Elementele tehnice si clasificarea asigurarilor

Elementele tehnice si clasificarea asigurarilor.

1. Elementele tehnice ale asigurarilor, ce exprima conditiile generale ale asigurarilor.

2. Bazele generale si principiile de clasificare a asigurarilor.

1. Elementele tehnice ale asigurarilor, ce exprima conditiile generale ale asigurarilor.

Continutul complex si formele in care se perfecteaza asigurarile sunt foarte variate. Cu toate acestea, ele au anumite elemente comune:

Subiectul asigurarii - asigurarea implica o serie de parti sau subiecte, pesoane fizice sau juridice, intre care se nasc raporturi juridice pe temeiuri legale sau contractuale. Acesti subiecti sunt:

a.       asiguratorul - este persoana juridica (societatea de asigurari) care, in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati, isi asuma raspunderea: de a acoperi pagubele bunurilor asigurate provocate de anumite calamitati naturale sau accidente, de a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment in viata persoanei respective sau de a plati despagubiri pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde, in baza legii, fata de alte persoane;

b.      asiguratul - poate fi:

persoana fizica sau juridica care, in schimbul primei de asigurare platite asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati naturale sau accidente, ori

persoana fizica care se asigura impotriva unor evenimente care pot sa apara in viata sa, precum si

persoana fizica sau juridica care se asigura pentru prejuduciul pe care il poate produce unor terte persoane.

c.       contractantul asigurarii - persoana fizica sau juridica care poate incheia asigurarea, fara a obtine prin aceasta calitatea de asigurat (ex.: un agent economic poate sa incheie asigurarea pentru salariatiii sai - transportati la si de la locul de munca).

d.      beneficiarul asigurarii - este persoana care are dreptul sa incaseze suma asigurata sau despagubirea, fara sa fie neaparat parte in contractul de asigurare.

Obiectul asigurarii - poate fi reprezentat de:

a.       bunuri - asigurarile de bunuri implica plata unor despagubiri de catre asigurator in favoarea asiguratului, in cazul in care, datorita unor calamitati, accidente, se produc pagube, prejudicii bunurilor asigurate;

b.      persoane - acestea pot constitui obiect in asigurare prin faptul ca asiguratorul garanteaza persoanei fizice - ca asigurat - sau unei terte persoane - ca beneficiar in asigurare - plata sumei asigurate, la ivirea evenimentului in functie de care s-a perfectat asigurarea;

c.       raspunderea civila - asiguratorul preia asupra sa obligatiile de despagubire pe care asiguratul le-ar putea avea fata de o terta persoana fizica sau juridica, careia asiguratul i-a produs un prejudiciu.

3. Riscul - notiunea de risc este esentiala si caracteristica in ansamblul elementelor generale ale asigurarilor. Riscul are semnificatii multiple: pericol sau primejdie posibila sau eveniment incert, posibil si viitor, care ar putea afecta bunurile, capacitatea de munca, sanatatea, viata, etc.

Riscurile pot fi provocate de fortele naturii, acestea putand actiona cu caracter accidental (forta majora, incendiu etc.) sau cu caracter permanent (ex.: uzura). Riscurile pot fi provocate, de asemenea, de forte umane ca urmare a unor interese individuale deosebite, a influentelor economice etc. Riscurile mai pot fi provocate de imperfectiunile comportamentului uman.

Riscul asigurabil este fenomenul, evenimentul sau un grup de fenomene sau evenimente care, odata produs, datorita efectelor sale, obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului despagubirea sau suma asigurata.

Notiunea de risc asigurabil are, de regula, mai multe sensuri:

- risc asigurabil folosit in sensul de probabilitate de producere a evenimentului. Cu cat acest eveniment are o frecventa mai mare, cu atat este mai mare pericolul de producere a pagubei si apare mai necesara asigurarea.

- un alt sens este posibilitatea de distrugere partiala sau totala a bunurilor de unele fenomene imprevizibile (grindina, incendiu, seism etc.).

In cazul asigurarilor de persoane, riscul asigurabil este elementul neprevazut, dar posibil de realizat, care, odata produs, conduce la pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca a asiguratului.

Fenomenul care a fost deja produs se numeste caz asigurat sau sinistru.

- Riscul asigurat mai poate fi intalnit si in sensul de marime, dimensiune a raspunderii asumate de asigurator prin incheierea unei asigurari.

In asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube, ci numai acelea care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

producerea fenomenelor, pentru care se incheie asigurarea, sa fie posibila, cu o anumita regularitate in producere si un grad de dispersie teritoriala cat mai mare, pentru ca altfel nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui, nu se poate constitui nici mutualitatea necesara formarii unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzatoare;

fenomenul trebuie sa aiba, in toate cazurile, caracter intamplator;

inregistrarea fenomenului sa se poata realiza in evidenta statistica. Existenta unor date referitoare la producerea riscului pe o perioada cat mai indelungata, permite stabilirea, cu un grad de precizie sporit, a raspunderii asiguratorului si, implicit, a primei de asigurare;

producerea fenomenului sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii.

Un bun poate fi asigurat impotriva unuia sau mai multor riscuri.

Evaluarea in vederea asigurarii reprezinta operatia prin care se stabileste valoarea bunurilor, in vederea cuprinderii lor in asigurare. Aceasta valoare este necesar sa fie stabilita in deplina concordanta cu valoarea reala a bunului respectiv, deoarece orice exagerare, intr-un sens sau in altul, poate avea consecinte negative pentru asigurat. Astfel, supraevaluarea duce la slabirea preocuparii asiguratilor pentru prevenirea pagubelor, iar subevaluarea nu permite, in caz de paguba, acordarea unei despagubiri cu care asiguratul sa-si poata acoperi intreaga pierdere.

Valoarea de asigurare poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului respectiv, inregistrata in evidenta contabila sau stabilita la pretul de vanzare-cumparare practicat pentru acel bun pe piata, in momentul incheierii asigurarii.

Valoarea in asigurare este un element pe care il intalnim numai in asigurarile de bunuri.

Suma asigurata - conform contractului de asigurare, este partea din valoarea asigurarii pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea, in cazul producerii fenomenului pentru care s-a incheiat asigurarea. Suma asigurata este limita maxima a raspunderii asiguratorului si ea nu poate depasi valoarea reala a bunului asigurat.

In asigurarile obligatorii, asiguratul nu-si poate stabili suma asigurata, aceasta fiind prevazuta de lege, restrictiv sau alternativ, purtand denumirea de norma de asigurare. La cele facultative, aceasta se stabileste in functie de propunerea asiguratului, cu conditia ca asiguratorul sa fie de acord. La asigurarile de persoane, suma asigurata se stabileste in functie de intelegerea dintre asigurator si asigurat.

Prima de asigurare - suma de bani pe care o plateste asiguratorul pentru ca acesta sa constituie fondul de asigurare necesar platii indemnizatiilor in cazul producerii riscului asigurat.

Societatea de asigurare are obligatia sa mai constituie si alte rezerve sau fonduri prevazute prin dispozitiile legale.

Valoarea primei de asigurare se stabileste inmultind suma asigurata cu cota-prima, stabilita la 100 u.m. suma asigurata (sau 1000 u.m.).

6. Durata asigurarii - perioada de timp cat exista raportul de asigurare intre asigurat si asigurator, asa cum au fost stabilit prin contractul de asigurare. Durata asigurarii este specifica asigurarilor facultative: la asigurarile de bunri, contractele de asigurari dureaza intre cateva luni si un an; la asigurarile de viata - durata este mai extinsa (5-30 ani). Durata asigurarii exercita o influenta deosebita asupra marimii primei de asigurare.

Paguba sau dauna - reprezinta pierderea, exprimata valoric, suferita de un bun asigurat, ca urmare a producerii unui fenomen impotriva caruia s-a incheiat asigurarea. Aceasta nu poate fi decat mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului asigurat. Astfel, paguba poate fi:

totala - bunul a fost distrus in intregime;

partiala - pierderea este mai mica decat valoarea bunului asigurat.

7. Despagubirea de asigurare - suma de bani pe care asiguratorul este obligat sa o plateasca, cu scopul de a compensa paguba produsa de riscul asigurat. Despagubirea nu poate depasi suma asigurata si este mai mica sau egala cu valoarea pagubelor, in functie de princpiul de raspundere al asiguratorului care a fost aplicat la acoperirea pagubei.

In practica curenta se utilizeaza trei principii valabile la acordarea despagubirii:

principiul raspunderii proportionale - despagubirea este stabilita in aceeasi proportie fata de paguba in care se afla suma asigurata fata de valoarea bunului asigurat. In cazul in care suma asigurata este egala cu valoarea reala a bunului asigurat, atunci despagubirea este si ea egala cu paguba suferita de bunul respectiv.

EX. Valoarea constructiei - 30000 lei;

Suma asigurata - 20000 lei;

Paguba - 15000 lei.

Despagubirea = 20000*15000/30000= 10000 lei;

principiul primului risc - se aplica mai des, la bunurile la care riscul de producere a pagubei totale este mai redus (ex.: la asigurarea cladirilor). Valoarea sumei asigurate este considerata ca reprezentand maximum de paguba previzibila pentru bunul respectiv. La acest principiu, raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului nu mai influenteaza nivelul despagubirii, aceasta depinzand numai de valoarea pagubei si a sumei asigurate.

Principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurat decat principiul raspunderii proportionale, pentru ca pagubele sunt compensate intr-o masura mai mare, dar si nivelul primelor de asigurare este mai mare.

EX. Valoarea constructiei - 30000 lei;

Suma asigurata - 20000 lei;

Paguba I - 15000 lei;

Despagubirea I - 15000 lei;

Paguba II - 25000 lei;

Despagubirea II - 20000 lei;

principiul raspunderii limitate (clauza cu franchiza) - se caracterizeaza prin faptul ca despagubirea se acorda numai daca paguba depaseste o anumita valoare prestabilita. Astfel, o parte din paguba va cadea in raspunderea asiguratului, numita franchiza. Aceasta poate fi:

atinsa sau simpla - asiguratorul acopera in intregime paguba, pana la nivelul sumei asigurate, daca aceasta este mai mare decat franchiza;

EX. Suma asigurata - 10000 lei;

Fransiza - 3000 lei;

Paguba I - 5000 lei;

Paguba II - 1000 lei;

Despagubirea I - 5000 lei;

Despagubirea II - 0 lei;

deductibila sau absoluta - aceasta se scade, in toate cazurile, din paguba, indiferent de volumul pagubei. Asiguratorul asigura numai partea din paguba care depasesete franchiza.

EX. (Dupa datele din ex. precedent)

Despagubirea I - 2000 lei;

Despagubirea II - 0 lei.

Indiferent de tipul de franchiza, nu se acorda despagubire daca valoarea pagubei se incadreaza in limitele franchizei.

2. Bazele generale si principiile de clasificare a asigurarilor.

Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila pot fi clasificate dupa mai multe criterii, dintre care mentionam: domeniul (ramura) la care se refera, forma juridica de realizare a asigurarii, riscurile cuprinse in asigurare, sfera de cuprindere in profil territorial, felul raporturilor ce se stabilesc intre asigurator si asigurat.

Dupa domeniul la care se refera, asigurarile pot fi grupate astfel: asigurari de bunuri, asigurari de persoane si asigurari de raspundere civila.

Asigurarile de bunuri au ca obiect diferite valori materiale apartinand persoanelor fizice sau juridice, care pot fi supuse actiunii unor fenomene naturale sau accidentelor. Asigurarile de bunuri cuprind o gama variata de valori materiale, cum sunt: mijloacele de productie fixe si circulante, culturile agricole si rodul viilor, animalele domestice, autovehiculele, navele maritime si fluviale, aeronavele, cladirile si alte constructii, bunurile casnice si alte categorii de bunuri apartinand populatiei.

Asigurarile de persoane au ca obiect persoana fizica in sine, ele incheindu-se pentru diminuarea consecintelor negative cauzate de calamitati naturale, accidente, boli etc. sau pentru plata sumelor asigurate in legatura cu producerea unor evenimente in viata persoanelor (deces, implinirea unei anumite varste, pierderea capacitatii de munca etc.).

Prin asigurarile de raspundere civila, asiguratorul isi asuma obligatia de a plati despagubirea pentru prejudicial adus de asigurat unor terte persoane. Este vorba de prejudiciul ce poate fi cauzat prin producerea unor accidente concretizate in vatamare corporala sau deces ori in avarierea sau distrugerea unor bunuri sau in alte pagube pentru care asiguratul raspunde conform legii.

Dupa obiectul de activitate stabilit prin contractul de societate si statut, societatile comerciale din domeniul asigurarilor pot practica urmatoarele categorii de asigurari: asigurari de viata, asigurari de persoane, altele decat cele de viata; asigurari de autovehicule; asigurari maritime si de transport; asigurari de aviatie; asigurari de incendiu si alte pagube la bunuri; asigurari de raspundere civila; asigurari de credite si garantii; asigurari de pierderi financiare din riscuri asigurate si asigurari agricole.

Dupa forma juridica de realizare, asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila se grupeaza in asigurari prin efectul legii (obligatorii) si asigurari facultative (contractuale).

Asigurarile prin efectul legii izvorasc din interesul economic si social al intregii colectivitati pentru apararea avutiei nationale, mentinerea continuitatii procesului de productie si protejarea victimelor unor accidente. Cu alte cuvinte, asigurarea prin efectul legii se introduce atunci cand bunurile unui mare numar de persoane fizice sau juridice sunt amenintate de anumite riscuri, astfel incat fiecare detinator al bunului respective ar putea avea de suportat pagube mai devreme sau mai tarziu, la producerea riscurilor respective. Deci, pentru ca agentii economici sau populatia sa poata primi despagubirile necesare acoperirii pagubelor produse de calamitati naturale sau accidente unor bunuri foarte importante (cladiri si late mijloace fixe, animale, culturi agricole etc.) se instituie asigurarea acestora prin efectul legii.

In asigurarile prin efectul legii, raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile lor sunt stabilite prin lege. Aceasta inseamna ca asigurarea ia fiinta in virtutea legii fara a se cere acordul de vointa a celor care detin bunurile respective sau al persoanelor fizice ori juridice ce intra sub incidenta legii. Spre exemplu asigurarea de raspundere civila auto se practica sub forma obligatorie aproape in toate tarile din Europa.

Asigurarile facultative iau nastere pe baza contractului de asigurare incheiat intre asigurator si asigurat. Asiguratorul este obligat sa accepte asigurarea facultativa propusa de asigurat, daca acesta corespunde prevederilor din actele normative in vigoare. Pentru ca asiguratorul sa accepte asigurarea propusa, este necesar ca persoana fizica sau juridica ce solicita incheierea acesteia sa declare in scris toate datele necesare pentru identificarea bunului respectiv, imprejurarile esentiale privind natura si sfera riscului. De asemenea, este necesar ca persoana care solicita incheierea asigurarii sa fie de acord cu plata primelor de asigurare si sa respecte toate obligatiile ce-i revin pe perioada valabilitatii contractului de asigurare. Pentru potentialii asigurati, incheierea asigurarii facultative depinde de vointa lor, ei fiind singurii care pot decide in legatura cu contractarea asigurarii.

Dupa riscul cuprins in asigurare, asigurarile pot fi clasificate astfel:

asigurari impotriva incendiului, traznetului, exploziei, miscarilor seismice etc. bunurile asigurate contra acestor fenomene sunt: cladirile, constructiile, utilajele si instalatiile, mijloacele de transport, mobilierul si obiectele de uz casnic etc.;

asigurari contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torentiale, inundatiilor, prabusirii sau alunecarii de teren etc. Impotriva acestor riscuri sunt asigurate de obicei culturile agricole si rodul viilor;

asigurari pentru boli, epizootii si accidente care se practica in cazul animalelor;

asigurari contra avariilor si altor riscuri specifice (rasturnari, ciocniri, caderi, derapari etc.), la care sunt supuse mijloacele de transport si incarcaturile aflate pe acestea, in timpul stationarii si al mersului;

asigurari impotriva unor evenimente ce apar in viata oamenilor, ca deces, boli, accidente etc. care pot duce la pierderea temporara sau definitiva a capacitatii de munca;

asigurari pentru cazurile de raspundere civila care se refera la prejudicii cauzate tertelor persoane prin accidente de autovehicule prin exercitarea unei anumite activitati etc.

Dupa sfera de cuprindere in profil teritorial, asigurarile pot fi grupate in asigurari interne si asigurari externe.

Asigurarile interne au caracteristaic faptul ca, in general, partile contractante domiciliaza in aceeasi tara, bunurile, persoanele si raspunderea civila care fac obiectul lor se afla pe teritoriul aceleiasi tari, iar riscurile asigurate se pot produce pe acelasi teritoriu.

Asigurarile externe au caracteristic faptul ca apar in legatura cu persoane, raspundere civila sau bunuri care ies in afara limitelor teritoriale ale tarii in care se incheie contractul de asigurare. In cazul acestor asigurari, una din partile contractante ori beneficiarul asigurarii domiciliaza in alta tara sau obiectul asigurarii ori riscul asigurat se afla, respectiv se poate produce, pe teritoriul unei alte tari.

Dupa felul raporturilor ce se stabilesc intre asigurator si asigurat, asigurarile pot fi grupate in asigurari directe si asigurari indirecte sau reasigurari.

Specific asigurarilor directe este faptul ca raporturile de asigurare se stabilesc in mod nemijlocit intre asigurati (diferite persoane fizice sau juridice) si asigurator, fie prin intermediul contractului de asigurare, fie in baza legii. Spre deosebire de asigurarile directe, reasigurarea apare ca un raport ce se stabileste de fiecare dataintre doua societati de asigurare dintre care una are calitatea de reasigurat (cedent), iar celalat de reasigurator. Reasigurarea are la baza contractul de reasigurare, prin intermediul caruia reasiguratul cedeaza unui reasigurator o parte din raspunderile pe care si le-a asumat prin contractul de asigurare si o parte din primele de asigurare incasate. In acest fel reasiguratorul (reasiguratorii) isi asuma raspunderea de a perticipa la acoperirea pagubelor care se pot produce bunurilor cuprinse in contractul de asigurare in limitele mentionate in contractul de reasigurare.

Intrebari - cheie

Care este subiectul si obiectul asigurarilor?

Care sunt conditiile ca un risc sa fie asigurabil?

Ce dependenta este dintre valoarea reala a bunului la momentul incheerii contractului si suma asigurata?

Prima de asigurare reprezinta?

Care este obligatia asiguratorului cand riscul asigurat produce o paguba totala?

Ce reprezinta franchiza si cine o stabileste?

Care sunt principiile de calcul a despagubirii?

Din ce motiv este necesara clasificarea asigurarilor?

Dupa ce criterii pot fi clasificate asigurarile?

Ce reprezinta asigurarile indirecte?