Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Organizatia Mondiala a Comertului – baza noului sistem comercial multilateral

Comert

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Activitatea aprovizionare-desfacere intr-o societate comerciala
ELEMENTELE TEHNOLOGICE ALE FLUXULUI DE MARFURI SI AMBALAJE IN INTERIORUL MAGAZINULUI
UNIUNILE VAMALE
TRANSPORTUL INTERN DE MARFURI IN DEPOZITELE COMERCIALE DE GROS
Definitie, tipologie, instrumente – politica comerciala
COMPORTAMENTUL CUMPARATORULUI - Modele de comportament al consumatorului
Aderarea Republicii Moldova la Organizatia Mondiala a Comertului - Etapele aderarii
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE PROCESULUI DECIZIONAL - Conceptul de decizie - rol, conexiuni, factori
Lohn-ul
COMERCIANTII-NOTIUNE, CATEGORII, DEFINITIE

TERMENI importanti pentru acest document

: importanta sistemului comercial multilateral : omc baza noului sistem : bariere in luarea deciziilor supreme chocolat : moldova in sistemul comercial multilateral :

Organizatia Mondiala a Comertului – baza noului

sistem comercial multilateral

 Organizatia Mondiala a Comertului, obiectivele, functiile si rolul  ei in economia mondiala

La 1 ianuarie 1995, dupa indelungate si complexe negocieri, a luat fiinta Organizatia Mondiala a Comertului, exponenta  noului set de principii, reguli si discipline care urmeaza a asigura comertului international un cadru imbunatatit de desfasurare, adaptat cerintelor actuale si de perspectiva.[1] 

OMC reprezinta baza institutional-juridica a sistemului comercial multilateral, fiind unica organizatie internationala care trateaza regulile globale ale comertului dintre tari.

Ideea crearii OMC a fost avansata pentru prima data in 1990, de catre Comunitatile Europene si Canada si avea in vedere ca noua organizatie sa se constituie intr-un mecanism eficient si pragmatic pentru:

1.                  implementarea rezultatelor Rundei Uruguay;

2.                  incorporarea in cadrul multilateral de drepturi si obligatii comerciale a rezultatelor obtinute in noile domenii de reglementare (servicii, masuri investitionale, drepturi de proprietate intelectuala);

3.          aplicarea amendamentelor aduse unor articole ale G.A.T.T;

4.                  eliminarea caracterului provizoriu prelungit al existentei si                 functionari GATT.[2]

            Acordul de la Marrakesh privind infiintarea OMC, in preambulul sau prevede obiectivele de baza, similare cu cele ale G.A.T.T.- ului, dar care au fost extinse pentru a acorda OMC mandatul de a trata comertul cu servicii. Acestea sunt:

·         ridicarea standardelor de viata si a veniturilor;

·         utilizarea deplina a fortei de munca;

·         expansiunea productiei si a comertului;

·         utilizarea optima a resurselor mondiale.

Aceste obiective au fost completate cu domeniul serviciilor si cu notiunea dedezvoltare durabila”, referitoare la utilizarea optima a resurselor mondiale si la necesitatea protectiei si conservarii mediului inconjurator, corespunzator diferitelor niveluri de dezvoltare economica ale tarilor.

Organizatia Mondiala a Comertului serveste drept forum pentru continuarea negocierilor privind liberalizarea comertului cu servicii prin desfiintarea barierelor si elaborarea de reguli in noi domenii legate de comert. Pe linga aceasta, ea indeplineste urmatoarele functii:

·         facilitarea implementarii, administrarii si aplicarii instrumentelor juridice ale Rundei Uruguay si ale oricaror noi acorduri ce vor fi negociate in viitor;

·         solutionarea diferendelor comerciale;

·         examinarea politicilor comerciale nationale;

·         cooperarea cu alte institutii internationale in formularea politicilor economice la scara mondiala.[3]

Astfel, in scopul asigurarii unei mai mari coerente in elaborarea politicilor economice la nivel mondial, OMC va coopera, dupa cum va fi adecvat, cu FMI si cu BIRD.

Organizatia pune un accent deosebit pe necesitatea eforturilor de a fi sprijinita participarea tarilor in curs de dezvoltare  si,  in special, a celor mai putin dezvoltate state – la cresterea comertului mondial.[4]

2. Principiile Organizatiei Mondiale a Comertului

Acordurile OMC sunt voluminoase si complexe din considerente ca acestea reprezinta texte juridice ce cuprind o gama larga de activitati, care se refera la agricultura, industria textila si imbracaminte, sistemul bancar, standarde industriale, proprietatea intelectuala si multe alte domenii. Si totusi, la baza tuturor acestor documente stau un sir de principii care constituie fundamentul sistemului comercial multilateral.[5] Aceste principii sunt:

a)                  acordarea reciproca si neconditionata, in relatia dintre statele parti, a clauzei natiunii cele mai favorizate (NMF). In conformitate cu acordurile OMC, tarile nu trebuie sa manifeste discriminare fata de partenerii lor comerciali. In cazul in care se acorda unui partener o favoare speciala (cum ar fi o taxa vamala mai redusa pentru un produs oarecare), acest lucru urmeaza sa fie aplicat si fata de toti ceilalti membri ai OMC. Importanta acestui principiu este asa de mare incit constituie primul articol al GATT-ului, el fiind prioritar si in GATS (Articolul II), si in TRIPS(Art.4).[6] Totusi, regulile GATT permit, ca taxele vamale si alte bariere in calea comertului sa fie reduse in mod preferential, in cadrul aranjamentelor regionale. Reducerea taxelor vamale, aplicabile in relatiile dintre membrii in cadrul unor aranjamente regionale nu trebuie sa fie extinse si altor tari. Aranjamentele preferentiale regionale constituie astfel o importanta exceptie de la regula clauzei natiunii celei mai favorizate. Asemenea aranjamente pot lua forma uniunilor vamale sau a zonelor de comert liber.

In vederea protejarii intereselor comerciale ale tarilor terte, sunt prevazute conditii extrem de stricte cu privire la formarea unor asemenea aranjamente.

b)                 acordarea clauzei tratamentului national, fapt ce presupune o atitudine egala fata de bunurile de import si cele autohtone, cel putin dupa momentul patrunderii bunurilor de import pe piata. Nu este permis unei tari sa impuna asupra unui produs importat, dupa ce acesta a intrat in teritoriul vamal si s-au platit taxele vamale la frontiera, taxe interne (cum ar fi taxele asupra vinzarii) la nivele mai ridicate decit produsele interne similare. Acelasi lucru trebuie sa se aplice atit fata de serviciile acordate de straini si cele acordate de nationali, cit si fata de marcile nationale si cele straine, dreptul de autor si brevete. Acest principiu la fel este prevazut in toate trei acorduri principale ale OMC, desi el este abordat un pic diferit in fiecare din ele.

c)                  Eliminarea restrictiilor cantitative si aplicarea acestora intre tarile membre numai in situatii de exceptie, admise de acord pe o baza nediscriminatorie, avindu-se in vedere ca protejarea economie nationale fata de concurenta straina sa se faca in exclusivitate pe calea tarifelor vamale. Regula este supusa totusi unor exceptii specificate. O exceptie importanta permite tarilor care intimpina dificultati ale balantei de plati sa restrictioneze importurile  pentru a-si salvgarda  pozitia financiara externa. Aceasta exceptie acorda o flexibilitate mai mare tarilor in curs de dezvoltare  fata de tarile dezvoltate, in utilizarea restrictiilor cantitative la importuri, daca aceste restrictii sunt necesare pentru prevenirea unui declin serios al rezervelor monetare.

d)                 Neadmiterea concurentei neloiale, constind din practicarea de subventii si preturi de dumping la export. Regulile nediscriminatorii – NMF si tratamentul national – sint elaborate in asa fel ca sa asigure conditii loiale pentru comert. Multe dintre acordurile OMC au scopul sa sustina concurenta loiala. De exemplu, in domeniul agriculturii, proprietatii intelectuale, serviciilor. Acordul privind achizitiile publice contribuie la extinderea regulilor referitoare la concurenta si asupra achizitiilor efectuate de mii de institutii publice in multe tari.[7]

e)                  Utilizarea unei metodologii de evaluare vamala care sa reflecte valoarea reala a marfurilor, in scopul de a realiza functionarea corecta a taxelor vamale rezultate din negocierile multilaterale.

f)                   Previziune: prin intermediul indeplinirii obligatiilor. In cadrul OMC, cind tarile sunt de acord sa deschida pietele lor pentru bunuri si servicii, este ca si cum isi asuma unele angajamente obligatorii. O tara poate sa-si modifice angajamentele sale obligatorii, dar doar dupa negocierea cu partenerii sai comerciali, ceea ce poate insemna ca acestia sa primeasca compensatii pentru prejudiciul ce-l  suporta in urma pierderii comertului. Deci, sistemul comercial multilateral constituie o incercare a guvernelor de a asigura un anturaj stabil si previzibil.[8]

g)                  Instituirea angajamentului tarilor-parti de a negocia pe plan multilateral reducerea si eliminarea taxelor vamale si a altor obstacole  din calea comertului international. Tarilor li se cere ca, ori de cite ori este posibil, sa reduca sau sa elimine protectia productiei interne, prin reducerea taxelor vamale si inlaturarea celorlalte bariere din calea comertului. Taxele vamale astfel reduse sunt consolidate impotriva unor majorari posibile si sunt cuprinse in listele nationale ale tarilor membri.

h)                 Incurajarea reformei de dezvoltare si reformei economice. Este bine cunoscut faptul ca sistemul OMC contribuie la dezvoltare. Tarile mai putin dezvoltate au nevoie de flexibilitate pe parcursul perioadei cind acestea incearca sa implementeze acordurile. Iar acordurile, ca atare, au mostenit prevederile anterioare ale GATT, care permit acordarea unei asistente speciale si a unor concesiuni comerciale tarilor in curs de dezvoltare. [9]

                                Abateri de la principii:

 

Atit prin textul Acordului, cit si prin activitatea desfasurata de la infiintare si pina in prezent, GATT a admis unele adaptari si modificari de reguli si principii, pe calea indirecta a exceptiilor, impuse de evolutia conjuncturii comerciale internationale si, mai ales , de evolutia relatiilor politice dintre statele participante:

a)   Admiterea crearii de zone de comert liber si de uniuni vamale. Aceasta masura a diminuat importanta clauzei natiunii celei mai favorizate. Tarile dintr-o regiune pot constitui un acord de comert liber, care nu se va aplica fata de bunurile provenite  din tari ce nu fac parte din grupul dat. Astfel, s-a ajuns ca tratamentul aplicat in relatiile comerciale dintre tarile Uniunii Europene sa nu poata fi aplicat in relatia tarilor apartinind acestei grupari regionale cu tarile extracomunitare.

b)     Instituirea sistemului generalizat de preferinte vamale in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, pe baza de nereprocitate. Acest sistem s-a dovedit a fi pozitiv asupra promovarii exportului tarilor in curs de dezvoltare catre tarile dezvoltate. Obiectivul SGP  consta in facilitarea diversificarii productiei in tarile in curs de dezvoltare, intensificarea procesului de industrializare si sporirea incasarilor din export. SGP vamale consta in acordarea  de catre tarile donatoare (tarile dezvoltate) scutire integrala sau partiala de taxe vamale la importul de produse manufacturate provenind din tarile beneficiare de preferinte. Acordarea de preferinte vamale este efectuat in mod unilateral, ele nu constituie obiectul negocierii. Desigur ca nu se poate trece cu vederea faptul ca tarile dezvoltate au acceptat acest sistem preferential nu numai din dorinta de a sprijini tarile in curs de dezvoltare in efortul lor de achizitionare  de mijloace valutare de plata, dar si din interese proprii, daca se tine seama ca in structura exportului tarilor in curs de dezvoltare predomina materiile prime minerale si alte produse de baza provenind din domeniul agricol, forestier, acvatic etc.[10]

Un sistem uniform de preferinte care sa fie aplicat in aceleasi conditii de catre toate tarile dezvoltate n-a fost adoptat, dar s-au aplicat scheme individuale de preferinte care difera de la o tara la alta.

c)      Acceptarea unui grad sporit de protectie in favoarea tarilor in curs de dezvoltare. S-a admis ca tarile membre in curs de dezvoltare sa poata sa-si protejeze  economia nationala fata de concurenta straina prin instituire de taxe vamale protectioniste adecvate, precum si pe calea introducerii altor masuri protectioniste.[11]

1.3.         Structura institutionala a Organizatiei Mondiale a Comertului

Organul suprem din cadrul OMC, responsabil pentru luarea deciziilor este Conferinta Ministeriala, care se reuneste la fiecare doi ani. Ea va exercita  functiile OMC si va lua masuri necesare in acest scop. Ea va fi abilitata  sa ia decizii cu privire la toate aspectele tinind de orice Acord  comercial multilateral daca un Membru solicita aceasta[12]. De la infiintarea OMC au avut loc patru Conferinte Ministeriale :

    Singapore  (1996) – in cadrul acestei Conferinte au fost examinate evolutiile in cadrul comertului international precum si problemele si aspectele de implementare a diverselor Acorduri OMC. Ministrii tarilor participante au decis includerea in programul de lucru al OMC sase noi subiecte care au impact asupra dezvoltarii comertului international, si anume:

-        comertul si mediul inconjurator;

-        comertul si politica concurentei;

-        facilitarea comertului;

-        transparenta achizitiilor guvernamentale;

-        comertul electronic;

-        comertul si investitiile.

Referitor la ultimul domeniu mentionat, investitiile au fost permanent in atentia OMC.  Astfel, GATS a stabilit o serie de standarde privind prezenta unui furnizor de servicii in alta tara membra GATS, iar acordul TRIPS abordeaza aspecte legate de conditiile ce se pot impune unui investitor de tara gazda. Acest ansamblu de masuri se dovedeste a fi nesatisfacator in ceea ce priveste realizarea si protejarea investitiilor straine. OMC poate constitui un instrument util in rezolvarea acestor probleme, prin faptul ca este o institutie cu vocatie universala, precum si prin relatia indisolubila existenta intre comertul mondial si fluxurile de investitii straine.[13]

2.       Geneva (1998) – Conferinta Ministeriala de la Geneva a autorizat Consiliul General al OMC sa stabileasca un program de activitati si negocieri ulterioare in cadrul OMC luind in consideratie si alte citeva aspecte importante:

-         problemele aparute in urma implimentarii Acordurilor OMC;

-         prevederile agendei incorporate in diferite Acorduri;

-        de a face o retrospectiva a evolutiei comertului international.

La Geneva a fost instituit un Grup de Lucru pentru studierea problemei ce tine de interactiunea dintre comert si politica concurentiala in cadrul OMC. Grupul de Lucru creat, incepind din anul 1999, examineaza in special trei probleme relevante:

-        pertinenta pentru politica concurentiala la principiile fundamentale ale OMC ( tratamentul national, transparenta, clauza natiunii cele mai favorizate );

-        cooperarea intre tarile membre in domeniul cooperarii tehnice;

-        contributia politicii concurentiale la realizarea obiectivelor OMC.[14]

3.      Seattle (1999) – la Seattle ministrii si-au propus ca scop lansarea unei noi runde de negocieri dedicata reducerii de mai departe a barierelor in calea comertului. Cu toate ca Consiliul General al OMC a stabilit programul de lucru cu mult inainte de inceperea Conferintei, din pacate aceasta nu s-a soldat cu succes.

4.    Doha (2001) – Conferinta Ministeriala de la Doha poate fi considerata un succes atit pentru tarile membre cit si pentru OMC. S-a depus o munca enorma atit de Secretariatul OMC, cit si de tara gazda. In acest sens trebuie sa retinem trei evenimente importante care s-au derulat la Doha:

-        au fost obtinute rezultate excelente in cea ce tine de Acordul TRIPS (s-au dus negocieri in vederea crearii unui sistem multilateral de notificari si inregistrare a indicatiilor geografice a pentru vin si bauturi spirtoase, in conf. Cu art. 23.4 al TRIPS etc);

-       s-au obtinut rezultate semnificative in domeniul agriculturii (principalul subiect in acest domeniu a fost sprijinul producatorilor interni si promovarea exportului, tot aici au fost propuse negocieri de extindere a accesului pe piata, reducerea tuturor formelor de subventionare a exportului, reducerea sprijinului intern ce afecteaza negativ comertul, etc);

-        aderarea Chinei si a Taiwanului la OMC (China a devenit cea de-a 143 tara membra a OMC dupa 15 ani de negocieri. Pe 12 noiembrie ,2001, cu o zi dupa semnarea  Protocolului de Aderare a Chinei la OMC, Taiwan-ul, tara rivala Chinei, a devenit formal cea de-a 144-a membra a OMC).

 La Conferinta Ministeriala de la Doha s-au dus dezbateri si negocieri si-n alte domenii ca: securitatea alimentara si protectia sanatatii; comertul cu servicii; comertul electronic; domeniul investitiilor; problemele cu care se confrunta tarile in curs de dezvoltare in implementarea acordurilor curente ale OMC, etc.

Dupa sase zile de negocieri, pe 14 noiembrie, ministrii au aprobat o Declaratie privind lansarea noilor negocieri comerciale multilaterale.  Programul stabileste trei ani de negocieri care vor fi finalizate in 2005, acoperind diferite domenii care vor viza comertul international, in special agricultura, serviciile, tarifele industriale, investitiile, etc.[15]

Declaratia Ministeriala de la Doha prevede infiintarea de catre membrii OMC a Comitetului de Negocieri Comerciale (CNC) pina la data de 31 ianuarie 2002.  CNC este condus  ex officio de Directorul General al OMC, fiind sub autoritatea si supravegherea Consiliului General. Se reuneste o data in fiecare 2-3 luni. Prima intrunire a Comitetului a avut loc in perioada 28 ianuarie – 1 februarie la care s-au luat decizii de ordin organizational.

CNC a fost creat cu scopul de a monitoriza toate intilnirile de negociere a conditiilor de aderare la OMC a statelor candidate, precum si de a decide care Grupuri de Lucru din cadrul OMC se vor ocupa cu implementarea prevederilor paragrafului 12 al Declaratiei de la Doha.

Comitetul de Negocieri Comerciale si Grupurile de Lucru nu sunt structuri paralele. Consiliul General ramine a fi responsabil pentru intregul program negociat in cadrul Conferintei Ministeriale de la Doha, precum si pentru pregatirile pentru Conferintele Minesteriale care vor avea loc in viitor. A cincea Conferinta Ministeriala se va desfasura in 2003 in Mexic.[16]

Consiliul General este cel mai inalt organ de luare a deciziilor din cadrul OMC, sediul sau aflindu-se la Geneva. El este compus din reprezentantii ai tuturor guvernelor membre si are autoritatea de a actiona in numele Conferintei Ministeriale a OMC in perioadele dintre reuniunile acesteia, trimitindu-le in mod direct rapoarte. Este, de asemenea, responsabil pentru examinarea politicilor comerciale ale tarilor membre, pe baza rapoartelor pregatite de Secretariatul OMC. Consiliul General este asistat in activitatea sa de:[17]

1.                  Consiliul pentru Comertul cu bunuri, care supravegheaza implementarea si functionarea GATT 1994 si a acordurilor conexe.

2.                  Consiliul pentru comertul cu Servicii, care supravegheaza implementarea si functionarea GATS;

3.                  Consiliul pentru TRIPS, care supravegheaza functionarea acordului TRIPS.

De asemenea, Consiliul General se intruneste ca Organ de Reglementare a Diferendelor (DSB), pentru a exercita functiile stabilite in Memorandumul de Acord privind Reglementarea diferendelor.

Consiliul General se mai poate intruni si pentru a examina politicile si practicile comerciale ale membrilor in calitate de Organ de Examinare a Politicilor Comerciale, asa cum este prevazut in Mecanismele de Revizuire a Politicilor Comerciale.[18]

In prezent, Consiliul General este condus de Stuart Harbinson.

Comitete si alte organe subsidiare: Prin Acordul OMC au fost constituite: Comitetul pentru Comert si Dezvoltare ; Comitetul pentru restrictii din motive de balanta de plati, Comitetul pentru Buget, Finante si Aderare. Consiliul General al OMC a constituit alte doua comitete care se raporteaza la el: Comitetul pentru Comert si Mediu si Comitetul pentru Acordurile Comerciale  Regionale.

OMC dispune de un Secretariat, condus de un director general, care este asistat de trei directori generali adjuncti. Conferinta Ministeriala numeste Directorul General pe o perioada de 4 ani si adopta regulile referitoare la puterile, atributiile, conditiile de lucru si durata mandatului. Secretariatul OMC are un personal de 500 de angajati, de nationalitati diferite. In indeplinirea sarcinilor lor, atit Directorul General, cit si personalului OMC li se solicita ”sa  nu ceara sau sa accepte nici un fel de instructiuni de la vre-un Guvern sau de la vre-o Autoritate din afara  OMC”,  mentinindu-se astfel caracterul international al Secretariatului.[19] In prezent, Director General este Mike Moore.

Votarea.  Acordul stipuleaza ca OMC va continua practica GATT a luarii deciziilor prin consens. Se considera ca s-a ajuns la consens , atunci cind in momentul luarii unei decizii, nici o tara membra nu se opune adoptarii ei. Cind consensul nu este posibil, Acordul prevede luarea deciziei cu majoritatea de voturi, fiecare stat avind un singur vot. Exista, totusi, citeva cazuri in care cerintele speciale de votare sunt prescrise:

a)                  interpretarea prevederilor oricaruia dintre Acorduri cere o majoritate de  ¾ din voturi (Acordul OMC, Art. 9:2);

b)                 amendamentele cer, in general, o majoritate de 2/3, totusi amendamentele la : Prevederile din Acordul OMC cu privire la amendamentele si luarea deciziilor, Prevederile MFN din GATT 1994, GATS, si acordul TRIPS – pot fi adoptate numai cu acordul tuturor membrilor (Acordul OMC, Art. X:1,2);

c)                  cererile depuse de catre o tara membra pentru a deroga temporar de la  obligatiile sale de membru OMC; cer o majoritate de ¾ (Acordul OMC,Art.IX:2).[20]

Initierea amendamentelor poate fi facuta de orice membru al OMC, sau de Consiliul care gestioneaza un acord multilateral, care trebuie apoi inaintate Conferintei Ministeriale. Aceasta supune amendamentele respective spre decizie  prin consens a membrilor intr-un interval de 90 de zile.[21]

Deciziile in domeniul relatiilor comerciale sau in stabilirea proiectelor de investitii sint influentate de o multitudine de factori. In orice caz, stabilitatea, transparenta cadrului economic, politic, juridic si institutional dintr-o tara pot crea un climat favorabil  atragerii investitiilor straine directe. Practica a demonstrat ca masurile luate de guverne in domeniul investitiilor straine directe sunt adesea influentate de traditii, structuri economice si administrative, orientari politice. Dar, diversitatea de masuri politice si administrative ce reglementeaza domeniul investitiilor straine directe fac, de multe ori , foarte dificila luarea unei decizii de catre potentialul investitor strain. Aceste aspecte pot fi reglementate prin acorduri bilaterale de garantare a investitiilor.

Uniunea Europeana sprijina activitatea unui grup de lucru al OMC in domeniul comertului si investitiilor, solicitind si corelarea cu activitatile care se desfasoara in cadrul altor institutii, in special UNCTAD.

4. Beneficiile sistemului comercial OMC

OMC si sistemul sau comercial  ofera multiple beneficii, unele bine cunoscute, altele – mai putin evidente. Obiectivul acestui sistem bazat pe reguli este de a asigura ca pietele ramin deschise si de a evita intreruperea acestui acces prin impunerea brusca si arbitrara a unor restrictii asupra importurilor.

Intr-un numar de tari in curs de dezvoltare, comunitatile de afaceri continua totusi sa nu constientizeze pe deplin avantajele sistemului comercial OMC. Cu toate acestea, acest sistem juridic nu numai ca ofera beneficii producatorilor industriali si  intreprinderilor, dar si creeaza drepturi in favoarea lor[22]. Daca ar fi sa sistematizam aceste beneficii, atunci ele ar putea fi prezentate astfel:

a)                  Sistemul contribuie la mentinerea pacii internationale.

In particular, pacea este un rezultat al aplicarii celor mai importante principii ale sistemului comercial.

b)                  Sistemul permite solutionarea constructiva a diferendelor.

Sistemul OMC ofera modalitati eficiente de rezolvare pasnica si constructiva a diferendelor aferente activitatii comerciale. Mai mult comert inseamna mai multe eventualitati de aparitie a diferendelor. Faptul ca tarile pot apela la OMC pentru a-si reglementa diferendele, contribuie substantial la diminuarea tensiunilor internationale din sfera comerciala.

c)                   Comertul stimuleaza cresterea economica.

Comertul este potentialul de a crea locuri de munca. Practica arata ca diminuarea numarului obstacolelor comerciale influenteaza pozitiv asupra numarului locurilor de munca. O politica bine gindita inlesneste solutionarea problemelor de angajare in cimpul muncii, rezultatul final fiind mai bun anume in conditii mai libere de comert.

d)                  Comertul liber reduce cheltuelile de trai.

Exista o multime de studii cu privire la impactul dintre protectionism si comertul liber. Protectionismul este scump, el intotdeauna ridica preturile. Sistemul OMC are ca scop reducerea barierelor comerciale prin intermediul regulilor convenite de comun acord si se bazeaza pe principiul nediscriminarii. Rezultatul – reducerea costurilor de producere si reducerea preturilor la marfuri finite si la servicii.[23]

e)                   Comertul sporeste veniturile.

Analizele si estimarile impactului Rundei Uruguay (deci a formarii OMC), sau ale crearii pietei comune a UE, au demonstrat ca aceste procese s-au soldat cu venituri suplimentare considerabile, ceea ce a impulsionat serios procesele de dezvoltare economica. Comertul comporta provocari si unele riscuri – producatorii interni trebuie sa ofere produse de aceeasi calitate cu cele importate, insa nu toti reusesc. Dar faptul ca exista venituri suplimentare, inseamna ca exista resurse pentru ca guvernele sa poata redistribui beneficiile disponibile, spre exemplu, pentru a ajuta agentii economici sa devina mai competitivi.

f)                   Sistemul incurajeaza guvernarea buna.

Deseori guvernele folosesc cadrul OMC in calitate de restrictie interna utila la elaborarea politicilor economice, argumentind, ca “nu putem proceda astfel, deoarece acest fapt vine in contradictie cu prevederile acordurilor OMC”. Pentru afaceri, asumarea acestor angajamente inseamna o mai mare certitudine si claritate in conditiile de comert; pentru guverne aceasta inseamna mai multa disciplina si corectitudine.[24]

4.  Beneficiile pentru exportatorii de bunuri si servicii

1.                  Securitatea accesului. In comertul cu bunuri, aproape toate taxele vamale ale tarilor dezvoltate si o proportie mare a celor in curs de dezvoltare au fost consolidate  in cadrul OMC impotriva cresterilor. Consolidarea asigura faptul ca accesul imbunatatit pe piata, obtinute prin reduceri tarifare incluse in listele de concesii ale fiecarei tari sa nu fie intrerupt prin cresteri bruste ale taxelor sau impunerea altor restrictii de catre tarile importatoare. In domeniul serviciilor, tarile si-au luat angajamente de a nu restrictiona accesul produselor din domeniul serviciilor peste conditiile si limitarile specificate in listele lor nationale.

2.                  Stabilitatea accesului. Sistemul asigura, de asemenea, stabilitatea accesului pe pietele de export, solicitind tuturor tarilor sa aplice un set de reguli uniform, elaborat in cadrul diverselor acorduri. Tarile au obligatia de a asigura conformitatea cu prevederile acordurilor pertinente a regulilor privind determinarea valorii in vama, inspectarea produselor in vederea stabilirii conformitatii cu standardele obligatorii de calitate sau eliberarea licentelor de import.

 

4.2.  Beneficiile pentru importatorii de materii prime

 

Adeseori intreprinderile sunt obligate sa achizitioneze din import materii prime, produse intermediare si servicii necesare productiei de export. Regula de baza care cere ca exporturile sa fie permise, fara restrictii suplimentare, dupa plata taxelor si obligatia de a asigura conformitatea celorlalte reguli nationale, aplicate la frontiere cu reguli uniforme din cadrul Acordurilor, faciliteaza importurile. Ele acorda industriilor exportatoare o anumita garantie ca isi procura cele necesare fara intirzieri si la costuri competitive. In plus, consolidarile tarifare servesc la asigurarea importatorilor ca costurile de import nu vor fi marite prin impunerea unor taxe vamale mai mari.[25]

 



[1] Lupascu Liuba. Observatorul Economic , Nr 3 , martie2001, p.22.

[2] Samuelson  Alain.  «  Relations Commerciales Internationales » , ed. II-nd, Paris, 1997, p.56.

[3] Burnete Sorin.  “Comert International. Teorii.Modele. Politici,”,ed. Economica ,1999, p.208.

[4] I.Stoian.E.Dragne, « Comert International. Tehnici si proceduri. » , vol.I ,ed. Caraiman 1997, p.499.

[5] “Sistemul Comercial Mondial” , Ghid pentru intreprinderi, Centrul de Comert International UNCTAD/OMC si Secretariatul Commonwealth, p.8.

[6] “Comertul Viitorului”, elaborata si publicata de OMC,editia a 2 revazuta ,1999, p.7.

[7] Radu G. “Drept Vamal Comunitar”, Proiectul  „Implimentarea Acordului de Parteneriat si Cooperare  RM-UE” Chisinau, 2001, p.90.

[8] “Comertul Viitorului” , elaborata si publicata de OMC, ed. a doua revazuta 1999, p. 8.

[9] Michalet Ch. A. “Les conditions du developpement du tiers monde et L’organisation Mondiale du Commerce”, Les editions Rochevignes, Paris, 1999, p.72.

[10]  Афдокушин E.Ф.  «Международные Економические Отношения»,  ,,Юристь,, Москва 2001, стр 95.

[11] I. Stoian ,E Dragne.  “Comert International. Tehnici si proceduri.” Vol.I , Ed. Caraiman 1997, p.496.

[12] Булатова  A.С.  «Мировая Економика»,  Изд. Юристь,  Москва 2000, стр.346.

[13] Mansfield. E. “World Trade Organisation”, Facts and Policies, INC. White Lains, New York , 1999, p. 103.

[14]Andronic. A. “ Din istoria Conferintelor Minesteriale de pina acum “ , “Buletin de Informare privind OMC in RM” ; nr. 10(34) noiembrie, 2001, p. 4.

[15] Panurco Ineta . « Agricultura : negocieri curente si implimentarea. », “Buletin de Informare privind OMC in RM” ; nr. 10(34) noiembrie, 2001, p. 4.

[16] www.wto.org

[17] Acordul de la Marrakesh privind constituirea OMC , Art. 4 :5.

[18] www.wto.org

[19] Acordul de la Marrakesh privind constituirea OMC , Art. 4 :1.

[20]  “Sistemul Comercial Mondial” , Ghid pentru intreprinderi, Centrul de Comert International UNCTAD/OMC si Secretariatul Commonwealth, p.43.

[21] Michalet Ch. A. “Les conditions du developpement du tiers monde et l’Organisation Mondiale du Commerce”, édition Rochevignes, Paris, 1999, p.75.

[22]  World Trade Organisation, “Trading in to the Future”, 2 edition revised, Geneve, 1999, p. 12.

[23] Accession to the World Trade Organisation: The process and Issues. Informal paper prepared by UNCTAD Secretatiat.p.10

[24] Moldova si Integrarea Europeana. Institutul de Politici Publice; Ed. International.2001, p.170

[25]   “Sistemul Comercial Mondial” , Ghid pentru intreprinderi, Centrul de Comert International UNCTAD/OMC si Secretariatul Commonwealth, p.23.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 350
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved