1. Explica
ce inseamna „goblen” si care este istoria lui.
Goblenul este descris ca
fiind o tapiserie. La randul ei, tapiseria este definita ca o lucrare de arta
efectuata cu masina sau manual, in care desenul rezulta chiar din armatura ei,
si care este destinata impodobirii interioarelor. Tapiseria goblenului este
diferita de alte forme de tesatura tip desen, prin aceea ca o ata nu este
folosita pe intreaga intindere a panzei, exceptand unele accidente de design.
Fiecare punct este tesut cu ata de culoare corespunzatoare, conform modelului
de pe panza sau diagrama.
Tapiseria este
cunoscuta din Evul Mediu, dar a atins culmile gloriei in timpul Renasterii,
cand manufacturile franceze Gobelins si Aubusson au devenit centre de
referinta in Europa.
Dupa cum s-a observat
deja, goblenul este denumit astfel dupa produsele manufacturii
Gobelins, un vestit centru de
arta decorativa, infiintat in apropierea Parisului de catre fratii Jean si
Philibert Gobelin. Manufactura Gobelins se dezvolta incepand din secolul al
XVII-lea, avand mai intai la baza ateliere in care lucrau maestri flamanzi.
In a doua jumatate a
secolului al XVII-lea, la sugestia ministrului Colbert, atelierele Gobelins au capatat
denumirea de „Manufactura regala”
si au fost puse sub conducerea primului pictor al curtii, Charles Le Brun.
Tapiseriile acestei
manufacturi se executau dupa cartoanele-proiect ale unor artisti celebri,
precum si ale unor artisti specializati in pictura decorativa: Mignard,
Watteau, François Boucher, Raffaeli, Monet. Pentru tapiseriile de Gobelins se
utilizau subiecte mitologice si istorice, peisaje si motive vegetale stilizate,
se transpuneau tablouri celebre sau proiecte originale cu caracter decorativ.
Acum, atelierele sunt
cunoscute sub denumirea de „Manufactura
Nationala Gobelins”.
De-a lungul timpului,
pictori celebri si-au adus contributia la calitatea si rafinamentul tapiseriei
cusute. Cativa dintre acestia sunt: Rubens, Guido Reni, Goya.
In tapiseria vestica,
desenele de tip medieval sau desenele pregatitoare erau de obicei schitate si
colorate de catre un pictor pe o panza groasa de aceeasi dimensiune cu cea a
tapiseriei ce urma sa fie realizata. La sfarsitul secolului al XV-lea, lucratorul
cosea direct dupa un model, cel mai adesea dupa o pictura. El nu copia o
diagrama, ci folosea chiar munca originala a pictorului.
Astazi, goblenul
reprezinta o varianta a vechiului goblen, fiind realizat cu unelte si materiale
diferite, alese sa simplifice lucrul cu acul. Se reprezinta astfel scene
pastorale, flori, animale, obiecte decorative, ghirlande, motive geometrice
ornamentale, scene biblice etc.
2. Enumera
materialele necesare realizarii unui goblen.
Materialele si
uneltele necesare realizarii unui goblen sunt urmatoarele:
-
panza;
-
diagrama;
-
gherghef;
-
pioneze;
-
ac;
-
ata;
-
foarfece.
In afara de acestea, daca
te hotarasti sa nu duci goblenul la inramat la un atelier specializat, ci sa
faci tu lucrul acesta, ai nevoie si de urmatoarele:
-
rama – trebuie sa aiba aceeasi
dimensiune cu goblenul; daca vrei sa-i pui si paspartú, rama trebuie sa fie mai
mare;
-
sticla de geam – este folosita
pentru protejarea goblenului;
-
carton – este folosit pentru
paspartú, care este o banda de 2,5-3 cm latime ce inconjoara goblenul;
-
rigla si creion – sunt necesare
pentru masurarea goblenului si confectionarea paspartuului;
-
placaj – de aceeasi marime cu
bucata de sticla; se asaza pe spatele goblenului;
-
cuie mici (tinte) – pentru ca
sticla, goblenul si placajul sa nu se miste si sa nu cada din rama, se fixeaza
de aceasta cu cateva cuisoare pe fiecare latura;
-
ciocan – pentru baterea cuielor;
-
agatatoare pentru rama – trebuie
sa fie metalica; cea mai buna este cea care se fixeaza de rama cu doua
cuisoare.
Inramarea goblenului
este prezentata mai pe larg in cadrul cerintei 6.
Panza
Panza, suportul textil pe care se coase, are o tesatura
rara, realizata din fir de bumbac rezistent. Atat bateala cat si urzeala au
grosimi identice si formeaza o retea de patrate regulate. Intre grosimea
firelor si interspatii exista un raport de regularitate. Panza este tratata
special pentru a capata o rezistenta deosebita si pentru a nu permite firelor sa
„migreze” in interspatii. In ultima faza din procesul de obtinere a panzei,
aceasta este uscata la cald pe niste rame speciale, pentru a nu se deforma.
Pe panza se practica
un caroiaj, din zece in zece fire, cu un fir de bumbac de o alta culoare decat
cea a panzei. Acesta usureaza munca lucratorului, deoarece acelasi gen de
caroiaj se regaseste si pe diagrama.
Densitatea si
culoarea panzei reprezinta elemente importante pentru sanatatea ochilor lucratorilor
de goblen. Cea mai buna este panza cu densitatea medie de 10x10 ochiuri pe cm2,
numita si panza „tip A”. Al doilea tip de panza, mai putin utilizat, este
panza „tip B”, a carei densitate este de 8x8 ochiuri pe cm2.
In ceea ce priveste
culoarea, se stie ca albul este obositor pentru ochi. Din acest motiv, cea mai
potrivita este panza de goblen in nuanta de bej.
Diagrama
Diagrama, sau schema modelului, este indispensabila
in realizarea goblenului. De fapt, diagrama reprezinta tabloul redat prin
simboluri. Pe toata durata lucrului, diagrama trebuie urmarita pas cu pas.
Simbolurile de pe diagrama se regasesc pe cartela de culori, unde este indicata
culoarea atei cu care se va lucra.
Diagrama este o plansa
caroiata in mod egal pe verticala si pe orizontala. Din zece in zece puncte,
caroiajul este ingrosat si marcat pe margine prin numere. La modelele mari,
diagrama este impartita in file A3 sau A4. Pentru asamblarea ei, este
suficient sa se urmareasca numerotarea de pe marginea fiecarei file, precum si
schema care o insoteste intotdeauna.
In prezent,
diagramele sunt realizate pe computer.
Ghergheful
Ghergheful este o rama (cadru) de lemn. La alegerea lui
trebuie sa se tina cont de dimensiunea panzei. Nu se va utiliza un gherghef mai
mic decat panza, pentru ca, in acest caz, va fi necesar sa se desprinda de mai
multe ori lucrarea de pe el, ceea ce duce la deteriorarea unei parti din
lucrare.
Un gherghef neadecvat
poate duce si la deformarea panzei. In aceasta situatie, nimic nu va mai salva
munca depusa, caci in momentul inramarii tabloului, o anumita parte din
punctele cusute va fi acoperita de rama, iar imaginea in sine va fi trunchiata.
Daca folosesti un gherghef
din lemn, prinde panza de el cu pioneze. Cel mai bine ar fi ca pionezele sa fie
foarte dese, pentru a nu permite panzei sa cedeze din stransoare.
In timpul lucrului,
se poate vedea uneori urzeala panzei, dar, in momentul eliberarii panzei de pe
gherghef, aceasta se va strange si ata va acoperi perfect urzeala, realizandu-se
aspectul de pictura.
Exista mai multe
tipuri de gherghefuri. Unele sunt fixe, altele pot fi reglate in functie de
marimea panzei. De asemenea, pot avea diferite forme: rotunde, ovale,
dreptunghiulare.
Este indicat ca inainte
de a monta panza pe gherghef, sa-i surfilezi marginile, pentru ca acestea sa nu
se destrame.
Acul
Acul cu care cosi
trebuie fie subtire, sa aiba o lungime potrivita, iar orificiul lui sa permita
patrunderea cu usurinta a numarului de fire cu care se lucreaza. Varful acului
nu trebuie sa fie foarte ascutit. Cel mai potrivit este acul pentru canavá,
care indeplineste aceste cerinte.
Ata
Pentru coaserea goblenului se foloseste ata muliné, din
bumbac 100%, mercerizat (firul are aceeasi grosime pe toata lungimea lui). Mulineul
este format din sase fire. In functie de structura panzei, din cele sase fire,
se separa doua sau trei.
Pentru usurarea
muncii, ata este infasurata pe bucati de carton de forma speciala (numite „cartele”),
unde, in dreptul fiecarei culori, sunt tiparite simbolurile care se regasesc si
pe diagrama. Deci, simbolurile de pe cartela si diagrama indica ata care
trebuie utilizata pentru a reda o anumita culoare in tablou.
Foarfecele
Pentru taiat ata si
pentru scoaterea firelor care au fost cusute gresit, ai nevoie de un foarfece
mic, cu lame subtiri si bine ascutite la varf. Unele foarfece au lamele
curbate, ceea ce ajuta la taierea firelor. Pentru ca foarfecele sa nu se
toceasca, foloseste-l doar pentru a taia panza sau ata si nu pentru taierea
hartiei sau a altor materiale.
3. Cum
se lucreaza goblenul?
In continuare sunt
redate cateva instructiuni cu privire la modul in care se lucreaza goblenul:
1. Mainile trebuie sa
fie curate in momentul inceperii lucrului. Chiar si pe parcurs, daca simti ca
palmele ti s-au umezit, spala-te pe maini, pentru a indeparta grasimea ce poate
murdari materialul.
2. Inainte de a
incepe lucrul, marcheaza pe panza, cu un fir de ata, pozitia goblenului. Ai
grija ca acesta sa fie situat chiar in centrul panzei. Pentru a gasi centrul
materialului, trebuie sa-l indoi in patru. Centrul este punctul unde cele patru
cute se intersecteaza. Stabileste centrul diagramei, fara a o indoi. Numara de
la punctul central al materialului, acelasi numar de puncte care exista si pe
diagrama atat orizontal, cat si vertical. Traseaza cu ajutorul firului de ata
limitele goblenului. Pe panza ai acum un patrulater in care va fi cusut
goblenul.
Atat pe lungime, cat
si latime, de o parte si de alta a modelului, trebuie sa ramana rezerve egale
de panza. Acest lucru este necesar pentru ca, dupa coasere, goblenul sa poata
fi inramat. Nu uita ca la sfarsit, dupa ce ai terminat de cusut goblenul, sa
indepartezi firul de ata.
3. Fixeaza panza pe gherghef,
cu ajutorul pionezelor. Este un punct important, deoarece de aceasta depinde
cum va arata goblenul cand va fi terminat. Panza trebuie sa fie foarte bine intinsa.
Daca pe parcursul coaserii panza se slabeste, trebuie sa o intinzi din nou.
4. Familiarizeaza-te
cu diagrama. Stabileste culoarea ce va fi folosita pentru fiecare simbol. De
obicei, fiecare culoare a firului este reprezentat printr-un numar (cod) care
difera de la un producator la altul.
5. Stabileste numarul
potrivit de fire cu care vei lucra, astfel incat acestea sa acopere bine
tesatura. Foloseste doua sau trei fire, in functie de desimea panzei si de
punctul de coasere. De obicei, la seturile-goblen cumparate, este mentionat
numarul de fire cu care trebuie sa se coasa.
6. Fiecare semn din
schita reprezinta o singura impunsatura pe panza, peste un fir de tesatura, in
sus. Coase toate punctele in aceeasi directie.
7. Nu incepe prin a
innoda firul la capat. Prinde capatul liber al firului pe dosul materialului,
fixandu-l cu primele doua sau trei puncte de coasere. Cand firul din ac este
prea scurt, sau ai terminat de cusut cu acea nuanta, coboara cu acul pe dosul
materialului, apoi trece acul pe sub cateva cusaturi. Taie firul cat mai
aproape de material, avand grija sa nu tai materialul sau vreun punct cusut. Nu
face noduri la inceput sau la sfarsit, deoarece se imprima la calcare si strica
suprafata neteda a goblenului.
8. Este de preferat
sa incepi lucrul folosind culori inchise si sa le lasi pe cele deschise la urma,
deoarece culorile deschise se murdaresc mai usor.
9. Lucrul poate fi
inceput din orice margine, cu conditia sa se urmareasca o singura culoare pana
la terminarea atei din ac. Urmeaza drumul cel mai scurt de la un semn la altul,
pentru a evita atat pasii mari care strica aspectul broderiei, cat si risipa de
ata.
10. Nu lucra cu mai
multe culori in acelasi timp, in cadrul unui patrat de 100 de ochiuri, pentru
ca aceasta duce la ingreunarea lucrului si la un aspect urat al tapiseriei,
atat pe fata, cat si pe dos.
11. Daca ata este rasucita
datorita lucrului, lasa acul sa cada liber, permitand atei sa revina la normal.
12. Este bine ca,
atunci cand nu lucrezi, sa pastrezi goblenul intr-un saculet de panza sau
intr-o punga, pentru a evita murdarirea lui.
4. Care
sunt punctele de coasere pentru goblen?
Pentru a coase un
goblen se pot folosi doua puncte diferite de coasere: punctul clasic si punctul
norvegian.
Punctul clasic
Punctul clasic este cunoscut si
sub numele de „petit point” (punct mic) sau „punct frantuzesc”. Este cel mai
des folosit, deoarece este usor de realizat.
Se executa pe firul
orizontal al panzei, inaintand de la stanga spre dreapta, iar la intoarcere, de
la dreapta spre stanga.
Ai grija ca toate punctele
sa aiba aceeasi inclinatie.
Daca ghergheful este
mic, tine-l in mana stanga, iar cu mana dreapta executa punctul, impungand
panza, alternativ, de pe fata pe dos si de pe dos pe fata, fara a intoarce
ghergheful.
Daca
ghergheful este mare, trebuie sa-l sprijini pe masa sau, mai bine, prinde-l de
un suport. In acest caz, vei avea ambele maini disponibile pentru a lucra, iar
punctul va fi mult mai usor si mai rapid de lucrat, deoarece vei tine mana
dreapta in dosul lucrului si vei executa toate impunsaturile de pe dos pe fata,
iar cu mana stanga deasupra lucrului, vei executa impunsaturile de pe fata pe
dos.
Dosul goblenului se
deosebeste de fata doar prin inclinatia inversa a punctului.
Pe panza „tip A”, punctul
clasic se coase cu firul in doua sau cu doua fire dintre cele sase, iar pe
panza „tip B”, cu trei fire.
Punctul norvegian
Punctul de goblen
norvegian se realizeaza pe panza „tip A” (100 ochiuri/cm2) cu firul in
trei, iar pe cea „tip B”, cu un numar mai mare de fire.
Punctul norvegian
este format din doua impunsaturi alaturate peste doua fire de panza in sus,
totdeauna de la dreapta la stanga. Pe fata materialului punctul va fi inclinat
spre dreapta, ca si pe dos, unde va avea o inclinatie mai mare.
Un punct norvegian
este echivalentul a patru puncte clasice lucrate in patrat.
Un
model proiectat pentru a fi cusut in punct clasic poate fi cusut in punct
norvegian, dar se va consuma mai mult fir si mai multa panza, deoarece goblenul
va deveni de patru ori mai mare (fiindca pentru fiecare semn de pe schita se
vor face doua impunsaturi).
Combinarea celor doua puncte
Un model de goblen se
poate coase si combinand cele doua tipuri de puncte. De regula, fata, mainile si
picioarele unei persoane se executa in punct mic (pentru a se putea cuprinde
toate detaliile), iar partea cea mai mare din goblen se executa cu punct
norvegian. In aceasta situatie, tabloul capata dimensiuni mai mari si are
detalii bine redate.
5. Coase
un goblen dupa diagrama si un goblen pictat.
Seturile pentru goblen
pot fi gasite in mercerii. In ele vei gasi o bucata de panza putin mai mare
decat dimensiunea goblenului, diagrama (care la goblenurile mari poate fi
formata din mai multe pagini), mulineuri vopsite pentru toate culorile necesare
modelului, o mica imagine color a goblenului in stadiul final si instructiuni
de coasere.
Goblenurile pictate
(imprimate) nu sunt insotite de diagrama, deoarece in timpul coaserii se
urmareste culoarea care este deja pictata pe panza.
6. Descrie etapele care trebuie urmate dupa
coaserea goblenului.
Dupa ce un goblen a
fost terminat, trebuie curatat, calcat, inramat si expus.
Curatarea si calcarea
Dupa terminarea lucrului,
indeparteaza panza de pe gherghef. Daca este cazul, spala usor goblenul in apa
calda cu putin detergent fin (este foarte bine daca folosesti un detergent
lichid). Spalarea goblenului duce la eliminarea tensiunilor acumulate in timpul
coaserii, la eliminarea murdariei si la inviorarea culorilor. Pentru a scapa de
surplusul de apa, ruleaza goblenul intr-un prosop si stoarce-l foarte usor.
Atentie! Atele
anumitor producatori se decoloreaza, asa ca verifica mai intai daca nu cumva
este interzisa spalarea goblenului. In acest caz, curata-l cu o substanta
chimica de curatat stofa sau tapiseria (preferabil, o substanta uscata).
In timpul uscarii,
goblenul trebuie sa fie bine intins. Cand este aproape uscat, se calca pe dos,
peste o panza din bumbac alba, subtire si curata. Daca nu ai tinut cont de
instructiuni si ai facut multe noduri, nu-l calca, pentru ca toate nodurile vor
iesi in evidenta pe fata materialului.
Inramarea si expunerea
Caracteristicile
ramei (latime, forma, elementele decorative, culoare) pot sa puna in evidenta caracteristicile
goblenului sau, dimpotriva, sa le umbreasca, modificandu-le.
Paspartuul este
necesar adesea pentru a crea un spatiu de respiratie, el facand tranzitia intre
goblen si rama. Latimea si culoarea lui trebuie sa fie in concordanta cu
tabloul.
Este foarte bine sa
incadrezi goblenul in sticla, deoarece aceasta il protejeaza de praf si fum.
Pentru inramare, ai
nevoie si de o bucata de placaj de marimea tabloului cusut.
Pentru inramarea si
expunerea goblenului se parcurg urmatorii pasi:
1. Placajul se asaza
pe dosul goblenului, iar marginile de rezerva ale panzei se pun in asa fel incat
sa se poata lipi pe placa. Ai grija ca liniile de tesatura si punctele de
coasere sa fie paralele cu rama, atat pe lungime, cat si pe latime.
2. Ia cu pensula cate
putin prenadez si traseaza cate o linie pe cele patru laturi ale rezervei de
panza.
3. Indoaie peste
placa si lipeste panza. Atata timp cat prenadezul de pe placa nu s-a uscat,
liniile de tesatura se pot corecta prin tragere daca nu sunt paralele cu rama.
4. Lasa prenadezul sa
se usuce inainte de a trece la pasul urmator.
5. Pune rama pe masa,
cu fata in jos.
6. Asaza prima data
bucata de sticla.
7. Peste ea, pune
paspartuul. Ai grija ca acesta sa nu fie prea lat, ca sa nu acopere puncte din
goblen. Pasul acesta nu este obligatoriu. In cazul in care nu folosesti paspartú,
sari peste el.
8. Asaza acum
goblenul lipit pe placaj, cu fata spre sticla.
9. Fixeaza toate
acestea de rama batand cateva cuisoare mici (2-4 de fiecare latura, in functie
de marimea goblenului).
10. Daca vrei sa nu
intre deloc praf, poti lipi deasupra, pe rama, o coala de hartie.
11. Intoarce rama
pentru a verifica pozitia goblenului in ea, deoarece acum trebuie sa prinzi
agatatoarea de latura de sus a ramei. Dupa ce ai vazut care este latura de sus,
intoarce rama din nou si masoara latura, facand un semn cu creionul la
jumatatea ei.
12. Prinde
agatatoarea chiar in dreptul acelui semn. Daca nu ai prins agatatoarea chiar la
jumatate, tabloul nu va sta drept pe perete, ci inclinat.
13. Agata goblenul pe
perete. Cauta un loc care sa nu fie expus direct la lumina soarelui, deoarece,
in timp, aceasta il poate decolora. Pozitioneaza goblenul aproximativ la
nivelul ochilor.
Pasii anteriori sunt
pentru cazul in care rama este de lemn. Daca rama este din plastic, este
posibil ca ea sa fie prevazuta cu dispozitive speciale de prindere si nu mai
este nevoie sa bati cuie. De asemenea, poate sa aiba si agatatoare. Totusi, daca
nu esti sigur cum trebuie sa procedezi, intreaba vanzatorul atunci cand cumperi
rama.
Sfat: cand mergi sa cumperi
rama, sa ai cu tine goblenul gata cusut, pentru ca vanzatorul sa-ti poata alege
rama de marimea cea mai potrivita. De asemenea, este bine sa te consulti cu el
si cu privire la paspartú.
