Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE



AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


ORZUL

Agricultura

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Pastrarea mierii
AGRICULTURA - ECOLOGIE APLICATA
Secara in AGRICULTURA (FERTILIZAREA, ROTATIA, SAMINTA SI SEMANATUL)
Azotul in sol
CULTURA CORNULUI
LEGUMINOASE PENTRU BOABE - GENERALITATI
Sulful, calciul si magneziul in planta
Factori care influenteaza producerea micotoxinelor - Formarea micotoxinelor
Tehnologia panificatiei
Magneziul in sol

TERMENI importanti pentru acest document

: : : inul biologie : erbicid pt grau furajer in faza de spic :
loading...

ORZUL

1. Importanta. Biologie. Ecologie

1.1. Importanta

Orzul se numara printre cele mai vechi plante luate in cultura. Sunt mentiuni ca el s-a cultivat din epoca de piatra, o data cu primele inceputuri ale agriculturii.

Orzul se cultiva de circa 12.000 de ani (V. VELICAN, 1972). Cu 7.000 de ani inaintea erei noastre se crede ca orzul era cultivat pe scara larga (L. DRA-GHICI si colab., 1975). La chinezi, orzul era trecut printre cele cinci plante sfinte.

Orzul are multiple intrebuintari: in alimentatia omului, in furajarea animalelor si in industrie.

In alimentatia omului, orzul detine inca un loc insemnat in zonele unde cultura are o pondere mai mare. Sanse de reusita mai buna o are cultura orzului (fata de celelalte cereale) in unele zone cu conditii de vegetatie extreme, cum sunt cele de dincolo de Cercul Polar (reg. Arhanghelsk etc.) cele de la mare altitudine (Tibet, Pundjab etc.), sau cele din nordul Africii (Algeria, Maroc etc.) (N. ZAMFIRESCU si colab., 1965). Chiar si in aceste zone se cauta inlocuirea din alimentatie a painii de orz, care are calitati slabe (sfaramicioasa, necrescuta, greu digestibila), datorita lipsei glutenului, cu painea de grau sau cu painea din amestec de faina de grau si orz.

Orzul este folosit, insa, in alimentatia omului sub forma de arpacas („surogat de orez”).

Crupele obtinute din boabe de orz (prin „perlare”) se folosesc la prepararea supelor si sosurilor, iar macinate (faina sau floricele) se folosesc in hrana sugarilor si la prepararea unor specialitati. Prin prelucrarea unor malturi speciale de orz se obtin: inlocuitori de cafea, diverse preparate din lapte cu malt, faina din malt pentru imbunatatirea celei de grau si in prepararea unor alimente, siropuri de malt pentru obtinerea fulgilor de cereale, a dulciurilor, a prafurilor de copt si a unor medicamente.

Larga utilizare are orzul in furajarea animalelor.

Substantele nutritive din boabele de orz au o valoare nutritiva ridicata si o buna digestibilitate.

Boabele de orz reprezinta un furaj concentrat foarte bun pentru animalele puse la ingrasat, cele producatoare de lapte si animalele tinere. El poate intra in ratia de concentrate in proportie de 20 - 25% in hrana pasarilor, 25 - 30% pentru tineretul diferitelor specii, animale in gestatie si reproducatori masculi, 30 - 35% la animale in lactatie, 30 - 40% pentru animalele de tractiune si 50 - 70% in ratia porcilor pusi la ingrasat (L. DRAGHICI si colab., 1975).

Taratele de orz au o buna valoare furajera, continand 126 g proteina digestibila si 0,86 unitati nutritive la kg.

Orzul este folosit in furajarea animalelor, singur sau in amestec (borceag

de toamna) sub forma de masa verde, siloz sau fan.

Paiele de orz depasesc valoarea nutritiva a celor de grau, ovaz si secara, fiind folosite ca un bun nutret fibros. Pleava uscata, datorita asperitatilor, irita mucoasa tubului digestiv al animalelor; de aceea, se foloseste numai in amestec cu furaje suculente, concentrate sau cu borhoturi.

Coltii (germenii) de malt si borhotul de bere au o-buna valoare furajera, contribuind la stimularea productiei de lapte a vacilor.

in obtinerea inaltului pentru fermentarea unor bauturi, orzul este folosit din vechime, avand o larga utilizare si in zilele noastre.

La germinatia boabelor de orz in germeni apar enzimele alfa si beta-amilaza (in cantitate mai mare decat la grau si secara etc.), care participa in procesul de hidrolizare a amidonului in glucide simple, fermentescibile.

Orzul este utilizat la fabricarea berii si din considerentul ca paleele ce acopera boabele le apara de vatamari in manipulari, iar pe de alta parte, acestea, au rol de „filtru” in timpul separarii substantelor solubile. Orzoaica, datorita uniformitatii boabelor, a continutului mai scazut in proteine si mai bogat in amidon, este materia prima cea mai buna la fabricarea, berii.

Boabele de orz se folosesc ca materie prima si in industria alcoolului, dextrinei, glucozei etc.

1.2. Compozitie chimica

Compozitia chimica a boabelor si paielor de orz este prezentata in tabelul 3.22., iar continutul in amidon si proteina a orzului si orzoaicei in tabelul 3.23. (dupa L DRAGHICI si colab., 1975).

Tabelul 3.22

Compozitia chimica a boabelor si paielor de orz.

Specificare

Valorile medii(in %) la:

boabe                 ]                  paie

Apa

13,92

13,15

Proteina bruta

10,53

2,87

Grasime totala

2,08

1,40

Substante extractive neazotate

66,18

39,94

- din care amidon

55,16

-

Celuloza

4,85

38,65

Cenusa

2,78

4,45

Tabelul 3.23

Continutul boabelor in substante proteice si amidon la orzul de toamna si orzoaica de primavara

Forma de cultura

Proteina % S.U.

Amidon % S.U.

minima

medie

maxima

minima

medie

maxima

Orz de toamna

(32 de soiuri)

10,86

13,29

14,08

54,94

56,33

59,79

Orzoaica de primavara (73 de soiuri)

9,48

11,61

13,08

57,23

59,60

62,28

Calitatea orzului se apreciaza in functie de utilizari. Astfel, orzul furajer trebuie sa aiba boabele bogate in proteine, substante extractive neazotate si grasimi, iar celuloza sa fie in proportie mai redusa. Ca valoare nutritiva orzul este superior porumbului, continand in cantitate mai mare aminoacizii lizina si triptofan.

Orzul pentru bere trebuia sa aiba un continut scazut in proteina(10 -12%), deoarece aceasta ingreuneaza limpezirea berii, precum si un continut cat mai mare de amidon, de care depinde extractul berii. In acest sens, calitati mai bune intruneste orzoaica. Orzoaica pentru bere, pe langa continutul chimic amintit (mai putine proteine si mai mult amidon), este necesar sa aiba boabe mari (MMB 40 - 48 g), uniforme, cu incoltire uniforma si energie germinativa mare, incat obtinerea inaltului sa se faca in timp scurt (altfel se poate mucegai si putrezi).

Orzul alimentar pentru arpacas, surogat de cafea etc. trebuie sa aiba boabe mari, golase, cu continut proteic ridicat, si procent cat mai redus de plevi. Dupa cum s-a aratat, calitatea panificabila a fainii de orz este slaba, fiind lipsita de gluten.

1.3. Raspandire

In 2001 suprafata cultivata cu orz pe glob a fost de 54,26 milioane ha, iar productia medie de 26,0 q/ha („Production yearbook”, vol. 55, 2001). Suprafete mai mari cultiva Canada (4,3 milioane ha), S.U.A. (1,7 milioane ha) Turcia (3,5 milioane ha), Spania (2,9 milioane ha), Germania (2,1 milioane ha), Franta (1,7 milioane ha) etc, in 2001.

Dinamica suprafetelor si a productiei la orz si orzoaica la noi, in tara se prezinta in tabelul 3.24 (Anuarul statistic al Romaniei, 2001).

inainte de anul 1940 se cultiva, in principal, orz de primavara. Dupa 1945  s-au extins in cultura „orzurile umblatoare, putand fi semanate toamna sau primavara. Dupa 1950 a crescut treptat ponderea orzului de toamna, inlocuindu-l pe cel de primavara mai putin productiv. Noile soiuri de orz de toamna sunt foarte productive. Ca forma de primavara a ramas numai orzul cu doua randuri (orzoaica), detinand o pondere mica din suprafata totala cultivata cu orz in tara noastra.

Tabelul 3.24.

Suprafata si productia la orz si orzoaica in Romania

Specificare

1938

1950

1960

1970

1980

1990

2001

Suprafata cultivata (mii ha)

692,4

534,3

265,7

288,5

809,5

749,0

411,9

Productia totala (mii tone)

501,6

324,9

405,0

513,5

2348,7

2679,6

867,0

Productia medie (q/ha)

7,24

6,08

15,24

17,80

29,02

31,77

21,05

1.4. Sistematica. Origine. Soiuri.

Sistematica. Cu clasificarea orzului (Hordeum) s-au ocupat multi cercetatori, parerile fiind uneori diferite.

Specia de orz cultivata, H. sativum Jessen, sau H. vulgare L. (in sens larg, dupa MANSFELD, 1950), cuprinde urmatoarele convarietati (dupa MANSFELD, 1950, citat de L. DRAGH1CI si colab., 1975).

Fig. 3.51. - Spiculete de orz, convar. hexastichum: a - spiculet central; b - spiculet lateral; c - arista; d - glume; e - dintele glumei aristiform

Fig. 3.52. Diagrama asezarii spiculetelor in spicul de orz: a - convar. distichum;

b - hordeum vulgare (cu patru muchii); c - Hordeum vulgare (cu sase muchii)

              

               - Convarietatea hexastichon Alef. (sin hexastichum), care cuprinde orzuri cu  cate trei  spiculete fertile  Ia  un  calcai  al  rahisului  (fig.  3.51.,  dupa  W. LEONARD si J. MARTIN, 1963, citat de GH. BILTEANU, 1998). Cele cu spicul lax au aspect de patru randuri, iar cele cu spicul dens de sase randuri, dar in realitate toate au tripleta fertila (fig. 3.52., dupa N. ZAMFIRESCU, 1965);

-   Convarietatea   intermedium   Körn.,   cu   spiculetele   centrale   fertile (hermafrodite), iar cele laterale total sau partial sterile;

-  Convarietatea distichon Alef. (sin. distichum), are spiculetele centrale
fertile (hermafrodite), iar cele laterale sterile (incomplet alcatuite) (fig. 3.52. si
fig. 3.53.; dupa L. TONIOLO, 1981, citat de GH. BILTEANU, 1998);

-    Convarietatea    deficiens    Voss,    cu    spiculetele    centrale    fertile (hermafrodite), iar cele laterale incomplete si sterile, de obicei reduse la prezenta glumelor.

Apar si forme intermediare intre convarietati le amintite, acestea fiind considerate convarietate aparte („conv. Labile”).

Cele patru convarietati principale, prezentate mai sus, au numeroase varietati deosebite dupa caracterele plevelor aristelor si boabelor. In cultura sunt soiuri care se incadreaza in varietatile apartinand la doua convarietati: hexastichum si distichum. Boabele orzului cu doua randuri se deosebesc de cele ale orzului cu sase randuri si prin faptul ca perisorii „penei bazaie” sunt mai lungi (fig. 3.54., dupa GH. BILTEANU, 1998).

3.53. - Spic (A) si spiculete (B, C) de orz, covar. distichum: 1 - spiculet central fertil; 2 - spiculete laterale sterile

Fig. 3.54. - Pana bazala la boabele de orz: A -la H. v. convar distichum;

B - la H.v. convar. Hexasticum

Soiurile de orz si orzoaica cultivate la noi in tara se incadreaza in:

-   Convar. distichum (orzoaica)

- var. nutans (spic lax)

- var. erectum (spic dens

- Convar. hexastichum (comun)

-  var. pallidum (spic lax)

-  var. parallelum (spic dens)

Cele patru varietati mentionate mai sus au bobul galbui, imbracat in palei de culoare galbuie si au aristele aspre.

Originea. Forma ancestrala si „centrele genetice” au fost mult comentate, emitandu-se diverse pareri. Astfel, COVAS (1950) stabileste ca orzurile cultivate cu doua si sase randuri au ca punct de plecare H. spontaneum.

Centrele genice ale orzului (dupa VAVILOV, 1928) sunt urmatoarele:

-  Centrul est-asiatic (din Tibet pana in Japonia), unde s-au format orzurile
cu 6 randuri, aristate, cu bobul imbracat, orzul mutic sau cu arista trifurcata si
orzul golas (care in zonele inalte este cereala panificabila).

-  Centrul vest-asiatic (Orientul Apropiat), unde s-au format in primul
rand orzurile cu 2 randuri. Aici se afla raspandit orzul salbatic cu 2 randuri               (H. spontaneum).

-  Centrul african (etiopian), unde se intalneste o mare variabilitate de
forme cu 6 randuri, cu 2 randuri si intermediare si de culori diferite a spicelor si
boabelor.

Soiurile. Cele cultivate la noi in tara se prezinta in tabelul 3.25. (Lista oficiala a soiurilor-hibrizilor de plante de cultura din Romania. La noi in tara sunt in cultura soiuri de orz (cu 6 randuri) de toamna si de orzoaica (cu 2 randuri) de toamna si de primavara. Orzul cu 6 randuri de primavara s-a scos din cultura, fiind depasit in productie de orzul de toamna.

Tabelul 3.25.

Soiuri de orz si orzoaica cultivate in Romania

Nr. crt.

Soiul

Tipul soiului

Tara de origine

Anul inregistrarii.

Anul reinscrierii (radierii)

Mentinatorul soiului

Soiuri de orz

1

Adi

de toamna

Romania

1993

-

ICCPT Fundulea

2

Andrei

de toamna

Romania

1998

-

1CCPT Fundulea

3

Balkan

de toamna

Franta

1997

-

Roman- Verneuil

4

Compact

de toamna

Romania

1998

-

ICCPT Fundulea

5

Dana

de toamna

Romania

1993

-

ICCPT Fundulea

6

Glenan

de toamna

Franta

1995

-

Roman-Verneuil

7

Madalin

de toamna

Romania

1994

-

ICCPT Fundulea

8

Regal

de toamna

Romania

2000

-

ICCPT-Fundulea-

9

Orizont

de toamna

Romania

1996

-

ICCPT Funduiea

10

Precoce

de toamna

Romania

1986

1996

ICCPT Fundulea

11

Productiv

de toamna

Romania

1981

radiat 1999

-

12

Sonora

de toamna

Franta

1996

-

Roman-Vcrneuil

Soiuri de orzoaicǎ

1

Andra

de toamna

Romania

1994

-

ICCPT Fundulea

2

Aura

de primavara

Romania

1992

-

S.C.A. Turda

3

Ditta

de primavara

Germania

1995

-

Sateen Union Romania S.R.L.

4

Farmec

de primavara

Romania

1995

-

S.C.A. Suceava

5

Kelibia

de toamna

Franta

1995

-

Roman-Verneuil

6

Kristal

de toamna

Iugoslavia

1998

-

C.A.T.R. Zajecar

7

Laura

de toamna

Romania

1992

-

ICCPT Fundulea

8

Maria

de primavara

Romania

1998

-

S.C.A. Suceava

9

Novosadski 293

de toamna

Iugoslavia

1997

-

I.C.C.LNoviSad

10

Prima

de primavara

Romania

1988

1998

S.C.A. Suceava

11

Tremois

de primavara

Franta

1995

-

Roman-Verneuil

12

Turdena

de primavara

Romania

!988

1998

S.C.A. Turda

13

Amilis

de toamna

Franta

1999

-

Roman- Vemeuil

S-au mai inregistrat: Avant, Barke, Cecilia, Daciana, Scarlet, Thuringia

Fig. 3.55. - Germinatia bobului de orz

1.5. Particularitati biologice

Temperatura minima de germinatie este de 3 -4° C, optima 20°C, maxima 28 - 30° C, iar cantitatea de apa de circa 48% din masa boabelor. Orzul are germinatie bipolara (fig. 3.55.).

Radacinile embrionare (in numar de 5 - 8, fig. 3.55.) ajung la 15 - 30 cm in sol si raman active mult timp dupa aparitia radacinilor coronare. Radacinile coronare patrund in sol pana la 60 sau chiar 100 cm (in diametru ocupa circa 90 cm), insa cea mai mare parte se raspandesc pana la 25 cm adancime. Sistemul radicular al orzului este mai redus (8,7% din masa totala a plantei) decat al graului, secarei sau ovazului (9,8 - 10% din masa plantei) si cu putere mai slaba de solubilizare si absorbtie a substantelor nutritive din sol. La infratire, fiecare „frate” formeaza radacini proprii, ca si la grau, secara si ovaz.

Orzul are puterea de strabatere a solului mai redusa decat alte cereale. Semanat prea adanc (6-7 cm), daca solul formeaza crusta puternica, deseori coltul nu poate sa rasara (L. DRAGHICI si colab., 1975).

Infratirea incepe dupa aparitia frunzei a 3-a, dureaza circa 2-3 saptamani si se petrece in conditii bune, la temperatura de 8 - 12°C si la umiditatea solului de 60 - 80 % din capacitatea de camp. Ea este influentata de epoca, adancimea si densitatea de semanat, de fertilizare, ca si la celelalte cereale.

Orzul de toamna are infratirea mai buna decat cel de primavara. La orzoaica infratirea este recomandabil sa fie mai slaba, pentru a nu reduce uniformitatea plantelor si, respectiv, a boabelor.

Impaierea incepe cand primordiile spicului se afla Ia circa 5 cm fata de nivelul solului. Pentru a forma paiul si spicul, orzul de toamna trebuie sa parcurga stadiul de vernalizare (35 - 45 zile, la 1-3°C) ca si graul de toamna. La formele „umblatoare” vernalizarea se parcurge in timp mai scurt (15 - 20 zile, la 2 -4°C), putandu-se petrece si primavara. La formele de primavara durata vernalizarii este de 10 - 15 zile, la temperaturi de 3 - 5°C.

Tulpina are 5 - 7 internodii, mai scurte cele bazaie, influentand rezistenta la cadere, inaltimea tulpinii este de 50 - 100 cm.

Frunzele sunt dispuse altern, cate una la fiecare nod, avand limbul de 22 -35 cm lungime si l - 1,2 cm latime. Ligula este redusa, iar urechiusele foarte bine dezvoltate, inconjurand tulpina pe circa jumatate din circumferinta.

Inflorescenta la orz este un spic, avand la fiecare calcai al rahisului trei spiculete uniflore (tripleta). La orzul cu sase randuri sunt fertile toate trei spiculetele; la cel cu doua randuri, numai spiculetul central din tripleta. Rahisul poate avea 5-12 cm. Numarul de boabe in spic variaza intre 25 - 60 (orzul cu sase randuri) si intre 15-30 (orzul doua randuri). Spicele de la orz pot fi aristate, mutice sau cu arista trifurcata.

Primordiile inflorescentei apar inca din primavara, cand se face diferentierea spiculetelor si organelor florale, continuand treptat toate etapele de organogeneza.

Cerintele pentru fiecare etapa fata de factorii de vegetatie sunt similare cu cele aratate la grau si secara.

Inflorirea se petrece in timpul inspicarii. Mai intai infloresc spiculetele din mijlocul spicului, continuand spre extremitati. Din „tripleta' infloreste mai intai spiculetul central. Un spic infloreste in 3 - 6 zile, iar o planta in 8 - 12 zile. O floare ramane deschisa 20 - 90 minute (fig. 3.56., dupa A. WEIBE si A. REID, 1961; citati de Gh. BILTEANU, 1998).

Polenizarea are loc inainte de deschiderea florilor, astfel ca orzul este o planta, in mod obisnuit, autogama. Alogamia apare foarte rar, in conditii de temperatura scazuta la inflorire (SUMESON, 1953). Temperatura ridicata si umiditatea relativa scazuta determina ca inflorirea sa se produca in burduf, pe cand vremea racoroasa si umeda impiedica deschiderea florilor (HOFFMANN, 1958). Au inflorirea mai deschisa orzurile „golase' decat cele „imbracate', cele cu spicul „lax' decat cele 'dense' (TSCHERMAK, 1923), iar in cazul tripletei, spiculetele laterale au mai frecvent inflorirea deschisa decat cele centrale (TAYLOR si HARLAN, 1943, citati de L. DRAGHICI si colab., 1975).

Formarea boabelor incepe dupa fecundare: in primele 12 zile se dezvolta mai mult endospermul, apoi in urmatoarele doua saptamani se formeaza germenele (embrionul), dupa care are loc depunerea substantelor de rezerva, pana la maturitatea (coacerea) deplina. La baza fructului, in santuletul ventral se dezvolta seta bazala.

Fig. 3.56. - Floare de orz: a - paleea inferioara: b - paleea superioara;

c - antere; d - glume

Fructul este o cariopsa, imbracata (concrescuta) in palee, rar golasa, cu MMB 25 -50 g (mai mare la orzoaica decat la orz), iar procentul de pleve 7 - 15%. Fiind concrescute pe fruct, plevele se desprind numai prin metode chimice (tratat cu acid sulfuric sau solutie amoniacala). O parti­cularitate anatomica a orzului este faptul ca are trei straturi cu aleurona (fig. 3.57., dupa GH. BILTEANU, 1998).

Perioada de vegetatie activa a orzului de toamna este de 100 - 120 zile, iar de Ia semanat 250 - 270 zile (se coace cu 7 - 10 zile inaintea graului de toamna). Orzul si orzoaica de primavara au perioada de vegetatie de 90 - 120 zile (orzoaica de primavara este mai tardiva cu cateva zile ca orzul de primavara).

Fig. 3.57. - Sectiune prin cariopsa de orz: A - longitudinala: g - palee: t - tegument;

e- endosperm; r - radicula; p - pilor iza; tg - tigela cu nodul embrionar; m - muguras;

c - coleoptil; em - embrion; (s - scutellum; ep - strat epitelial; cr - coleoriza);

B - transversala: g -palee; t - tegument; a - strat aleuronic; am - celule cu amidon

Perioada de vegetatie este influentata de latitudine, altitudine si de conditiile de cultura. La desprimavarare timpurie si la temperaturi mai scazute se prelungeste perioada de vegetatie, in special cresterea vegetativa.

7.6. Cerinte fata de clima si sol

Orzul are un mare areal de raspandire, din zonele arctice (orzul cu 4 randuri) pana la zona ecuatoriala - arida (orzul cu 6 randuri), iar unele forme reusesc si la altitudini foarte mari (var. coeleste).

Orzul are o multitudine de forme cultivate, adaptate la diverse conditii pedoclimatice. Orzoaica reuseste bine in zone temperate si umede.

Ca latitudine, orzul cultivat depaseste limita cercului polar (pana la 70 grade latitudine), iar ca altitudine apare in cultura la 1.900 m in Alpi, la 2.700 m in Caucaz si pana la 4.700 m in Tibet.

Cerintele climatice ale orzului sunt, in general, mai reduse decat la grau, dar aceste cerinte sunt dependente de forma cultivata. Orzul este mai rezistent Ia temperaturi ridicate decat graul, secara si ovazul.

Orzul de primavara (furajer), avand perioada de vegetatie scurta, reuseste in climate aspre sau in cele uscate. Suma de grade a acestuia pe perioada de vegetatie este de 1.200 - 1.800° C.

Orzoaica, pentru a realiza calitatea ceruta in fabricarea berii, se cultiva in zone mai racoroase si umede, unde continutul proteic in boabe este mai scazut, prin prelungirea perioadei depunerii amidonului. Suma de grade pentru orzoaica este de 1.300-1.000° C.

Orzul de toamna este mai sensibil la iernare decat graul sau secara de toamna, rezistand pana la -15° C la nivelul nodului de infratire (daca a parcurs procesul calirii). Sub strat de zapada orzul calit si bine inradacinat suporta si temperaturi de -28° C, (chiar -30°C). Orzul de toamna este sensibil la ger, daca nu s-a „calit' in conditii bune. Apar pierderi mari la orzul de toamna, la gerurile survenite in „ferestrele iernii' sau la gerurile venite dupa pornirea in vegetatie, la desprimavarare. Suma de grade la orzul de toamna este de l .700 - 2.100° C.

In general orzul are cerinte reduse fata de umiditate, avand coeficientul de transpiratie de 300 - 400, dar exista diferente mari intre formele de cultura, dupa cum s-a aratat mai sus. Perioadele critice fata de apa sunt din fazele formarii paiului pana la inspicare, cand se parcurg etapele de organogeneza (cerinte similare cu ale graului).

Avand perioada de vegetatie mai scurta, orzul evita seceta, maturizandu-se inainte de secetele de vara. Deci, orzul scapa mai usor de sistavire decat graul. Daca seceta intervine mai timpuriu, orzul sufera mai mult decat graul, avand sistemul radicular mai putin dezvoltat si mai la suprafata (fiind mai expus uscarii solului).

Cerintele fata de sol. Orzul este mai pretentios decat graul, avand sistemul radicular cu capacitate mai redusa de absorbtie si perioada de vegetatie mai scurta. Orzul „merge bine” pe soluri cu textura mijlocie, permeabile, cu pH -6,5 - 7,5 si fertile. Potrivite pentru orz sunt cernoziomurile, si solurile aluviale solidificate.

Fig. 3.58. -  Zone de cultura a orzului si orzoaicei de toamna: I - foarte favorabile;

II - zone favorabile; III - zone putin favorabile; IV - zone improprii

Fig. 3.59. - Zone de cultura a orzoaicei de primavara: I - zone foarte favorabile;             II - zone favorabile; III - zone putin favorabile; IV - zone improprii

Orzoaica este, in general, mai pretentioasa fata de sol decat orzul. Ea se poate cultiva in limitele pH-ului de 5,0 - 7,5. Orzoaica de primavara este cultivata in zona solurilor brune de padure.

S-a constatat ca orzul are o toleranta relativ buna in faza de germinatie, la un anumit grad de salinitate al solului (L. MUNTEAN, 1979). Sunt contraindicate pentru orz si orzoaica solurile saraturoase, cat si cele prea usoare (nisipoase) sau prea grele (argiloase).

1.7. Zone ecologice

Zonele de favorabilitate in tara noastra, la orz, sunt dependente de forma de cultura: orz si orzoaica de toamna, respectiv orzoaica de primavara (fig. 3.58. si 3.59., dupa L. DRǍGHICI si colab., 1975).

Orzul si orzoaica de toamna. Orzul prefera terenuri plane sau usor ondulate, de tip cernoziom sau aluviuni, cu regim termic si precipitatii favorabile.

Zone foarte favorabile sunt: Campia de Vest, sudul Campiei Romane, Estul Baraganului si S - E Dobrogei, precum si pantele domoale din Campia Jijiei.

Zona favorabila este invecinata cu precedenta, dar include si mari suprafete in Campia Transilvaniei.

Putin favorabile sunt zonele cu terenuri nisipoase (Oltenia, Campia de         N-V) saraturate si cele excesiv de umede (din Vestul si N-E Munteniei), soluri puternic acide, neamendamentate, puternic erodate (Moldova si nordul Dobrogei) si regiuni cu temperaturi mai scazute din Nordul si S-E Transilvaniei si Nordul Moldovei.

In zonele de campie nu temperaturile scazute influenteaza semnificativ nivelul recoltelor (frecventa acestei cauze este de maximum 5 - 8%, deci o data la 15 - 20 de ani); neajunsul cel mai mare il constituie caracterul secetos al toamnelor, care ingreuneaza pregatirea terenului, semanatul si, deci, rasarirea orzului. Frecventa toamnelor secetoase din intervalul de 10 ani sunt: 2 - 3 ani in Vest, 3 - 4 ani in Campia Transilvaniei si 4 - 6 ani in Sudul si mai ales in S-E tarii.

Orzoaica de primavara intalneste conditii foarte favorabile in Tara Barsei, depresiunile Sf. Gheorghe, Tg. Secuiesc, in bazinele Oltului, Somesului si Muresului, in Campia Timisului si Podisul Sucevei; zone favorabile sunt vaile Crisurilor, portiuni din Podisul Somesului, Valea Siretului si portiuni din zona colinara, precarpatica din Moldova; putin favorabile sunt zonele cu climat continental din Moldova si Muntenia, precum si zonele cu terenuri improprii pentru orzoaica (usoare, nisipoasa, acide, grele, impermeabile) din S-E Olteniei si N-E Munteniei.

2. Tehnologia de cultivare a orzului si orzoaicei

2.1.  Rotatie

In stabilirea plantei premergatoare se au in vedere forma de orz cultivata si scopul culturii. Respectarea unei rotatii corespunzatoare la orz, fara cheltuieli suplimentare, asigura sporuri de productie de circa 20 %.

Orzul si orzoaica de toamna au cerinte asemanatoare cu ale graului de toamna fata de planta premergatoare. Pentru a intra in conditii bune in iarna, trebuie sa revina dupa plante care elibereaza terenul timpuriu (in prima parte a verii). Cele mai bune premergatoare pentru orzul de toamna sunt: leguminoasele anuale si perene, borceagurile, rapita, inul pentru fibre si cel de samanta. Pentru orzoaica de toamna, cu exceptia leguminoaselor, sunt indicate aceleasi premergatoare ca si pentru orzul de toamna.

Orzoaica de primavara se seamana dupa plante care lasa solul curat de buruieni si intr-o buna stare de fertilitate, insa nu prea bogat in nitrati. Dintre plantele care ocupa suprafete mari in zona de cultura a orzoaicei de primavara (zone subcarpatice), bune premergatoare sunt: cartoful si sfecla pentru zahar, fertilizate; se poate cultiva si dupa in pentru fibre sau dupa porumb daca resturile organice au fost tocate si bine incorporate in sol sa nu ingreuneze semanatul.

Dupa orz si orzoaica de toamna, deoarece elibereaza terenul foarte devreme (decada a 2-a a lunii iunie), se pot insamanta culturi duble pentru furaj (porumb, sorg) sau pentru boabe (soia, fasole). Succesul acestor culturi este asigurat daca se seamana in prima parte a lunii iulie si solul are umiditate suficienta (din ploi sau irigare).

In cultura de orz se obisnuieste sa se insamanteze trifoi in „cultura ascunsa”. Nu se recomanda aceasta in cultura orzoaicei pentru bere, deoarece trifoiul provoaca greutati la recoltare, determinand caderea plantelor si se depreciaza insusirile tehnologice ale boabelor.

2.2. Fertilizare

Consumul specific de substante nutritive la orz este apropiat de cel al graului. Astfel, pentru 1.000 kg boabe, plus productia corespunzatoare de paie, orzul consuma in medie, intre 24 - 29 kg N, 11 - 13 kg P2O5 si 21 - 28 kg K2O.

Gunoiul de grajd, desi asigura sporuri mari de productie, nu este valorificat economic de orzul de toamna, nici de orzoaica. Deoarece gunoiul de grajd se aplica altor plante, orzul se fertilizeaza, in general, cu ingrasaminte chimice.

Pentru orzul si orzoaica de toamna dozele de azot si fosfor recomandate sunt prezentate in tabelele 3.26. si 3.27. (L. DRAGHICI si colab., 1975 etc.).

Tabelul 3.26.

Date orientative privind stabilirea cantitatii de ingrasaminte cu azot (N, kg/ha) la orzul si orzoaica de toamna

Cultura si rezistenta la cadere a soiului

Aprovizionarea probabila a plantelor cu azot in functie de planta premergatoare, fertilizarea din anii precedenti si fertilitatea naturala a solului

Foarte buna(dupa leguminoase anuale si perene sau cartofi bine fertilizati cu azot si gunoi de grajd)

Buna (dupa cartofi fertilizati numai organic, dupa sfecla pentru zahar si in)

Mijlocie (dupa prasitoare, porumb floarea soarelui mediu fertilizata; dupa cereale paioase in primul an)

Slaba (dupa premergatoare tarzii, insuficient fertilizate)

Orz de toamna, soiuri cu rezistenta buna la cadere

20-30

40-60

70-90

100-200

Orz de toamna, soiuri cu rezistenta mijlocie la cadere

10-20

30-40

50-70

80- 100

Orzoaica de toamna, soiuri cu rezistenta mijlocie la cadere

10-20

30-40

50-60

70-80

Nota: In cazul limitelor mentionate, dozele mai mari se aplica pe soluri usoare, nisipoase, in anii cu toamne si ierni bogate in precipitatii, iar dozele mai mici pe soluri mai grele, fertile si in anii mai saraci in precipitatii.

Pentru toate formele de orz, azotul se aplica primavara. Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 - 1/3), numai dupa premergatoare care saracesc solul (floarea-soarelui, porumb, iarba de Sudan). Azotul nu se aplica toamna pe solurile usoare (nisipoase; luto-nisipoase), unde este usor levigat in timpul iernii, precum si atunci cand doza aplicata este mica (sub 60-70 kg N/ha).

Tabelul 3.27.

Recomandari orientative pentru stabilirea cantitatilor de ingrasaminte cu fosfor kg/ha) la orzul si orzoaica de toamna.

Productia de boabe (q/ha)

Aprovizionarea cu fosfor mobil

Buna

(6-8 mg P2O5 /100 g sol) Sole fertilizate in anii anteriori cu gunoi de grajd si cu fosfor

Mijlocie

(4-6 mg P2O5 /100 g sol) Sole fertilizate in anii anteriori cu fosfor

Slaba

(<4mgP205/100gsol) Sole nefertilizate in anii anteriori cu gunoi de grajd si fosfor

Sub 30

10-20

30-40

50-60

30-50

30-40

50-60

70-80

Peste 50

50-60

70-80

90-110

Nota: In cadrul limitelor indicate in tabel dozele mai mari sunt recomandate pentru orzoaica de toamna, iar cele mai mici pentru orzul de toamna.

Administrarea ingrasamintelor cu fosfor se face sub aratura de baza.

Ingrasaminte cu potasiu se aplica pe terenurile slab aprovizionate in acest element, dandu-se 80 - 100 kg/ha K2O pentru orzul de toamna si 100 - 120 kg/ha pentru orzoaica de toamna, sub aratura sau incorporate cu discul la pregatirea patului germinativ.

Pentru   orzoaica   de   primavara   dozele   de   NPK   recomandate   sunt prezentate in tabelul 3.28.

Tabelul 3.28.

Dozele orientative de substante nutritive recomandate la orzoaica de primavara (in substanta activa, kg/ha)

Specificare

N

P2 O5

K2O

Dupa culturi nefertilizate organic si pe terenuri mai slab aprovizionate cu elemente nutritive

65-75

70-80

40-50

Pe terenuri bine aprovizionate cu elemente nutritive

30-40

30-40

20-30

La orzoaica de primavara, administrarea ingrasamintelor cu fosfor si potasiu se face la aratura de baza, iar cele cu azot la pregatirea patului germinativ, primavara.

Printr-o fertilizare completa, in care intra si ingrasamintele cu potasiu, chiar si pe soluri bine aprovizionate cu acest element, se asigura o mai buna rezistenta la cadere a orzului (L. MUNTEAN, 1978).

Amendamentele, atat pentru orz, cat si pentru orzoaica de toamna si primavara, se recomanda sa se aplice pe solurile acide, constituind o masura necesara pentru a asigura productii ridicate. In functie de aciditatea solului se aplica 3-6 tone/ha amendamente calcaroase, o data la 6 - 7 ani, sub aratura de baza (de preferinta nu in anul semanarii orzului de toamna, ci in anii anteriori).

3.5.2.3.     Lucrarile solului

La orzul si orzoaica de toamna lucrarile de baza ale solului si pregatirea patului germinativ sunt similare cu cele pentru graul de toamna, cu mentiunea ca au pretentii mai ridicate in ceea ce priveste calitatea acestor lucrari.

Pentru orzul si orzoaica de toamna, calitatea pregatirii patului germinativ influenteaza direct buna dezvoltare a plantelor si, deci, rezistenta la iernare a acestora.

Pentru orzoaica de primavara, uniformitatea pregatirii terenului asigura o rasarire uniforma („exploziva'), care contribuie direct la marimea si calitatea productiei.

3.5.2.4.     Samanta si semanatul

Samanta trebuie sa corespunda indicilor de calitate: puritate (peste 98%), germinatie (peste 90%) si MMB specifica, inainte de semanat, samanta se trateaza contra bolilor produse de: Fusarium ssp, si Ustilago ssp. etc. Se folosesc produsele: Gamavit 85 PSU (3 kg/t de samanta), Vitalin 85 PTS (3kg/t de samanta), Vincit P (1,5 kg/t de samanta) etc. Cu actiune insectofungicida este produsul Tirametox 90 PTS (3,0 kg/t de samanta).

Epoca de semanat a orzului si orzoaicei de toamna este cu circa 5 zile inaintea graului (intre l5 septembrie - 10 octombrie), pentru ca plantele sa intre in iarna bine inradacinate si calite. Semanatul mai timpuriu determina o dezvoltare prea puternica a plantelor pana la intrarea in iarna, favorizand atacul de fuzarioza, fǎinare si viroze, iar intarzierea duce la scaderea rezistentei la ger a plantelor.

In conditii de irigare (avand asigurata umiditatea de rasarire), epoca optima de semanat a orzului si orzoaicei de toamna se situeaza intre sfarsitul funii septembrie si prima decada a lui octombrie.

Orzoaica de primavara trebuie semanata in prima urgenta, cand se poate iesi la camp. intarzierea semanatului orzoaicei de primavara reduce productia si dimensiunea boabelor, scade continutul in amidon si creste continutul in proteina, diminuand calitatea produsului.

Densitatea de semanat a orzului de toamna este de 450 - 500 boabe germinabile/m2, pentru orzoaica de toamna 450 - 550 boabe germinabile/m2, iar la orzoaica de primavara 450 - 500 boabe germinabile/m2. Desi orzul are o infratire buna, in toamnele secetoase si cand se seamana dupa epoca optima densitatea la orzul de toamna trebuie sa fie de 500 boabe germinabile/m2.

Distanta intre randuri la orz si orzoaica este de 12,5 cm. Reducerea distantei intre randuri este posibila numai pe terenuri curate de resturi vegetale si foarte bine pregatite, caz in care se seamana la 8 - 10 cm sau chiar 6 - 8 cm si se asigura o mai uniforma repartizare a spatiului de nutritie.

Adancimea de semanat la orzul si orzoaica de toamna este de 3 - 5 cm, iar la orzoaica de primavara de 2 - 4 cm, in functie de textura si umiditatea solului.

Fig. 3.60. - Influenta adancimii de semanat asupra infratirii si inradacinarii

plantelor de orz

Adancimile de semanat nu trebuie sa depaseasca limitele indicate, deoarece plantele rasar greu, mai ales daca se formeaza crusta, orzul avand o mai slaba putere de strabatere. Adancimea de semanat influenteaza atat intervalul semanat - rasarire, cat si dezvoltarea ulterioara a plantelor (fig. 3.60., dupa G. AUFHAMMER, 1973, citat de GH. BILTEANU, 1989).

Cantitatea de samanta la hectar, la densitatea amintita, pentru orz si orzoaica este intre 160 - 200 kg/ha, in functie de MMB, puritate si germinatie.

2.5. Lucrarile de ingrijire

La orzul si orzoaica de toamna controlul semanaturilor, toamna si iarna, eliminarea excesului de umiditate in toamna si primavara si celelalte lucrari de intretinere Ia desprimavarare, in functie de starea culturii (fertilizare, tavalugire in cazul fenomenului de „descaltare', combatere a buruienilor, bolilor si daunatorilor), sunt similare cu cele prezentate la graul de toamna. Combaterea buruienilor la cultura orzului si orzoaicei se face cu erbicidele redate in tabelul 3.29, folosite si la grau si secara (dozele la orz si orzoaica sunt mai reduse cu 10 -20 % decat la grau si secara).

Pentru combaterea bolilor criptogamice foliare, intre care Erysiphe graminis f. sp. hordei (fǎinarea), Pyrenophora graminea (sfasierea frunzelor), Rhynchosporium secalis (rhynchosporioza) se folosesc fungicidele Tilt 250 EC (0,5 l/ha), Tango (0,6 l/ha), Bumper 250 EC (0,5 l/ha), Granit 20 SC (l l/ha) etc, aplicate in doua faze: primul tratament la aparitia atacului (o data cu erbicidarea sau mai tarziu), iar al doilea in faza de burduf - inspicare. Aceste tratamente asigura mentinerea a circa doua frunze verzi, neatacate, pana in faza de umplere a boabelor, asigurand sporuri de productie in special in anii favorabili dezvoltarii bolilor foliare.

Pentru prevenirea si combaterea daunatorilor partilor aeriene la orz se fac si tratamente in vegetatie. Astfel, la aparitia larvelor gandacului ovazului (Oulema melanopa) se fac tratamente cu unul din produsele: Sinoratox R35 (l/ha), Decis 2,5 CE (0,31/ha), Karate (0,4 l/ha) etc. Cu aceste produse se limiteaza si atacul de afide, tripsi, muste etc.

Tabelul 3.29.

Erbicidele, dozele si perioada aplicarii in culturile de orzoaicǎ

Erbicidul

Doza in produs comercial (l sau kg/ha)

Perioada aplicarii

1. Combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile l 2,4 D

Sare de dimetil amina (2,4 D)

2,0 - 2,5

In faza de infratire pana in la inceputul formarii paiului, iar buruienile in faza de rozeta.

Dikotex

2,0-3,0

In faza de infratire pana in la inceputul formarii paiului, iar buruienile in faza de rozeta.

Acetadin

4,0 - 6,0

In faza de infratire pana in la inceputul formarii paiului, iar buruienile in faza de rozeta.

2. Combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente la 2,4 D

Icedin forte

1,5-2,0

In faza de infratire pana in la inceputul formarii paiului, iar buruienile in faza de rozeta.

Basagran

2,0-4,0

In faza de infratire pana in la inceputul formarii paiului, iar buruienile in faza de rozeta.

3. Combaterea buruienilor monocotiledonate(odos etc.)

Avadex BW

4,0 - 6,0

Erbicidul   se   incorporeaza   in   sol   odata   cu pregatirea patului germinativ

Avadex BW 10 G

30-50

Se aplica in perioada de vegetatie, cand odosul are 2-3 frunze

Iloxan (Diclofopmetyl)

2,0-3,0

Se aplica in perioada de vegetatie, cand odosul are 2-3 frunze

Sufix BW

3,0-3,5

Se aplica in perioada de vegetatie, cand odosui are 2-3 frunze

4. In culturile infestate cu iarba - vantului

Igran, Granarg

3,0-4,0

Dupa insamantare sau rasarire

Puma

0,8-1,0

Primavara, cand buruiana are 2 - 4 frunze

Iloxan

2,0-2,5

Primavara, cand buruiana are 2 - 4 frunze

Nota: Se folosesc si alte produse prezentate la grau

Irigarea orzului si orzoaicei de toamna apare necesara in zonele si in anii cu deficit de umiditate. Ca si la graul de toamna, udarea la semanat are o mare importanta, cand partea a doua a verii si perioada semanatului sunt secetoase. Udarea de toamna se aplica fie inainte de semanat (500 m3/ha), asigurand si pregatirea in conditii bune a terenului, fie dupa semanat, pentru rasarire (300 -400 m3/ha), cand pregatirea terenului s-a putut face fara irigare.

Primavara se fac l - 2 udari de 300 - 500 m3/ha, pentru mentinerea umiditatii solului pe adancimea de 80 cm peste plafonul minim de 50 % din intervalul umiditatii active.

2.6. Recoltarea orzului

Recoltarea orzului se face cu combina reglata pentru aceasta planta, incepe la coacerea deplina, cand umiditatea boabelor este sub 16 - 17%. Intarzierea  recoltatului provoaca mari pierderi datorita ruperii spicelor si a scuturarii boabelor.

Orzoaica pentru malt nu se recolteaza Ia umiditate mai ridicata de 15%, deoarece numai astfel se asigura o mare capacitate germinativa a boabelor; daca recoltatul se face, totusi la umiditatea boabelor peste 15%, se trece imediat la uscarea acestora pana la umiditatea de pastrare (14%).

Orzul de toamna se coace cu 7 - 10 zile inaintea graului. EI trece foarte repede in „rascoacere”, asa incat pericolul pierderilor, daca se intarzie recoltarea, este mai mare decat la grau.

Capacitatea de productie a actualelor soiuri de orz de toamna cultivate in tara noastra este ridicata, permitand obtinerea unor productii medii de 50 - 70 q/ha. Soiurile de orzoaica de toamna si de primavara asigura productii medii de 40 - 60 q/ha, in functie de conditiile de cultura.

Raportul boabe: paie este la orz de circa l : 1,5.

De mentionat ca orzul de toamna asigura productii care depasesc, in multe judete ale tarii noastre, pe cele ale porumbului.

Tehnologia de cultura a orzului de toamna este mult mai simpla decat a porumbului si, deci, productia obtinuta mai ieftina. Trebuie remarcat insa ca extinderea orzului in cultura duce implicit la amplasarea lui si pe terenuri mai putin favorabile, situatie care se intalneste acum la porumb.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 939
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved