Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


MAZAREA

Agricultura

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ARHIVELE IN AGRICULTURA ROMANIEI
Tehnica aplicarii erbicidelor
Calitatea laptelui materie prima - Agenti patogeni in laptele crud
METODE AGROTEHNICE DE COMBATERE A BURUIENILOR
Glucozoxidaza
POLITICA AGRICOLA COMUNITARA
Doze orietantive de ingrasaminte la inul pentru fibra (kg/ha)
Ingrasaminte mixte si complexe
Pastrarea mierii
Sulful in sol

TERMENI importanti pentru acest document

: : : componentele plantei la mazare : :

MAZAREA

1. Importanta. Biologie. Ecologie

1.1. Importanta

Boabele de mazare sunt folosite in alimentatie in stare nematura, ca leguma sau in stare matura (boabe uscate), decorticate si transformate in faina, apoi preparate sub forma de supe sau piure. Consumul boabelor mature de mazare are traditie in tarile Europei Centrale si de Vest; in sudul si estul Europei, mazarea este inlocuita in alimentatie cu fasole, naut sau linte.

Mazarea are utilizari furajere multiple: boabele, intregi sau sub forma de faina (uruite) sunt folosite in hrana animalelor, indeosebi a tineretului; planta de mazare intra si in componenta amestecurilor furajere, alaturi de secara sau ovaz (borceag de toamna sau de primavara), consumate ca nutret verde sau fan; resturile vegetale (vrejii si tecile), avand un continut in proteina de circa 3 ori mai mare comparativ cu paiele de cereale, sunt foarte apreciate in furajarea animalelor, mai ales a ovinelor.

Importanta agronomica a mazarii este deosebita. Cultura este mecanizabila in intregime. In plus, mazarea paraseste terenul devreme, lasandu-l imbogatit in substanta organica si azot, curat de buruieni, fara resturi vegetale, cu umiditate suficienta pentru a fi lucrat timpuriu si in conditii bune. Ca urmare, mazarea este o premergatoare foarte buna pentru majoritatea culturilor si o excelenta premergatoare pentru graul de toamna. Datorita recoltari i foarte timpurii, trebuie avuta in vedere si posibilitatea amplasarii dupa mazare a unor culturi succesive.

1.2. Compozitia chimica

Retin atentia (tab., dupa „Techniques agricoles”, 1990) in primul rand, cantitatea mare de substante proteice din boabele de mazare, precum si calitatea deosebita a acestora, data de ponderea importanta a aminoacizilor esentiali, indeosebi lizina, triptofan, metionina si cistina. Totodata, prezenta in cantitati importante a amidonului, confera boabelor de mazare o valoare energetica deosebita.

Tabelul 4.2

Compozitia chimica a semintelor de mazare (g/100 g s.u.)

Specificare

Mazare

Grau

Turte de soia

ProProteine: -

-          lizina

-          metionina

-          cistinǎ

-          treonina

-          triptotan

25,0

1,85

0,25

0,37

0,96

0,20

12,9

0.37

0,21

0,32

0,40

0,16

51,9

3,30

0,73

0,83

2,02

0,70

Amidon

50,0

68.5

3,4

Lipide

1,2

1,7

1,5

Celuloza

6,1

2,8

6,0

Saruri minerale:

-          fosfor

-          calciu

3,5

0,40

0,09

1,9

0,38

0,07

7,2

0,78

0,31

Ca urmare, boabele de mazare au o valoare alimentara si furajera exceptionala. Ele pot fi folosite cu bune rezultate in furajarea tuturor speciilor de animale: pasari (2.920 kcal/kg s.u. energie metabolizabila), porci (4.000 kcal/kg s.u. energie digestibila si 88% digestibilitatea proteinelor), rumegatoare (88% digestibilitatea proteinelor), vaci cu lapte, taurasi si berbecuti la ingrasat.

1.3. Raspandire

Mazarea este o cultura agricola specifica zonei temperate din emisfera nordica, fiind cultivata indeosebi intre 40 si 50° latitudine. Mai spre nord, productiile scad din cauza insuficientei caldurii, iar spre sud acestea sunt limitate de caldurile excesive, seceta si atacul daunatorilor.

Suprafata cultivata cu mazare pe glob in anul 2001 a fost de 6,2 mil.ha, cu o productie medie mondiala de 1.688 kg/ha (dupa F.A.O. Yearbook, 2001). Suprafete mai importante sunt concentrate in tarile fostei LJRSS (0,575 mil.ha in Federatia Rusa si 0,301 mil.ha in Ucraina), in China (0,75 mil. ha), India (0,70 mii. ha), Canada (1,39 mil. ha), in Europa au fost semanate cu mazare circa 2,05 mil.ha, cu o productie medie de 2.533 kg boabe/ha. Franta este cel mai mare cultivator de mazare din Europa (417 mii ha - furaj proteic si amelioratoare a fertilitatii solurilor), urmata de Germania si Danemarca (164 si respectiv 60 mii ha). Productiile depasesc frecvent 4.000 kg boabe/ha in tarile vest-europene (Belgia, Olanda, Elvetia), iar Franta a obtinut 4.840 kg/ha in 1996 si peste 4.028 kg/ha in 2001.

In Romania, suprafetele ocupate cu mazare au fost foarte fluctuante:      31 mii ha in perioada 1930-1939, 109 mii ha in 1952, doar 12,5 mii ha in 1979, aproape de 100 mii ha in 1987. in ultimii ani, mazarea s-a restrans mult in cultura, ajungand la doar 22 mii ha in 1992, cu o productie medie pe intreaga suprafata de 1.509 kg boabe/ha, si 15 mii ha in 2001, cu o productie medie de 1.333 kg/ha; trebuie insa subliniat ca exista exploatatii agricole care realizeaza recolte medii de 2.500-3.500 kg boabe/ha.

Mazarea cultivata apartine genului Pisum, Speciile importante ale genului Pisum sunt: Pisum sativum L.- mazarea comuna, cu flori mari, albe, si Pisum arvense L.- mazarea furajera, care se recunoaste prin florile rosii-violacee si prin inelul violaceu de la baza stipelelor.

Specia Pisum sativum cuprinde un numar mare de varietati, diferentiate dupa marimea semintelor, aspectul suprafetei si culoarea tegumentului semintelor. Soiurile de mazare de camp cultivate, in prezent, in Romania, apartin varietatii vulgatum, caracterizata prin seminte de marime mijlocie, netede, de culoare alba-galbuie (tabelul 4.3).

In ultimele decenii, in tarile care cultiva pe suprafete mari mazarea pentru boabe uscate au fost create si extinse in cultura soiuri cu anumite caracteristici care favorizeaza recoltarea directa, reducand dificultatile intampinate, in mod obisnuit, la recoltare si limitand pierderile: dezvoltarea grupata si coacerea mai uniforma a pastailor; soiurile de tip „afila”, la care foliolele frunzelor sunt transformate in carcei, plantele din lan ramanand relativ erecte la maturitate si permitand recoltarea directa cu combina. Soiul „Dora”, creatie a amelioratorilor romani de mazare, apartine tipului „afila” si este inclus in sortimentul de soiuri aflate in cultura.

1.5. Particularitati biologice

Ciclul vegetativ al mazarei dureaza, de la semanat la maturitate, 100 - 120 zile.

Germinatia este hipogeica, ceea ce impune atentie la efectuarea lucrarilor de pregatire a terenului pentru ca acesta sa nu formeze crusta.

Radacina mazarii este pivotanta, ramificata, destul de bine dezvoltata, putand atinge 1m adancime. Pe radacina se formeaza nodozitati, datorita inocularii cu bacterii fixatoare de azot, apartinand speciei Rhizobium leguminosarum, existente in sol sau provenind de la tratarea semintelor inainte de semanat. Nodozitatile mici, foarte numeroase in primii 30 cm adancime, se formeaza mai ales pe ramificatiile laterale ale radacinii. Particularitatea de a forma nodozitati pe radacini ii confera mazarii pretentii mari fata de aerarea solului, precum si sensibilitate la excesul de apa, care inhiba formarea nodozitatilor.

Tulpina este inalta de 60 - 150 cm si are crestere nedeterminata. La formele normale de mazare, pana la inflorire, tulpina este erecta sau semierecta; apoi, pe masura ce se formeaza pastai le si boabele, planta se culca sub greutatea lor, dar si din cauza ca tesuturile mecanice ale tulpinii sunt slab dezvoltate.

Apexul tulpinii da nastere la internodii succesive, cu o dispunere pe doua randuri a frunzelor, care confera tulpinii o forma de zig-zag mai mult sau mai putin accentuata (fig.4.9, dupa J.-P. LACONDE, B. NEY, M. GIBAN, 1994). La subsuoara fiecarei frunze se diferentiaza cate un mugure. Primii muguri formati la baza tulpinii sunt vegetativi. Daca ei se dezvolta, vor da nastere la ramificatii. Gradul de ramificare depinde de soi, densitatea culturii si perioada de semanat.

Tabelul 4.3

Soiurile de mazare de camp existente in cultura in Romania

Soiul

Tara de origine (anul inregistrarii)

Perioada de vegetatie (zile)

Pozitia plantelor la maturitate

MMB

(g)

Zonele de cultivare recomandate

ALFETTA

Olanda (1997)

73-87

Erecta

255

Campia de Vest, Transilvania

ALINA

Romania (1995)

69-90

S emierecta

190-250

Toate zonele de cultivare a mazarii

ATOL

Franta (1992)

85

Semierecta

200*250

Campia de Vest, Transilvania

CORINA

Romania (1981)

7-85

Culcata

200-250

Campia de Vest, Transilvania

DORA

Romania (1989)

70-82

Erecta

240-280

Toate zonele de cultivare a mazarii

GRAFILA

Germania (1997)

68-86

Semierecta

240-260

Campia de Vest, Transilvania

MARINA

Romania (1990)

80

Culcata

230-260

Sudul si sud-estul tarii

MONTANA

Olanda (1997)

72-85

Erecta

245-270

Campia de Vest, Transilvania

MONIQUE

Franta (1998)

66-82

Erecta

240260

Campia de Vest, Transilvania

PROF1

Danemarca( 1 995)

72-87

Erecta

200-240

Campia de Vest, Transilvania

RENATA

Franta (1995)

73-88

Erecta

250

Campia de Vest, Transilvania

RODIL

Romania (1994)

70-92

Semierecta

200-250

Toate zonele de cultivare a mazarii

TURBO

Germania (1995)

72-85

Erecta

240-260

Campia de Vest, Transilvania

VEDEA

Romania (1991)

82

Culcata

220-280

Sudul si sud-estul tarii

Au mai fost inregistrate soiurile: Baccara (F); Caracal (R ); Eifell (F); Loto (F); Mona (R ).

Frunzele sunt paripenat compuse, avand, 1 - 3 perechi de foliole cu stipele mari la baza si carcei la partea superioara. La soiurile de tip „afila” foliolele sunt inlocuite cu carcei; in acest caz, fotosinteza este asigurata de stipelele foarte mari, precum si de celelalte parti verzi ale plantei (fig. 4.10, dupa J.-P. LACONDE, 1994). in acest caz, plantele se sustin intre ele datorita carceilor si nu se lipesc de pamant la maturitate; pagubele in perioadele ploioase sunt mai mici si, in plus, foarte important, lanul se poate recolta dintr-o singura trecere cu combina.

Florile. Mazarea infloreste devreme, in mod obisnuit incepand din luna  mai.   Florile   albe   au   constitutia specifica leguminoaselor si sunt grupate in raceme dispuse la subsuoara frunzelor. Se formeaza, de regula, 2-3 flori pe un etaj (la un nod), indeosebi la primele 4 -7 etaje (noduri) bazaie, care sunt si cele mai   productive  (fig.   4.11,   dupa  J.-P. LACONDE,    1994).    Fecundarea   este autogama.

Fig.4.9. - Plantǎ maturǎ de mazare

Fig.4.10. - Frunze de mazǎre

Fructul este o pastaie, continand, de regula, 3-6 boabe. Pastaile sunt usor dehiscente la maturitate, ceea ce creeaza dificultati la recoltare si determina pierderi mari de boabe prin scuturare.

Semintele (boabele) au MMB -200 - 350 g si MH = 75 - 80 kg; ele se sparg cu usurinta la recoltare si la orice manipulari mecanice.

Figura 4.11. - Formarea florilor si a pastailor

Ciclul de vegetatie al mazarii se poate divide in 4 perioade (figura 4.12, dupa „Techniques agricoles”, 1990):

-  perioada  I,  care  incepe   cu rasaritul    plantutei    si    se   incheie    la inceputul infloritului; este perioada in care   planta   formeaza   numai  organe vegetative;

- perioada a II-a, care debuteaza la inceputul infloritului si dureaza pana la atingerea stadiului limita de avortare; inceputul acestui stadiu este marcat de momentul in care la prima pastaie, lungimea bobului este de 6 mm;

- perioada a III-a corespunde intervalului cuprins intre stadiul limita de
avortare si pana cand pastaia de pe ultimul etaj florifer contine o samanta mai
mare de 6 mm;

- perioada a IV-a dureaza pana la maturitatea fiziologica; este faza cand
are loc umplerea semintelor si in care se manifesta o competitie intre diferitele
etaje ale plantei pentru asimilatele necesare formarii boabelor.

Etapele formarii componentelor de productie (elementele productivitatii) rezulta din perioadele ciclului vegetativ, prezentate anterior, si anume :

- numarul de plante/m2 rezulta din densitatea de semanat si procentul de
rasarire; acest prim component se formeaza in perioada
I;

- numarul de seminte/m2 este format incepand de la initierea florala si
pana la incheierea perioadei a III-a;

-  marimea boabelor (MMB) este stabilita in intervalul de la inceputul
stadiului limita de avortare si pana la maturitate.

Densitatea lanului joaca, un rol important in elaborarea productiei. Planta de mazare poseda capacitatea de a ramifica, proces prin care poate compensa, partial, efectul unei densitati prea mici.

Fig. 4.12. - Schema cresterii si dezvoltarii la mazare; formarea componentelor de

productie

Marimea boabelor (MMB) depinde de felul in care desfasoara procesele de umplere a boabelor si care, la randul sau depinde de alti doi factori: rata de crestere a boabelor, determinata de cantitatea de asimilate disponibile si durata umplerii boabelor.

Numarul de boabe pe planta este considerat factorul cel mai important in elaborarea productiei. Acesta depinde, in principal, de alte doua componente: numarul de noduri producatoare (fertile) pe o planta, care este determinat, la randul sau, de durata infloririi; numarul de boabe format la un nod reproducator.

1.6. Cerinte fata de clima si sol

Mazarea este o planta a climatelor mai umede si racoroase. La germinat are cerinte reduse fata de caldura (l - 3°C temperatura minima de germinat) si cerinte mari fata de apa (100 - 120% apa din masa bobului). Dupa rasarire plantele de mazare suporta, pe perioada scurta, temperaturi negative, de              -4..-6°C.

Dezvoltarea normala a plantelor este favorizata de temperaturile moderate si umiditate suficienta. De asemenea, planta reactioneaza puternic la lungimea zilei (fotoperioada). Ca urmare, se impune semanatul culturilor de mazare cat mai timpuriu in primavara, pentru ca plantele sa creasca in perioada cu zile ceva mai scurte si vreme umeda si racoroasa.

infloritul incepe dupa circa 30 zile de la rasarire la soiurile mai timpurii si dupa 40-50 zile la soiurile ceva mai tardive. Temperatura optima la inflorit este 15 - 18°C, iar dupa fecundare temperaturile favorabile sunt de 15 - 20°C.

Mazarea are pretentii mari fata de umiditate. Coeficientul de transpiratie este de 600 - 700 (prin comparatie cu 500 la grau). Perioada de consum maxim al apei este cuprinsa intre faza premergatoare infloritului (circa 2 saptamani) si aproximativ 2 saptamani dupa incheierea infloritului.

Mazarea prefera solurile mijlocii, luto-nisipoate sau nisipo-lutoase, bine drenate, cu o buna capacitate de retinere a apei, bogate in humus, fosfor, potasiu si calciu, cu reactie neutra (pH = 6,5 - 7,5), bine structurate. Nu sunt potrivite solurile grele, argiloase, acide, cu exces de apa sau cu stagnarea apei si nici cele nisipoase, sarace in materie organica. Mazarea este considerata leguminoasa cernoziomurilor, a zonelor foarte favorabile pentru grau.

1.7. Zone ecologice

Zona foarte favorabila pentru cultura mazarei se afla in Campia de Vest, caracterizata prin precipitatii bine repartizate si 20°C temperatura medie in perioada de fructificare.

Zona favorabila se situeaza in sudul Campiei Romane, Campia Transilvaniei, a Crisurilor si in partea de nord-vest a tarii. Trebuie subliniat ca zona cernoziomurilor din Dobrogea, Baragan, Moldova, cu climat secetos, in general, poate asigura productii bune la mazare, cu conditia unui semanat cat mai timpuriu.


2. Tehnologia de cultivare a mazarii

2.1. Rotatia

Este de dorit ca mazarea sa urmeze dupa plante care parasesc terenul devreme, permitand lucrarea mai timpurie si cat mai corecta a solului, care sa fie nivelat, fara resturi vegetale si buruieni inca din toamna. Cele mai bune rezultate se obtin dupa cereale paioase si dupa unele culturi prasitoare cu recoltare mai timpurie si in conditiile in care au fost combatute bine buruienile.

In Romania structura culturilor a impus, timp indelungat, cultivarea mazarii, in primul rand dupa porumb, floarea-soarelui, sfecla de zahar, cartof, rapita (cu rezultate destul de bune). Se recomanda, de altfel, ca mazarea sa urmeze dupa porumb, datorita rezistentei (relative) la efectul remanent al erbicidelor pe baza de atrazin.

Nu se recomanda amplasarea culturilor de mazare dupa alte leguminoase, pe de o parte, pentru a evita riscurile excesului de azot, iar pe de alta parte, din cauza perpetuarii si amplificarii atacului unor boli; de altfel, pentru structura culturilor din Romania ar fi nerational sa se renunte la efectul ameliorator al leguminoasei in asolament.

Mazarea este o planta care nu se autosuporta si ca atare, monocultura este exclusa. In cazul cultivarii repetate a mazarii pe acelasi teren, apare fenomenul de 'oboseala solului', care se manifesta, in principal, prin tulburari bruste de crestere, absenta formarii nodozitatilor pe radacini, putrezirea radacinilor si a tulpinii. Aceste fenomene sunt accentuate de stagnarea apei si de excesul de apa datorate compactarii solului si drenajului defectuos, in monocultura se amplifica imburuienarea terenului, atacul de boli si daunatori, astfel ca productiile scad considerabil. In prezent, se accepta ca mazarea poate reveni pe acelasi teren dupa 3-4 ani, fara risc, cu conditia tratarii semintelor, inainte de semanat, impotriva bolilor.

La randul sau, mazarea este o premergatoare foarte buna pentru multe culturi si o excelenta premergatoare pentru grau, deoarece, se recolteaza timpuriu, are o influenta favorabila asupra structurii solului, solul este reavan si se poate ara in conditii bune, in sol ramane o cantitate apreciabila de materie organica si de azot (circa 1,5 t substanta uscata si 30 - 100 kg N/ha), in conditiile din Romania mazarea trebuie cultivata in solele in care urmeaza sa fie semanat grau de toamna. Sunt situatii cand, dupa mazarea recoltata timpuriu, in luna iunie, sunt semanate culturi succesive, care folosesc bine disponibilul termic ramas pana in toamna.

2.2. Fertilizarea

Se considera ca, pentru a da o recolta de o tona boabe, o cultura de mazare consuma, in medie, 60 kg N, 8 kg P2O5, 30 kg K2O, 25 kg CaO, 6 kg Mg.

Azotul. In conditii normale de cultivare, s-a determinat ca cea mai mare parte din azotul necesar plantelor de mazare (42 - 75%) este asigurat prin activitatea bacteriilor fixatoare; restul provine din rezervele solului sau din remanenta ingrasamintelor aplicate plantei premergatoare.

Ca urmare, pe terenurile fertile, bine cultivate an de an, dupa premergatoare fertilizate, mazarea nu necesita ingrasaminte cu azot; administrarea acestora are un efect nesemnificativ asupra nivelului productiilor si a continutului boabelor in proteine. Din contra, azotul, in cantitati mai mari, are a serie de efecte nefavorabile, printre care: favorizarea dezvoltarii vegetative in dauna formarii pastailor si a boabelor; amplificarea problemelor legate de buruieni; este influentata nefavorabil formarea nodozitatilor si fixarea azotului de catre bacteriile din nodozitati.

Administrarea ingrasamintelor cu azot in cultura mazarii este recomandata numai in conditii de cultivare mai putin favorabile: pe solurile mai putin fertile, cum sunt cele acide sau cele nisipoase, care ofera conditii mai putin bune pentru activitatea bacteriilor fixatoare; dupa premergatoare care saracesc solul in azot. Dozele pot fi de 20 - 50 kg N/ha, in functie de situatia concreta; intreaga doza aplicata la pregatirea patului germinativ.

Fosforul. Este important in dezvoltarea mazarii, influentand favorabil formarea nodozitatilor, deci fixarea azotului si determina un inflorit mai bogat si o legare mai buna a boabelor. Desi consumul de fosfor este moderat, totusi trebuie retinut ca mazarea reactioneaza puternic la insuficienta fosforului.

Ca urmare, in toate situatiile se recomanda administrarea ingrasamintelor cu fosfor, dozele fiind de 25 - 35 kg P2O5/ha pe terenurile fertile si de pana la 50 -60 kg P2O5/ha pe terenurile mai sarace.

Potasiul. Pe solurile usoare, superficiale, administrarea potasiului poate fi necesara. Dozele, in asemenea, situatii sunt de 40 - 60 kg K2O/ha, aplicate o data cu fosforul, sub aratura (ca ingrasaminte simple) sau la patul germinativ (ca ingrasaminte complexe).

Influenta favorabila a administrarii ingrasamintelor cu microelelemente, indeosebi a borului, molibdenului, manganului, este mentionata frecvent de catre specialisti. Microelementele contribuie la imbunatatirea conditiilor de fixare a azotului si, in general, la o mai buna dezvoltare a plantelor, ingrasaminte le cu microelemente pot fi administrate prin incorporare in sol, inainte de semanat sau in vegetatie, prin stropiri pe frunze.

2.3. Lucrarile solului

Fiind semanata primavara foarte timpuriu, mazarea are pretentii deosebite fata de lucrarile de pregatire a terenului.

Dezmiristirea. Imediat dupa recoltarea plantei premergatoare si eliberarea terenului de resturile vegetale, se recomanda sa se efectueze o lucrare de dezmiristit, cu scopul maruntirii buruienilor, a resturilor vegetale (miristea) si a stratului superficial al solului.

Aratura. Cat mai curand posibil terenul se ara cu plugul in agregat cu grapa stelata, la adancimea de 25 - 30 cm. Cultivatorii de mazare recomanda, adesea, sa se are mai adanc decat pentru alte culturi; indeosebi pe solurile grele, afanarea adanca a solului favorizand o mai buna dezvoltare a radacinilor in straturile adanci ale solului.

Araturile efectuate vara se lucreaza in mod repetat pana in toamna (se grapeaza), lucrari prin care este nivelat terenul, sunt maruntiti bulgarii si sunt distruse buruienile care rasar, reducand, astfel, rezerva de buruieni.

Araturile efectuate dupa premergatoare cu recoltare mai tarzie pot fi lucrate inca din toamna sau pot fi lasate in „brazda cruda”, in mod obisnuit, se sustine necesitatea graparii si nivelarii araturii in toamna, ceea ce ofera avantajul ca, la desprimavarare, terenul se usuca mai repede si mai uniform si se poate semana mai devreme; cultivatorii de mazare din zonele secetoase (de exemplu, Dobrogea) prefera acest sistem de lucrare a solului.

Pe anumite terenuri, si indeosebi in zonele cu soluri grele si unde cad cantitati mari de precipitatii in sezonul rece, graparea si nivelarea terenului in toamna pot conduce la compactarea exagerata a solului pe timpul iernii, acesta se usuca mai greu in primavara si se intarzie semanatul, in asemenea situatii este de .preferat ca aratura sa fie lasata nelucrata peste iarna.

In primavara terenul se lucreaza cat mai timpuriu posibil, dar numai dupa ce apa s-a scurs in profunzime, pentru a evita compactarea exagerata prin trecerea agregatelor agricole; din aceleasi motive, trebuie redus la minimum numarul de treceri pe teren cu agregatele agricole.

Graparea. De regula, in primavara, sunt necesare doua lucrari, dintre care o lucrare de grapat la desprimavarare, pentru mobilizarea solului si o a doua lucrare, efectuata chiar inainte de semanat, cu combinatorul sau cu grapa cu discuri in agregat cu campuri de grapa cu colti si lama nivelatoare, pentru mobilizarea solului pe adancimea de semanat.

Prin toate lucrarile solului trebuie urmarit sa se obtina un teren foarte bine nivelat, care sa permita un semanat uniform, ca adancime si ca distribuire a semintelor, realizarea unei culturi uniform dezvoltate, foarte important pentru a inlesni recoltarea mecanizata a culturii.

2.4. Samanta si semanatul

Samanta de mazare destinata semanatului trebuie sa provina din culturi certificate, sa fie sanatoasa, nefisurata, fara atac de gargarita, sa aiba puritatea fizica minimum 98% si capacitatea de germinatie minimum 80%.

Tratarea semintelor inainte de semanat este obligatorie, impotriva agentilor patogeni de pe tegumentul semintei, care produc fuzarioza (Fusarium. sp.) si antracnoza (Ascochyta pisi) se recomanda folosirea preparatelor pe baza de tiuram (Tiradin 70 PUS, 4,0 kg/t de samanta), tiofanat metil (Metoben 70 PU, 2,0 kg/t de samanta). Tratamentele trebuie efectuate cu circa 2 saptamani inainte de semanat, pentru a nu diminua eficacitatea preparatelor bacteriene.

Tratarea cu preparate bacteriene se efectueaza chiar inainte de semanat sau concomitent cu semanatul, in Romania este folosit preparatul Nitragin-mazare (care contine bacteria specifica mazarei Rhizobium leguminosarum), in doza de 2 - 4 flacoane pentru cantitatea de samanta semanata la un hectar.

Semanatul. Mazarea este semanata primavara cat mai timpuriu, atunci este sensibila la concurenta buruienilor, care pot diminua considerabil productiile si pot crea dificultati la recoltare.

Combaterea buruienilor din culturile mazare se realizeaza cu ajutorul erbicidelor. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate, anuale si perene, cele mai frecvente si mai daunatoare in culturile de mazare de la noi (Sinapis, Sonchus, Cirsium, Raphanus, Polygonum, Chenopodium), se recomanda aplicarea in vegetatie a unor tratamente cu preparate pe baza de MCPA (Dicotex 40 lichid. 1,5 - 2,0 l/ha) sau bentazon (Basagran, 2-3 l/ha), cand plantele de mazare au 8 -10 cm inaltime, iar buruienile sunt in faza de cotiledoane sau rozeta.

In cultura mazarii se poate folosi si prometrinul (Gesagard 50 WP, 3 - 5 kg/ha) aplicat dupa semanat si inainte de rasarit; acest erbicid controleaza atat buruienile monocotiledonate, cat si cele dicotiledonate anuale, in acest caz, trebuie semanat ceva mai adanc decat in mod obisnuit (indeosebi pe solurile usoare), pentru a evita aparitia unor efecte fitotoxice (inhibarea germinatiei), in cazul ca, dupa semanat, survin precipitatii mai bogate si care deplaseaza pelicula de erbicid in zona de germinare a semintelor.

Daca in culturile de mazare se dezvolta costreiul din rizomi (alaturi de ale buruieni monocotiledonate), acesta poate fi combatut prin tratamente „in vegetatie”, cu propaquizafop (Agil 100 EC, 0,8 - l l/ha) sau fenoxapropetil (Furore Super 75 EW, 2-3 l/ha) administrate postemergent, cand plantele de costrei au 15 - 30 cm inaltime.

In culturile de mazare din zonele umede si racoroase pot sa apara buruieni monocotiledonate anuale specifice acestor zone, cum este odosul (Avena fatuay, in asemenea situatii se pot face tratamente cu trialat (Avadex BW EC, 5 - 6 l/ha), aplicat inainte de semanat si incorporat in sol la pregatirea patului germinativ, sau se poate folosi fluazifopbutil (Fusilade Super), asociat, eventual, cu erbicide pentru controlul dicotiledonatelor.

Mazarea furajera se elimina prin plivit. Lucrarea este dificil de realizat si destul de costisitoare; ca urmare, este de dorit ca aceasta operatiune sa fie efectuata corect in loturile semincere.

Combaterea daunatorilor. Cel mai periculos daunator din culturile de mazare de la noi este gargarita mazarii (Bruchus pisorum), foarte pagubitoare in camp, dar ales in depozite. Adultii hibernanti apar in camp in cursul lunii mai si isi depun ouale pe pastaile in formare. Larvele consuma continutul semintelor. La coacere, larvele rod in invelisul semintelor o ferestruica acoperita, care poate fi strabatuta de adult in primavara urmatoare.

Pentru combatere sunt necesare tratamente in camp, la inceputul infloritului, pentru distrugerea adultilor, cu produse pe baza de dimetoat (Sinoratox 35 CE, 2 l/ha), sau malation (Carbetox 37 CE, 2 l/ha). Tratamentele se pot repeta la interval de 7 - 10 zile, cu scopul distrugerii larvelor.

Dupa recoltare si inainte de depozitare este obligatorie gazarea semintelor in spatii ermetic inchise, timp de 48 ore; se folosesc sulfura de carbon (l - 1,5 l/t de samanta) sau fosfura de aluminiu (pastile de Phostoxin sau Delicia, 30 g/t de samanta, in depozite si 40 - 50 g/t de samanta sub prelate).

Combaterea bolilor. Se realizeaza prin masuri preventive, ca: evitarea revenirii mazarii prea curand pe acelasi teren; tratarea semintei inainte de semanat, in situatii extreme, pentru combaterea antracnozei mazarii (Ascochita pisi), boala raspandita in toata tara, indeosebi in primaverile ploioase, sunt necesare tratamente in vegetatie. Tratamentele se fac la avertizare, dupa controlul culturilor; primul tratament se recomanda, de regula, imediat dupa rasarit, fiind repetat la inceputul infloritului si dupa formarea primelor pastai. Se utilizeaza benlate (Fundazol 2 kg/ha), mancozeb (Dithane M-45, 2 kg/ha) sau preparate pe baza de cupru (Turdacupral 50 PU sau Oxiclorura de cupru, 4 kg/ha).

2.6. Recoltarea

Se poate afirma ca recoltarea este cea mai dificila lucrare din tehnologia de cultivare a mazarii. Momentul optim de recoltare este greu de surprins din mai multe motive: coacerea esalonata a boabelor si a pastailor; dehiscenta pastailor si scuturarea cu usurinta a boabelor; culcarea tulpinilor la pamant, la maturitate; spargerea usoara a boabelor la treierat.

Se apreciaza ca perioada optima de recoltare a unui lan de mazare este foarte scurta, de numai 4-5 zile. Ca urmare, lanurile de mazare trebuie recoltate cu prioritate fata de alte culturi. La recoltare, terenul trebuie sa fie foarte bine nivelat si fara buruieni.

Se recomanda sa se inceapa recoltatul atunci cand plantele s-au ingalbenit, frunzele s-au uscat si 75% din pastai sunt galbene, pergamentoase si boabele s-au intarit. De regula, maturarea si recoltarea mazarii au loc in a doua jumatate a lunii iunie; in zonele umede si racoroase si in unii ani mai ploiosi, se intarzie pana in prima decada a lunii iulie.

In tara noastra recoltarea lanurilor de mazare se efectueaza divizat (in doua faze): in prima faza plantele sunt smulse sau taiate cu masina de recoltat mazare (sau manual, pe suprafete mici) dupa care sunt lasate in brazda continua cateva zile pentru uniformizarea coacerii; in faza urmatoare se treiera cu combina de cereale, prevazuta cu ridicator de brazda si efectuandu-se o serie de relaje specifice, indeosebi cu scopul de a limita spargerea boabelor: reducerea turatiei aparatului de treier la mai putin de 600 rotatii/minut; marirea distantelor dintre batator si contrabatator; reglajele se refac de 2 - 3 ori pe zi.

Dificultatile intampinate la recoltarea mazarii impun o foarte buna organizare; se lucreaza de preferat dimineata devreme, pe roua si spre seara.

Treieratul se desfasoara cel mai bine cand umiditatea boabelor este cuprinsa intre 18 si 20%; sub 15% boabele se sparg usor, iar la peste 22% treieratul se face cu dificultate.

Extinderea in cultura a soiurilor de tip „afila”, la care plantele nu se culca la pamant la maturitate, permite recoltarea directa a lanurilor de mazare dintr-o singura trecere cu combina, in acest caz se practica montarea unor „degete” speciale ridicatoare de lan la dispozitivul de taiere al combinei. In anumite situatii, pentru uniformizarea coacerii se recomanda tratamente cu preparate desicante (Reglone).

Imediat dupa recoltare si inainte de depozitare boabele de mazare trebuie supuse operatiunilor de conditionare (gazarea contra gargaritei, eliminarea impuritatile, uscarea boabelor pana la 14% umiditate).

Mazarea este o cultura productiva, de la care se pot obtine productii de peste 3.000 kg boabe/ha. Din productia totala, boabele reprezinta 35 - 50%.

Adunarea resturilor vegetale si eliberarea terenului nu pun probleme deosebite. Vrejii de mazare au valoare furajera ridicata si sunt adunati usor, prin presare, folosind presa pentru furaje. Se poate conta pe recolte de 1,5 - 3 t vreji/ha.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1066
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved