Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Cusaturi pe etamina - GOBLEN

confectii

+ Font mai mare | - Font mai mic

DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ACUL
ELEMENTE DE STRUCTURA MORFOLOGICA A FIBRELOR TEXTILE - FIBRELE DE BUMBAC, NATURALE ANIMALE
PROIECT tehnician designer vestimentar - Reprezentarea de modele vestimentare cu materiale adecvate prin raportarea la diferite date corporale
Cusaturi pe etamina - GOBLEN
Producerea si comercializarea vestimentatiei textile pentru femei
Rochii de mireasa - modele
PROIECTAREA TEHNOLOGICA A CARACTERISTICILOR FIRULUI SIMPLU
TEHNOLOGIA CONFECTIILOR DIN PIELE SI INLOCUITORI:PROIECTAREA CONSTRUCTIV -TEHNOLOGICA A UNUI PRODUS DE INCALTAMINTE TIP PANTOF CU DESTINATIA FEMEI IN
DOCUMENTATIA TEHNICA DE REALIZARE A FUSTEI CLASICE

TERMENI importanti pentru acest document

:


GOBLEN

 

1.     Explica ce inseamna „goblen” si care este istoria lui.

Goblenul este descris ca fiind o tapiserie. La randul ei, tapiseria este definita ca o lucrare de arta efectuata cu masina sau manual, in care desenul rezulta chiar din armatura ei, si care este destinata impodobirii interioarelor. Tapiseria goblenului este diferita de alte forme de tesatura tip desen, prin aceea ca o ata nu este folosita pe intreaga intindere a panzei, exceptand unele accidente de design. Fiecare punct este tesut cu ata de culoare corespunzatoare, conform modelului de pe panza sau diagrama.

Tapiseria este cunoscuta din Evul Mediu, dar a atins culmile gloriei in timpul Renasterii, cand manufacturile franceze Gobelins si Aubusson au devenit centre de referinta in Europa. 

Dupa cum s-a observat deja, goblenul este denumit astfel dupa produsele manufacturii Gobelins, un vestit centru de arta decorativa, infiintat in apropierea Parisului de catre fratii Jean si Philibert Gobelin. Manufactura Gobelins se dezvolta incepand din secolul al XVII-lea, avand mai intai la baza ateliere in care lucrau maestri flamanzi.

In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, la sugestia ministrului Colbert, atelierele Gobelins au capatat denumirea de „Manufactura regala” si au fost puse sub conducerea primului pictor al curtii, Charles Le Brun.

Tapiseriile acestei manufacturi se executau dupa cartoanele-proiect ale unor artisti celebri, precum si ale unor artisti specializati in pictura decorativa: Mignard, Watteau, François Boucher, Raffaeli, Monet. Pentru tapiseriile de Gobelins se utilizau subiecte mitologice si istorice, peisaje si motive vegetale stilizate, se transpuneau tablouri celebre sau proiecte originale cu caracter decorativ.

Acum, atelierele sunt cunoscute sub denumirea de „Manufactura Nationala Gobelins”.

De-a lungul timpului, pictori celebri si-au adus contributia la calitatea si rafinamentul tapiseriei cusute. Cativa dintre acestia sunt: Rubens, Guido Reni, Goya.

In tapiseria vestica, desenele de tip medieval sau desenele pregatitoare erau de obicei schitate si colorate de catre un pictor pe o panza groasa de aceeasi dimensiune cu cea a tapiseriei ce urma sa fie realizata. La sfarsitul secolului al XV-lea, lucratorul cosea direct dupa un model, cel mai adesea dupa o pictura. El nu copia o diagrama, ci folosea chiar munca originala a pictorului.

Astazi, goblenul reprezinta o varianta a vechiului goblen, fiind realizat cu unelte si materiale diferite, alese sa simplifice lucrul cu acul. Se reprezinta astfel scene pastorale, flori, animale, obiecte decorative, ghirlande, motive geometrice ornamentale, scene biblice etc.

2.  Enumera materialele necesare realizarii unui goblen.

Materialele si uneltele necesare realizarii unui goblen sunt urmatoarele:

-      panza;

-      diagrama;

-      gherghef;

-      pioneze;

-      ac;

-      ata;

-      foarfece.

In afara de acestea, daca te hotarasti sa nu duci goblenul la inramat la un atelier specializat, ci sa faci tu lucrul acesta, ai nevoie si de urmatoarele:

-      rama – trebuie sa aiba aceeasi dimensiune cu goblenul; daca vrei sa-i pui si paspartú, rama trebuie sa fie mai mare;

-      sticla de geam – este folosita pentru protejarea goblenului;

-      carton – este folosit pentru paspartú, care este o banda de 2,5-3 cm latime ce inconjoara goblenul;

-      rigla si creion – sunt necesare pentru masurarea goblenului si confectionarea paspartuului;

-      placaj – de aceeasi marime cu bucata de sticla; se asaza pe spatele goblenului;

-      cuie mici (tinte) – pentru ca sticla, goblenul si placajul sa nu se miste si sa nu cada din rama, se fixeaza de aceasta cu cateva cuisoare pe fiecare latura;

-      ciocan – pentru baterea cuielor;

-      agatatoare pentru rama – trebuie sa fie metalica; cea mai buna este cea care se fixeaza de rama cu doua cuisoare.

Inramarea goblenului este prezentata mai pe larg in cadrul cerintei 6.

Panza

Panza, suportul textil pe care se coase, are o tesatura rara, realizata din fir de bumbac rezistent. Atat bateala cat si urzeala au grosimi identice si formeaza o retea de patrate regulate. Intre grosimea firelor si interspatii exista un raport de regularitate. Panza este tratata special pentru a capata o rezistenta deosebita si pentru a nu permite firelor sa „migreze” in interspatii. In ultima faza din procesul de obtinere a panzei, aceasta este uscata la cald pe niste rame speciale, pentru a nu se deforma.

Pe panza se practica un caroiaj, din zece in zece fire, cu un fir de bumbac de o alta culoare decat cea a panzei. Acesta usureaza munca lucratorului, deoarece acelasi gen de caroiaj se regaseste si pe diagrama.

Densitatea si culoarea panzei reprezinta elemente importante pentru sanatatea ochilor lucratorilor de goblen. Cea mai buna este panza cu densitatea medie de 10x10 ochiuri pe cm2, numita si panza „tip A”. Al doilea tip de panza, mai putin utilizat, este panza „tip B”, a carei densitate este de 8x8 ochiuri pe cm2.

In ceea ce priveste culoarea, se stie ca albul este obositor pentru ochi. Din acest motiv, cea mai potrivita este panza de goblen in nuanta de bej.

Diagrama

Diagrama, sau schema modelului, este indispensabila in realizarea goblenului. De fapt, diagrama reprezinta tabloul redat prin simboluri. Pe toata durata lucrului, diagrama trebuie urmarita pas cu pas. Simbolurile de pe diagrama se regasesc pe cartela de culori, unde este indicata culoarea atei cu care se va lucra.

Diagrama este o plansa caroiata in mod egal pe verticala si pe orizontala. Din zece in zece puncte, caroiajul este ingrosat si marcat pe margine prin numere. La modelele mari, diagrama este impartita in file A3 sau A4. Pentru asamblarea ei, este suficient sa se urmareasca numerotarea de pe marginea fiecarei file, precum si schema care o insoteste intotdeauna.

In prezent, diagramele sunt realizate pe computer.

Ghergheful

Ghergheful este o rama (cadru) de lemn. La alegerea lui trebuie sa se tina cont de dimensiunea panzei. Nu se va utiliza un gherghef mai mic decat panza, pentru ca, in acest caz, va fi necesar sa se desprinda de mai multe ori lucrarea de pe el, ceea ce duce la deteriorarea unei parti din lucrare.

Un gherghef neadecvat poate duce si la deformarea panzei. In aceasta situatie, nimic nu va mai salva munca depusa, caci in momentul inramarii tabloului, o anumita parte din punctele cusute va fi acoperita de rama, iar imaginea in sine va fi trunchiata.

Daca folosesti un gherghef din lemn, prinde panza de el cu pioneze. Cel mai bine ar fi ca pionezele sa fie foarte dese, pentru a nu permite panzei sa cedeze din stransoare.

In timpul lucrului, se poate vedea uneori urzeala panzei, dar, in momentul eliberarii panzei de pe gherghef, aceasta se va strange si ata va acoperi perfect urzeala, realizandu-se aspectul de pictura.

Exista mai multe tipuri de gherghefuri. Unele sunt fixe, altele pot fi reglate in functie de marimea panzei. De asemenea, pot avea diferite forme: rotunde, ovale, dreptunghiulare.

Este indicat ca inainte de a monta panza pe gherghef, sa-i surfilezi marginile, pentru ca acestea sa nu se destrame.

Acul

Acul cu care cosi trebuie fie subtire, sa aiba o lungime potrivita, iar orificiul lui sa permita patrunderea cu usurinta a numarului de fire cu care se lucreaza. Varful acului nu trebuie sa fie foarte ascutit. Cel mai potrivit este acul pentru canavá, care indeplineste aceste cerinte.

Ata

Pentru coaserea goblenului se foloseste ata muliné, din bumbac 100%, mercerizat (firul are aceeasi grosime pe toata lungimea lui). Mulineul este format din sase fire. In functie de structura panzei, din cele sase fire, se separa doua sau trei.

Pentru usurarea muncii, ata este infasurata pe bucati de carton de forma speciala (numite „cartele”), unde, in dreptul fiecarei culori, sunt tiparite simbolurile care se regasesc si pe diagrama. Deci, simbolurile de pe cartela si diagrama indica ata care trebuie utilizata pentru a reda o anumita culoare in tablou.

Foarfecele

Pentru taiat ata si pentru scoaterea firelor care au fost cusute gresit, ai nevoie de un foarfece mic, cu lame subtiri si bine ascutite la varf. Unele foarfece au lamele curbate, ceea ce ajuta la taierea firelor. Pentru ca foarfecele sa nu se toceasca, foloseste-l doar pentru a taia panza sau ata si nu pentru taierea hartiei sau a altor materiale.

3.  Cum se lucreaza goblenul?

In continuare sunt redate cateva instructiuni cu privire la modul in care se lucreaza goblenul:

1. Mainile trebuie sa fie curate in momentul inceperii lucrului. Chiar si pe parcurs, daca simti ca palmele ti s-au umezit, spala-te pe maini, pentru a indeparta grasimea ce poate murdari materialul.

2. Inainte de a incepe lucrul, marcheaza pe panza, cu un fir de ata, pozitia goblenului. Ai grija ca acesta sa fie situat chiar in centrul panzei. Pentru a gasi centrul materialului, trebuie sa-l indoi in patru. Centrul este punctul unde cele patru cute se intersecteaza. Stabileste centrul diagramei, fara a o indoi. Numara de la punctul central al materialului, acelasi numar de puncte care exista si pe diagrama atat orizontal, cat si vertical. Traseaza cu ajutorul firului de ata limitele goblenului. Pe panza ai acum un patrulater in care va fi cusut goblenul.

Atat pe lungime, cat si latime, de o parte si de alta a modelului, trebuie sa ramana rezerve egale de panza. Acest lucru este necesar pentru ca, dupa coasere, goblenul sa poata fi inramat. Nu uita ca la sfarsit, dupa ce ai terminat de cusut goblenul, sa indepartezi firul de ata.

3. Fixeaza panza pe gherghef, cu ajutorul pionezelor. Este un punct important, deoarece de aceasta depinde cum va arata goblenul cand va fi terminat. Panza trebuie sa fie foarte bine intinsa. Daca pe parcursul coaserii panza se slabeste, trebuie sa o intinzi din nou.

4. Familiarizeaza-te cu diagrama. Stabileste culoarea ce va fi folosita pentru fiecare simbol. De obicei, fiecare culoare a firului este reprezentat printr-un numar (cod) care difera de la un producator la altul.

5. Stabileste numarul potrivit de fire cu care vei lucra, astfel incat acestea sa acopere bine tesatura. Foloseste doua sau trei fire, in functie de desimea panzei si de punctul de coasere. De obicei, la seturile-goblen cumparate, este mentionat numarul de fire cu care trebuie sa se coasa.

6. Fiecare semn din schita reprezinta o singura impunsatura pe panza, peste un fir de tesatura, in sus. Coase toate punctele in aceeasi directie.

7. Nu incepe prin a innoda firul la capat. Prinde capatul liber al firului pe dosul materialului, fixandu-l cu primele doua sau trei puncte de coasere. Cand firul din ac este prea scurt, sau ai terminat de cusut cu acea nuanta, coboara cu acul pe dosul materialului, apoi trece acul pe sub cateva cusaturi. Taie firul cat mai aproape de material, avand grija sa nu tai materialul sau vreun punct cusut. Nu face noduri la inceput sau la sfarsit, deoarece se imprima la calcare si strica suprafata neteda a goblenului.

8. Este de preferat sa incepi lucrul folosind culori inchise si sa le lasi pe cele deschise la urma, deoarece culorile deschise se murdaresc mai usor.

9. Lucrul poate fi inceput din orice margine, cu conditia sa se urmareasca o singura culoare pana la terminarea atei din ac. Urmeaza drumul cel mai scurt de la un semn la altul, pentru a evita atat pasii mari care strica aspectul broderiei, cat si risipa de ata.

10. Nu lucra cu mai multe culori in acelasi timp, in cadrul unui patrat de 100 de ochiuri, pentru ca aceasta duce la ingreunarea lucrului si la un aspect urat al tapiseriei, atat pe fata, cat si pe dos.

11. Daca ata este rasucita datorita lucrului, lasa acul sa cada liber, permitand atei sa revina la normal.

12. Este bine ca, atunci cand nu lucrezi, sa pastrezi goblenul intr-un saculet de panza sau intr-o punga, pentru a evita murdarirea lui.

4.  Care sunt punctele de coasere pentru goblen?

Pentru a coase un goblen se pot folosi doua puncte diferite de coasere: punctul clasic si punctul norvegian.

Punctul clasic

Punctul clasic este cunoscut si sub numele de „petit point” (punct mic) sau „punct frantuzesc”. Este cel mai des folosit, deoarece este usor de realizat.

Se executa pe firul orizontal al panzei, inaintand de la stanga spre dreapta, iar la intoarcere, de la dreapta spre stanga.

Ai grija ca toate punctele sa aiba aceeasi inclinatie. 

Daca ghergheful este mic, tine-l in mana stanga, iar cu mana dreapta executa punctul, impungand panza, alternativ, de pe fata pe dos si de pe dos pe fata, fara a intoarce ghergheful.

Daca ghergheful este mare, trebuie sa-l sprijini pe masa sau, mai bine, prinde-l de un suport. In acest caz, vei avea ambele maini disponibile pentru a lucra, iar punctul va fi mult mai usor si mai rapid de lucrat, deoarece vei tine mana dreapta in dosul lucrului si vei executa toate impunsaturile de pe dos pe fata, iar cu mana stanga deasupra lucrului, vei executa impunsaturile de pe fata pe dos.

Dosul goblenului se deosebeste de fata doar prin inclinatia inversa a punctului.

Pe panza „tip A”, punctul clasic se coase cu firul in doua sau cu doua fire dintre cele sase, iar pe panza „tip B”, cu trei fire.

Punctul norvegian

Punctul de goblen norvegian se realizeaza pe panza „tip A” (100 ochiuri/cm2) cu firul in trei, iar pe cea „tip B”, cu un numar mai mare de fire.

Punctul norvegian este format din doua impunsaturi alaturate peste doua fire de panza in sus, totdeauna de la dreapta la stanga. Pe fata materialului punctul va fi inclinat spre dreapta, ca si pe dos, unde va avea o inclinatie mai mare.

Un punct norvegian este echivalentul a patru puncte clasice lucrate in patrat.

Un model proiectat pentru a fi cusut in punct clasic poate fi cusut in punct norvegian, dar se va consuma mai mult fir si mai multa panza, deoarece goblenul va deveni de patru ori mai mare (fiindca pentru fiecare semn de pe schita se vor face doua impunsaturi).

Combinarea celor doua puncte

Un model de goblen se poate coase si combinand cele doua tipuri de puncte. De regula, fata, mainile si picioarele unei persoane se executa in punct mic (pentru a se putea cuprinde toate detaliile), iar partea cea mai mare din goblen se executa cu punct norvegian. In aceasta situatie, tabloul capata dimensiuni mai mari si are detalii bine redate.

5.  Coase un goblen dupa diagrama si un goblen pictat.

Seturile pentru goblen pot fi gasite in mercerii. In ele vei gasi o bucata de panza putin mai mare decat dimensiunea goblenului, diagrama (care la goblenurile mari poate fi formata din mai multe pagini), mulineuri vopsite pentru toate culorile necesare modelului, o mica imagine color a goblenului in stadiul final si instructiuni de coasere.

Goblenurile pictate (imprimate) nu sunt insotite de diagrama, deoarece in timpul coaserii se urmareste culoarea care este deja pictata pe panza.

6.  Descrie etapele care trebuie urmate dupa coaserea goblenului.

Dupa ce un goblen a fost terminat, trebuie curatat, calcat, inramat si expus.

Curatarea si calcarea

Dupa terminarea lucrului, indeparteaza panza de pe gherghef. Daca este cazul, spala usor goblenul in apa calda cu putin detergent fin (este foarte bine daca folosesti un detergent lichid). Spalarea goblenului duce la eliminarea tensiunilor acumulate in timpul coaserii, la eliminarea murdariei si la inviorarea culorilor. Pentru a scapa de surplusul de apa, ruleaza goblenul intr-un prosop si stoarce-l foarte usor.

Atentie! Atele anumitor producatori se decoloreaza, asa ca verifica mai intai daca nu cumva este interzisa spalarea goblenului. In acest caz, curata-l cu o substanta chimica de curatat stofa sau tapiseria (preferabil, o substanta uscata).

In timpul uscarii, goblenul trebuie sa fie bine intins. Cand este aproape uscat, se calca pe dos, peste o panza din bumbac alba, subtire si curata. Daca nu ai tinut cont de instructiuni si ai facut multe noduri, nu-l calca, pentru ca toate nodurile vor iesi in evidenta pe fata materialului.

Inramarea si expunerea

Caracteristicile ramei (latime, forma, elementele decorative, culoare) pot sa puna in evidenta caracteristicile goblenului sau, dimpotriva, sa le umbreasca, modificandu-le.

Paspartuul este necesar adesea pentru a crea un spatiu de respiratie, el facand tranzitia intre goblen si rama. Latimea si culoarea lui trebuie sa fie in concordanta cu tabloul.

Este foarte bine sa incadrezi goblenul in sticla, deoarece aceasta il protejeaza de praf si fum.

Pentru inramare, ai nevoie si de o bucata de placaj de marimea tabloului cusut.

Pentru inramarea si expunerea goblenului se parcurg urmatorii pasi:

1. Placajul se asaza pe dosul goblenului, iar marginile de rezerva ale panzei se pun in asa fel incat sa se poata lipi pe placa. Ai grija ca liniile de tesatura si punctele de coasere sa fie paralele cu rama, atat pe lungime, cat si pe latime.

2. Ia cu pensula cate putin prenadez si traseaza cate o linie pe cele patru laturi ale rezervei de panza.

3. Indoaie peste placa si lipeste panza. Atata timp cat prenadezul de pe placa nu s-a uscat, liniile de tesatura se pot corecta prin tragere daca nu sunt paralele cu rama.

4. Lasa prenadezul sa se usuce inainte de a trece la pasul urmator.

5. Pune rama pe masa, cu fata in jos.

6. Asaza prima data bucata de sticla.

7. Peste ea, pune paspartuul. Ai grija ca acesta sa nu fie prea lat, ca sa nu acopere puncte din goblen. Pasul acesta nu este obligatoriu. In cazul in care nu folosesti paspartú, sari peste el.

8. Asaza acum goblenul lipit pe placaj, cu fata spre sticla.

9. Fixeaza toate acestea de rama batand cateva cuisoare mici (2-4 de fiecare latura, in functie de marimea goblenului).

10. Daca vrei sa nu intre deloc praf, poti lipi deasupra, pe rama, o coala de hartie.

11. Intoarce rama pentru a verifica pozitia goblenului in ea, deoarece acum trebuie sa prinzi agatatoarea de latura de sus a ramei. Dupa ce ai vazut care este latura de sus, intoarce rama din nou si masoara latura, facand un semn cu creionul la jumatatea ei.

12. Prinde agatatoarea chiar in dreptul acelui semn. Daca nu ai prins agatatoarea chiar la jumatate, tabloul nu va sta drept pe perete, ci inclinat.

13. Agata goblenul pe perete. Cauta un loc care sa nu fie expus direct la lumina soarelui, deoarece, in timp, aceasta il poate decolora. Pozitioneaza goblenul aproximativ la nivelul ochilor.

Pasii anteriori sunt pentru cazul in care rama este de lemn. Daca rama este din plastic, este posibil ca ea sa fie prevazuta cu dispozitive speciale de prindere si nu mai este nevoie sa bati cuie. De asemenea, poate sa aiba si agatatoare. Totusi, daca nu esti sigur cum trebuie sa procedezi, intreaba vanzatorul atunci cand cumperi rama.

Sfat: cand mergi sa cumperi rama, sa ai cu tine goblenul gata cusut, pentru ca vanzatorul sa-ti poata alege rama de marimea cea mai potrivita. De asemenea, este bine sa te consulti cu el si cu privire la paspartú.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2882
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved