IAS 7 Tabloul fluxurilor de trezorerie

IAS 7 Tabloul fluxurilor de trezorerie

● Continutul si delimitarea conceptelor de trezorerie

Desi organismul international de normalizare contabila nu a definit conceptul de trezorerie, se considera ca este vorba despre ansamblul lichiditatilor si echivalentelor de lichiditati. Expresia fluxuri de trezorerie (cash flows) desemneaza ansamblul intrarilor (inflows) si iesirilor (outflows) de lichiditati si de echivalente de lichiditati.

Lichiditatile (cash) se refera la fondurile disponibile (cash on hand) si la depozitele la vedere (demand deposits). Echivalentele de lichiditati (cash equivalents) sunt plasamente pe termen scurt, foarte lichide, convertibile cu usurinta intr-o marime determinata de lichiditati si care sunt supuse la un risc neglijabil de schimbare a valorii.

Scopul detinerii echivalentelor de lichiditati este de a face fata angajamentelor de trezorerie pe termen scurt. Se deduce ca scadenta lor este de regula sub trei luni. In orice caz, detinerea de echivalente de lichiditati nu se face in scopul realizarii unor obiective de plasament.

Titlurile care reprezinta participatii sunt excluse din echivalentele de lichiditati. Fac exceptie actiunile privilegiate achizitionate cu putin timp inaintea scadentei lor si care au o data de rambursare determinata.

Daca imprumuturile bancare sunt, in principiu, elemente ale activitatilor de finantare, imprumuturile pe termen scurt rambursabile la vedere, acordate prin conturile curente, sunt incluse, in unele tari, in categoria lichiditatilor si echivalentelor de lichiditati.

Fluxurile de trezorerie nu cuprind miscarile intre elementele care constituie lichiditati sau echivalente de lichiditati, deoarece ele fac parte din gestiunea trezoreriei intreprinderii. Or, un tablou al fluxurilor de trezorerie trebuie sa prezinte intrarile si iesirile de fonduri, generate de activitatile de exploatare, de investitii si de finantare. Cat priveste gestiunea trezoreriei, aceasta cuprinde plasamentul excedentelor de lichiditati si echivalente de lichiditati.

● Prezentarea tabloului fluxurilor de trezorerie

Tabloul fluxurilor de trezorerie trebuie sa prezinte fluxurile de trezorerie ale exercitiului clasificate in activitati de exploatare, de investitii si de finantare.

Unele tranzactii pot sa includa fluxuri de trezorerie care sunt clasificate in mai multe activitati. De exemplu, in cazul rambursarii unui imprumut prin iesiri de trezorerie, plata se refera atat la dobanzi cat si la capitalul imprumutat. Partea corespunzatoare dobanzilor poate sa fie clasificata in activitatile de exploatare, in timp ce partea corespunzatoare capitalului imprumutat este clasificata in activitatile de finantare.

(a) Fluxurile de trezorerie generate de activitatile de exploatare

Fluxurile de trezorerie generate de activitatile de exploatare sunt, in mod esential, consecinta principalelor activitati generatoare de venituri ale intreprinderii si, ca urmare, ele rezulta din tranzactiile si alte elemente care concura la formarea rezultatului net.

Marimea fluxurilor de trezorerie implicate de activitatile de exploatare este un indicator cheie al masurii in care entitatea a degajat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie, pentru a rambursa imprumuturile sale, a mentine capacitatea sa operationala, a varsa dividende si a face investitii, fara sa recurga la alte surse externe de finantare. De asemenea, utilizate o data cu alte informatii, valorile fluxurilor istorice de trezorerie legate de exploatare pot sa fie utile pentru previziunea fluxurilor viitoare de trezorerie aferente exploatarii. Desi definitia anterioara a acestei categorii de fluxuri este lipsita de precizie, standardul IAS 7 o clarifica prin forta catorva exemple:

- incasarile care decurg din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii;

- incasarile care provin din redevente, onorarii, comisioane si din alte venituri;

- platile privind datoriile fata de furnizorii de bunuri si de servicii;

- platile in favoarea salariatilor si in contul acestora;

- incasarile si platile relative la prime si calamitati, la anuitati si la alte prestatii legate de politele de asigurare, in cazul unei institutii de asigurari;

- platile si rambursarile de impozite asupra profitului, cu conditia ca ele sa nu poata fi in mod specific asociate activitatilor de finantare si de investitii.

Unele tranzactii, precum cesiunea unei imobilizari de tipul instalatiilor de productie, pot sa genereze un plus sau un minus de valoare, care afecteaza rezultatul net. Totusi, fluxurile de trezorerie legate de astfel de tranzactii nu apartin exploatarii, deoarece operatiile in cauza intra sub incidenta activitatilor de investitii.

O intreprindere poate sa detina titluri in scopuri comerciale, caz in care acestea sunt asemanatoare stocurilor achizitionate pentru a fi revandute. Ca atare, fluxurile de trezorerie care provin din achizitia de titluri detinute in scopuri comerciale sunt incluse in categoria activitatilor de exploatare. In mod asemanator, avansurile de trezorerie si imprumuturile acordate de institutiile financiare, din perspectiva acestor entitati, sunt clasificate, in general, in categoria activitatilor de exploatare, stiut fiind ca ele se refera la principala activitate generatoare de venituri.

(b) Fluxuri de trezorerie generate de activitatile de investitii

Standardul IAS 7 arata ca fluxurile care rezulta din activitatile de investitii indica in ce masura platile au fost efectuate pentru achizitia de active destinate sa genereze venituri si fluxuri de trezorerie viitoare.

Fluxurile de trezorerie generate de activitatile de investitii ofera informatii privind maniera in care intreprinderea isi asigura perenitatea si cresterea. Ele se refera la:

- plati efectuate pentru achizitia de imobilizari corporale si necorporale, precum si a altor active pe termen lung, inclusiv cheltuielile de dezvoltare capitalizate si platile implicate de imobilizarile produse de intreprindere pentru sine;

- incasari care decurg din vanzarea de imobilizari corporale si necorporale, precum si a altor active pe termen lung;

- plati efectuate pentru achizitia de titluri de participare si de titluri de creanta emise de alte intreprinderi, precum si platile efectuate pentru achizitia de titluri de la asocierile in participatie (altele decat platile efectuate pentru instrumente considerate ca fiind echivalente de lichiditati sau detinute in scopuri comerciale);

- incasari relative la vanzarea de titluri de participare si de titluri de creanta emise de sau provenite de la alte intreprinderi, precum si incasari relative la vanzarea de titluri detinute in asocierile in participatie (altele decat incasarile generate de instrumente considerate ca fiind echivalente de lichiditati sau detinute in scopuri comerciale);

- avansurile de trezorerie si imprumuturile acordate tertilor (altele decat avansurile si imprumuturile acordate de o institutie financiara, care apartin fluxurilor generate de activitatile de exploatare, pentru astfel de entitati);

- incasari care decurg din rambursarea avansurilor de trezorerie si imprumuturilor acordate tertilor (altele decat avansurile si imprumuturile acordate de o institutie financiara); etc.

(c) Fluxuri de trezorerie generate de activitatile de finantare

Activitatile de finantare sunt acele activitati care antreneaza schimbari in marimea si structura capitalurilor proprii si imprumutate ale intreprinderii.

Prezentarea separata a acestor fluxuri in tabloul de trezorerie este data de posibilitatea utilizarii lor in previziunea sumelor pe care aportorii de capitaluri le vor retrage din fondurile (capitalurile) viitoare.

Miscarile de trezorerie generate de activitatile de finantare se refera la:

- incasari din emisiunea de actiuni si de alte instrumente de capitaluri proprii;

- varsamintele efectuate actionarilor pentru achizitia sau rascumpararea actiunilor intreprinderii;

- incasari din emisiunea de imprumuturi obligatare, bancare, de bilete de trezorerie, de imprumuturi ipotecare si de alte imprumuturi pe termen scurt sau lung;

- rambursarea sub forma de lichiditati a sumelor imprumutate;

- varsaminte efectuate de locatar pentru reducerea soldului datoriei referitoare la un contract de locatie-finantare.

● Unele probleme particulare privind prezentarea tabloului fluxurilor de trezorerie

Prezentarea unor fluxuri de trezorerie in marime neta

In principiu, fluxurile de trezorerie trebuie sa fie prezentate la nivelul marimii lor brute. Altfel spus, nu este posibil sa se compenseze incasarile si platile din aceeasi categorie si chiar din categorii diferite.

Totusi, standardul IAS 7 admite doua exceptii de la aceasta regula. Astfel, unele fluxuri de trezorerie care provin din activitati de exploatare, de investitii sau de finantare pot sa fie prezentate (nu este o obligatie) in marime neta. Este vorba despre:

(i) incasari si plati in contul clientilor, atunci cand fluxurile de trezorerie decurg din activitatile clientului, dar nu decurg din cele ale intreprinderii; si

(ii) incasari si plati referitoare la elemente ce au un ritm de rotatie rapid, o valoare mare si scadente scurte.

Exemple de intrari si de iesiri de trezorerie vizate de cazul (i):

- acceptarea si rambursarea de depozite la vedere de catre o banca;

- trezoreria detinuta in contul clientilor de catre o intreprindere specializata in plasamente; si

- chiriile varsate proprietarilor de bunuri, dupa ce au fost colectate in contul lor.

Exemple de intrari si de iesiri de trezorerie vizate de cazul (ii):

- marimile "principalului" referitoare la cartile de credit;

- achizitia sau cesiunea de plasamente;

- alte imprumuturi pe termen scurt, ca de exemplu cele ce au o scadenta mai mica decat sau egala cu trei luni.

In cazul institutiilor financiare, fluxurile de trezorerie trebuie sa fie prezentate in marime neta, in cazul:

(i) incasarilor si platilor legate de acceptarea si rambursarea de depozite cu scadenta determinata;

(ii) plasarii de depozite la alte institutii financiare si retragerii acestor depozite; si

(iii) imprumuturilor acordate si avansurilor consimtite in favoarea clientilor si rambursarii acestor imprumuturi si avansuri.

Fluxurile in monede straine

Toate fluxurile de trezorerie in monede straine sunt convertite la cursul zilei platii sau incasarii. Totusi, exista posibilitatea utilizarii unui curs mediu ponderat pentru ansamblul fluxurilor aferente unei perioade.

Lichiditatile si echivalentele de lichiditati in monede straine, existente la sfarsitul exercitiului, sunt convertite la cursul de inchidere.

Castigurile si pierderile nerealizate (latente) (unrealised gains and losses), ce rezulta din variatia cursului intre data fluxurilor si data inchiderii exercitiului, nu constituie fluxuri monetare. Totusi, efectul variatiilor cursurilor lichiditatilor si echivalentelor de lichiditati detinute sau datorate este prezentat in tabloul fluxurilor de trezorerie, pentru a permite comparatia intre lichiditatile si echivalentele de lichiditati aferente deschiderii si inchiderii exercitiului. Prezentarea se face separat de fluxurile de trezorerie generate de activitatile de exploatare, de investitii si de finantare.

Dobanzile si dividendele

Fluxurile de trezorerie, care provin din dobanzi si dividende incasate, trebuie sa fie prezentate separat de cele care sunt generate de dobanzile si dividendele platite. Totodata, ele trebuie sa fie delimitate pe cele trei categorii de activitati, iar apartenenta lor la una sau alta dintre categorii trebuie sa fie mentinuta de la un exercitiu la altul.

Marimea totala a dobanzilor varsate in cursul exercitiului este indicata in tabloul fluxurilor de trezorerie, indiferent ca ele ar fi fost contabilizate la cheltuieli, in contul de profit si pierdere, sau incorporate in costul unui activ (IAS 23).

Pentru institutiile financiare, dobanzile si dividendele incasate si varsate constituie fluxuri de exploatare. Pentru ceilalti agenti economici, situatia delimitarii este mai putin evidenta.

Dobanzile platite si dobanzile si dividendele primite pot sa fie clasificate in fluxurile de trezorerie din exploatare, deoarece ele intra in calculul rezultatului net. Ca alternativa, dobanzile varsate si dobanzile si dividendele primite pot sa fie clasificate la fluxurile de trezorerie din finantare, respectiv la cele de investitii, deoarece ele reprezinta resurse financiare sau castiguri asupra investitiilor.

Dividendele varsate pot sa fie clasificate in fluxurile de trezorerie din finantare, deoarece ele reprezinta costul obtinerii resurselor financiare. In mod similar, dividendele varsate pot sa fie clasificate printre fluxurile de trezorerie ale activitatilor de exploatare, in scopul de a ajuta utilizatorii in determinarea capacitatii intreprinderii privind degajarea de dividende dincolo de fluxurile de trezorerie de exploatare.

Impozitul asupra rezultatului

Cum impozitul se calculeaza asupra rezultatului intreprinderii, rezultat care provine atat din operatiile de exploatare cat si din activitatile de investitii si din cele de finantare, in mod ideal, acest impozit ar trebui sa fie delimitat pe cele trei componente. Dar, daca este usor sa se impute cheltuiala (sarcina fiscala) unei activitati de investitii sau de finantare, adesea este imposibil sa se identifice fluxurile de trezorerie care rezulta din impozitare, acestea putand sa se produca in cursul unui alt exercitiu decat in cel in care a survenit operatia generatoare de fluxuri de trezorerie. Ca atare, platile privind impozitul asupra beneficiilor trebuie sa fie clasificate in categoria fluxurilor de trezorerie din exploatare. Totusi, atunci cand este posibil sa se conecteze fluxul generat de impozit la o operatie ce da nastere unui flux de trezorerie clasificabil in categoria activitatilor de investitii sau de finantare, acest flux va fi prezentat, dupa caz, in rubricile activitatilor de investitii, respectiv de finantare.

Tranzactii fara contrapartida in trezoreria intreprinderii

Tranzactiile referitoare la investitii si finantare, care nu implica lichiditati si echivalente de lichiditati, trebuie sa fie excluse din tabloul fluxurilor de trezorerie. Astfel de tranzactii trebuie sa fie indicate in situatiile financiare (in notele explicative) pentru a se furniza orice informatie relevanta relativa la aceste activitati de investitii si de finantare.

Numeroase activitati de investitii si de finantare nu au efect direct asupra fluxurilor curente de trezorerie, cu toate ca ele au influenta asupra structurii capitalului si activului intreprinderii. Excluderea tranzactiilor fara contrapartida in trezorerie din tablou este in coerenta cu obiectivul unui tablou al fluxurilor de trezorerie, deoarece aceste elemente nu antreneaza fluxuri de lichiditati si echivalente de lichiditati in cursul exercitiului. Standardul IAS 7 furnizeaza cateva exemple de tranzactii fara efect asupra trezoreriei:

- achizitia de active, prin preluarea concomitenta de datorii legate direct de acestea sau printr-un contract de locatie-finantare;

- achizitia unei intreprinderi, prin intermediul unei emisiuni de actiuni;

- conversia de datorii in capitaluri proprii.

● Metodele de prezentare a fluxurilor de trezorerie referitoare la activitatile de exploatare

O intreprindere trebuie sa prezinte fluxurile de trezorerie, aferente activitatilor de exploatare, facand apel:

- fie la metoda directa, conform careia informatiile furnizate se refera la incasari si plati in marimile lor brute;

- fie la metoda indirecta, conform careia rezultatul este corectat pentru a tine cont: (i) de influenta operatiilor care nu au un caracter monetar; (ii) de elementele de venituri si cheltuieli asociate fluxurilor de trezorerie care vizeaza activitatile de investitii sau de finantare; (iii) de influenta variatiilor elementelor necesarului in fond de rulment asupra trezoreriei.

Cat priveste variatia elementelor necesarului in fond de rulment, pentru intelegerea ei, se pleaca de la urmatoarea relatie de calcul:

Necesarul in fond de rulment = Activele de exploatare - Pasivele de exploatare

Activele de exploatare cuprind stocuri, creante-clienti si conturi asimilate, alte creante din exploatare si, prin asimilare, cheltuielile in avans.

Pasivele de exploatare cuprind datoriile fata de furnizori si conturile asimilate, alte datorii din exploatare si, prin asimilare, cel putin partial, veniturile in avans.

Fiecare element al necesarului in fond de rulment variaza intre momentul deschiderii exercitiului si cel al inchiderii, iar diferitele cresteri sau diminuari influenteaza asupra fluxului net de trezorerie degajat de activitatile de exploatare.

Standardul IAS 7 incurajeaza intreprinderile sa prezinte informatiile privind fluxurile de trezorerie generate de activitatile de exploatare prin metoda directa. Aceasta metoda utilizeaza numai informatii de tip fluxuri de trezorerie (incasari si plati), informatii ce pot sa fie utile pentru estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare. Ea este preferata de investitori, chiar daca preparatorii de conturi considera ca metoda indirecta le este mai la indemana pentru intocmirea tabloului.

Pe baza exemplelor oferite de norma se ajunge la urmatoarea prezentare tip:

Fluxuri de trezorerie relative la activitatile de exploatare (metoda directa)

Prezentarea informatiilor aferente aplicarii metodei directe nu reprezinta o procedura prea dificila in cazul managerilor intreprinderii si preparatorilor de conturi, deoarece diferitele incasari si plati reprezinta, in general, rulajele creditoare ale conturilor de terti. Reconstituirea fluxurilor metodei directe, pentru utilizatorii externi, atunci cand intreprinderile intocmesc, prezinta si publica un tablou pe baza metodei indirecte, este o problema mai delicata, care impune utilizarea unor algoritmi sustinuti de o logica economica si contabila, plecand de la bilant, de la contul de profit si pierdere si de la notele explicative.

Metoda indirecta este in fapt intocmirea unui tablou de reconciliere a rezultatului, inaintea impozitarii, cu fluxul net de trezorerie din activitatile de exploatare. Aplicarea metodei indirecte este usurata de faptul ca o contabilitate moderna este o contabilitate de angajamente, in ciuda faptului ca informatiile degajate de ea au un pronuntat caracter conventional. O prezentare tip, in acord cu standardul IAS 7, a procedurii dezvoltate prin metoda indirecta, este prezentata in tabelul de mai jos:

Explicatii preliminare intelegerii metodei indirecte

(i) Cheltuielile eliminate sunt luate cu semnul plus iar veniturile eliminate, cu semnul minus, deoarece in calculul rezultatului (in contextul contului de profit si pierdere) ele au fost luate cu semnul minus, respectiv semnul plus.

(ii) Rezultatul din cesiune este un venit net sau o cheltuiala neta si urmeaza linia de eliminare expusa la (i).

(iii) In cazul variatiei elementelor necesarului in fond de rulment (NFR) se foloseste urmatoarea logica:

- in cazul unui element de activ, cresterea are o influenta negativa asupra trezoreriei, in timp ce o micsorare, o influenta pozitiva;

- in cazul unui element de pasiv, judecatile sunt diametral opuse.

Cu toate ca standardul IAS 7 recomanda utilizarea metodei directe, mai ales pentru satisfacerea necesitatilor informationale ale investitorilor (care pot proceda, astfel, la estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie si, implicit, a dividendelor pe care ar putea sa le incaseze in exercitiile viitoare), multe intreprinderi prefera folosirea metodei indirecte, datorita concordantei ei cu o contabilitate de angajamente si a caracterului ei mai "discret" (mai ales atunci cand publicarea de fluxuri de trezorerie cerute de aplicarea metodei directe nu ar fi in avantajul imaginii entitatii in cauza).

Modul general de prezentare a tabloului fluxurilor de trezorerie este sugerat de urmatoarea schema: