Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE



AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Intocmirea situatiilor financiare – lucrare de licenta

Contabilitate

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Standardul International de Contabilitate nr. 11 (IAS 11) – Contracte de constructii
Modificarile bilantiere de volum
Contabilitate Bugetara – test grila
CONTABILITATEA IMOBILIZARIOR CORPORALE
AUDIT PUBLIC INTERN - STANDARDUL INTERNATIONAL DE AUDIT 700 - RAPORTUL AUDITORULUI INDEPENDENT CU PRIVIRE LA UN SET COMPLET DE SITUATII FINANCIARE CU
Balanta conturilor - Metodologia de intocmire a balantei
Obiectul si metoda contabilitatii
Organizarea activitatii financiar-contabile
Definitia contabilitatii
ECUATIA FUNDAMENTALA A CONTABILITATII. RAPORTAREA POZITIEI FINANCIARE A INTREPRINDERII

TERMENI importanti pentru acest document

: interpretarea situatiilor financiare anuale la unitatile fara scop patrimonial : : sc enid licenta : convergenta dintre directivele europene si referentialul international :

CUPRINS

CAPITOLUL I STADIUL CUNOASTERII IN DOMENIU. SINTEZA DIN LITERATURA DE SPECIALITATE_ 2

1.Reglementari contabile in Romania privind situatiile financiare 2

2. Rolul si importanta situatiilor financiare 4

3. Normalizarea – armonizarea - convergenta contabila_ 4

4 Intocmirea si prezentarea situatiilor financiare 8

4.1 Bilantul contabil 8

4.2 Contul de profit si pierdere 13

4.2.1 Structura contului de profit si pierdere in normalizarea contabila internationala_ 15

4.3 Situatia modificarilor capitalului propriu_ 16

4.4 Situatia fluxurilor de trezorerie 17

4.5 Note explicative la situatiile financiare anuale 19

5. Principii contabile si aplicarea lor la intocmirea situatiilor financiare 19

6. Lucrari contabile preliminare intocmirii situatiilor financiare 22

7. Calculul si analiza principalilor indicatori economico-financiari 26

7.1 Indicatorii de lichiditate 26

7.2 Indicatorii gradului de indatorare 26

7.3 Indicatori privind utilizarea activelor 27

7.4 Indicatorii Profitabilitatii 27

8. Auditul situatiilor financiare 28

CAPITOLUL II CONTRIBUTII PERSONALE. PROIECT DE PERFECTIONARE SI APROFUNDARE. Sporirea relevantei, credibilitatii si transparentei informatiilor prezentate in situatiile financiare 30

2.1.Contabilitatea creativa_ 34

2.2. Intocmirea si prezentarea situatiilor financiare la SC ENID Impex SRL – studiu de caz 35

2.2.1 Prezentarea societatii ENID IMPEX SRL_ 35

2.2.2 Analiza structurii patrimoniale 39

2.2.3 Analiza lichiditatii si solvabilitatii 42

BIBLIOGRAFIE_ 48

 

CAPITOLUL I STADIUL CUNOASTERII IN DOMENIU. SINTEZA DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

1.Reglementari contabile in Romania privind situatiile financiare

Legea contabilitatii nr.82/1991, Ordinul 1752/17.11.2005, IAS1, Reglementari contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene , Reglementari contabile din 17.11.2005  conforme cu Directiva a VII-a Comunitatii Economice Europene.

Societatile comerciale , companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare , societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa conduca contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatii financiare anuale. Categoriile de persoane care pot tine contabilitatea in partida simpla se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice.

Pentru organizatii patronale si sindicale, precum si pentru alte categorii de organizatii fara scop patrimonial, care nu desfasoara activitati economice, Ministerul Finantelor Publice aproba un sistem simplificat de raportare financiara, avand in vedere si cerintele organismelor europene de profil.

Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au inregistrat in contabilitate, dupa caz.

 

Situatii financiare anuale Exercitiul financiar reprezinta perioada pentru care trebuie intocmite situatiile financiare anuale si, de regula, coincide cu anul calendaristic, durata exercitiului financiar este de 12 luni.

Exercitiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic (de la 01.01.2007):

  • pentru sucursalele cu sediul in Romania, care apartin unei persoane juridice straine, cu exceptia institutiilor de credit, entitatilor autorizate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si societatilor de asigurare, daca exercitiul financiar difera pentru societate;
  • pentru filialele consolidate ale societatii-mama, precum si pentru filialele filialelor, cu exceptia institutiilor de credit, entitatilor autorizate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si societatilor de asigurare, daca exercitiul financiar difera pentru societatea-mama.

Exercitiul financiar al unitarilor nou-infinitate incepe la data infiintarii, potrivit legii.

Exercitiul financiar al unei persoane juridice care se lichideaza incepe la data incheierii exercitiului financiar anterior si se incheie in ziua precedenta datei cand incepe lichidarea.

Perioada de lichidare este considerata un exercitiu financiar, indiferent de durata sa.

Situatiile financiare anuale consolidate ale unei societati-mama se intocmesc pentru acelasi exercitiu financiar aplicabil situatiilor financiare anuale ale societatii-mama. Daca exercitiul financiar al filialelor difera de exercitiul financiar aplicabil societatii-mama, situatiile financiare anuale consolidate pot fi intocmite la o alta data pentru a tine cont de exercitiul financiar al majoritarii sau al celor mai importante dintre societatile consolidate (de la 01.01.2007).

Exercitiul financiar pentru institutiile publice este anul bugetar.

Persoanele juridice au obligatia sa intocmeasca situatii financiare anuale, inclusiv in situatia fuziunii, divizarii sau incetarii activitatii acestora, in conditiile legii.

Ministerul Finantelor Publice poate stabili intocmirea si depunerea situatiilor financiare si la alte perioade decat anual, in cadrul exercitiului financiar.

Pentru persoanele juridice care aplica reglementari contabile conforme cu Standardele Internationale de Raportare Financiara situatiile financiare anuale se compun din bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de trezorerie, politici contabile si note explicative.

Persoanele juridice care nu indeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea reglementarilor prevazute mai sus aplica reglementari contabile conforme cu directivele europene si intocmesc situatii financiare anuale, care se compun din bilant, cont de profit si pierdere, politici contabile si note explicative.

Pentru persoanele juridice fara scop patrimonial situatiile financiare anuale se compun din bilant,

contul rezultatului exercitiului, politici contabile si note explicative.

Situatiile financiare anuale constituie un tot unitar si sunt insotite de raportul administratorilor.

Pentru sucursalele din Romania ale institutiilor de credit si ale altor institutii financiare cu sediul in strainatate, institutiile prevazute la art. 4 alin. (2) stabilesc continutul situatiilor financiare anuale care trebuie publicate de aceste sucursale. Institutiile respective stabilesc si cerintele referitoare la informatiile privind activitatea proprie a sucursalelor, care trebuie publicate de sucursalele respective in situatia in care acestea nu sunt obligate sa publice situatii financiare anuale referitoare la activitatea proprie.

Institutiile publice intocmesc situatii financiare trimestriale si anuale, conform normelor elaborate de Ministerul Finantelor Publice.

Ø      Raportul anual cuprinde situatiile financiare anuale, raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, dupa caz, si propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.

Ø      Situatiile financiare anuale vor fi insotite de o declaratie scrisa a persoanelor prevazute  prin care isi asuma raspunderea pentru intocmirea situatiilor financiare anuale si confirma ca:

·         a) politicile contabile utilizate la intocmirea situatiilor financiare anuale sunt in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile;

·         b) situatiile financiare anuale ofera o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata;

·         c) persoana juridica isi desfasoara activitatea in conditii de continuitate.

Obiectivul situatiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementarilor contabile aplicabile.

Situatiile financiare anuale consolidate constituie un tot unitar. Acestea cuprind bilantul consolidat, contul de profit si pierdere consolidat, precum si celelalte componente, respectiv informatii referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementarilor contabile aplicabile, politici contabile si note explicative la situatiile financiare anuale consolidate, si vor fi facute publice impreuna cu situatiile financiare anuale individuale ale societarii-mama.

Persoanele juridice care organizeaza contabilitatea in partida dubla trebuie sa publice situatiile financiare anuale. Fac obiectul publicarii situatiile financiare anuale, raportul administratorilor si raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, dupa caz. Aceste prevederi se aplica si sucursalelor inregistrate in Romania, care apartin unor persoane juridice cu sediul in strainatate, precum si societatilor-mama care intocmesc situatii financiare consolidate.

Actionarii si angajatii unei societati au dreptul sa se informeze in legatura cu situatiile financiare anuale la sediul social al societatii sau al societati - mama, fara nici o discriminare.

Situatiile financiare anuale se pastreaza timp de 50 de ani.

In caz de incetare a activitatii persoanelor juridice,  situatiile financiare anuale, precum si registrele si celelalte documente se predau la arhivele statului, in conformitate cu prevederile legale in materie.

Institutiile publice si celelalte persoane juridice, ai caror conducatori au calitatea de ordonator de credite, depun un exemplar din situatiile financiare trimestriale si anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.

Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, alte autoritati publice, institutiile publice autonome si unitatile administrativ-teritoriale, ai caror conducatori au calitatea de ordonator principal de credite, depun la Ministerul Finantelor Publice un exemplar din situatiile financiare trimestriale si anuale, potrivit normelor si la termenele stabilite de acesta.

Ordinul 1752/17.11.2005  prevede  ca persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele a doua dintre cele trei criterii de marime :

Ø      total active : 3.650.000 Euro

Ø      cifra de afaceri neta : 7.300.000 Euro

Ø      numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar :50

vor intocmi situatii financiare anuale care cuprind :

Ø      bilant

Ø      cont de profit si pierdere

Ø      situatia modificarii capitalului propriu

Ø      situatia fluxurilor de trezorerie

Ø      note explicative la situatiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime intocmesc situatii financiare anuale simplificate care cuprind : bilantul prescurtat , contul de profit si pierdere, note explicative la situatiile anuale simplificate.

2. Rolul si importanta situatiilor financiare

Situatiile financiare anuale trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei, modificarii capitalurilor proprii si fluxurilor de trezorerie ale intreprinderii pentru respectivul exercitiu financiar.

Situatiile financiare sunt o reprezentare financiara structurata a pozitiei financiare a unei intreprinderi si a tranzactiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situatiilor financiare generale este de a oferi informatii despre pozitia financiara, performanta si fluxurile de numerar ale unei intreprinderi, utile pentru o gama larga de utilizatori in luarea deciziilor economice. Situatiile fmanciare prezinta, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor incredintate conducerii intreprinderilor.

Pentru a atinge acest obiectiv, situatiile financiare ofera informatii despre:

Ø      activele controlate de intreprindere

Ø      datoriile intreprinderii

Ø      capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor in activele controlate de intreprindere

Ø      veniturile si cheltuielile, inclusiv castigurile si pierderile, rezultatul net al intreprinderii si, intr-o acceptie mai larga, performanta sa economica, redate prin reflectarea evolutiei capitalurilor  proprii (activului net), evolutie din care sunt excluse efectele operatiilor efectuate de intreprindere direct cu proprietarii sai

Ø      fluxurile de trezorerie trecute , ce se pot constitui in baza pentru determinarea fluxurilor de trezorerie viitoare

Aceste informatii, impreuna cu alte informatii din notele la situatiile financiare, ajuta utilizatorii la estimarea viitoarelor luxuri de numerar ale intreprinderii si, in special, a momentului si gradului de certitudine a generarii numerarului si echivalentelor de numerar.

3. Normalizarea – armonizarea - convergenta contabila

Procesul de armonizare a contabilitatii romanesti cu cerintele Standardelor Internationale de Contabilitate si cu Directiva a IV-a a Consiliului European, care prezinta regulile si principiile relative la elaborarea situatiilor financiare anuale ale societatilor, reprezinta una dintre cele mai curajoase provocari pentru mediul de afaceri romanesc. Fiind o tara de drept roman, sistemul de drept romanesc are la baza, aproape exclusiv, pevederile sistemului legislativ romanesc, iar Programul de dezvoltare a contabilitatii romanesti presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a)      Pentru entitatile care nu sunt de interes public, reglementarile contabile sunt structurate pe cinci sectiuni: lege, norme, instructiuni, monografii contabile si alte reglementari de natura contabila.

b)      b) Pentru entitatile de interes public si cotate, reglementarile contabile trebuie amendate, aspect determinat, in primul rand, de importanta acestora in viata economica a tarii: legea trebuie sa fie adaptata cerintelor Directivei a IV-a, normele sa fie in conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate (IAS/IFRS). Astfel, instructiunile si materialele-suport trebuie elaborate pentru a reflecta modificarile ori completarile aduse legii si normelor, monografiile contabile trebuie adaptate cerintelor legii si normelor ca parte a materialelor de instruire, iar diversele materiale trebuie sa contina reglementari specifice si reduse ca insemnate.

Noile norme contabile internationale IFRS aduc schimbari in interpretarea si perceptia informatiei financiare de catre entitate, ele impunand un nou vocabular de specialitate, concomitent cu reorientarea gandirii profesionistilor contabili. Pe de alta parte, normele contabile pe care le vom aplica fac parte dintr-un dispozitiv de control, alaturi de corporate governance, auditori si reglementatori. Daca unul dintre aceste sisteme nu functioneaza, situatiile financiare pot fi false. Daca normele contabile nu sunt bune, aceasta este o alta problema, dar trebuie sa subliniem si faptul ca normele bune nu sunt suficiente pentru a garanta o buna informare financiara si nici pentru evitarea scandalurilor financiare. Incepand cu anul 2005, aproximativ 91 de tari au autorizat sau au impus aplicarea IFRS. Printre acestea si Romania. Dat fiind faptul ca IFRS sunt intr-un permanent proces de dezvoltare, devenind mai complexe si prescriptive, contabilul roman trebuie sa devina un contabil international, sa stapaneasca nu numai limba afacerilor (numim aici engleza), dar mai cu seama principiile si termenii contabilitatii internationale. Pentru ca rationamentul profesional va fi cel ce va prima, contabilul trebuie sa fie informat asupra naturii economice a activitatilor entitatilor cu scopul oferirii celor mai adecvate solutii practice.
O alta provocare dificila pentru contabilul roman va fi cu siguranta traducerea practica a notiunii de valoare justa, care implica obtinerea tot mai frecventa de informatii privind valoarea justa a activelor detinute de entitate.

De asemenea, in virtutea unor reflexe dobandite, contabilul roman va avea in vedere, in permanenta, aspectul fiscal al tranzactiilor si va fi tentat sa dea prioritate celui din urma. Insa, in conditiile dinamizarii afacerilor, credem ca determinarea profitului fiscal va fi delegata in sarcina altor persoane decat contabilul entitatii; aceasta in pofida faptului ca profitul contabil va continua sa fie punctul de pornire in calculul profitului fiscal. Tot pe aceasta linie, credem ca este posibil ca reglementarile fiscale si functionarii fiscali sa nu tina ritmul cu reglementarile contabile, iar implicatiile fiscale ale anumitor tranzactii sa fie neclare; drept urmare, este posibil sa apara anumite conflicte de interpretare cu autoritatile fiscale.

IAS/IFRS in contabilitatea romaneasca

Abordarea reformei contabile prin prisma anglo-saxona a determinat o incompatibilitate mare cu traditia contabila franceza adoptata initial, ridicand problema reconcilierii intre:

a)      forma juridica si realitatea economica;

b)       cerintele fiscale si informatiile necesare investitorilor;

c)       orientarea bancara a finantarii intreprinderii si piata de capital;

d)       formarea profesiei contabile pe baza de procedura si cea pe baza de judecata profesionala.

In ceea ce priveste profesia contabila se simte nevoia asimilarii unui nou mod de interpretare, implementare, coordonare si verificare sau control a informatiei financiar contabile. In viitor va trebui ca rationamentul profesional sa raspunda nevoii de aplicare a IFRS-urilor si mai putin practicilor generate de legislatie.

·         In Romania va exista un model dual, IMM-urile aplicand un sistem contabil national racordat la Standardele Internationale, iar marile intreprinderi un sistem contabil international. Acest model are doua dezavantaje majore:

·         investitorii nu vor sti care profit este mai relevant: cel obtinut pe baza normelor nationale sau cel rezultat din aplicarea referentialului international;

·         pe termen lung s-ar putea ajunge la calcularea impozitului pe baza sistemului contabil international, ceea ce ar fi foarte dezavantajos pentru noi.

Adoptarea integrala a IFRS-urilor pretinde ca o entitate sa aplice toate IFRS-urile in vigoare la data de raportare in cazul primelor situatii financiare IFRS. Aceasta prevedere va ridica cu siguranta o serie de probleme societatilor romanesti ce intra sub incidenta lor, deoarece nu le va fi usor sa tina pasul cu ele din cel putin doua motive: pe de o parte, la ora actuala nu exista o traducere completa autorizata a IFRS-urilor in vigoare, iar pe de alta parte, standardele sunt intr-un proces de continua dezvoltare in vederea convergentei cu US GAAP, ceea ce implica modificari si completari frecvente.

·         Se va impune aplicarea integrala a unor standarde ce nu au fost aplicate anterior (IAS 36, Deprecierea activelor, IAS 39, Instrumente financiare: recunoastere si evaluare) si implementarea unor concepte noi (impozit amanat, active si datorii contingente), care, chiar daca au existat si anterior, nu au fost folosite in practica.

·         Va trebui aplicata contabilitatea de inflatie (IAS 29), pana acum optionala, in functie de nivelul inflatiei din anii urmatori si de avantajele oferite de IFRS 1.

·         In vederea asigurarii comparabilitatii cu situatiile financiare ale anului 2005, se impune intocmirea unui bilant de deschidere IFRS de la 1 ianuarie 2007.

Devine obligatorie consolidarea conturilor.

Spiritul IASB vine in contradictie cu traditia culturala romaneasca, ceea ce poate da nastere unor ambiguitati in ceea ce priveste urmatoarele aspecte:

·         se va acorda o importanta deosebita situatiilor financiare, in detrimentul tehnicii inregistrarilor contabile;

·         se va cere impunerea Cadrului general, in detrimentul Planului contabil general, desi nu vor fi usor de modificat mentalitatile profesionale contabile romanesti. Oricum, chiar daca acest deziderat nu se va realiza imediat, se va impune modificarea planului de conturi in vigoare momentan;

·         obiectivul fundamental al contabilitatii este obtinerea de informatii reale, corecte si credibile pentru toti utilizatorii, inclusiv pentru stat. Fiind concepute in spiritul pragmatic anglo-saxon, standardele stipuleaza ca informatiile necesare sa fie generate la costuri mai mici decat beneficiile utilizatorilor;

·         situatiile financiare intocmite raspund nevoii de informare a utilizatorilor despre pozitia financiara, performanta si cash-flow-ul agentului economic. Drept urmare, ele trebuie sa fie transparente pentru utilizatori si comparabile in timp si spatiu;

·         politica contabila si manageriatul intreprinderii trebuie sa caute un echilibru intre relevanta si credibilitate;

·         o alta dilema cu care se vor confrunta profesionistii contabili o reprezinta constituirea sau nu a provizioanelor, care pe de o parte diminueaza in mod artificial profitul si dividendele, iar pe de alta parte constituirea sau nu a provizioanelor este ceruta in vederea obtinerii imaginii fidele;

·         se va impune renuntarea la conceptul de patrimoniu, intrucat vine in contradictie cu principiul prevalentei economicului asupra juridicului;

·         se va impune renuntarea la inventarierea anuala a patrimoniului; se va impune renuntarea la termenul de 'mijloace fixe' in favoarea celui de 'imobilizari corporale' pentru a fi in spiritul IAS;

·         se va impune recunoasterea ca si cheltuieli ale perioadei a cheltuielilor de constituire si a obiectelor de inventar pentru a fi in asentimentul standardelor.

In privinta provizioanelor pentru creantele incerte este de dorit renuntarea la practica curenta (determinarea la valoarea neta a facturilor incerte din punctul de vedere al incasarii) in vederea aplicarii rationamentului profesional:

·         determinarea se va face prin aplicarea unor procente asupra soldurilor creantelor comerciale in functie de vechime;

·         anularea creantelor incerte prin trecerea pe cheltuielile perioadei, renuntandu-se la perioada de prescriptie de 3 ani;

·         se va impune renuntarea la formatul CPP vertical, cu prezentarea cheltuielilor dupa natura lor, orientarea predominant fiscala. In situatia in care se urmareste atragerea investitorilor straini, dezvoltarea pietelor de capital si orientarea spre practica contabila internationala, este de asteptat clasificarea cheltuielilor dupa functiuni; in ceea ce priveste diferentele de curs valutar si distribuirea dividendelor interimare se va impune adoptarea referentialului international in vigoare.

Adoptarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS) este un proces sistematic si complex de implementare a unui nou sistem de proceduri contabile si reprezinta mai mult decat o modificare a reglementarilor contabile. Este un nou sistem de evaluare a performantei, care trebuie adoptat la nivelul intregii entitati patrimoniale, care va schimba modalitatile de lucru si, de asemenea, este posibil sa impuna schimbari decisive in domeniul managementului strategic. Adoptarea unui limbaj global de raportare financiara, prin trecerea la aplicarea IFRS, le va permite entitatilor sa fie percepute corect, indiferent de originea utilizatorilor.

Comunicarea intr-un limbaj unic, unanim acceptat, va asigura un nivel mai inalt de credibilitate si va spori posibilitatile de acces la piata de capital. O intreprindere ale carei situatii financiare sunt conforme cu IFRS trebuie sa evidentieze acest fapt explicit si fara rezerve in notele la situatiile financiare.

Situatiile financiare nu trebuie descrise ca fiind conforme cu IFRS decat daca satisfac toate cerintele impuse de aceste standarde. Aplicarea IFRS va permite grupurilor multinationale sa aplice principii contabile comune la nivelul tuturor filialelor, fapt care poate optimiza fluxul informational intern, precum si calitatea deciziilor manageriale.

In acelasi timp, IFRS poate facilita tranzactiile economice, prin asigurarea unui nivel mai mare de incredere, relevanta si consecventa a interpretarii contabile.

Pe pietele cu un nivel concurential in permanenta crestere, IFRS va permite entitatilor patrimoniale sa se raporteze la alte entitati similare de la nivel mondial si va permite investitorilor si altor parti interesate sa compare performanta cu competitorii de la nivel global. Entitatile care nu vor asigura aceasta comparabilitate, sau care nu pot realiza acest lucru, din cauza legislatiei nationale, vor fi dezavantajate, iar capacitatea acestora de a atrage investitori si capital si de a crea plus valoare, va fi afectata.

4 Intocmirea si prezentarea situatiilor financiare  

4.1 Bilantul contabil

Pentru realizarea functiilor contabilitatii: de informare, decizie si control, este necesar ca in urma lucrarilor curente de contabilitate sa se sintetizeze periodic informatiile generate de conturi si calculele contabile, in documente de sinteza expresiv si relevante, accesibile nu numai specialistilor, ci si celor interesati de gestiunea unitatii patrimoniale in calitate de: investitor, administrator, banca, creditor, fiscalitate si alte organisme economice si sociale. Aceste documente de sinteza constituie obiectul de baza al contabilitatii financiare, deoarece redau o imagine fidela asupra situatiei patrimoniale, rezultatelor si situatiei financiare a intreprinderii.

Potrivit Legii 31/1990 privind societatile comerciale si a Legii Contabilitatii 82/1991, toti agentii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligati sa intocmeasca bilant contabil.

Bilantul este documentul oficial de sinteza al tuturor unitatilor patrimoniale. Bilantul contabil contribuie sa dea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si asupra rezultatelor obtinute de unitatea patrimoniala, care presupune:

-          respectarea cu buna credinta a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

-          respectarea principiilor: prudentei, permanentei metodelor, continuitatea activitatii bilantului de deschidere cu cel de inchidere, a noncompensarii;

-          posturile inscrise in bilant trebuie sa corespunda cu datele inregistrate in  contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilitatii si baza informationala fundamentala, bilantul propriu-zis este un tablou care cuprinde in forma sintetica si in expresie valorica mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire  a acestora, precum si rezultatul unui agent economic la un moment dat.

Bilantul este documentul contabil de sinteza, prin care se prezinta activul si pasivul unitatii patrimoniale la inchiderea exercitiului, precum si in celelalte situatii prevazute de Legea Contabilitatii.

Importanta bilantului contabil deriva din functiile pe care acesta le indeplineste:

1)      functia de generalizare a datelor contabilitatii;

2)      functia de cunoastere a mersului activitatii economico-financiare;

3)      functia previzionala.

1) Functia de generalizare a datelor in ciclul contabil de prelucrare a informatiilor izvoraste din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilitatii curente, dupa criterii bine stabilite, intr-un numar restrans de indicatori, care sa poata oferi o imagine de ansamblu asupra situatiei economico-financiare a unitatii patrimoniale.

2) Functia de analiza a mersului activitatii economico-financiare se manifesta prin aceea ca, pe baza bilantului contabil se analizeaza periodic, gradul realizarii indicatorilor proiectati si a rezultatelor, se identifica rezerve si se stabilesc masuri de perfectionare a activitatii economice si financiare.

Adunarile Generale ale Actionarilor, Consiliile de Administratie, managerii unitatilor patrimoniale analizeaza periodic situatia economico-financiara, pe baza bilantului contabil, a anexelor sale si a raportului de gestiune, componente de baza ale darii de seama contabile.

3) Functia previzionala consta in posibilitatea oferita de bilant de a orienta activitatea viitoare. in acest scop, intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pentru perioadele urmatoare se fundamenteaza pe situatia patrimoniala si a rezultatelor din perioada considerata baza de raportare.

Avand acelasi scop, de informare asupra situatiei patrimoniului, a situatiei financiare a unitatii patrimoniale si a rezultatelor obtinute, aceste parti constitutive formeaza un tot unitar.

Pentru intocmirea si prezentarea completului bilantier, Ministerul Finantelor, prin Colegiul  Consultativ al Contabilitatii, elaboreaza modele de situatii privind bilantul si celelalte componente pentru regii autonome, societati comerciale si institutii publice. Pentru societatile bancare, modelele si normele metodologice se elaboreaza de Banca Nationala cu avizul Ministerului Finantelor.

La intocmirea bilantului contabil, se au in vedere urmatoarele reguli:

-          posturile de bilant sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse de acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

-          nu sunt admise compensari intre conturile ce se inscriu in bilant si respectiv intre conturile de venituri si cheltuieli din contul de “Profit si pierdere”.

in practica se cunosc doua scheme de bilant, una sub forma de tablou cu doua parti: partea stanga, activul, si partea dreapta, pasivUl, numita si schema orizontala de bilant, si modelul sub forma listei verticale  sau schema bilantului vertical. Bilantul sub forma de tablou cu doua parti pune in evidenta egalitatea intre resurse si utilizari, iar modelul de bilant sub forma listei verticale ordoneaza structurile  patrimoniale in active, datorii, capitaluri, rezerve si alte componente ale situatiei nete, finalitatea fiind prezentarea situatiei nete a patrimoniului.

Bunurile economice constituie ACTIVUL, iar sursele de finantare, PASIVUL bilantului.

In situatia in care obiectul  modelarii bilantiere este fundamentat pe categoria de resurse economice, activul desemneaza utilizarea resurselor in activitatea economica si sociala, iar pasivul, originea resurselor.

Intr-o optica economica, activul este definit prin structurile de capital fix si capital circulant, iar pasivul , prin structurile de capital propriu si capital strain. Aprecierea financiara grupeaza activele in raport de lichiditate (durata de transformare in bani) , iar pasivele in functie de exigibilitatea lor (durata de plata). Ca urmare, in structura activului se disting active pe termen lung si active curente, iar in cea a pasivului se delimiteaza capitaluri permanente (pe termen lung)  si datorii curente (pe termen scurt).

Activul bilantier evidentiaza destinatia si lichiditatea bunurilor economice.In raport de aceste criterii, se disting urmatoarele categorii de active :

-          Active imobilizate –cuprind acele valori economice de investitie a caror perioada de utilizare si lichiditate este mai mare de un an. Activele imobilizate se impart in trei grupe: imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari financiare.

-          Active circulante – denumite si active curente- cuprind toate activele de exploatare si cele de trezorerie a caror durata de lichiditate este de pana la un an.Activele circulante se impart in: stocuri si productia in curs de executie, creante, plasamente si disponibilitati banesti.

Pasivul bilantier reprezinta sursele sau resursele de finantare a bunurilor economice. Prin componenta sa delimiteaza clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire ( finantare proprie, finantare straina) si exigibilitatea lor( termenul de decontare mai mare sau mai mic de un an).

Finantarea bunurilor economice se refera la modul de acoperire si de sustinere financiara a activului financiar.

In raport de exigibilitatea surselor de finantare, pasivele se grupeaza in:

-          capital permanent, format din capitalurile proprii , provizioane pentru riscuri si cheltuieli si datoriile pe termen lung

-          datorii pe termen scurt sau curente

A) Bilantul propriu-zis poate fi alcatuit in doua variante sau sisteme, in functie de gruparea intreprinderilor in intreprinderi mici , mijlocii si intreprinderi mari, grupare ce se face in functie de praguri fiscale ( care au in vedere valoarea activului bilantului, cifra de afaceri si numarul  mediu de salariati ).

a.       Bilant contabil in sistem simplificat, in cazul intreprinderilor mici si mijlocii, care presupune o schema de bilant mai redusa.

b.      Bilant contabil in sistem de baza prevazut sa fie utilizat de intreprinderi mari, acesta cuprinzand posturi si indicatori completi privind activitatea si rezultatele intreprinderii.

Bilantul unitatilor patrimoniale care desfasoara activitati economice cuprinde toate elementele de activ si pasiv grupate dupa destinatie si respectiv provenienta lor

Formatul bilantului contabil este urmatorul:

A.     Active imobilizate

I.                    Imobilizari necorporale

II.                 Imobilizari corporale

III.               Imobilizari financiare

B.     Active circulante

I.                    Stocuri

II.                 Creante

III.               Investitii pe termen scurt

IV.               Casa si conturi la banci

C.     Cheltuieli in avans

D.     Datorii : sumele ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an

E.     Active circulante nete/ datorii curente nete

F.      Total active minus datorii curente

G.    Datorii: sumele ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an

H.    Provizioane

I.       Venituri in avans

J.      Capital si rezerve

I.                   Capital subscris (prezentandu-se separat capitalul varsat si capitalul nevarsat)

II.                Prime de capital

III.             Rezerve din reevaluare

IV.              Rezerve

V.                 Profitul sau pierderea reportata

VI.              Profitul sau pierderea exercitiului financiar

In conformitate cu norma internationala IAS 1, structura si continutul bilantului trebuie sa realizeze distinctia intre elementele curente si cele necurente . Fiecare intreprindere care aplica IAS 1 trebuie sa decida, in functie de natura activitatii sale, daca este util sa efectueze distinctia  dintre elementele curente si cele necurente ale bilantului sau, atat pentru datoriim cat si pentru active.Atunci cand o astfel de distinctie nu este efectuata, activele si datoriile sunt clasificate, in functie de lichiditate/exigibilitatea lor.

ACTIVELE CURENTE SI NECURENTE

Activele curente ale bilatului cuprind:

·         elemente destinate a fi realizate, sau detinute pentru a fi vanduta sau consumate, in cadrul ciclului norml de expolatare al intreprinderii

·         elemente destinate, in principal, pentru a fi negociate pe diferite piete sau detinute intr-o perspectiva de termen scurt, inteprinderea astapatandu-se sa le realizeze in maximum un an de la data inchiderii exercitiului

·         lichiditatile sau cvasilichiditatile, daca utilizarea acestora nu este supusa restrictiilor

Celelalte active sunt considerate elemente necurente.Ele includ imobilizarile corporale si necorporale, cat si activele de exploatare si financiare pe termen lung.

Activele curente se refera, in special, la stocuri si creante-clienti, care sunt vandute, consumate sau realizate in cadrul ciclului normal de exploatare, chiar si atunci cand nu se preconizeaza ca ele sa fie realizate in urmatoarele 12 luni dupa inchiderea exercitiului.

Titlurile negociabile pe piete sunt active curente, daca este prevazuta realizarea lor in urmatoarele 12 luni care succed datei inchiderii exercitiului, in caz contrar ele fiind considerate active necurente.

DATORIILE CURENTE SI NECURENTE

O datorie constituie un element curent al pasivului extern, atunci cand trebuie sa fie rambursata:

a)      fie in cadrul ciclului normal de expolatare al intreprinderii

b)      fie la o scadenta in cadrul urmatoarelor 12 luni care scucced datei inchiderii exercitiului

Toate celelete datorii sunt datorii necurente.Unele datorii curente, precum datoriile comerciale, cele legate de relatiile cu salariatii sau de alte costuri operationale, fac parte din necesarul de fond de rulment utilizat in ciclul normal de exploatare al intreprinderii. Astfel de elemente, sunt clasificate in categoria ”curente”, chiar daca ele trebuie sa fie rambursate peste o perioada mai mare de un an.

O intreprindere trebuie sa continue sa incadreze datoriile sale pe termen lung purtatoare de dobanzi in categoria dtoriilor necurente, chiar daca ele trebuie sa fie decontate in urmatoarele 12 luni de la data inchiderii exercitiului financiar, in situatia in care:

·         este vorba despre datorii care, in momentul contractarii lor, reau datorii pe tremen lung

·         intreprinderea in cauza intentioneaza sa refinanteze aceste datorii, printr-o datorie pe termen lung

·         aceasta intentie este confirmata de existenta unui contract de refinantare sau de reesalonarea scadentelor, incheiat inainte ca situatiile financiare sa fi fost aprobate

Marimea datoriilor pe termen scurt clasificate in categoria datoriilor necurente, in virtutea regulii expuse anterior, este indicata in notle explicative, concomitent cu informatile care justifica aceasta prezentare.

Norma IAS 1 nu prescrie ordinea sau formatul in care elementele trebuie sa fie prezentate si lasa intreprinderilor posibilitatea de a proceda la alegeri.

Elementele legate in mod direct de evaluarea pozitiei financiare sunt activele, datoriile si capitalurile proprii.

Activele - reprezinta o resursa controlata de intreprindere ca rezultat al unor evenimente  trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru intreprindere. Un activ este recunoscut  in bilant in momentul in care este probabila realizarea unui beneficiu economic viitor de catre intreprindere si activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluata in mod credibil (nu contine erori semnificative si in evaluarea costului s-a folosit o estimare rezonabila).

Un activ nu este recunoscut in bilant  atunci cand este  improbabil ca intrarea de numerar sa genereze beneficii economice pentru intreprindere in perioadele viitoare. In schimb, o astfel de tranzactie va avea ca efect recunoasterea unei cheltuieli in contul de profit si pierdere.

Datoriile - reprezinta o obligatie actuala a intreprinderii ce decurge din evenimentele trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice.

O datorie este recunoscuta in bilant in momentul in care este probabil ca o iesire de resurse purtatoare de beneficii economice, va rezulta  din lichidarea unei obligatii prezente, iar valoarea la care se va realiza aceasta lichidare poate fi evaluata in mod credibil.

Stingerea unei obligatii prezente implica renuntarea intreprinderii la anumite resurse  care incorporeaza beneficii economice, in scopul satisfacerii cererilor celeilalte parti si se poate face in mai multe moduri : plata in numerar, transferul altor active, prestarea de servicii, inlocuirea respectivei obligatii cu o alta obligatie sau transformarea obligatiei in capital propriu.

Capitalul propriu - reprezinta interesul rezidual al actionarilor in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Suma cu care este inregistrat capitatul propriu in bilant depinde de evaluarea activelor si a datoriilor.

Exista doua concepte privind capitalul :

Ø      conceptul financiar - conform caruia  capitalul este sinonim cu activele nete sau capitalul propriu al intreprinderii

In acest caz utilizatorii situatiilor financiare sunt preocupati in primul rand de mentinerea  capitalului nominal investit sau a puterii de cumparare a capitalului investit.

Ø      conceptul fizic - conform caruia capitalul reprezinta capacitatea de productie a intreprinderii

In acest caz utilizatorii situatiilor financiare sunt preocupati in primul rand de capacitatea de  exploatare a intreprinderii.

Cele doua concepte conduc la aparitia urmatoarelor concepte de mentinere a nivelului capitalului :

Ø      mentinerea capitalului financiar - conform caruia profitul  se obtine doar daca valoarea financiara a activelor nete la sfarsitul perioadei  este mai mare decat valoarea financiara a activelor nete la inceputul perioadei.

Conceptul de mentinere a capitalului financiar nu impune folosirea unei anumite baze de evaluare iar profitul  reprezinta cresterea capitalului nominal de-a lungul perioadei.

Ø      mentinerea capitalului fizic - conform caruia profitul se obtine doar atunci cand capacitatea fizica productiva (sau capacitatea de exploatare) a intreprinderii (sau resursele, respectiv fondurile necesare atingerii acestei capacitati) la sfarsitul perioadei depaseste capacitatea fizica productiva de la inceputul perioadei.

Conceptul de mentinere a capitalului fizic necesita adoptarea costului curent ca baza de evaluare iar profitul reprezinta cresterea capitalului definit in termenii capacitatii fizice de productie in cursul perioadei.

Costul curent net, denumit costul de inlocuire, este costul potential al unui activ pe care intreprinderea ar putea sa il suporte in situatia in care ar fi nevoita sa inlocuiasca activul la data bilantului.

Informatiile privind modificarile pozitiei financiare a unei intreprinderi sunt utile:

-          pentru a evalua activitatile sale de exploatare, finantare si investitii in perioada de raportare;

-          ofera utilizatorului o baza pentru evaluarea capacitatii intreprinderii de a utiliza aceste fluxuri de numerar.

Aceste informatii sunt furnizate in situatiile financiare prin  intermediul unei situatii distincte.

Partile componente ale situatiilor financiare se coreleaza, deoarece ele reflecta diferite aspecte ale acelorasi tranzactii sau ale altor evenimente.

4.2 Contul de profit si pierdere

Bilantul contabileste considerat documentul ce descrie pozitia a unei inteprinderi la un moment dat,indicand si marimea rezultatului .Apare insa necesara prezenta unui alt instrument de modelare coontabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si a permita desprinderea unor concluzii legate de performantele activitatii  inteprinderii.Acest instrument este cea de-a doua componena a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere.

In aceasta optica,inteprinderea devine un centru de calcul economic,calculul avand la baza:

-  valorile produse si vandute pe piata clientilor,denumite generic VENITURI;

- valorile  utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajate pe alte piete, denumite cheltuieli.Aceasta reprezinta, in fapt, renumerarea factorilor de productie

Din comparara celor doua marimi valorice se obtine un rezultat. Acesta poate fi o marime valorica pozitiva,denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile,sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.

In contextul economiei de piata, inteprinderea are ca obiectiv obtinerea profitului.Astfel, profitul poate fi considerat o imbogatire, deci o resursa, pe cand pierderea este o saracie, fiind asimilata unor utilizari fara asigurarea unui contraechivalent valoric.

In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor si veniturilor: unul ia in considerare natura economica a acestora,celalalt pleaca de la functiile sau activitatile unei interprinderi (deci de la destinatia veniturilor si cheltuielilor).

Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel:

·         sub forma de tabel bilateral sau forma de cont(schema orizontala)

·         sub forma de lista(schema verticala)

Contul de profit si pierdere sintetizeaza  fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune.

Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu de activitatea sa normala si curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri realizata de inteprindere in cursul exercitiului.

Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in cursul exercitiului.

Daca bilantul contabil permite o  cunoastere a pozitiei financiare a intreprinderii,contul de profit si pierdere ofera informatii asupra activitatii inteprinderii,a modului cum aceasta isi gestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor,cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.

Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de sinteza ale societatilor de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit si pierdere. Totusi, datorita diferentelor de cultura si traditie contabila din tarile comunitare, obligativitatea prezentarii standadizate a contului de rezultate se manifesta prin posibilitatea de optiune intre mai multe scheme de cont de profit si pierdere.

Apropiindu-se de prevederile normei IAS 1, structura contului de profit si pierdere regasita in reglementarile Ordinului 1752 este mai degraba in armonie cu dispozitivul Directivei a IV-a .

Sintetizand, aceasta structura impune urmatoarea schema generala :

I.                    Venituri din exploatare

II.                 Cheltuieli de exploatare

III.               Rezultatul din exploatare (I-II)

IV.              Venituri financiare

V.                 Cheltuieli finanicare

VI.              Rezultatul finaciar (IV-V)

VII.            Rezultatul curent ( rezultatul ordinar) (I+IV-II-V)

VIII.         Venituri extraordinare

IX.              Cheltuieli extraordinare

X.                 Rezultatul extraordinar(VIII-IX)

XI.              Venituri totale(I+IV+VIII)

XII.            Cheltuieli totale(II+V+IX)

XIII.         Rezutat brut (XI-XII)

XIV.         Impozit pe profit

XV.           Rezultatul net al exercitiului finanicar

XVI.         Rezultatul pe actiune

In conformitate cu norma IAS 1, contul de profit si pierdere trebuie sa mentioneze cel putin urmatoarele posturi:

-          venituri din activitati ordinare

-          rezultatul exploatarii

-          cheltuieli financiare

-          cota-parte in rezultatul net al inteprinderilor asociate si cele de tip joint-venture contabilizata pe baza metodei punerii in echivalenta

-          chletuieli privind impozitul pe profit

-          profitul sau pierderea din activitati ordinare

-          elemente extraordinare

-          interesele minoritare

-           rezultatul net al exercitiului

Efectele diferitelor activitati, tranzactii si evenimente realizate de intreprindere se particularizeaza prin stabilitatea, gradul de risc si previzibilitatea lor. Publicarea acestor elemente ale performantei ajuta utilizatorii in evaluarea rezultatelor viitoare.

O intreprindere trebuie sa prezinte in contul sau de profit si pierdere sau in notele explicative  o clasificarea cheltuielilor dupa natura sau dupa functie.   Intreprinderile sunt incurajate prin norma IAS 1 sa recurga la o analiza direct in contul de profit si pierdere.

Analiza dupa natura cheltuielilor este mai simpla decat analiza dupa functii, deoarece ea nu necesita o afectare a cheltuielilor dupa natura diferitelor functii ale intreprinderii.O astfel de analiza convina mai ales intreprinderilor mici deoarece nu este necesara o alocare a chletuileilor de exploatare pe functii.

Analiza dupa functii a cheltuielilor, numita ‘’metoda costului vanzarilor”, solicita afectarea cheltuileilor pe trei functii, ca parte a costului vanzarilor, a activitatilor de distribuire sau administrative.Aceasta clasificare poate sa prezinte pentru destinatarii conturilor mai mult interes dacat clasificarea dupa natura, oferindu-le informatii mai relevante, dar implica,uneori, alegeri arbitrare, in repartizarea cheltuielilor.

Alegerea modelului de analiza, intre metoda cheltuielilor dupa natura si cea a costului vanzarilor, depinde atat de factori istorici sau legati de sectorul de activitate, cat si de natura organizatiei.Ambele metode permit furnizarea de informatii despre modul in care cheltuielile variaza in functie de nivelul vanzarilor sau productiei exercitiului.

4.2.1 Structura contului de profit si pierdere in normalizarea contabila internationala

Organismul international de normalizare contabila (IASC), considera contul de rezultate ca un component al ansamblului de situatii financiare destinate procesului de informare financiara.

In “Cadrul de pregatire si prezentare a situatiilor financiare” denumit uzual Cadru conceptual, IASC a definit elementele care masoara performanta intreprinderii:

a)      veniturile

b)      cheltuielile

Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune (exercitiul financiar) sub forma de cresteri de active sau de diminuari de datorii care au ca rezultat cresterea capitalurilor proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice crestere de capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. Astfel spus, un venit este orice crestere de capitaluri proprii, alta decat cresterea capitalului.

In aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta a intreprinderii sau venituri propriuzise (vanzari, onorarii, comisioane, dobanzi, etc) cat si alte venituri si plusuri de valori sau castiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea imobilizarilor, etc)

Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantaje economice, in cursul unui exercitiu sub forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor si care au generat o scadere de capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice diminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri social sau distribuirea de dividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge:

b)      cheltuieli propriu-zise care rezulta din activitatea curenta (cum sunt costul vanzarilor, cheltuielile de personal, etc.

c)      pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofenaturale, din vanzarea activelor imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) si care pot sa rezulte sau nu din activitati curente ale intreprinderii.

Pentru ca rezultatul contabil sa masoare corect performanta intreprinderii este necesara respectarea principiului conectarii cheltuielilor la venituri, adica din momentul contabilizarii unui venit in contul de rezultate trebuie sa se contabilizeze si toate cheltuielile care au contribuit la obtinerea venitului respectiv.

In intelesul reglementarilor OMFP 1752/2005, veniturile si cheltuielile au urmatoarele semnificatii :

Ø      veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizeaza, in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor;

Ø      cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor  ori ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.

In categoria veniturilor se include atat sumele sau valorile incasate sau de incasat in nume propriu din activitati

curente, cat si castigurile din orice alte surse.

Contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, dupa natura lor, astfel :

-          venituri din exploatare

-          venituri financiare

-          venituri extraordinare

Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura lor, astfel :

-          cheltuieli de exploatare

-          cheltuieli financiare

-          cheltuieli extraordinare(calamitati)

Cheltuielile cu provizioanele, amortizarile si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum si

Cheltuielile cu impozitul pe profit si alte impozite, calculate potrivit legii se evidentiaza distinct, in functie de natura lor. 

4.3 Situatia modificarilor capitalului propriu

Analiza variatiei capitalurilor proprii se regaseste in interpretarea structurii ”situatiei castigurilor acumulate si retinute”. Aceasta situatie ilustreaza o relatie cheie intre bilant si contul de profit si pierdere, relatie relevata de urmatorul pachet de informatii :

Castigurile retinute la 1 ianuarie

(+) Rezultatul net al exercitiului curent

(- ) Dividende platite pentru:    a) actiunile preferentiale

      b) actiunile ordinare

( =) Castigurile retinute la 31 decembrie

Organismul international de normalizare contabila a preluat uzantele anglo-saxone, in materie de raportare a variatiei capitalurilor proprii, iar  norma IAS 1 cuprinde, intr-o varianta exhaustiva:

  • beneficiul net sau pierderea  neta a exercitiului
  • pierderile si castigurile, cheltuielile si veniturile care au fost direct  afectate capitalurilor proprii, in virtutea unei norme speciale, cat si totalul acestor elemente
  • efectul cumulat al schimbarilor de metode contabile si corectari de erori fundamentale, conform metodei de referinta prevazute prin norma IAS 8
  • operatii ce afecteaza capitalul, efectuate cu proprietarii intreprinderii (investitiile proprietarilor si ramburasarile de capital), si distribuirile de dividende in favoarea acestora
  • rezultatele nedistribuite, la deschiderea si inchiderea exercitiului, cat si explicarea fluxurilor reprezentand variatiile
  • reconciliere intre soldurile initiale si finale ale fiecarui post de capitaluri proprii precum capitalul, primele de emisiune, rezervele, cu precizarea separata a fiecarei miscari.

4.4 Situatia fluxurilor de trezorerie

Standardul International de Contabilitate IAS 7 defineste fluxurile de trezorerie ( denumite si fluxuri de numerar sau cash – flow in unele lucrari) drept intrari sau iesiri de numerar si echivalente de numerar.

Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare din cadrul carora face parte si ' situatia fluxurilor de trezorerie ' stipuleaza ca obiectivul acestora ' este de a furniza informatii despre pozitia financiara performantele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice . Utilizatorii de situatii financiare includ investitorii prezenti si potentiali , personalul angajat , creditorii , furnizorii si alti creditori comerciali .

Avantajele informatiilor privind fluxurile de trezorerie

Atunci cand este utilizat in conjuctie cu celelalte situatii financiare, un tablou al fluxurilor de trezorerie furnizeaza informatii ce permit utilizatorilor sa evalueze schimbarile activului net al unei intreprinderi, structura sa financiara(inclusiv lichidiatea si solvabilitataea sa) si capacitatea sa de a modifica valorile si scadentarul fluxurilor de trezorerie, pentru a se adapta schimbarilor de circumstante si oportunitati.Totodata, informatiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt folositoare pentru a permite utilizatorilor sa isi elaboreze modele pentru aprecierea si compararea valorii actuale a fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor intreprinderi.De asemenea, astfel de informatii intaresc comparabilitatea datelor referitoare la performantele exploatarii diferitelor intreprinderi, deoarece ele elimina efectele utilizarii unor prelucrari contabile diferite, pentru aceleasi operatii si evenimente.

Obiectiv:

Situata fluxurilor de trezorerie explica variatia lichiditatilor si a echivalentelor de lichiditati ale unei intreprinderi, furnizand informatii utile in vederea evaluarii performantei acesteia.

·         lichiditatile: sunt fondurile disponibile si depozitele la vedere; iar

·         echivalentele de lichiditati: sunt plasamentele pe termen scurt (de regula, cu scadenta sub 3 luni), convertibile cu usurinta in lichiditati si care au un risc de fluctuatie valorica neglijabil.

Tabloul fluxurilor de trezorerie prezinta intrarile (fluxuri pozitive) si iesirile de fonduri (fluxuri negative), clasificate in functie de activitatea care le-a generat.

Astfel, prezinta:

·         fluxuri generate de activitatea de exploatare( operationale) ;

·         fluxuri generate de activitatea de investitii;

·          fluxuri generate de activitatea de finantare.

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activitati este utila pentru : corelarea profitului (pierderii ) cu numerarul ; separarea activitatilor care implica numerar de cele care nu implica numerar ;evaluarea capacitatii intreprinderii de a-si indeplini obligatiile de plati cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru activitatile viitoare ( cash – flowstrategic).

Utilizarea analizei este data de faptul ca variatia globala a trezoreriei este reliefata prin soldul de trezorerie , rezultatul din gestiunea activelor reale ( din activitatea de exploatare ) si prin cel rezultat din operatiunile de capital care privesc investitiile si finantarile.

Atunci cind fluxurile reale si cele monetare nu coincid , cum de fapt se si intimpla, trezoreria se asigura prin decalaje de plati asociate acestor fluxuri.

Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupra unei surse sau a unei utilizari de lichiditati.

a)      Fluxurile de trezorerie ale activitatii de exploatare:

Sunt fluxuri generate de principalele activitati generatoare de venituri si ca urmare, ele rezulta din tranzactiile si alte elemente care concura la formarea rezultatului net.

Marimea fluxurilor de trezorerie implicate de activitatile de exploatare este un indicator cheie al masurii in care intreprinderea a degajat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie, pentru a rambursa imprumuturile sale, a mentine capacitatea sa operationala, a varsa dividende si a face investitii, fara sa recurga la alte surse externe de finanatare .

Exemple:

·         incasari provenite din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii

·         plati in favoarea personalului si in contul acestora

·         incasari din redevente,onorarii,comisioane si din alte venituri

·         plati catre furnizori de bunuri si servicii

·         incasarile si platile relative la prime si calamitati, la anuitati si la alte prestatii legate de politele de asigurare, in cazul unei institutii de asigurari

·          platile si rambursarile de impozite asupra profitului, cu conditia ca ele sa nu poata fi in mod specific asociate activitatilor de finantare si de investitii

b)      Fluxuri de trezorerie generate de activitatile de investitii

Indica in ce masura platile au fost efectuate pentru achizitia de active destinate sa genereze venituri si fluxuri de trezorerie viitoare.

Fluxurile de trezorerie generate de activitatile de investitii ofera informatii privind maniera in care intreprinderea isi asigura perenitatea si cresterea. Ele se refera la :

·         plati efectuate pentru achizitia de imobilizari corporale si necorporale, precum si a altor active pe termen lung

·         incasarile ce decurg din vanzarea de imobilizari corporale si necorporale, [recum si a altro active pe termen lung

·         plati efectuate pentru achizitia de titluri de participare si de titluri de creanta emise de /sau de la alte entitati, precum si platile efectuate pentru achizitia de participatii de tip joint-venture

·         incasari relative la vanzarea de titluri de participare si de titluri de creanta emise de sau provenite de la alte intreprinderi , precum si incasarile relative la vanzarea de participatii in intreprinderile de tip joint-venture

·         avansurile de trezorerie si imprumuturile acordate tertilor

·         incasari ce decurg din rambursarea avansurilor de trezorerie si imprumuturilor acordate tertilor

c)      Fluxuri de trezorerie generate de activitatile de finantare

Activitatile de finantare sunt acele activitati care antreneaza schimbari in marimea si structura capitalurilor proprii si imprumutate ale intreprinderii.Prezentarea separata a acestor fluxuri in tabloul de trezorerie este data de  posibilitatea  utilizarii lor in previziunea sumelor pe care aportorii de capitaluri le vor retrage din fondurile viitoare.

Miscarile de trezorerie generate de activitatile de finantare se refera la:

·         incasarile din emisiunea de actiuni si de late instrumente de capitaluri proprii

·         varsamintele efectuate actionarilor pentru achizitia sau rascumpararea  actiunilor

·         incasari din emisiunea de imprumuturi obligatare, bancare, de bilete de trezorerie, de imprumuturi ipotecare si de alte imprumuturi pe tremen scurt sau lung

·         rambursarea sub forma de lichiditati a sumelor imprumutate

·         varsaminte efectuate de locatar pentru reducerea soldului datoriei referitoare la un contract de locatie-finantare

4.5 Note explicative la situatiile financiare anuale 

Notele explicative contin informatii suplimentare, relevante pentru necesitatile utilizatorilor in ceea ce priveste pozitia financiara si rezultatele obtinute. Notele explicative trebuie prezentate intr-o maniera sistematica.Fiecare element semnificativ al bprofit si pierdere, situatiei fluxurilor de trezorerie si al situatiei modificarilor capitalului propriu trebuie sa fie insotit de o trimitere la nota care cuprinde informatii legate de acel element semnificativ.

Urmatoarele informatii trebuie prezentate cu claritate si repetate ori de cate ori este nesesar, pentru buna lor intelegere:

·         numele intreprinderii care face raportarea

·         faptul ca situatiile financiare sunt proprii intreprinderii, si nu grupului

·         data la care s-au incheiat sau perioada la care se refera situatiile financiare

·         moneda in care sunt intocmite situatiile financiare

·         exprimarea cifrelor incluse in rapotare

Pentru elementele mentionate in notele explicative se va prezenta, de regula, si suma corespunzatoare anului precedent celui la care se refera acesta.

In situatia in care suma corespunzatoare nu este comparabila, aceasta trebuie ajustata, prezentandu-se rezultatul ajustarii, modul de efectuare si motivele pentru care aceasta a fost efectuata.

Notele explicative trebuie sa prezinte politicile contabile adopatate de intreprindere pentru a determina valorile elementelor din bilant, ale profitului sau pierderii aferente fiecarui exercitiu, ale fluxurilor de trezorerie si modificarilor capitalului propriu. In acest sens se vor mentiona urmatoarele:

Ø      daca imobilizarile sunt incluse in situatiile financiare la costul istoric, la valoarea reevaluata sau la valoarea ajustata de inflatie, determinata potrivit IAS 29

Ø      politicile contabile specifice adopatate, adecvate pentru a permite o corecta intelegere a situatiilor financiare

5. Principii contabile si aplicarea lor la intocmirea situatiilor financiare

Elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza in conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilitatii de angajamente.

5.1 Principiul continuitatii activitatii

Acest principiu presupune ca entitatea isi continua in mod normal functionarea , fara a intra in stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii. Daca administratorul societatii constata unele elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea , aceste elemente trebuie prezentate in notele explicative . In cazul in care situatiile financiare anuale nu sunt intocmite pe baza principiului continuitatii activitatii , aceasta informatie trebuie prezentata impreuna cu explicatii privind modul de intocmire a acestora si motivele care au stat la baza deciziei conform careia societatea nu-si mai poate continua activitatea.  Continuitatea exploatarii este legata de factori obiectivi sau subiectivi.Societatea trebuie sa depisteze existenta factotilor care ar putea sa genereze starea de continuitate:

Factori de ordin financiar :

Fond de rulment negativ

Situatie neta negativa

Situatii de trezorerie negative

Imposibilitatea platii datotiilor scadente

Apelul la surse de finantare cu caracter oneros

Imposibilitatea platii ratelor la imprumuturile scadente

Factori legati de expoatare :

Capaciatate de autofinantare negativa

Pierderi de piete importante

Existenta unei subactivitati notabile

Dintre evenimentele majore care ar putea afecta intr-un viitor previzibil activitatea entitatii, ar putea modifica in mod semnificativ rezultatele activitatii si/sau metodele contabile (a se vedea in acest sens si principiul permanentei metodelor), enumeram:

-          divizarea (in doua sau mai multe noi entitati);

-          fuziunea cu una sau mai multe entitati (prin comasare sau prin absorbtie);

-          initierea unui parteneriat strategic (asociere in participatiune, etc.);

-          schimbarea semnificativa a actionariatului, a obiectului sau a zonei geografice de actiune;

-          cotarea la bursa;

-          restructurarea masiva a activitatii si/sau structurii entitatii (schimbare de obiect, extindere sau reducere de activitate si/sau dimensiune);

-          privatizarea, (re)nationalizarea sau orice alta forma de schimbare importanta a structurii asociative a  entitatii;

-          intrarea in incapacitate de plata, dizolvarea (urmata de restructurare – relansare  sau de  lichidare).

Oricare din aceste evenimente va influenta in mod decisiv aplicarea politicilor si metodelor contabile in cadrul entitatii sub influenta noilor circumstante, prin:

-          conceptia generala de conducere si administrare;

-          politica si metodele de amortizare a imobilizarilor si evaluare a elementelor patrimoniale;

-          politica de aprovizionare si stoc ;

-          politica de investitii;

-          politica de productie si desfacere, privind cantitatea, calitatea si gama sortimentala produsa, politica de preturi si modalitatile de distributie si vanzare;

-          politica de personal si salarizare,  privind numarul si structura personalului, modul de calcul si cuantumul salariilor;

-          obiectul de activitate;

-          activele redundante;

-          achitarea datoriilor si incasarea creantelor;

-          politica de dividend, etc.

Spre exemplu, o entitate care va fuziona cu alta entitate isi va face ordine in patrimoniu si in activitate: va lichida stocurile supranormative si va vinde activele redundante, va amana noile investitii, isi va incasa cat mai repede creantele si isi va achita datoriile, isi va concentra eforturile pe activitatile cele mai profitabile,  isi va reduce personalul, in general isi va reduce cheltuielile, etc. cu scopul de a avea o pozitie cat mai avantajoasa la negocierile de fuzionare, de a avea un bilant cat mai « curat » si o profitabilitate cat mai inalta, astfel incat ponderea activului sau net contabil (capitalului) sa fie cat mai mare in activul (capitalul) noii entitati, indiferent daca fuziunea se face prin absorbtie sau prin comasare. Drept urmare, proprietarii entitatii vor avea o pozitie mai buna in noua entitate rezultata din fuzionare

5.2 Principiul permanentei metodelor

Metodele de evaluare trebuie aplicate in mod consecvent de la un exercitiu financiar la altul, pentru asigurarea comparabilitatii in timp si in spatiu.Daca insa activitatea economica justifica necesitatea unei alte metode, fie pentru ca s-a schimbat contextul economic , fie pentru ca alegerea initiala a metodei s-a facut in mod eronat , sau pentru ca o reglementare contabila impune o astfel de modificare, societatea are posibilitatea schimbarii acelei metode. Pentru a asigura inca comparabilitatea , societatea va prezenta in notele explicative motivul schimbarii metodei si a efectului schimbarii.

5.3 Principiul prudentei

Evaluarea trebuie facuta pe o baza prudenta , si in special:

a)      poate fi inclus numai profitul realizat la data bilantului

b)      trebuie sa se tina seama de toate datoriile aparute in cursul exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu precedent , chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia

c)      trebuie sa se tina cont de toate datoriile previzibile si pierderile potentiale aparute in cursul exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent  , chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia.

d)      trebuie sa se tina cont de  deprecierile , indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este pierdere sau profit

Prudenta este, in mod cert, principiul aflat in starea cea mai accentuata de conflict cu obiectivul (principiul federator) al imaginii fidele, deoarece el adopta, in mod sistematic, un punct de vedere pesimist. Adica, solicita contabilizarea minusurilor de valoare si interzice luarea in considerare a plusurilor de valoare. Exceptiile sunt destul de rare: de exemplu, plusurile pentru titlurile de participare evaluate prin echivalenta.

Daca nu exista nici un Standard International de Contabilitate relevant, administratorii intreprinderii vor elabora politici contabile in acord cu 'Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare' si se vor asigura ca situatiile financiare furnizeaza informatii care sa fie:

a) relevante, adica utile pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor;

si

b) credibile, in sensul ca:

(i) reprezinta fidel rezultatele si pozitia financiara a intreprinderii;

(ii) reflecta substanta economica a evenimentelor si tranzactiilor si nu doar forma juridica;

(iii) sunt neutre, adica nepartinitoare fata de Stakeholders;

(iv) sunt prudente; si:

(v) sunt complete sub toate aspectele semnificative.

5.4 Principiul independentei exercitiului

Trebuie sa se tina cont de veniturile si cheltuielile aferente exercitiului financiar , indiferent de data incasarii sau platii acestor venituri si cheltuieli. Aplicarea acestui principiu  are in vedere:

·         practicarea unei contabilitati de angajamente , care presupune inregistrarea cheltuielilor in momentul angajarii , respectiv primirii bunurilor , serviciilor sau receptiei lucrarilor de la terti  si inregistrarea  veniturilor in momentul  livrarii bunurilor , executarii lucrarilor sau prestarii serviciilor

·         utilizarea conturilor de venituri si cheltuielilor in avans

5.5 Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de datorii

Conform acestui principiu , componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat. Acest principiu reprezinta abandonarea practicii evaluarilor administrative, nediferentiate, prin metoda unica, impusa printr-un act normativ (specifice economiilor centralizate) si adoptarea metodelor economice de evaluare, care sa tina seama atat de caracteristicile elementului patrimonial supus evaluarii, cat si de utilitatea sa sau de conditiile pietei sale. 

5.6 Principiul intangibilitatii

Bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului financiar precedent.

5.7 Principiul necompensarii

Orice compensare intre elementele de activ si de datorii sau intre elementele de venituri si cheltuieli este interzisa. Eventualele compensari intre creante si datorii fata de aceleasi agent economic pot fi efectuate , cu respectarea prevederilor legale , numai dupa inregistrarea in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor la valoarea integrala.

Sunt de asemenea permise, in conditiile legii, dupa o temeinica analiza si cu apobarea conducerii intreprinderii, compensarea intre plusurile si minusurile in gestiune detectate cu ocazia inventarierii, cu conditia ca acestea sa fie echivalente si:

-          in cadrul aceleiasi gestiuni, sortimentele respective sa fie confundabile, avand caracteristici similare;

-          intre doua gestiuni, acestea sa fie legate logic si succesiv in cadrul fluxului de productie (de exemplu, sectie de productie – spatiu de depozitare sau depozit – magazin, etc.).

5.8 Principiul prevalentei economicului asupra juridicului 

Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere se face tinand seama de fondul economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate , si nu numai de forma juridica a acestora.

5.9. Principiul pragului de semnificatie

Elementele de bilant si de cont de profit si pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate daca:

-          acestea reprezinta o suma nesemnificativa

-          o astfel de combinare ofera un nivel mai mare de claritate , cu conditia  ca elementele sa fie prezentate separat in notele explicative

Orice element care are o valoare nesemnificativa trebuie prezentat distinct in cadrul situatiilor finanicare . Elemente  cu valori nesemnificative care au aceeasi natura sau cu functii similare trebuie insumate , nefiind necesara prezentarea lor separata.

6. Lucrari contabile preliminare intocmirii situatiilor financiare

Inventarierea patrimoniului

Inventarierea inseamna constatarea existentei, prin masurare, cantarire, numarare a mijloacelor, drepturilor si obligatiunilor unui patrimoniu, concomitant cu estimarea lor. Numai in cazuri exceptionale, din imposibilitate fizica si materiala, in determinarea exacta a cantitatilor, se va proceda prin apreciere sau sondaj. Modul in care se face pretuirea sau estimarea depinde de scopul urmarit prin inventariere, iar in cele mai dese cazuri, el este reglementat prin dispozitiuni legale.

Metodele de estimare folosite:

·         pretuirea planificata, adica aceea prevazuta in planul de stat

·          pretuirea la procurare, adica pretul platit la cumparare (pretul de aprovizionare efectiv)

·         pretuirea zilei, practicata la momentul inventarierii

·         pretuirea medie, rezultata din media preturilor intr-un interval de timp dat

·         la estimarea creantelor se va avea in vedere solvabilitatea principalului obligat, cand debitorul este o persoana fizica. In cazul intreprinderilor de stat, nu se pune problema estimarii.

Primul si ultimul document intocmit, necesar la deschiderea si inchiderea contabilitatii unei unitati economice, este inventarul.

Practica a aratat ca intotdeauna este necesar sa se cunoasca din ce se compune si ceea ce apartine patrimoniului, precum si ceea ce el datoreaza altora. Pentru aceasta este necesar ca intreprinderea sa procedeze la o constatare reala a ceea ce ea a posedat la inceputul unei perioade, si de ceea ce ea dispune la sfarsitul acestei perioade de gestiune administrative. Inventarul cuprinde descriptive si estimativ, la un anumit moment, atestarea despre existenta mijloacelor de avere, a drepturilor si obligatiunilor unui patrimoniu, cu specificarea cantitatii, calitatii si pretuirea lor. Activul si Pasivul intr-un inventar trebuie sa fie intotdeauna egale. Ele vor fi trecute in inventar dupa o estimatiune reala, din momentul inventarierii. Estimatiile se vor face in unitatea monetara a tarii, iar pentru elemente care nu au suferit schimbari, se vor folosi datele inventarului precedent. Pe cat apare de simpla intocmirea inventarului, pe atat de grele sunt problemele ce le ridica la estimatiune, in special a creantelor, in perioadele de fluctuatiuni in puterea de cumparare a unitatilor monetare.

ETAPELE INVENTARIERII

Inventarierea este actiunea de intocmire a inventarului, ca prim document indispensabil in contabilitate. Numai pe baza unui inventar se poate deschide si inchide contul Bilant.

Daca privim inventarul in raport cu Bilantul, putem distinge:

  • inventar initial, intocmit in vederea unui Bilant de deschidere
  • inventar final, efectuat in vederea punerii de accord a conturilor cu realitatea pentru intocmirea Bilantului de inchidere

Inventarierea cuprinde urmatoarele etape:

  • pregatirea inventarierii
  • stabilirea stocurilor faptice
  • stabilirea rezultatelor inventarierii
  • regularizarea plusurilor si minusurilor

Pregatirea inventarierii consta in a lua o serie de masuri pentru a asigura buna desfasurare a acesteia: sortarea, aranjarea, etichetarea materialelor, produselor, marfurilor si altor valori materiale. Stabilirea stocurilor faptice se realizeaza de catre comisia de inventariere, prin numarare, cantarire, masurare sau cubare, dupa caz.

Toate cantitatile ce se constata de comisie se inscriu in listele de inventariere ce se intocmesc pe gestionari, bonuri de depozitare si feluri de bunuri. Pentru determinarea rezultatelor inventarierii se evalueaza mai intai stocurile inscrise in listele de inventariere. Acestea se semneaza de membrii comisiei si de gestionar. Se compara valoarea stocurilor faptice cu valoare stocurilor scriptice.

Regularizarea

Plusurilor de inventar se realizeaza prin cresterea valorii mijloacelor economice din contabilitate, astfel incat acestea sa corespunda existentelor faptice. Lipsurile constatate de comisia de inventariere pot fi imputabile (provenite din sustrageri, delapidari, distrugeri) si neimputabile (in limita scazamintelor legale admise sau datorate unor calamitati naturale).

Determinarea rezultatului contabil.

Rezultatul contabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

Veniturile si cheltuielile care se iau in calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele inregistrate in contabilitate potrivit reglementarilor contabile date in baza Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile nedeductibile conform

prevederilor art. 21 din Codul fiscal.

Exemple de elemente similare veniturilor:

  • diferentele favorabile de curs valutar, rezultate in urma evaluarii creantelor si datoriilor in valuta, inregistrate in evidenta contabila in rezultatul reportat, ca urmare a retratarii sau transpunerii;
  • rezervele din reevaluare la casarea sau cedarea activelor, in situatia in care au fost deductibile din profitul impozabil.

Exemple de elemente similare cheltuielilor:

  • diferentele nefavorabile de curs valutar, rezultate in urma evaluarii creantelor si datoriilor in valuta, inregistrate in evidenta contabila in rezultatul reportat, ca urmare a retratarii sau transpunerii;
  • cheltuiala cu valoarea neamortizata a cheltuielilor de cercetare si dezvoltare si a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost inregistrata in rezultatul reportat. In acest caz, cheltuiala este deductibila fiscal pe perioada ramasa de amortizat a acestor imobilizari, respectiv durata initiala stabilita conform legii, mai putin perioada pentru care s-a calculat amortizarea. In mod similar se va proceda si in cazul obiectelor de inventar, baracamentelor si amenajarilor provizorii trecute in rezultatul reportat cu ocazia retratarii situatiilor financiare anuale.

Veniturile sau cheltuielile inregistrate eronat sau omise se corecteaza prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale careia ii apartin. In cazul in care contribuabilul constata ca dupa depunerea declaratiei anuale un element de venit sau de cheltuiala a fost omis ori a fost inregistrat eronat, contribuabilul este obligat sa depuna declaratia rectificativa pentru anul fiscal respectiv. Daca in urma efectuarii acestei corectii rezulta o suma suplimentara de plata a impozitului pe profit, atunci pentru aceasta suma se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere conform legislatiei in vigoare. La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevazute de legislatia in vigoare se aplica trimestrial, lunar sau potrivit prezentelor norme metodologice, dupa caz, astfel incat la finele anului acestea sa se incadreze in prevederile legii.

Impozitarea si distribuirea profitului

Pentru impozitarea profitului, trebuie pornit de la realitatea ca nu in toate cazurile pricipiile contabile subordonate imaginii fidele sunt convergente in totalitate cu pricipiile impunerii fiscale.De aceea trebuie facuta distinctie intre rezultatul contabil si rezultatul fiscal.

Rezultatul contabil reprezinta suma globala a profitului   sau pierderii exercitiului financiar ce figureaza in contul 121”Profit si pierdere”  inainte de impozitare.

Rezultatul fiscal reprezinta profitul impozabil sau pierderea fiscala a exercitiului, stabilit potrivit regulilor fiscale si in functie de care se calculeaza volumul impozitelor exigibile.

Intr-o abordare generala pornind de la IAS  12  relatia dintre cele doua marimi poate fi dirijata principal astfel:

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil( +/-) Diferentele temporale (+/-) Diferentele temporare

Diferentele temporale sunt elemente reintegrate sau deduse definitiv din rezultatul fiscal. Ele se ivesc inauntrul exercitiului fiscal in cauza.

Diferentele temporare sunt elemente neitegrabile in rezultatul fiscal al exercitiului, dar care vor fi deduse din rezultatul exercitiului, dar care vor fi impozitate ulterior. Aceste diferente se explica prin decalajul intre exercitiul in care se include anumite elemente de cheltuieli si de venituri in calculul rezultatului contabil. Ele se ivesc intrun exercitiu si se resorb ca urmare a unuia sau mai multor exercitii ulterioare.

Diferentele temporare genereaza impozite amanate . De asemenea, subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate genereaza si se inscriu in sfera impozitelor amanate. In consecinta, prezenta diferentelor temporare impune folosirea a doua metode de impozitare a rezultatului:

Metoda impozitului exigibil, cheltuiala contabila a exercitiului, este egala cu suma impozitelor exigibile.

Metoda impozitului amanat  se regaseste, la randul sau , in urmatoarele structuri contabile:

·         diferentele temporare sau raportarii impozitului, potrivit careia cheltuiala fiscala a exercitiului cuprinde: volumul impozitelor exigibile, incidenta diferentelor temporare provenind din exercitiile anterioare sau raportate asupra exercitiilor viitoare, ajustarea soldurilor de impozit raportate, daca este cazul, care, figurand in bilant, genereaza procentelor de impozitare sau de creare de noi impozite

·         subventii pentru investitii primite, pentru suma neta de integrat in rezultatul fiscal

·         provizioane reglementate care au fost constituite pentru a beneficia de dispozitiile fiscale favorabile, la care se cunoaste data reintregrarii in rezultat de o maniera precisa.

Masa profitului impozabil se determina pe baza relatiei:

Profitul impozabil = Venituri realizate - Cheltuieli coreps. veniturilor realizate + Chelt.nededeuctibile - Deduceri fiscale

Potrivit normelor fiscale, cheltuielile sunt deductibile numai daca sunt aferente  realizarii veniturilor si cele considerate deductibile conform prevederilor legale in vigoare.

O structura componenta a calcularii masei profitului este cea destinata deducerilor fiscale cum sunt: dividendele primite de la o alta persoana juridica romana, sumele uitlizate pentru constituirea fondului de rezerva, alte elemente stabilite prin norme legale.

Dupa ce s-a calculat rezultatul bilantier, se procedeaza la inregistarea operariunilor de distribuire a profitului.Ca regula, distribuire profitului se efectueaza in conformitate cu prevederile OG 70 , Legii contractului de management 66/1993, HG 263/1194, HG 484/1995. In cazul societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, profitul net se repartizeaza in conformitate cu prevederile Legii nr.16/1990 si OG nr.26/1995, iar la societatile cu capital privat , potrivit hotararilor Adunarii Generale  Actionarilor sau Asociatilor. Totodata, in distribuirea profitului, este necesar ca acesta sa fie abordat in mod structural si nu global.

Profitul net consemnat in bilant poate fi repartizat astefel:

·         constituirea de rezerve legale in limita a 5% din profitul brut pana cand aceasta ajunge la 20% din capitalui social

·         acoperirea pierderilor din anii precedenti

·         constituirea fondului de participare a salariatilor la profit

·         dividende   

7. Calculul si analiza principalilor indicatori economico-financiari

7.1 Indicatorii de lichiditate

Rata curenta = Active circulante / Datorii curente (formula de calcul)

Interpretare: Rata curenta reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale curente de a se transforma intr-un timp scurt in lichiditati pentru a achita datoriile curente. Daca valoarea totala a pasivelor curente este mai mare decat valoarea totala a activelor curente atunci acest indicator e subunitar si aceasta ar putea arata ca finantarea pe termen scurt a fost folosita pentru achizitionarea de 'active pe termen lung' ceea ce in mod normal e considerat periculos, cu toate ca exista ramuri pentru care o valoare mai mica decat 1 a acestui indicator este considerata acceptabila. Lichiditatea generala e considerata satisfacatoare pentru valori cuprinse intre 1.2 si 1.9

Rata rapida (testul acid) = (Active circulante-Stocuri) / Datorii curente (formula de calcul)

Interpretare: Rata rapida reflecta posibilitatea activelor circulante concretizate in creante si trezorerie de a acoperi datoriile curente; se scad stocurile deoarece au cel mai putin caracterul de lichiditate dintre activele curente (ele reprezinta activele la care apar cel mai probabil pierderi in cazul lichidarii). Lichiditatea rapida e satisfacatoare pentru valori cuprinse intre 0.65 si 1.

Lichiditatea imediata = Trezorerie/Datorii pe termen scurt (formula de calcul)

Interpretare: Reflecta posibilitatea achitarii datoriilor pe termen scurt pe seama numerarului aflat in casierie, a disponibilitatilor bancare si a plasamentelor de scurta durata. Pentru a fi considerat favorabil, indicatorul trebuie sa tinda spre o marime unitara.

7.2 Indicatorii gradului de indatorare

Rata datoriilor = Datorii totale/Active totale (formula de calcul)

Interpretare: Rata obligatiilor totale la total activ masoara procentajul, din totalitatea fondurilor, asigurat de creditori. Creditorii prefera rate ale obligatiilor scazute, deoarece cu cat este mai scazuta rata cu atat este mai mare protectia la pierderile creditorilor in cazul lichidarii.

Solvabilitatea patrimoniala = Capitaluri proprii/Total pasiv (formula de calcul)

Interprtare: Reprezinta gradul in care unitatile patrimoniale pot face fata obligatiilor de plata. Ea este considerata buna cand rezultatul obtinut depaseste 30%, indicand ponderea surselor proprii in totalul pasivului.

7.3 Indicatori privind utilizarea activelor

Rotatia stocurilor = Cifra de afaceri/Stocuri (formula de calcul)

Interpretare:Arata influenta stocurilor existente asupra miscarii bilantiere; o valoare ridicata a acesteia arata o situatie favorabila pentru agentul economic. Trebuie facuta precizarea ca datorita faptului ca vanzarile apar de-a lungul intregului an in timp ce stocul se defineste pentru o anumita data e recomandat sa se utilizeze stocul mediu = [ (stocul initial + stocul final) /2 ].

Durata de recuperare a creantelor = Total creante/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)

Interpretare: Indica ritmul incasarii creantelor concretizate in clienti, debitori. Cu cat marimea acestui indicator este mai mica cu atat creantele se incaseaza mai rapid

Durata de rambursare a datoriilor = Datorii totale/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)

Interpretare: Indica ritmul achitarii datoriilor fata de terti ale agentului economic; valori mici ale acestui indicator arata ca societatea isi achita obligatiile mai rapid.

Rata utilizarii activelor fixe = Cifra de afaceri/Active fixe)*1000 (formula de calcul)

Interpretare:Arata cifra de afaceri la 1000 lei active fixe; cu cat acest indicator este mai mare cu atat este mai bun

Rata de eficienta a activelor circulante = (Cifra de afaceri/Active circulante)*1000 (formula de calcul)

Interpretare: Arata cifra de afaceri la 1000 lei active circulante; indicatorul este mai bun cu cat este mai mare.

Viteza de rotatie a activelor circulante = (Active circulante/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)

Interpretare: Arata durata unei rotatii si este favorabila daca are valori mici.

7.4 Indicatorii Profitabilitatii

Marja profitului net = Profitul net/Cifra de afaceri (formula de calcul)

Interpretare:Indica marimea profitabilitatii agentului economic; O rata a profitului ridicata indica o profitabilitate mare a agentului.

Rata rentabilitatii activelor = (Profitul net/Active totale)*1000 (formula de calcul)

Interpretare:Indica profitul net obtinut la 1000 lei active totale; cu cat este mai mare este mai bun.

Rata rentabilitatii capitalurilor proprii = (Profitul net/Capitaluri proprii)*1000 (formula de calcul)

Interpretare: Indica profitul net obtinut la 1000 lei capitaluri proprii; cu cat este mai mare este mai bun.

8. Auditul situatiilor financiare

Intr-un mediu de afaceri dinamic aflat intr-o stare de continua cautare, entitatile patrimoniale se confrunta cu probleme deosebite, noi, pentru care managementul trebuie sa gaseasca solutii salvatoare, ce nu de putine ori sunt pline de ingeniozitate. Pietele sunt intro continua framantare, firmele devenind peste noapte deosebit de atractive sau fara nici un sprijin din partea propriilor lor investitori, si asta nu de putine ori doar in urma unui “zvon”.

Contabilitatea, ca joc social si-a definit in procesul de construire a informatiei financiare propriile reguli. Standardele internationale, ca reguli normalizatoare ale contabilitatii, vin sa amelioreze productia de informatii contabile si sa atenueze diferentele ce pot aparea in situatiile financiare, astfel incat acestea sa reflecte cat mai fidel realitatea economica.

In afara de faptul ca profesia contabila participa activ la procesul de normalizare a contabilitatii, este absolut necesar ca producatorul de informatii contabile sa manifeste profesionalism, sa fie obiectiv in aprecierile pe care le face, cat si in momentul in care inregistreaza si cuantifica aceste aprecieri.

Din punct de vedere teoretic afirmatiile sunt valabile, dar practic nu este greu de argumentat ca exista o nota de subiectivism, care este de multe ori de neevitat. Apare astfel un conflict potential de interese, intre producatorii de informatii contabile si intre utilizatorii sai.

Utilizatorii de informatii financiar contabile, pe zi ce trece tot mai diversi si mai sofisticati, manifesta o anumita doza de scepticism fata de producatorii de situatii financiare, considerand ca acestia nu sunt total independenti fata de operatiunile efectuate si situatiile financiare prezentate, punandu-le sub semnul indoielii impartialitatea si obiectivitatea.

Astfel, intre producatorii si utilizatorii de situatii financiare se interpun auditorii financiari, care au menirea sa controleze situatiile financiare, sa le valideze si sa formuleze o opinie independenta despre realitatea si corectitudinea datelor prezentate in situatiile anuale de sinteza.

Auditul financiar este un proces sistematic de obtinere si evaluare obiectiva a probelor, privind asertiunile referitoare la tranzactiile si evenimentele derulate intr-o entitate patrimoniala, pentru confirmarea gradului de corespondenta dintre aceste asertiuni, stabilirea criteriilor ce au stat la baza lor si comunicarea rezultatelor utilizatorilor interesati.

Standardul International de Audit (ISA) 200 “Obiective si principii generale care guverneaza un angajament de audit al situatiilor financiare”, precizeaza ca obiectivul primordial al unui angajament de audit al situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o opinie independenta cu privire la situatiile financiare, daca acestea au fost intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiara (de exemplu, Standardele Internationale de Raportare Financiara).

ISA 700, “Raportul auditorului asupra situatiilor financiare”, stabileste reguli si furnizeaza recomandari cu privire la forma si continutul raportului auditorului. In mod special, paragraful 17 din ISA 700 cere ca raportul unui auditor sa indice in mod clar cadrul de raportare financiara utilizat pentru intocmirea situatiilor financiare.

Ca un supliment la acest standard de audit, a fost elaborata Declaratia Internationala privind Practica de Audit (IAPS) 1014, “Raportarea de catre auditori cu privire la conformitatea cu Standardele Internationale de Raportare Financiara”.

Aceasta Declaratie nu stabileste noi principii de baza sau proceduri esentiale, ci a fost elaborata in scopul de a veni in sprijinul auditorilor, in vederea furnizarii de recomandari cu privire la aplicarea ISA 700, in cazurile in care situatiile financiare sunt intocmite conform Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS) sau includ doar o trimitere la IFRS.

Auditorul trebuie sa-si exercite rationamentul profesional, pentru a determina masura in care, oricare dintre recomandarile descrise de Declaratia prezentata mai sus poate fi adecvata in conformitate cu cerintele prevazute de ISA 700 si a circumstantelor specifice aplicabile entitatii.

Scopul acestei Declaratii Internationale privind Practica de Audit este de a furniza recomandari suplimentare atunci cand auditorul exprima o opinie asupra situatiilor financiare despre care conducerea sustine ca sunt intocmite:

·         exclusiv in conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS);

·         in conformitate cu IFRS si un cadru national de raportare financiara;

·         in conformitate cu un cadru national de raportare financiara, cu prezentarea gradului de conformitate cu IFRS.

CAPITOLUL II CONTRIBUTII PERSONALE. PROIECT DE PERFECTIONARE SI APROFUNDARE. Sporirea relevantei, credibilitatii si transparentei informatiilor prezentate in situatiile financiare

Anumiti utilizatori pot avea necesitati specifice si au capacitatea de a obtine informatii suplimentare fata de cele continute in situatiile financiare. Multi utilizatori  insa trebuie sa se bazeze pe situatiile financiare ca principala lor sursa de informatii si, de aceea, in astfel de situatii elaborate si prezentate, incat sa raspunda necesitatilor acestora.

Utilizatorii situatiilor financiare includ investitorii actuali si potentiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii si alti creditori comerciali, clientii, guvernul si institutiile acestuia, precum si publicul. Acestia folosesc situatiile financiare pentru a-si satisface o parte din diversele lor necesitati de informatii, cum sunt:

-          Investitorii, ca furnizori de capital si riscuri afiliate capitalului, au nevioe de informatii pentru a decide daca ar trebui sa cumpere, sa pastreze sau sa vanda.Actionarii sunt interesati si de informatii care le permit sa evalueze capacitatea entitatii de a plati dividende.

-          Angajatii, ca principali furnizori de munca, sunt interesati de informatii privind stabilitatea si profitabilitatea entitatilor lor. Acestia sunt interesati si de informatii care le permit sa evalueze capacitatea entitatii de a oferi remuneratii, pensii si alte avantaje, precum si oportunitati profesionale.

-          Creditorii(bancile), ca si furnizorii de imprumuturi si garantii bancare, consuma informatiile care le permit sa determine daca imprumuturile acordate si dobanzile aferente vor fi rambursate la scadenta.

-          Furnizorii,  consuma informatiile care permit sa determine daca sumele care le sunt datorate vor fi platite la scadenta. Furnizorii si alti creditori sunt, in general, interesati de entitate pe o perioada mai scurta decat creditorii, cu exceptia cazului in care ei sunt dependenti de continuitatea activitatii entitatii, atunci cand acesta este un client major.

-          Clientii, ca parteneri de afaceri, sunt interesati de informatii despre continuitatea activitatii entitatii, in special atunci cand au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectiva sau sunt dependenti de ea.

-          Statele si institutiile acestora, sunt interesate de alocarea resurselor si, implicit, de activitatea entitatilor, pentru a reglementa activitatea entitatilor, pentru a determina politica fiscala.

-          Publicul, este interesat de evolutiile recente si tendintele legate de prosperitatea entitatii si a sferei de activitate a acesteia.

Responsabilitatea principala de a intocmi si prezenta situatiile financiare ale entitatii revine conducerii acesteia.

Conducerea este interesata de informatiile cuprinse in situatiile financiare, chiar daca are acces la informatiile financiare si de gestiune suplimentare, care ajuta la infaptuirea proceselor de planificare, luare a deciziilor si control, avand capacitatea de a determina forma si continutul unor astfel de informatii suplimentare pentru a satisface propriile necesitati.

Cadrul general al IASB abordeaza caracteristici calitative care determina utilitatea informatiilor din situatiile financiare oferite de situatiile financiare. Cele patru caracteristici principale sunt:

·         Inteligibilitatea este calitatea esentiala a informatiilor prezentate in situatiile financiare si presupune prezentarea acestora intr-un mod coerent, clar, presupunandu-se ca utilizatorii dispun de cunostinte suficiente privind desfasurarea activitatii entitatii respective.

Pentru a fi utile, informatiile trebuie sa fie relevante pentru luarea deciziilor de catre utilizatori.

·         Relevanta .Informatiile sunt relevante atunci cand influenteaza deciziile economice ale utilizatorilor, ajutandu-i pe acestia sa evalueze evenimentele trecute, prezente sau viitoare, confirmand sau corectand evaluarile lor anterioare.

·         Credibilitatea reprezinta calitatea informatiei de a nu contine erori semnificative, nu este partinitoare, iar utilizatorii pot avea incredere ca aceasta reprezinta corect ceea ce se asteapta, in mod rezonabil, sa reprezinte.

Pentru a fi credibila, informatia  trebuie sa indeplineasca urmatoarele caracteristici :

  • Sa reprezinte cu fidelitate tranzactiile si alte evenimente pe care aceasta fie si-a propus sa le reprezinte, fie ceea ce ar putea fi de asteptat, in mod rezonabil, sa reprezinte
  • Sa fie neutra, adica lipsita de influente.Situatiile finaciare nu sunt neutre daca, prin selectarea si prezentarea informatiei, influenteaza luarea unei decizii sau formularea unui rationament pentru a realiza un rezultat sau obiectiv predeterminat
  • Sa fie prudenta. Acesta inseamna includerea unui grad de precautie in exercitarea rationamentelor necesare pentru a face estimarile cerute in conditii de incertitudine, astfel incat activele si veniturile sa nu fie supraevaluate, iar datoriile si cheltuielile sa nu fie subevaluate
  • Sa fie completa in limitele rezonabile ale pragului de semnificatie si ale costului obtinerii acelei informatii. O omisiune poate face ca informatia sa fie falsa sau sa induca in eroare si, astfel, sa nu aiba un caracter credibil si sa devina defectoasa din punct de vedere al relevantei.

Aplicarea caracteristicilor calitative pricipale si a standardelor adecvate de contabilitate are, in mod normal, ca rezultat intocmirea unor situatii financiare care reflecta, in general, o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei si modificarilor pozitiei finanicare a unei entitati

·         Comparabilitatea . Utilizatorii trebuie sa poata compara situatiile financiare ale unei entitati in timp pentru a identifica tendintele in pozitia financiara si performantele sale.

Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundata cu simpla uniformitate si nu trebuie lasata sa devina un impediment de standarde de contabilitate imbunatatite.

Limitele ce privesc informatia relevanta si credibila

Oportunitatea vizeaza raportarea la timp a informatiilor pentru a-si realiza utilitatea sa in deciziile economice.

Raport cost-beneficiu – beneficiile de pe urma informatiei ar trebui sa depaseasca costul furnizarii acesteia. Evaluarea beneficiilor si costurilor reprezinta, in fond, rezultatul unui rationament profesional, deoarece costurile nu sunt suportate, neaparat, de acei utilizatori care se bucura si de beneficii, dupa cum de beneficii se pot bucura si alti utilizatori decat aceia pentru care informatia este pregatita. De exemplu, oferirea de informatii suplimentare creditorilor poate reduce costurile indatorarii entitatii.

Situatiile finanicare descriu rezultatele financiare ale tranzactiilor si ale altor evenimente, grupandu-le in categorii cuprinzatoare  conform caracteristicilor economice numite “structurile situatiilor financiare”.

Strucuturile bilantului direct legate de evaluarea pozitiei financiare sunt activele, datoriile si capitalurile proprii.

Structura contului de profit si pierdere legate in mod direct de evaluarea performantei sunt veniturile si cheltuielile.

Situatia modificarilor pozitiei financiare reflecta, de obicei, structurile din contul de profit si pierdere si modificarile structurilor din bilant, fara sa indentifice structurile specifice acestei situatii.

Cadrul general ofera in completare elemente legate de evaluarea pozitiei finanicare(recunosatrea activelor, datoriilor si capitalului propriu), a rezultatelor, veniturilor si cheltuielilor, precum si principalele baze de evaluare a structurilor finanicare( costul istoric, costul curent, valoarea realizabila, valoarea actualizata).

Conform Cadrului general recunoasterea este procesul incorporarii in bilant sau in contul de profit si pierdere a unui element care indeplineste criteriile de recunoastere.

Un element care corespunde definitei unei structuri a situatiei finanicare trebuie recunoscut in cazul in care este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat sa intre sau sa iasa in sau din entitate si elementul are un cost sau o valoare, care poate fi evaluat(a) in mod credibil.

Conceptual de probabilitate se fundamenteaza pe incertitudinea in realizarea unui beneficiu economic viitor, asocial unui element si ia informatia disponibila in momentul intocmirii situatiilor financiare.

Evaluarea este procesul prin care se determina valorile la care structurile situatiilor financiare vor fi recunoscute in bilant si in contul de profit si pierdere.

Aceasta presupune  alegerea unei anumite baze de evaluare.

a)costul istoric:Activele sunt inregistrate la suma platita in numerar sau in echivalente ale numerarului sau la valoarea justa din momentul cumpararii lor.

Datoriile sunt inregistrate la valoarea echivalentelor obtinute in schimbul obligatiei sau, in anumite imprejurari, la valoarea ce se asteapta sa fie platita in numerar sau echivalente ale numerarului pentru a stinge datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor;

b)costul curent:Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau in echivalente ale numerarului, care ar trebui platita daca acelasi activ sau unul asemanator ar fi achizitionat in prezent.Datoriile sunt inregistrate la valoarea neactualizata in numerar sau in echivalente ale numerarului,necesara pentru a deconta in prezent obligatia;

c)valoarea realizabila: Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau in echivalente ale numerarului, care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a activelor. Datoriile sunt inregistrate la valoarea lor de decontare; aceasta reprezinta valoarea neactualizata in numerar sau in echivalente ale numerarului, care trebuie platita pentru a achita datoriile potrivit cursului normal al afacerilor;

d)valoarea actualizata:Activele sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor intrari nete de numerar, care urmeaza sa fie generate in derularea normala a activitatii intreprinderii. Datoriile sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor iesiri de numerar, care se asteapta sa fie necesare pentru a deconta datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor.

Baza de evaluare cel mai frecvent adoptata de intreprinderi in elaborarea situatiilor financiare este costul istoric. El este de obicei combinat cu alte baze de evaluare. Conform art. 7 si art. 9 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 61/2001 elementele patrimoniale vor fi supuse urmatoarelor tratamente contabile:

a)      la data intrarii in unitate - bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoare contabila, care se stabileste astfel:

·         bunurile reprezentand aportul de capital social, la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii;

·         bunurile obtinute cu titlu gratuit, la valoarea justa;

Valoarea justa – este  suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunavoie intre doua parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii, cu pretul determinat obiectiv.

·         bunurile procurate cu titlu oneros, la cost de achizitie;

Costul de achizitie – este egal cu pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport – aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilizare sau intrarea in gestiune a bunului respectiv.

Reducerile comerciale si alte elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de achizitie.

·         bunurile produse in unitate, la costul de productie;

Costul de productie – cuprinde costul de achizitie al materiilor prime si consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocate in mod rational ca fiind legate de fabricatia bunului.

In costul unui activ cu ciclu lung de fabricatie pot fi incluse si dobanzile platite la creditele bancare contractate pentru achizitia, constructia sau productia acestuia, direct atribuibile activului, pana la finalizarea sa, aferente aceleiasi perioade.

Activul cu ciclu lung – este un activ care solicita in mod necesar o perioada substantiala de timp pentru a fi gata in vederea utilizarii sau pentru vanzare.

b)      evaluarea elementelor de activ si de pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala a fiecarui element, denumita valoare de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei.

In cazul creantelor si datoriilor, aceasta valoare se stabileste in functie de valoarea lor probabila de incasat, respectiv de plata.

c)      la incheierea exercitiului, elementele de activ si de pasiv de natura datoriilor se evalueaza si se reflecta in situatiile financiare anuale simplificate la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

In acest scop, valoarea de intrare sau contabila se compara cu valoarea stabilita in baza inventarierii astfel:

§         pentru elementele de activ:

Ø      diferentele constatate in plus – intre valoarea de inventar si valoarea de intrare – nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentionandu-se la valoarea lor de intrare;

Ø      diferentele constatate in minus – intre valoarea de inventar si valoarea contabila neta – se inregistreaza in contabilitate pe seama:

·                 unei amortizari suplimentare – in cazul activelor amortizabile, pentru care deprecierea este ireversibila;

·                 sau constatarii unui provizion – atunci cand deprecierea este reversibila.

§         pentru elementele de pasiv:

Ø      diferentele constatate in plus – intre valoarea de inventar si valoarea de intrare – se inregistreaza in contabilitate prin constituirea unui provizion.

Ø      diferentele constatate in minus – intre valoarea de inventar si valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate.

La fiecare data a bilantului:

-          elementele monetare exprimate in valuta trebuie raportate utilizand cursul de schimb de la data incheierii exercitiului. Diferentele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, se inregistreaza la venituri sau cheltuieli, dupa caz, la fel procedandu-se si in cazul creantelor sau datoriilor in valuta;

-          elementele monetare de tipul imobilizarilor, stocurilor achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la cost istoric trebuie raportate utilizand cursul de schimb de la data efectuari tranzactiei; si

-          elementele nemonetare de tipul imobilizarilor, stocurilor achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la valoarea justa trebuie raportate utilizand cursul de schimb existent in momentul determinarii valorilor respective.

-         

d)      la data iesirii din unitate sau la darea in consum, bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

2.1.Contabilitatea creativa

Conceptul de contabilitate creativa se utilizeaza pentru a descrie procesul prin care profesionistii contabili isi folosesc cunostintele in scopul manipularii cifrelor incluse in conturile anuale.

Definitia cea mai substantiala ii apartine lui Naser. Conform acestuia, contabilitatea creativa este ”procesul prin care, date fiind existenta unor brese in reguli, se manipuleaza cifrele contabile si, profitand de flexibilitate, se aleg acele practici de masurare si informare ce permit transformarea documentelor de sinteza din ceea ce ele ar trebui sa fie in ceea ce managerii doresc ; procesul prin care tranzactiile sunt structurate de asemenea maniera incat sa permita producerea rezultatului contabil dorit’’.

Utilizarea tehnicilor de contabilitate creativa va avea ca efect:

·         Majorarea sau diminuarea cheltuielilor.

Normele contabile lasa o anumita marja de manevra in cuantificarea chletuielilor care apartin unui exercitiu.De exemplu, pentru anumite active se indica doar numarul maxim de ani in care trebuie amortizate. O durata mai mare sau mai mica de amortizare afecteaza marimea rezultatului. In mod similar, se pot analiza provizioanele si posibilitatea activarii anumitor cheltuieli.

·         Majorarea sau diminuarea veniturilor.

In anumite cazuri, se poate grabi sau incetini recunoasterea veniturilor prin aplicarea principiului conectarii cheltuielilor la venituri.

·         Majorarea sau diminuarea activelor.

Existenta unei flexibilitati, in ceea ce priveste calculul amortizarii si provizioanelor, creeaza posibilitatea majorarii sau diminuarii valorii nete a activelor. De asemenea, stocurile se pot evalua prin diferite metode si, ca urmare, valoarea lor poate fi diferita, cu efecte corespunzatoare asupra contului de profit si pierdere. Modificarile respective afecteaza marimea activelor curente si necurente, precum si indicatorii calculati pe baza acestora.

·         Majorarea sau diminuarea fondurilor proprietarilor.

Modificarea veniturilor si cheltuielilor afecteaza marimea rezultatului si, in consecinta, marimea rezervelor. Se modifica, astfel, valoarea fondurilor proprietarilor si toate ratele calculate pe baza acestora.

·         Majorarea sau diminuarea datoriilor.

In unele tari, normele contabile lasa posibilitatea regularizarii anumitor datorii precum cele legate de pensionare, pe un interval de timp. Ca urmare, o intreprindere interesata in majorarea rezultatului va proceda la repartizarea datoriei pe o perioada maxim permisa.

·         Reclasificarea activelor sau datoriilor.

Uneori, pot exista dubii in ceea ce priveste incadrarea unui element intr-o categorie sau alta. Este, de exemplu, cazul titlurilor care, in functia de intentia intreprinderii, trebuie inscrise in activele curente sau in activele necurente. Inscrierea intr-o categorie sau alta afecteaza ratele calculate pe seama acestora.

·         Manipularea informatiilor prezentate in anexa.

Exista parti in anexa in care se pot include mai multe sau mai putine informatii. Lipsa unor informatii relevante poate afecta deciziile utilizatorilor externi.

·         Prezentarea informatiilor.

Criteriile utilizate in prezentarea informatiilor contabile pot sa fie o portita pentru manifestarea creativitatii. De exemplu, alegerea unei scale orizontale sau verticale intr-un tabel poate modifica substantial impresia despre datele structurale in acesta.

Desi exista o diferenta clara intre contabilitatea creativa si incalcarea deliberata a legii( frauda), ambele fenomene apar in conditiile de dificultate financiara a intreprinderilor si au la baza intentia de a insela. In consecinta, chiar daca utilizarea contabilitatii creative nu este ilegala, ea indica faptul ca managerii, aflati sub presiune financiara, cauta solutii fara a-si ma pune problema respectarii unor standarde etice.

Motivul pentru care managerii sunt tentati sa utilizeze tehnicile de contabilitate creativa este reducerea costurilor contractuale.

2.2. Intocmirea si prezentarea situatiilor financiare la SC ENID Impex SRL – studiu de caz

2.2.1 Prezentarea societatii ENID IMPEX SRL

Societatea  comerciala ENID IMPEX SRL s-a infiintat in data de 6 decembrie 1994 si  este persoana juridica romana care  isi desfasoara activitatea in conformitate cu dispozitiile legii privind societatiile comerciale si cu dipozitiile legislatiei romane ce-i sunt aplicabile , precum si cu prevederile statutului si ale contractului de societate .

Societatea  comerciala ENID IMPEX SRL este constituita sub forma unei societati cu raspundere limitata .In toate actele , facturile , anunturile publicitare si alte documente emanand de la societate, se va indica in mod obligatoriu denumirea societatii , urmata de cuvintele `` SRL``, capitalul social, sediul si numarul de ordine din registrul comertului.

Sediul societatii este in Romania , oras Bucuresti , sos.N.Titulescu , nr.163, durata de functionare a societatii fiind nelimitata.

Obiectul de activitate al societatii este:

·         Import-export de produse industriale , agro-alimentare si mestesugaresti , comercializarea acestora si intermedierea unor asemenea  operatiuni

·         Comert intern cu produse industriale , agroalimentare si mestesugaresti

·         Productie de mobilier si alte produse din lemn

·         Prestari servicii in domeniul turismului , de agrement –baruri, cluburi, alimentatie public

Avem satisfactia de a fi pionerii lansarii cu succes pe piata romaneasca a unor materiale pentru izolatii care in zilele noastre au devenit materiale de uz curent.

In perioada actuala, domeniul izolatiilor este in stadiul de consolidare. Tendinta dominanta este de a se realiza “economie” la materiale, cantitativ si calitativ. Nu este suficient de serios apreciata economia reala, pe termen lung, obtinuta printr-o izolatie corespunzatoare. Suntem increzatori ca materialele pentru izolatii in constructii si instalatii isi vor dovedi utilitatea si eficienta in timp, iar cei implicati in acest domeniu vor aborda cu interes crescut necesitatea de a utiliza produse corespunzatoare, performante atit in constructiile noi cit si reabilitarea cladirilor vechi.

Un aspect important care trebuie luat in considerare este de natura ecologica; consumul mai mic de energie contribuie la reducerea poluarii, care este o importanta problema a zilelor noastre, indelung si serios dezbatuta pe plan mondial.

Venim in intampinarea clientilor  cu solutii eficiente pentru termofonoizolatii si hidroizolatii la constructii civile si industriale precum si la instalatii tehnologice, bazate pe urmatoarele categorii de produse:

Ø      vata de sticla

Ø      • vata bazaltica

Ø      polistiren extrudat

Ø      polistiren expandat

Ø       membrane bituminoase

Ø      sindrila bituminoasa

Ø      placi ondulate bituminoase

Ø      tubulatura flexibila si placi din cauciuc elastomeric si polietilena expandata pentru izolatii tehnologic

Ø      accesorii pentru montarea categoriilor de produse enumerate mai sus

Echipa de vanzari  sta la dispozitie cu informatii si caracteristici tehnice referitoare la intreaga gama de produse precum si la modul de punere in opera.

Principiul nostru de referinta este sa oferim clientilor nostrii produse de buna calitate. Suntem convinsi ca aceasta este o obligatie pentru a fi competitiv pe termen lung. Oferta noastra cuprinde produse realizate sub marci de renume recunoscute pe plan mondial fiind, prin numele lor, o dovada a calitatii.

Servicii

Oferim beneficiarilor nostrii o gama de produse termo-fono-hidroizolatoare avind marca furnizorilor celor mai cunsocuti in domeniu.

Produsele sunt atat materiale si sisteme constructive uzuale, accesibile si competitive, cit si produse speciale cu aplicatii industriale.

Pachetul de produse oferit de ENID este completat cu o gama diversa de accesorii in domeniu.

Echipa de vanzari sta la dispozitie prin consiliere cu privire la alegerea produsului dorit, calculul necesarului de materiale si prin indrumari tehnice pentru aplicarea corecta a acestora.

Oferta ENID include servicii de aprovizionare prompte, transportul efectuat in timpul cel mai scurt, oferit gratuit de noi, fiind dovada seriozitatii cu care privim afacerile beneficiarilor nostrii.

Realizari

Va informam ca in decursul timpului firma a participat prin produsele si serviciile noastre, intr-o masura mai mica sau mai mare, la realizarea unor obiective de amploare in domeniul constructiilor, lucrari reprezentative pentru activitatea desfasurata pana in prezent. Va vom prezenta in cele ce urmeaza cateva din cele mai importante proiecte:

Ø      Centrul comercial Bucuresti Mall

Ø      Sediul BRD Dorobanti

Ø      Sediul BRD Victoriei

Ø      Hotel Howard Jonson – Bucuresti

Ø      Hipermarketul Cora – Bucuresti

Ø      Centrul financiar IRIDE – Bucuresti

Ø      Magazinele Bricostore – Bucuresti

Ø      Hotelul Oxford – Constanta

Ø      Hala in incinta Aeroportului International Otopeni

Ø      Sediul CONNEX Aviatorilor – Bucuresti

Ø      Centrul comercial Mall Romania - Bd Timisoara – Bucuresti

De asemenea, printre proiectele la care am participat se numara si unitati de productie care necesita izolatii rezistente in conditii speciale de umiditate si temperatura. In aceasta categorie am putea include Fabrica de Bere - Buzau apartinand Companiei de Bere Romania, o serie de unitati de productie in industria laptelui, hale industriale precum si lucrari desfasurate in cadrul santierelor navale Galati si Constanta.

Organigrama societatii se prezinta astfel:

                                     

 


Desfacere

 
                                                                                                       


                  

Capitalul social al societatii este de 200 lei si s-a constituit prin aportul partilor in numerar in urmatoarea proportie:

·         Mihaela Stefanescu  - 50% adica suma de 100 lei pentru care ii revin 10 parti sociale

·         Stanca Vass Geza  -- 50% adica suma de 100 lei pentru care ii revin 10 parti sociale

Aportul de capital social in lei al asociatilor a fost depus in contul curent deschis la Banca Transilvania – sucursala Lipscani pe numele si la dispozitia societatii.

Partile sociale pot fi transmise intre actionarii, iar transmiterea lor catre persoane din afara societatii este permisa numai daca a fost aprobata de asociati , reprezentand cel putin ¾ din capitalul social.Transmiterea partilor sociale trebuie inscrisa in registrul comertului si in registrul de asociati ai societatii . Administratorul va elibera , la cerere , un certificat constatator al drepturilor asupra partilor sociale  cu mentiunea ca nu poate servi pentru transmiterea drepturilor , sub sanctiunea nulitatii transmiterii.

Societatea are deschise conturi bancare la Banca Transilvania si la Unicredit Romania , prin care se efectueaza incasarile si platile in lei si valuta .

Situatiile financiare anuale pentru anii 2004, 2005, 2006

2004

2005

2006

A

Active imobilizate

Imobilizari necorporale

4,787

3,841

5,453

Imobilizari corporale

1,327,555

2,582,330

4,058,406

Imobilizari financiare

3,000

3,000

TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE

1,332,342

2,589,171

4,066,859

B

Active circulante

1

Stocuri

2,884,820

2,336,281

5,152,301

2

Creante

2,355,704

2,718,381

3,793,707

3

Investitii financiare pe termen scurt

4

Casa si conturi la banci

146,475

183,926

188,230

TOTAL ACTIVE CIRCULANTE

5,386,999

5,238,588

9,134,238

C

Cheltuieli in avans

D

Datorii ce tb platite pana la 1 an

4,920,017

4,801,454

8,240,531

E

Active circulante nete/Datorii curente nete

466,982

437,134

893,707

F

Total Active - Datorii Curente

1,799,324

3,026,305

4,960,566

G

Datorii ce tb platite dupa  la 1 an

741,176

H

Provizioane

I

Venituri in avans

J

Capital si rezerve

1

Capital subscris si varsat

200

200

200

2

Prime de capital

86,947

86,947

86,947

3

Rezerve sin reevaluare

4

Rezerve

5

Profit sau pierdere reportat

1,357,253

6

Profit sau pierdere exerc financiar

1,712,177

2,939,158

2,774,990

Capitaluri proprii

1,799,324

3,026,305

4,219,390

2.2.2 Analiza structurii patrimoniale

Analiza structurii activului

Ratele de structura ale activului sunt influentate de urmatoarele categorii de factori:

-          factori tehnici – specificul activitatii derulate influenteaza in mod semnificativ structura activului unei intreprinderi

-          factori economici si juridici

Principalele rate ale structurii activului sunt:

a)      Rata activelor imobilizate = Active imobilizate  x 100

                                                          Total Activ  

Acesta rata masoara importanta relativa a activelor pe termen lung in totalul activelor intreprinderii si permite aprecierea flexibilitatii finanicare a firmei in masura in care evidentiaza componenta de capital investit in active fixe.

                     

Specificatie

2004

2005

2006

Active imobilizate

19.83

33.08

30.85

a)necorporale

0.07

0.05

0.08

b)corporale

19.76

32.99

30.74

c)financiare

0.00

0.04

0.02


Se observa ponderea mare a ratei imobilizarilor corporale in totalul ratei activelor imobilizate deoarece in cadrul societatii exista valori mari la terenuri , echipamente de productie , masini pentru distributia marfurilor .

b) Rata activelor circulante = Active circulante  x  100

                                            Total Active

Aceasta rata reflecta ponderea activelor circulante in totalul activelor societatii , fiind o masura a flexibilitatii financiare , care evidentiaza importanta relativa a activelor usor de transformat in bani.

Specificatie

2004

2005

2006

Rata stocurilor

42.93

29.85

39.03

Rata creantelor comerciale

35.06

34.73

28.74

Rata disponibilitatilor

2.18

1.39

1.43

 

Rata stocurilor = are un nivel ridicat deoarece societatea vinde marfuri si are in  acest sens stocuri mari de marfuri ; se observa ca in anul 2004 indicele era mare in comparatie cu anul 2006 si 2005 cand era mai mic.

Rata creantelor comerciale = evidentiaza importanta portofoliului de creante comerciale in patrimoniul societatii ; se observa ca acesta a scazut in fiecare an fata de anul precedent  ceea ce e un lucru  pozitiv in politica de vanzari a societatii , a scazut perioada de efectuare a platilor de catre clienti .

Rata disponibilitatilor = reprezinta o masura a lichiditatii interne a intreprinderii 

Observam ca rata se incadreaza in procentul de 1-2% care arata un nivel optim al acestui indicator, el variaza in functie de disponibilul existent la un momemnt dat in firma.

Analiza structurii surselor de finantare

Principalele rate de structura ale surselor de finantare sunt:

a) Rata stabilitatii finanicare= Capital permanent   x100 

                                            Total Pasiv

Specificatie

2004

2005

2006

Rata stabilitatii finanicare

26.78

38.66

37.58

Aceasta rata evidentiaza importanta relativa a surselor de finantare pe termen lung si trebuie corelat cu marimea activelor pe termen lung.

b)      Rata autonomiei globale = Capital propriu  x100

                                                  Total Pasiv

Specificatie

2004

2005

2006

Rata autonomiei globale

26.78

38.66

31.96

                                                                                        

Aprecierea generala este ca un nivel de peste 33% reprezinta o situatie de normalitate , insa trebuie tinut seama si de faptul ca indicatorul este influentat sensibil de specificul firmei si de politica financiara promovata de management.

c) Rata datoriilor pe termen scurt = Datorii pe termen scurt   x 100

                                                           Total Pasiv

Specificatie

2004

2005

2006

Rata datoriilor pe termen scurt

73.22

61.34

62.42

Rata masoara ponderea datoriilor exigibile pe termen scurt in totalul activelor si trebuie corelat cu rata activelor circulante pentru a evidentia gradul de echilibru financiar pe termen scurt ; se observa o pondere insemnata a indicatorul .

d) Rata datoriilor totale = Datorii totale   x100

                                Total Pasiv

Specificatie

2004

2005

2006

Rata datoriilor totale

73.22

61.34

68.04

Indicatorul masoara importanta relativa a datoriilor indiferent de perioada de exigibilitate .

Analiza activului net

Activul net reprezinta interesul rezidual al proprietarilor in activele intreprinderii dupa deducerea tuturor datoriilor sale, fiind asimilat avutiei acestora ca urmare a alocarii si implicarii capitalurilor in activitatea sa.

Activul net= Active Totale- Datorii Totale

Specificatie

2004

2005

2006

Activul net

1,799,324

3,026,305

4,219,390

Evolutia  activului net se poate explica prin compararea dinamicii activelor totale cu cea a datoriilor totale , precum si prin modificarile intervenite in structura acestora.

Se observa o crestere a activului net de la un exercitiu financiar la altul , ceea ce e un lucru pozitiv in activitatea firmei deoarece nu este nevoie de aporturi noi din partea actionarilor , nu se apeleaza la diverse alte surse de financiare in functie de costul , accesul si disponibilitatea acestora generand astfel efecte directe asupra partimoniului net.

Analiza corelatiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment si trezorerie neta

Fondul de rulment patrimonial

 

Fondul de rulment patrimonial exprima lichiditatea intreprinderii pe termen scurt

FR= Capitaluri permanente- Active imobilizate

Sau

FR= Active circulante- Datorii pe termen scurt

Specificatie

2004

2005

2006

Fondul de rulment

466,982

437,134

893,707

Se observa o crestere a fondului de rulment in anul 2006 ceea ce e un lucru pozitiv pentru buna desfasurare a activitatii societatii, el va finanta activele circulante

Fondul de rulment patrimonial poate fi privit, prin prisma surselor de finantare ca :

a)      Fond de rulment propriu = Capitaluri proprii - Active imobilizate

Specificatie

2004

2005

2006

Fondul de rulment propriu

466,982

437,134

152,531

b)      Fond de rulment imprumutat = Datorii pe termen lung

Specificatie

2004

2005

2006

Fondul de rulment imprumutat

0

0

741,176

Nevoia de fond de rulment

Nevoia de fond de rulment reprezinta acea parte a activelor circulante care trebuie finantate pe seama fondului de rulment

NFR = (Active circulante - Disponibilitati – Investitii financiare) - Obligatii pe termen scurt

              Sau

NFR = (Stocuri + Creante)-(Datorii pe termen scurt –Credite pe termen scurt)

Specificatie

2004

2005

2006

Nevoia de fond de rulment

320,507

253,208

705,477

Trezoreria neta

 

Trezoreria neta reprezinta indicatorul care pune in corelatie fondul de rulment cu necesarul de fond de rulment si exprima :

-          daca este pozitiva exprima excedentul de numerar la sfarsitul unui exercitiu financiar

-          daca este negativa exprima nevoia de numerar la finalul unui exercitiu , acoperita pe seama creditelor de trezorerie ( pe termen scurt)

TN= FRNG- NFR

Specificatie

2004

2005

2006

Trezoreria neta

146,475

183,926

188,230

Se observa o trezorerie neta pozitiva si de la un exercitiu financiar la altul are valori mai mari , ceea ce e un lucru pozitiv pentru firma explicate prin aceea ca resursele stabile constituite sunt suficiente pentru acoperirea necesarului de finantat aferent activitatilor de exploatare si in afara exploatarii, nefiind necesar sa se apeleze la credite bancare pe termen scurt.

2.2.3 Analiza lichiditatii si solvabilitatii

Lichiditatea

Reprezinta :

Ø      abilitatea unui activ de a fi transformat in bani rapid si cu o pierdere minima de valoare (lichiditate externa)

Ø      abilitatea unei intreprinderi de a-si onora la scadenta obligatiile de plata asumate pe seama activelor curente(lichiditate interna)

Solvabilitatea reprezinta capacitatea unei intreprinderi de a – si acoperi datoriile totale.

Principalele rate de lichiditate si solvabilitate sunt:

a)      Rata lichiditatii curente (generala)  =  Active curente

                                                                     Datorii curente(pe termen scurt)

                 

Specificatie

2004

2005

2006

Rata lichiditatii curente

1.09

1.09

1.11

Se observa o crestere a ratei  lichiditatii curente ceea ce reprezinta ca societatea poate onora obligatiile scadente pe termen scurt.

b) Rata lichiditatii intermediare( rapida, redusa) = Active curente - Stocuri

                                                                                            Datorii curente

Specificatie

2004

2005

2006

Rata lichiditatii rapide

0.51

0.60

0.48

Aceasta rata financiara masoara cate unitati monetare de active aproape lichide revin la o unitate monetara de datorii pe termen scurt.

Se observa o crestere si o descrestere a ratei in cele trei exercitii financiare , iar in anul 2006 nivelul ratei este mai mic de 0.5 si evidentiaza ca firma poate avea probleme de onorare a platilor scadente, se impune o politica riguroasa la nivelul managementului .

c) Rata lichiditatii la vedere = Disponibil + Investitii financiare pe termen scurt

                                                       Datorii curente

Specificatie

2004

2005

2006

Rata lichiditatii la vedere

0.03

0.04

0.02

d) Rata solvabilitatii generale =   Activ Total

                                        Datorii Totale

Specificatie

2004

2005

2006

Rata solvabilitatii generale

1.37

1.63

1.47

Valoarea minima a ratei solvabilitatii globale se considera 1,4  , iar in cazul in care este mai mica decat 1 , firma este insolvabila.

Se observa ca firma are o rata de solvabilitate in preajma indicelui de 1,4 ceea ce e un lucru pozitiv , nu se pune problema ca firma sa fie insolvabila.

e) Rata solvabilitatii patrimoniale =     Capital propriu 

                                                            Cap. propriu + Credite bancare  

Specificatie

2004

2005

2006

Rata solvabilitatii patrimoniale

1.00

1.00

0.68

 

Rata solvabilitatii patrimoniale are un nivel bun deoarece depaseste valoarea de 0,5 , nu exista un risc pentru finantatorii societatii.

Analiza echilibrului economico-finaniciar prin metoda ratelor

Echilibrul economico-financiar este asigurat de un ansamblu de corelatii ce se formeaza in procesul de rotatie a capitalului.

Principalele rate financiare utilizate sunt:

Ratele de indatorare (patrimoniale)

a)      Rata de indatorare a capitalului propriu = Total Datorii pe termen lung

                                                                                      Capitalul propriu

Specificatie

2004

2005

2006

Rata  de indatorare a capitalului propriu

0.00

0.00

0.18

b) Rata globala de indatorare =Total Datorii 

                                                Total Active

Specificatie

2004

2005

2006

Rata globala de indatorare

0.73

0.61

0.68

Se observa o rata de indatorare scazuta ceea ce e un lucru pozitiv pentru firma , nu exista risc financiar mare , iar investitorii sunt de acord sa accepte un risc financiar mai ridicat daca riscul operational al firmei este redus.

Alte rate de echilibru economico-financiar

a)      Rata de autofinantare a activelor =     Capital propriu    x100

                                                                    Active totale

Specificatie

2004

2005

2006

Rata de autofinantare a activelor

26.78

38.66

31.96

b) Rata de finantare a imobilizarilor prin capital propriu  = Capital  propriu   x100

                                                                                                    Active imobilizate

Specificatie

2004

2005

2006

Rata de finantare a imobilizarilor prin capital propriu

135.05

116.88

103.75

c) Rata autonomiei financiare =      Capital propriu   x100

                                                    Capital permanent    

Specificatie

2004

2005

2006

Rata  autonomiei financiare

100.00

100.00

85.06

REZULTATE FINANCIARE

Nr. crt

 Indicatori

2004

2005

2006

1

Venituri totale din care:

21.276.808

26.487.408

30.538.388

1.1

Venituri din exploatare

21.081.193

26.147.903

30.189.223

1.2

Venituri financiare

195.615

339.505

349.165

2

Cheltuieli totale din care:

18.996.031

22.982.000

27.232.262

2.1

Cheltuieli din exploatare

18.897.922

22.775.475

26.960.953

2.2

Cheltuieli financiare

98.109

206.525

271.309

3

Profit brut

2.280.777

3.505.408

3.306.126

4

Impozit profit

568.600

566.250

531.136

5

Profit net

1.712.177

2.939.158

2.774.990

6

CA

21.081.193

26.147.122

30.184.972

Evolutia principalilor indicatori ai rezultatelor financiare pentru perioada 2004-2006 sintetic se prezinta astfel :

Indicatori

2005-2004

2006-2005

 %

 %

Venituri totale

124

115

Cheltuieli totale

121

118

Profit brut

153

94

Impozit profit

99

94

Profit net

172

94

Se observa o crestere a veniturilor  fiecarui  an fata de anul precedent, ceea ce a dus si la o crestere a cifrei de afaceri  si implicit la intarirea pozitiei financiare pe care firma o are pe piata de desfacere din tara.

Cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor  se incadreaza in limitele normale cu specificatia ca in anul 2006 cheltuielile financiare au fost mai mari datorita  dobanzilor aferente creditelor luate de la banci pentru dezvoltarea  afacerii, ceea ce a dus la scaderea profitului .

La inchiderea exercitiului anului financiar 2006 la SC ENID IMPEX SRL  elementele de activ si de pasiv de natura datoriilor s-au evaluat si se reflecta in situatiile financiare intocmite  la valoarea de intrare , respectiv valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

Astfel:

Ø      la inventariere s-au constatat minusuri neimputabile la stocurile de marfa in valoare de 6.131 lei

Ø      pentru stocurile de marfa constate lipsa la inventar s-a colectat  TVA in valoare de 1.164 lei

Aceste sume au fost trecute ca cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit conform prevederilor Codului fiscal

Ø      pentru clienti s-au luat confirmari de sold iar pentru clientii rai platnici nu s-au constituit ajustari pentru depreciere deoarece managementul societatii doreste recuperarea creantelor fara a se constitui ajustari

Ø      soldul la banci existent in moneda straina (dolari si euro) au fost evaluate la cursurile comunicate  de BNR pentru data de 31.12.2006  si s-a  inregistrat o cheltuiala din diferentele de curs valutar in valoare de 3.688 lei

Ø      pentru diponibilitatile existente la banci s-au confruntat extrasele de cont din data de 31.12.2006 cu soldul existent in fisa de cont si balanta de verificare- nu au existat  diferente

Ø       pentru furnizori s-au confruntat confirmarile de sold cu evidenta analitica a societatii – nu au existat diferente

Ø      pentru furnizorii externi s-a procedat la reevaluarea datoriilor in valuta la cursul BNR rezultand un venit din diferentele de curs valutar in valoare de 153.914 lei

Evaluarea  imobilizarilor se efectueaza la valoarea lor ramasa neamortizata, cu exceptia celor constatate ca fiind depreciate, care se vor evalua la valoarea lor actuala. In cazul imobilizarilor corporale, corectarea valorii contabile a acestora si aducerea lor la nivelul valorii de inventar inscrise in listele de inventariere se face fie prin inregistarea unei amortizari  exceptionale, in cazul in care se constata o depreciere ireversibila , fie prin constituirea unor ajustari in cazul in care se constata o depreciere relativa a acestora ca urmare a unor cauze cum sunt : aparitia unei uzuri morale de care nu s-a tinut seama cu ocazia amortizarii ; supraevaluarea imobilizarilor corporale , prin aplicarea unor coeficienti neadecvati cu ocazia reevaluarii lor ; lipsa de utilitate a acestora in momentul inventarierii ; alte cauze care determina o valoare actuala mai scazuta a imobilizarilor corporale decat valoarea cu care acestea figureaza in contabilitate.

Astfel in cazul constituirii ajustarilor pentru deprecierea imobilizarilor , acestea vor aparea in situatiile financiare cu o valoare mai mica , valoare ce reflecta realitatea.

Stocurile trebuie evaluate cu respectarea principiului permanentei metodelor, la cea mai mica valoare dintre cost si valoarea realizabila neta. Daca valoarea realizabila neta a unui activ circulant este mai mica decat costul de achizitie sau costul de productie , atunci acea valoare realizabila neta corespunzatoare activului circulant este cea care trebuie prezentata in situatiile financiare, respective valoarea activului mai putin ajustarea pentru depreciere constituita.

Astfel in cazul constituirii de ajustari pentru deprecierea activelor circulante :

-          pentru stocuri – cheltuiala constiuita pentru ajustari va duce la o scadere a profitului brut si la o crestere a impozitului pe profit, aceasta cheltuiala fiind considerata nedeductibila din punct de vedere fiscal, iar in bilant stocurile vor aparea la valoarea realizabila neta  ca diferenta intre valoarea de intare si ajustarea constituita.Valoarea care trebuie inscrisa in bilant va fi determinata prin utilizarea metodei FIFO.

-          pentru clienti - daca se constata o depreciere se va constitui o ajustare, iar aceasta ajustare va avea aceleasi influente ca si in cazul constituirii ajustarilor pentru deprecierea stocurilor

In cazul constituirii de provizioane pentru riscuri si cheltuieli acestea vor duce la scaderea profitului impozabil aferent exercitiului financiar in care s-au constituit  reflectand fidel situatia  financiara a societatii.

La reevaluarea datoriilor in valuta la cursul de schimb de la data inchiderii exercitiului financiar, acestea pot genera venituri din diferente de curs valutar atunci cand cursul de schimb de la data inchiderii exercitiului financiar este mai mic decat cursul la care au fost inregistrate datoriile astfel influentand in mod pozitiv, al cresterii profitului impozabil ; in schimb daca cursul de la data inchiderii exercitiului este mai mare decat cursul la care au fost inregistrate in contabilitate datoriile , va genera o cheltuiala cu diferentele de curs valutar care va influenta in mod negativ – o scadere  a profitului impozabil al exercitiului financiar. 

Pentru un sistem contabil modern sunt necesare urmatoarele caracteristici principale :

-          informatii financiare conforme cu normele internationale

-          trebuie sa existe informatii de gestiune dupa functie

-          o structura a conturilor standardizata la care se adauga un nomenclator standardizat foarte bine adaptat in tarile de tranzitie

-          trebuie sa fie produse informatii fiscale conform normelor si statisticii nationale.

Fara a pierde din suplete, un tablou de trecere intre rezultatul contabil si cel fiscal trebuie sa permita autoritatilor fiscale sa se sprijine pe documente fiscale conform normelor emise de sistemul contabil. Pornind de la aceste documente standardizate, organismele statistice pot sa extraga informatiile necesare pentru elaborarea unor agregate fiabile.

BIBLIOGRAFIE

1. Feleaga (Malciu) Liliana, Feleaga Niculae - Contabilitate financiara, o abordare europeana si internationala, vol.I si II, Editura Infomega, Bucuresti, 2005

2. Feleaga Liliana, Malciu Niculae – Politici si Optiuni contabile, Editura Economica, 2002

3. Feleaga Liliana, Feleaga Niculae - Reglementare si practici de consolidare a conturilor - Editura CECCAR, Bucuresti , 2004

5. Feleaga Niculae, Ionascu Ion - Tratat de contabilitate financiara, Editura Economica, Bucuresti,1998

6. Oprea Calin, Ristea Mihai - Bazele contabilitatii , Editura Didactica si Pedagogica, RA Bucuresti, 2003

7. Ristea Mihai si colectivul – Contabilitatea financiara a intreprinderii, Editura Universitara, Bucuresti, 2005

8. Ristea Mihai, Dumitru Corina Graziella - Contabilitate aprofundata, Editura Universitara, Bucuresti, 2005

9. Valceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu Nicolae - Analiza economico-financiara, Editura Economica, 2005

10.***IASB Standarde Internationale de Raportare Financiara, Editura CECCAR, Bucuresti, 2005

11.***Legea contabilitatii nr.82/1991

12.***Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr.1752/17.11.2005

13..***Reglementari contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene

14.***Reglementari contabile din 17.11.2005  conforme cu Directiva a VII-a Comunitatii Economice Europene

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 959
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved