OBIECTUL, METODA SI PRINCIPIILE CONTABILITATII

1. Obiectul contabilitatii

LUCA PACIOLO, autorul primei lucrari de contabilitate "SUMMA DE ARITMETICA, PROPORTINI ET PROPORTIONALITA"-GENEVA,1494 considera ca obiectul contabilitatii reprezinta: "tot ceea ce apartine negutatorului, avere mobila si imobila, precum si toate afacerile sale mari si marunte in ordinea care a avut loc", intelegand prin avere bunuri economice, iar afacerile se refera la actele de comert financiare, in cadrul carora se misca aceste bunuri.

In prezent conform conceptiei scolii romanesti de contabilitate si a legislatiei contabile: "obiectul contabilitatii il constituie reflectarea in expresie baneasca a bunurilor mobile si imobile inclusiv solul, bogatiile naturale, zacamintele si alte bunuri cu potential economic, disponibilitatile banesti, titlurile de valoare, drepturile si obligatiile unitatilor patrimoniale, precum si miscarile si modificarile intervenite in urma operatiilor patrimoniale efectuate, cheltuielile si veniturile si rezultatele obtinute de acestea.

Cum in tara noastra este organizat sistemul de contabilitate cu dublu circuit care genereaza doua circuite respectiv circuitul contabilitatii financiare si circuitul contabilitatii interne de gestiune vom defini obiectul celor doua contabilitati.

Contabilitatea financiara are ca obiect inregistrarea tuturor operatiilor ce afecteaza patrimoniul agentilor economici, masurarea variatiilor la care este supus ca urmare a proceselor economice, calcularea si explicarea rezultatului financiar, intocmirea documentelor de sinteza (bilant, cont de rezultate, anexe de bilant), care ofera mediului exterior imaginea sintetica ,fidela si retrospectiva a situatiei intreprinder

Contabilitatea interna de gestiune are ca si obiect calcularea costurilor de productie, stabilirea rezultatelor si a rentabilitatii produselor obtinute, a lucrarilor executate, intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pe feluri de activitati, urmarirea si controlul acestuia in vederea cunoasterii rezultatelor si furnizarea datelor necesare fundamentarii deciziilor.

F Cuvantul "metoda" provine de la cuvintele "meta" si "hedos" din limba greaca si inseamna calea si mijloacele pentru a ajunge undeva.

2. Metoda contabilitatii

Aceeasi acceptiune a cuvantului se foloseste si in prezent.

Stiinta contabila e mai putin conceptualizata deoarece s-a nascut din necesitati practice si s-a dovedit atat in trecut cat si in prezent ca are un suport teoretic suficient de bine conturat, care-i permite sa se adapteze la cerintele economiei in permanenta schimbare.

Contabilitatea reprezinta un instrument echidistant al celor ce realizeaza, intr-un fel sau altul acte de natura economica nefiind un factor autonom de progres economic si social din aceasta cauza si metoda ei ca suma de idei si principii teoretice si ca modalitate concreta prin care acestea se transpun in practica, e adaptata acestei realitati.

Teoria practicii contabile are un triplu rol

rol explicativ - trebuie sa permita explicarea, fara ambiguitate a diferitelor aspecte ale practicii contabile;

rol normativ - sa evalueze calitatea practicii contabile;

rol previzional - sa prevada solutia noilor probleme ce apar in acest domeniu.

Pentru realizarea acestor roluri, teoria contabila trebuie sa delimiteze precis si sa defineasca detaliat obiectivele, principiile, conceptele, normele, regulile contabilitat

3. Principiile contabilitatii

Pentru a da imagine fidela patrimoniului si rezultatelor financiare, reglementarile si legislatia contabila prevad ca la baza organizarii contabilitatii financiare sa stea urmatoarele principii de baza:

A.         Principiul continuitatii activitatii - presupune ca unitatea patrimoniala sa-si continue in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil, fara a-si reduce substantial activitatea, neexistand nici un eveniment care ar impiedica activitatea in viitor, deci care ar impune starea de lichidare sau restrangerea substantiala a activitat Acest principiu sta la baza abordarii globale a evaluarii elementelor patrimoniale, a inventarierii de la sfarsitul exercitiului si a inchiderii conturilor pentru intocmirea bilantului anual.

B.         Principiul prudentei - presupune aprecierea corecta a faptelor pentru a evita riscul in viitor a incertitudinilor prezente ce ar putea afecta patrimoniul si situatia financiara in viitor.

Ca urmare a acestui principiu nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor , respectiv subevaluarea cheltuielilor si elementelor de pasiv , tinand seama de deprecierile si riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior.

C.         Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere a unui exercitiu impune ca bilantul de deschidere a unui exercitiu sa corespunda bilantului de incheiere a exercitiului precedent, fiind interzisa modificarea elementelor patrimoniale de la sfarsitul anului, ce trebuie separate la inceputul anului viitor.

D.         Principiul necompensarii - potrivit caruia elementele de activ si de pasiv trebuie sa fie evaluate si inregistrate in contabilitate separat nefiind admisa compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului (avere si datorii, drepturi si angajamente) precum si intre cheltuielile si veniturile din contul de rezultate.

E.          Principiul independentei exercitiilor

Exercitiul financiar este o perioada de gestiune de un an de activitate pentru care se intocmeste bilantul si contul de profit si pierderi.

Pentru determinarea corecta a rezultatelor financiare si a drepturilor patrimoniale, acest principiu cere delimitarea in timp, in cadrul unui exercitiu, a cheltuielilor si veniturilor aferente perioadei de gestiune pe masura ce acestea sunt angajate si trecerea lor la rezultatul exercitiului la care se refera fara a se tine seama de data incasarii sumelor sau a efectuarii platilor.

Tot la fel sunt delimitate drepturile de creanta si obligatiile pe baza generarii si angajarii lor in exercitiul in care sunt perfectate relatiile juridico-patrimoniale, indiferent cand se fac incasarile si preturile

F. Principiul permanentei metodelor - impune continuitatea in tot cursul exercitiului precum si de la un exercitiu la altul in aplicarea normelor la evaluarea, inregistrare in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor prin documentele de sinteza in vederea asigurarii comparabilitatii elementelor. Alaturi de aceste principii ,managerii intreprinderilor pot avea in vedere si cerintele altor principii cum ar fi: principiul recunoasterii rezultatelor, principiul recunoasterii veniturilor, principiul conectarii cheltuielilor cu veniturile, principiul justificarii faptelor

3. 1. Procedeele metodei contabilitatii

Procedeele metodei contabilitatii contribuie la concretizarea si punerea in practica a principiilor de baza ale contabilitatii

Contabilitatea apeleaza la procedee comune si altor stiinte cum ar fi: rationamentul deductiv si inductiv, analiza si sinteza, experimentul documentarea, evaluarea circulatia si inventarierea, cat si la procedee specifice: contul, bilantul contabil, balanta conturilor.

Procedeele utilizate frecvent de contabilitate sunt :

- documentatia

- evaluarea

- calculatia

- inventarierea

- contul

- balanta conturilor

- bilantul contabil

A. DOCUMENTATIA

Inregistrarea in contabilitate a operatiunilor economice in vederea prelucrarii si sistematizarii informatiilor contabile trebuie sa aiba la baza conform legislatiei in vigoare un document scris intocmit in momentul producerii respectivei operatiuni.

Tot legislatia stabileste forma si continutul documentului pentru a fi luat in considerare de catre contabilitate atribuindu-i acestuia si rolul de a justifica operatiunile economice pe care le consemneaza.

B. EVALUAREA

Conform acestui procedeu toate operatiunile economice ce afecteaza patrimoniul primesc o exprimare valorica intr-o anume moneda (de obicei moneda nationala).

Acest procedeu permite exprimarea unitara a modificarilor patrimoniale, usurand gruparea, compararea acestora.

C. CALCULATIA

Acest procedeu permite transformarea informatiei elementare contabile in informatii complexe cu ajutorul unor algoritmi de calcul permitand stabilirea costurilor de achizitie, costurilor de productie, amortismentelor, rezultatelor financiare etc.

D. INVENTARIEREA

Efectuarea operatiunilor economice determina consemnarea acestora in documente scrise, justificative, iar in acelasi timp se genereaza o realitate faptica. Astfel achizitia unei cantitati de materii prime este consemnata intr-o factura fiscala, iar cantitatea de materii prime achizitionate trebuie sa se regaseasca intr-o prima faza in depozitul societatii comerciale care a achizitionat-o.

Pentru a verifica existenta concordantei intre informatiile contabile inscrise in documentul contabil justificativ si realitatea faptica se utilizeaza in mod obligatoriu acest procedeu care consta in stabilirea marimii faptice a elementelor patrimoniale si evaluarea lor la nivelul valorii actuale (de utilitate sau de intrebuintare).

Inventarierea trebuie efectuata la inceputul activitatii cel putin o data pe an pe tot parcursul functionarii societatii comerciale; in cazul fuzionarii sau incetarii activitatii cat si in alte situatii expres stabilite de lege precede intocmirea situatiilor de sinteza contabila.

E. CONTUL

& Este procedeul care participa la realizarea principiului dublei inregistrari.

Cu ajutorul acestui procedeu se realizeaza inregistrarea cronologica, gruparea, sistematizarea si calculul miscarii si rezultatul modificarilor la care sunt supuse elementele patrimoniale.

Pentru fiecare element patrimonial, cat si pentru fiecare tip de cheltuieli si venituri se asociaza cate un cont care arata starea la un moment dat (sold),fluxul operatiilor economice care afecteaza acel cont (rulaje) care in acelasi timp determina modificari si in alt cont sau conturi.

F. BALANTA CONTURILOR (BALANTA DE VERIFICARE)

Prin acest procedeu se verifica exactitatea inregistrarilor contabile efectuate in conturile contabile, realizandu-se lunar prin centralizarea datelor din conturile contabile.

G. BILANTUL CONTABIL

Asigura sintetizarea si generalizarea datelor cu privire la situatia patrimoniului la un moment dat si rezultatele obtinute.

O parte din aceste procedee constituie o succesiune logica in ciclul contabil de prelucrare a datelor: documentatia - contul - balanta de verificare - bilantul contabil, prin care trebuie sa treaca orice inregistrare si prelucrarea datelor contabile pentru a se genera informatia contabila ca produs al metodei contabilitat