. Initial petele au culoarea verde inchis, apoi devin cenusii sau brune si sunt dispuse in special de-a lungul nervurilor, spre marginile frunzelor. In cazul unor infectii puternice, zonele brunificate se unesc, iar tesuturile se rup. Pe tulpini apar zone suberificate (aspre) si crapaturi variate ca forma si lungimi. Florile infectate in primele faze nu leaga si cad.

Fructele infectate prezinta pete circulare, umede, galben-brunii sau cenusii inconjurate de un inel alb-gri (fig.13.3-b). In zonele atacate, tesuturile fructului se scufunda usor, devin crustoase si chiar daca fructul se coace, in jurul ranilor ramane o zona verde. Crustele aparute pot crapa pe parcursul cresterii fructului, iar prin crapaturi pot patrunde alti agenti ce depreciaza mai mult fructele.

Transmitere-raspandire. Bacteria infecteaza tesuturile prin deschiderile naturale din frunza, rani ale frunzelor si tulpinilor sau ale perisorilor absorbanti de pe radacini.

Primele infectii pornesc de la samanta infectata, in coaja careia bacteriile sunt viabile 16 luni sau chiar mai mult. Bacteria poate supravietui 2-3 ani in terenurile unde au ramas resturi de plante bolnave.

Primele infectii la rasaduri asigura sursa de bacterii ce va fi dusa de ploi si vant si va produce infectii secundare. Irigarea prin aspersiune este contraindicata in serele sau tarlalele unde s-au semnalat infectii primare.

Cercul de plante gazda al bacteriei este foarte larg, ea parazitand in afara de tomate si ardei, numeroase specii de plante ca : zarna, tutunul, ridichia, catina, maselarita, papalau si ciumafaia.

Prevenire si combatere. Intrucat bacterioza se raspandesste prin samanta infectata, se recomanda folosirea de samanta ce provine din lanuri sanatoase sau samanta tratata prin cufundare timp de 10 minute in apa calda la 60^oC sau 5 minute in solutie de sublimat corosiv 1:3000, urmata de spalari prelungite. Tratarea chimica a semintelor se face cu Mancoben 60 PTS-4 kg/t samanta sau cu Agrimicina (17-200 m/ml) tratare care desi costisitoare, are eficacitate maxima.

Rasadurile vor fi obtinute si repicate numai in sol dezinfectat termic sau chimic, iar pentru evitarea infectiilor secundare, culturile de tomate vor fi tratate de cel putin 5 ori in timpul vegetatiei. Primul tratament se aplica in stadiul de aparitia plantutelor pana la 2 frunze, cu zeama bordoleza 0,5 %; cel de al doilea tratament se aplica pana cand plantele au 45 cm inaltime, stropirile fiind executate cu: Bouillie bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B. (BB) Liebor -1 % (10 kg/ha); Champion 50 WP-0,3 % (3 kg/ha); Super Champ Fl-3 l/ha-0,2 % (2 l/ha); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 14 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 14 z.); Mancozeb 800-2 kg/ha (t.p. 21 z.); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha); Vondozeb-0,2 % (t.p. 14 z.); Vondozeb 75 DG 0,2 % (t.p. 14 z.).

In camp, dar mai ales in sera, trebuie sa se respecte masurile de izolare spatiala a culturilor plantelor din cercul de gazde a patogenului, precum si rotatia culturilor in vederea micsorarii numarului de bacterii pe gramul de sol. Hibridul Unirea este rezistent fata de aceasta bacterioza.

Boli produse de ciuperci

6. Putrezirea coletului (bazei tulpinitei) si caderea rasadurilor de legume - Pythium de Baryanum

Boala cea mai grava ce poate fi intalnita in rasadnite, sere inmultitor sau chiar in camp, la plantele tinere de legume, este putrezirea coletului si caderea plantulelor. Ea se intalneste la toate rasadurile de legume, flori, puieti in pepiniere sau chiar la plantele din cultura mare, in toate tarile cultivatoare de pe glob.

Ciuperca ataca o multitudine de plante cultivate si buruieni.

Simptome. Plantulele rasarite din teren infestat, prezinta in zona bazala a tulpinitei o brunificare a tesuturilor, care se extinde atat in sus pe tulpina cat si in jos spre radacina. Tulpinitele se subtiaza in zona atacata iar plantula se vestejeste si se culca pe pamant unde va putrezi in intregime (fig.13.4).

Simptomele apar sub forma de vatra de atac ce se extinde repede, in cazul in care temperatura se mentine la 20-30^oC si umiditatea este peste 90 %. In 2-3 zile intreaga rasadnita sau sera inmultitor poate prezenta toate plantele distruse.

La suprafata solului se constata prezenta unui strat fin micelian, albicios, care se extinde. In cazul unei infestari puternice a solului se observa doar vetre de atac fara plante rasarite, deoarece acestea sunt putrezite pana la iesirea lor la suprafata.

Atacul are o evolutie mai lenta dupa repicare, cand plantele sunt mai bine aerisite si capata rezistenta prin inverzirea tulpinitelor si formarea tesuturilor mecanice, protectoare. Absenta luminii, insuficienta aerare, excesul de umiditate si pH-ul acid, sunt factori favorizanti ai instalarii si evolutiei grave a ciupercii

Transmitere-raspandire Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin sporii de rezistenta din sol, iar in cursul vegetatiei transmiterea ciupercii, de la planta la planta, se face prin sporii dusi de apa din sol.

Prevenire si combatere. Producerea rasadurilor se va face numai in soluri dezinfectate termic, fara exces de umiditate si cu pH alcalin.

Semintele se vor dezinfecta prin tratare cu: Royal FLO 42 S-3 l/t, Apron FL-10 l/t, Apron 35 SD-2,5 g/kg; Mancoben 60 PTS-4 kg/t; Super Homai 70 PM-5 g/kg; Tiramet 60 PTS-4 kg/t samanta.

Dupa rasarirea plantulelor se va executa un prim tratament cu unul din produsele: Previcur 607 SL-0,15 %; Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l/ha/m²); Folpan 50 WP-0,2 % (rasad 4-5 l/m²); Merpan 80 WDG-0,15 % (1-5 l sol/m² rasad); Rovral 50 WP-0,075 %.

7 Mana tomatelor - Phytophthora infestans

Originara din America de Sud, ciuperca a produs de-a lungul anilor epidemii grave la cartof (1843 - S.U.A, 1845 - Canada, Belgia, Olanda, Fran]a, Anglia).

Distrugerea culturilor de cartof ale Irlandei `n 1845 si in anii urmatori a dus la exodul populatiei spre America, fenomen cunoscut in istorie sub numele de _'foamea irlandeza'.

Mana tomatelor semnalata in Europa in anul 1847 si in tara noastra in anul 1940, apare pe tomate in special in ciclul doi de cultura. In sere sau solarii pierderile pot varia de la 30 % pana la compromiterea culturii.

Simptome. Tomatele pot fi infectate in toate fenofazele, frunzele prezentand pe margini sau spre varf pete cu aspect umed (verde inchis). Tesuturile afectate se vestejesc, se brunifica si frunzele se rasucesc spre partea superioara. In conditii de umiditate atmosferica pe fata inferioara a frunzelor, in dreptul petelor apare un puf, nu prea dens, de culoare alba. Cozile frunzelor, lastarii si tulpinile atacate, prezinta pete alungite brune, superficiale, fara puf albicios (fig.13.5).

Inflorescentele atacate prezinta pe frunzulitele de la baza florilor si pe coditele lor, zone brune, se usuca si cad.

Atacul semnificativ este cel de pe fructe, acestea putand fi parazitate in toate fazele de dezvoltare. Ciuperca patrunde pe la locul de prindere a fructului, produce pete mari brune-olivacei si cu rapiditate distruge tot fructul. Tomatele verzi devin tari, aspre iar cele coapte au pete brune-deschise, pe suprafata carora apar zonalitati concentrice; pe fructele cazute pe sol unde este umiditate mare, ciuperca formeaza miceliu cu multi spori. In culturile de tomate din sera (ciclul doi), atacul evolueaza rapid, datorita variatiilor de temperatura de zi-noapte, care produc aparitia condensului de apa pe organele vegetative, condens ce usureaza infectiile.

Transmitere-raspandire Ciuperca este comuna pentru tomate si cartof, asa incat, transmiterea de la un an la altul este asigurata de tuberculii infectati existenti in materialul de plantat sau de cei mici, nerecoltati, ramasi pe sol. De la o sursa de infectie, o planta de cartof pe care apar spori, raspandirea se poate face prin vant pe o raza de cel putin 11 km/zi, in camp deschis.

Prevenire si combatere In fermele legumicole trebuie sa se respecte o izolare spatiala intre tarlalele plantate cu cartofi si cele de tomate. In sere si solarii se va mentine o temperatura constanta care sa nu scada sub 20^oC si fara oscilatii care produc condens pe planteInca de la primele simptome pe frunze, vor fi indepartate frunzele (se vor culege in saci de polietilena) si se vor culege fructele cazute pe sol (inainte ca ciuperca sa sporuleze).

Dintre soiurile si hibrizii omologati, Dacia si Ioana au o oarecare rezistenta la mana.

In camp, dar mai ales in sere si solarii se vor face tratamente, tinand insa cont de timpul de pauza, recomandat pentru fiecare produs, in functie de eficacitatea lui in timp. Tratamentele se pot executa cu unul din produsele din grupele: Bouillie bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B. (BB) LIEBOR-1 % (10 kg/ha); Funguran OH-50 WP-1,5 kg/ha; Oxicig 50 PU 0,4-0,5 % (4-5 kg/ha); Super Champ Fl-3 l/ha-0,3 %; Turdacupral 50 PU 4-5 kg/ha (t.p. 21 z.); Dithane 75 WG 2-2,5 kg/ha (t.p. 21 Ridomil Plus 48 WP-2,5 kg/ha (t.p. 3 z.); Shavit F 71,5 WP- 2 kg/ha (0,2 %).

In sere sau solarii se recomanda irigarea prin picatura pentru a nu scadea efectul tratamentelor foliare.

8. Mana de sol - putrezirea radacinilor, tulpinilor si fructelor Phytophthora parasitica

Boala apare in special pe spatiile protejate, dar si in camp in culturile nearacite si numai in perioadele cu temperaturi ridicate in sol. Ciuperca descrisca mai intai in S.U.A. in 1917, a trecut si in Anglia in 1921, iar din 1968 este prezenta in Romania, unde a produs pagube intre 5-20 % la culturile din camp deschis si 10-60 % in sere si solarii.

Simptome. In prima parte a perioadei de vegetatie, ciuperca produce o brunificare a varfului radacinii principale si a radacinilor secundare, urmata de brunificarea bazei tulpinii, vestejirea si moartea plantelor.Tesuturile atacate, brunificate, devin sfaramiciose datorita putrezirii uscate a lor. In conditii de umiditate ridicata, pe baza tulpinii atacate, se formeaza un puf albicios.

Prezenta ciupercii in tulpina, duce la dezvoltarea de radacini adventive (la suprafata solului), iar frunzele bazale se ingalbenesc, se lasa in jos si cad. Plantele care in primele faze manifesta pete verzi inchise la baza, urmate de brunificarea zonelor, ingalbenirea si caderea frunzelor, se vor usca foarte repede, imediat dupa plantare. Atacul pe fructe este cunoscut sub numele de putrezire in forma de 'ochi de iepure'. Tomatele verzi din etajul inferior, in urma atacului, prezinta pete verzi-cenusii, cu margini difuze, cu zonalitati concentrice, brune-violacei, ce dau un aspect marmorat suprafe]ei fructelor si vor prezenta un putregai umed (fig.13.6 b si 13.6 a). Fructele atacate nu ajung la coacere, cad pe sol si pe ele ciuperca va sporula puternic.

In cazul in care apar infectii tarzii si este temperatura scazuta, evolutia bolii este lenta, iar ofilirea si uscarea plantei incepe odata cu coacerea fructelor. Cercul de plante gazda al patogenului include an afara de tomate, fasole, ceapa, vinete, pepeni, ardei.

Transmitere-raspandire Ciuperca rezista in sol sub forma de spori de rezistenta. In cursul vegetatiei transmiterea ciupercii se face prin sporii ce se gasesc in apa de ploaie. Ciuperca poate trece de la fruct la fruct chiar si in timpul transportului si depozitarii acestora.

Prevenire si combatere Rasadul de tomate va fi produs numai in sol dezinfectat cu Dazomet (500 kg/ha), sau cu vapori supraincalziti (80-90^oC) timp de o ora, intrucat ciuperca poate supravietui in sol 4 ani. La repicare, rasadul va fi sortat, apoi udat cu o suspensie de Previcur 607 CS-0,2 % in cantitate de 40-50 ml/planta, Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % - 3 l/sol/m², Folpan 50 WP 0,2 % - 4-5 l/m², sau Aliette 80 WP 0,4 % - 5 l/sol/m². In timpul vegetatiei, stropirile recomandate pentru mana sunt bune si pentru mana de sol, sau se fac stropiri speciale cu: Previcur 607 SL 0,15-0,25 %; Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l/ha/m²); Folpan 50 WP-0,2 % (rasad 4-5 l/m²); Folpan 80 WDG-0,3 % (rasad); Aliette 80 WP-0,4 % (5 l/m² sol).

In spatiile protejate se va face obligatoriu o noua dezinfectie a solului inaintea ciclului doi de productie