Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE



AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


CONTRACTUL DE SOCIETATE CIVILA

Contracte

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
CONTRACT DE FURNIZARE MARFA - Model
CONTRACT DE CONCESIONARE
CONTRACT DE GAJ FARA DEPOSEDARE (produse agricole)
Contract executie de lucrari
CONTRACT DE AMANET
CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA - natura juridica si trasaturi
CONTRACT DE COMODAT
CONTRACT DE ASOCIERE in vederea Societatii Civile Particulare ASOCIATIA SPORTIVA SCOLARA “…”
CONTRACTUL DE CONSIGNATIE
Contractul de Donatie

TERMENI importanti pentru acest document

: model contract arendare dupa noul cod civil : contractul de societate civila noul cod civil : : contractul de societatea civila :

CONTRACTUL DE SOCIETATE CIVILA

§1. Notiunea si caracterele juridice ale contractului de societate. Domeniu de aplicare.

1. Notiune. Societatea civila[1] este un contract prin care doua sau mai multe persoane (fizice sau juridice) se obliga, fiecare fata de celelalte, sa puna in comun aportul lor material si/sau de munca spre a constitui un fond si sa desfasoare impreuna o activitate in vederea atingerii unui scop patrimonial comun (beneficii sau alte foloase), foloasele sau pierderile fiind impartite intre ele (art.1491 combinat cu art.1492 alin.2 si art.1513 C.civ).

Dupa cum rezulta din aceasta definitie, societatea civila presupune existenta mai multor elemente de care depinde validitatea contractului[2] si delimitarea lui de alte contracte.

1.1. Consimtamantul (intentia) partilor in vederea constituirii societatii (affectio societatis)[3]. Prin aceasta se deosebeste societatea civila de o simpla asociere (voluntara sau chiar involuntara) in vederea realizarii unor interese comune (de exemplu, asocierea a doua sau mai multe persoane in vederea achizitionarii unui bun care sa devina proprietatea lor comuna), dar care, in lipsa intentiei (affectus) de a crea o societate – indiferent de denumirea data de parti contractului - nu reprezinta un contract de societate civila. Potrivit regulilor generale, consimtamantul partilor trebuie sa fie neviciat. Precizam ca - desi contractul este cu titlu oneros - poate fi anulat pentru viciul erorii asupra persoanei, intrucat se incheie intuitu personae (art. 954 C.civ.).

In vederea incheierii contractului, partile trebuie sa aiba capacitatea de a face acte de dispozitie. Intrucat societatea este un contract civil, iar nu de munca, nu pot fi aplicate nici dispozitiile privitoare la capacitatea minorului de a incheia un contract de munca (art.10 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice[4] si art. 13 din Codul muncii[5]), chiar daca el prezinta in societate numai un aport in munca, pentru ca el suporta, chiar si in aceasta ipoteza, riscul unor eventuale pierderi (art.1511 si art.1513 C.civ.). Pe de alta parte, societatea civila fiind o asociatie de persoane (nu de capitaluri), ce are caracter intuitu personae[6], minorul sau interzisul nu ar putea incheia contractul nici prin ocrotitorul legal sau cu incuviintarea lui si cu autorizatia autoritatii tutelare, solutie ce rezulta si din dispozitia referitoare la incetarea societatii prin punerea sub interdictie a unui asociat[7]. Nulitatea in caz de incapacitate (de exercitiu) fiind relativa, aceasta nu poate fi invocata de asociatii capabili[8].

Cat priveste problema incheierii contractului de societate de catre soti, am considerat ca, datorita regimului matrimonial al comunitatii de bunuri (si pentru a nu transforma acest regim intr-o indiviziune societara), contractul de societate nu poate fi incheiat intre doi soti[9]. Instanta suprema si majoritatea autorilor admit insa si aceasta posibilitate (cu referire speciala la contractul de societate comerciala). In orice caz, sotii sau unul dintre ei poate incheia contract de societate cu alte persoane.

In ipoteza in care contractul se incheie de catre unul dintre soti, el poate prezenta ca aport social bunuri proprii, dar - in baza mandatului tacit reciproc - si bunuri aflate in devalmasie. Numai in cazul imobilelor va fi necesar consimtamantul expres al celuilalt sot (art. 35 C. fam.). Pentru prezentarea ca aport de bunuri comune nu este insa necesara partajarea (prealabila), in tot sau in parte, a comunitatii (in conditiile art. 36 alin. 2 C. fam.)[10].

1.2. Participarea, fie si inegala, a tuturor partilor la constituirea fondului comun prin prezentarea unui aport social[11] (art.1491 si art.1492 C. civ.). In lipsa aportului social al tuturor partilor, nu poate exista societate civila.

1.3. Impartirea foloaselor, precum si a pierderilor intre toate partile contractante. Sub sanctiunea nulitatii, legea interzice atribuirea foloaselor sau suportarea riscului pierderilor numai de catre unul sau unii dintre asociati[12].

1.4. Scopul patrimonial comun (scopul „lucrativ”) urmarit de asociati trebuie sa fie licit (art.1492 alin.1 combinat cu art.966 C. civ.). Daca scopul (sau obiectul) societatii este ilicit (de exemplu, inlesnirea contrabandei, exploatarea unei case de toleranta, exploatarea jocurilor de noroc fara atestare legala etc.), contractul este nul absolut.

In acest caz (precum si in orice alt caz de nulitate absoluta sau relativa a contractului) asociatul poate cere restituirea aportului social, care este detinut sine causa[13] (restitutio in integrum). Se pune insa intrebarea ce se intampla in cazul in care - pana la constatarea nulitatii sau anularea contractului - societatea a functionat pentru un timp in fapt, realizand beneficii sau inregistrand pierderi?

Din cauza existentei nulitatii, contractul nu a putut da nastere unei societati civile (legale), dar a existat o comunitate de fapt care inceteaza si, ca atare, urmeaza sa fie lichidata in raport cu tertii (de buna-credinta), ca si cum ei ar fi contractat cu o societate civila; iar in raporturile dintre asociati, in lipsa de alte criterii, prin impartirea foloaselor si pierderilor potrivit legii (in functie de valoarea aporturilor)[14], daca nu se poate angaja raspunderea civila (delictuala) a unor asociati pentru nulitatea contractului sau daca nu intervine, in privinta beneficiilor, sanctiunea penala a confiscarii.

2. Caractere juridice. Societatea civila este un contract civil, cu scop lucrativ, sinalagmatic, cu titlu oneros comutativ, consensual, cu executare succesiva si incheiat intuitu personae.

2.1. Caracterul civil al contractului de societate urmeaza sa fie subliniat pentru a-l deosebi de societatile comerciale[15], constituite “in vederea efectuarii de acte de comert” (art.1 alin.1 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale). Societatea civila – neavand calitatea de comerciant – nu incheie acte subiective de comert (art. 4 C.com.[16]) si nu poate efectua nici acte obiective de comert (art. 3 C.com.); daca pentru realizarea scopului propus, pe langa operatiuni civile, societatea urmareste sa efectueze si operatiuni comerciale, ea trebuie sa indeplineasca toate formalitatile necesare constituirii unei societati comerciale (inscrierea in registrul comertului, forma autentica a contractului (actului constitutiv) in conditiile art.5 alin.6 din Legea nr.31/1990[17] etc.).

Din caracterul civil al societatii rezulta o serie de consecinte: nu poate fi supusa reorganizarii si falimentului potrivit Legii nr.85/2006 privind procedura insolventei, litigiile in care figureaza sunt de competenta instantelor civile etc. Spre deosebire de societatile comerciale, care sunt persoane juridice prin insusi faptul constituirii lor (art.1 alin. 2 din Legea nr.31/1990)[18], societatea civila - dupa cum rezulta in special din art. 1507, 1520 si 1521 C. civ. - nu are personalitate juridica[19]. S-a sustinut insa ca si societatea civila poate dobandi personalitate juridica cu respectarea formalitatilor si in conditiile prevazute de lege[20] ori daca legea prevede expres ca ele au personalitate juridica din chiar momentul constituirii lor[21].

Cu privire la aceasta problema, precizam ca, in mod traditional, astfel cum institutia a fost preluata din dreptul roman, societatea civila nu are personalitate juridica[22]. Astfel, in Codul civil ea este conceputa fara personalitate juridica; nu dobandeste de la lege calitatea de subiect autonom de drept. Se poate spune deci, ca lipsa personalitatii juridice este de natura societatii civile. Consideram insa, ca aceasta caracteristica nu este si de esenta ei[23]; legea nu confera, dar nici nu interzice dobandirea calitatii de persoana juridica[24]. Prin urmare, nu putem exclude posibilitatea dobandirii personalitatii juridice de catre o societate civila sau sa consideram ca - in aceasta ipoteza - ea s-ar transforma intr-o alta entitate (de exemplu, societate comerciala). O asemenea viziune in problema analizata este reclamata, in unele cazuri, si de considerente de ordin practic. Daca societatea civila dobandeste personalitate juridica devin aplicabile, evident, reglementarile in materie[25].

2.2. Caracterul lucrativ (patrimonial) este de esenta societatii civile[26]; membrii ei urmaresc realizarea unor foloase patrimoniale (de exemplu, venituri agricole etc.), pe care sa le imparta intre ei (art. 1491 C.civ.). Prin acest caracter societatea civila – societas - se deosebeste de asociatiile - collegia - si fundatiile fara scop lucrativ (culturale, sportive, de binefacere etc.) si care pot avea existenta legala numai daca au fost constituite si recunoscute ca persoane juridice (potrivit OG nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii)[27].

Notiunea de scop lucrativ (patrimonial) nu trebuie sa fie interpretata insa in sensul realizarii de beneficii sub forma castigului in bani (profit). Folosul patrimonial urmarit de asociati (“castig” - in terminologia unor articole din Codul civil, precum art.1511 si art.1513) poate fi si de alta natura, de exemplu, realizarea unei constructii care satisface interesul patrimonial al asociatilor de adapostire a autovehiculelor proprii, realizarea de case de vacanta etc.

Pe de alta parte, ca urmare a faptului ca societatea civila nu urmareste realizarea de profituri, ci scopuri patrimoniale de alta natura, ea nu se transforma intr-o asociatie fara scop lucrativ[28].

2.3. Societatea civila este un contract sinalagmatic (bilateral sau multilateral), in sensul ca fiecare asociat se obliga fata de ceilalti sa prezinte un aport social si sa desfasoare activitatea la care s-a obligat. El se deosebeste totusi de celelalte contracte sinalagmatice prin faptul ca obligatiile fiecaruia dintre asociati coincid, in esenta (nu neaparat ca intindere), cu cele ale celorlalti, intrucat scopul comun le uneste. La alte contracte sinalagmatice obligatiile sunt diferite, concurente, intrucat si scopul urmarit este diferit (comune fiind numai efectele juridice urmarite, de exemplu, in cazul contractului de vanzare-cumparare atat vanzatorul cat si cumparatorul urmaresc transferul proprietatii). Deoarece in cazul contractului de societate obligatiile sunt convergente si scopul este comun, persoanele intre care se incheie contractul nu se numesc debitori si creditori, ci asociati.

2.4. Societatea civila este un contract cu titlu oneros, intrucat fiecare parte urmareste sa obtina un avantaj (art. 945 C.civ.), cu particularitatea ca asociatul care are obligatia fata de ceilalti de a prezenta aportul social, nu primeste un echivalent in schimb de la ceilalti fata de care s-a obligat, ci va beneficia alaturi de ei de foloasele realizate. Astfel fiind (si intrucat scopul patrimonial impiedica incadrarea in categoria liberalitatilor sau a actelor dezinteresate, deci a contractelor cu titlu gratuit), urmeaza sa i se aplice regulile care guverneaza contractele cu titlu oneros, calificandu-se drept un contract cu titlu oneros sui generis.

Societatea civila este un contract cu titlu oneros comutativ[29]: obligatiile asociatilor sunt cunoscute din momentul incheierii contractului si nu depind de un eveniment viitor si incert; contractul nu se incheie cu gandul la sansa de castig sau pierdere. “Faptul ca rezultatele economice ale activitatii desfasurate in comun se pot concretiza nu numai in beneficii, ci si in eventuale pierderi, nu transforma in nici un caz contractul de societate intr-o operatiune aleatorie”[30].

2.5. Societatea civila este un contract consensual, putand fi incheiat prin simplul acord de vointa al partilor (solo consensu), fara a fi supus vreunei forme speciale.

Evident, partile pot incheia contractul si in forma autentica, ceea ce nu transforma societatea civila intr-una comerciala, supusa regulilor mai riguroase prevazute de legislatia comerciala.

Cat priveste dovada contractului, intre parti ea se face dupa regulile dreptului comun; intrucat valoarea obiectului contractului depaseste in toate cazurile limita prevazuta de lege (art. 1191 C. civ.), ad probationem se cere un inscris (fie si sub semnatura privata) in care se mentioneaza scopul societatii, aporturile sociale, modul de repartizare a beneficiilor si pierderilor, durata etc. Sunt aplicabile si dispozitiile privitoare la existenta unui inceput de dovada scrisa (art. 1197 C. civ.), nu insa si cele privitoare la imposibilitatea procurarii dovezii scrise (art. 1198 C.civ.). In orice caz, avand in vedere caracterul de durata al societatii, nu intrevedem necesitatea si posibilitatea aplicarii dispozitiei privind imposibilitatea materiala. Desi societatea civila este o conventie sinalagmatica, nu se impune respectarea regulii multiplului exemplar (cate un exemplar original pentru fiecare asociat), intrucat partile nu au “interese contrare” (art.1179 C. civ.), ele actionand in vederea atingerii unui scop comun (art.1492 C. civ.), iar pentru persoanele care au acelasi interes este de ajuns un singur exemplar original (art.1179), care, fiind semnat de toti asociatii, constituie, in orice caz, un inceput de dovada scrisa. Nu trebuie sa fie respectata nici formalitatea prevazuta de art. 1180 C. civ. (“bun si aprobat pentru”) - chiar daca una sau mai multe parti se obliga sa prezinte ca aport social o suma de bani sau o catime oarecare de lucruri - intrucat contractul este sinalagmatic, iar nu unilateral (obligandu-se nu “o parte catre alta”, ci toate partile contractante).

Regulile privitoare la proba contractului intre parti sunt aplicabile si in cazul modificarii lui (de exemplu, prelungirea termenului pentru care a fost incheiat - art. 1524 C. civ.).

Tertele persoane pot dovedi existenta societatii prin orice mijloace de proba, ele neavand posibilitatea de a-si procura o dovada scrisa. Partile pot opune tertilor contractul de societate daca are data certa[31].

2.6. Societatea civila este un contract cu executare succesiva, asociatii fiind obligati intre ei pe toata durata societatii.

2.7. In sfarsit, precizam ca societatea civila este un contract incheiat intuitu personae, incadrandu-se in categoria societatilor de persoane (iar nu de capitaluri, cum sunt majoritatea societatilor comerciale, cu exceptia societatilor in nume colectiv sau in comandita simpla). Fiind incheiat intuitu personae, increderea reciproca avand rol determinant, nici unul dintre asociati nu poate ceda drepturile pe care le are in societate si nici nu-si poate substitui o alta persoana ori asocia o a treia persoana la societate fara invoirea unanima a tuturor asociatilor. Asociatul poate insa asocia o a treia persoana, dar numai in privinta partii ce are in societate (art. 1519 C. civ.), aceasta “asociere” a unui asociat cu un tert fiind pentru ceilalti asociati o res inter alios acta. In consecinta, asociatii (sau creditorii societatii) pot actiona impotriva tertului numai pe calea actiunii oblice (art. 974 C. civ.), subrogandu-se in drepturile asociatului contractant.

Din cauza caracterului intuitu personae, societatea inceteaza, de regula, la moartea unuia dintre asociati, neputand fi continuata in persoana mostenitorilor asociatului decedat[32].

3. Domeniu de aplicare[33]. Comparativ cu societatile comerciale, societatea civila are un domeniu de aplicare mult mai restrans. Dupa cum s-a spus, “textele Codului civil, referitoare la materia societatii, sunt, in raport cu nevoile actuale, tot atat de demodate ca si carul cu boi fata de automobil.”[34]

Fara a contesta justetea acestei comparatii sugestive, consideram ca si contrariul ei este la fel de adevarat: in raport cu societatile comerciale, societatea civila (avand in vedere mai ales conditiile lesnicioase de constituire pentru satisfacerea unor interese necomerciale) se poate dovedi uneori tot atat de utila ca si carul cu boi in raport cu mijloacele mecanizate din agricultura. Este si motivul pentru care reglementarea materiei societatilor civile nu lipseste din codurile civile[35]), fie si mai moderne.

3.1. Contractul de societate se poate incheia intre persoane fizice in vederea construirii unei case cu mai multe apartamente[36] (a se vedea, in special, HG nr. 119/2010 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului 'Prima casa', care se refera la locuinte care urmeaza sa se construiasca prin asociatii fara personalitate juridica constituite de minimum 7 beneficiari) ori alte constructii (de exemplu, case de odihna, garaje) sau in vederea realizarii unui alt scop patrimonial comun. Nu excludem nici posibilitatea incheierii contractului de societate intre persoane juridice (institutii, regii autonome, societati comerciale, de drept public sau privat[37], inclusiv asociatiile sau fundatiile fara scop lucrativ, daca incheierea contractului de societate este necesara pentru realizarea scopului)[38], potrivit principiului specialitatii capacitatii de folosinta, de exemplu, pentru construirea unor cladiri social-culturale (case de odihna pentru salariati, cluburi, baze sportive) sau intre persoane fizice si persoane juridice (de exemplu, construirea de cladiri de locuit in care, prin proiect, sunt prevazute sa se realizeze si spatii cu alta destinatie: productie, comerciale, prestari de servicii etc.), unitatile bancare acordand si credite in acest scop.

3.2. Tot astfel, meseriasii pot constitui o societate civila in vederea exercitarii in comun a meseriei, intrucat executarea lucrarii de catre meseriasi (cu materialul clientului sau chiar cu materialul furnizat de ei, daca acesta nu este decat un accesoriu al muncii prestate) nu reprezinta fapte obiective de comert. Daca meseriasii nu se constituie intr-o cooperativa (societate comerciala sau necomerciala) nu sunt supusi nici obligatiei inmatricularii in registrul comertului, asemanator taranilor (individuali sau asociati) care isi desfac produsele din gospodarie proprie (art.1 alin.3 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului[39]).

3.3. Domeniul de aplicare a contractului de societate s-a largit considerabil prin adoptarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat[40] si a Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat se poate exercita nu numai in cabinete individuale, dar si in cadrul unei societati civile profesionale, a unei societati profesionale cu raspundere limitata sau in cabinete asociate[41]. Se prevede si posibilitatea cabinetelor de a se grupa pentru a-si crea facilitati tehnico-economice in vederea exercitarii profesiei.

3.3.1. In cazul societatii civile profesionale, constituite din doi sau mai multi avocati definitivi, raportul civil se naste intre client si societatea civila profesionala, serviciile profesionale urmand sa fie indeplinite de oricare dintre avocatii desemnati de avocatul coordonator, fara a se cere optiunea clientului (art.5 din Legea nr.51/1995 si art.185 din Statutul profesiei de avocat[42]).

3.3.2. Societatea profesionala cu raspundere limitata se constituie prin asocierea a cel putin 2 avocati definitivi si aflati in exercitiul profesiei, are personalitate juridica[43] si patrimoniu propriu. Capitalul social al societatii este reprezentat de parti sociale transmisibile si negociabile si este de cel putin echivalentul in lei al sumei de 10.000 euro. Avocatii care isi exercita profesia in cadrul societatii profesionale cu raspundere limitata isi angajeaza raspunderea profesionala numai in limitele capitalului social subscris si varsat (art.51 din Legea nr.51/1995 si art.188 si 193 din Statutul profesiei de avocat).

3.3.3. Tot prin contractul de societate civila se realizeaza si asocierea cabinetelor individuale in scopul exercitarii in comun a profesiei. Rezulta ca si cabinetele asociate sunt tot societati profesionale[44], insa drepturile si obligatiile avocatilor titulari ai unor cabinete asociate isi pastreaza caracterul personal si nu pot fi cedate. In mod corespunzator, cabinetele individuale se pot asocia si cu societatile civile profesionale (art.5 alin.3)[45].[46]

3.3.4. In sfarsit, Legea nr. 51/1995 mai prevede posibilitatea cabinetelor individuale de avocati de a se “grupa” pentru a-si crea facilitati tehnico-economice in vederea exercitarii profesiei, pastrandu-si individualitatea in relatiile cu clientii (art.5 alin.4). Consideram ca si “contractul de grupare” (art. 8 alin.1 din Legea nr.51/1995 si art. 170 alin.4 din Statutul profesiei de avocat) este un contract de societate (civila), dar nu vizeaza exercitarea profesiei de avocat (art.5 alin.1 din Legea nr.51/1995) - deci nu este societate profesionala[47] -, urmarind numai atingerea unor scopuri patrimoniale comune, asigurarea mijloacelor utile desfasurarii activitatii pentru fiecare asociat in parte[48].

3.3.5. Potrivit art.8 din Legea nr.51/1995, conventiile de grupare si de asociere a cabinetelor, actele de constituire a societatilor civile profesionale de avocati si a societatilor profesionale cu raspundere limitata se incheie in forma scrisa si se inregistreaza la baroul judetean, respectiv al municipiului Bucuresti. Cabinetele grupate, cabinetele asociate, societatile civile profesionale si societatile profesionale cu raspundere limitata “pot avea si proprietate comuna” (art.5 alin.6 din Legea nr.51/1995). In realitate, participarea tuturor partilor la constituirea unui fond comun (patrimoniu comun) din care sa se suporte, de exemplu, cheltuielile comune, caracterizeaza orice societate civila, fiind obligatorie, iar nu facultativa.

In masura in care legea speciala care guverneaza profesia de avocat sau de notar nu dispune altfel, se aplica - ca drept comun in materie de societate civila - regulile prevazute de Codul civil.

3.4. O larga aplicabilitate are contractul de societate in domeniul agricol, ca urmare a conditiilor create prin adoptarea Legii fondului funciar nr.18/1991[49], care a prevazut constituirea unor forme de asociere de tip privat, cu sau fara personalitate juridica[50]. In concret, asocierea proprietarilor de terenuri agricole in vederea exploatarii lor a fost reglementata prin Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura[51]. Potrivit acestei legi, asocierea se poate realiza in urmatoarele forme:

a) Prin constituirea de societati comerciale in conditiile Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale (art. 3 din Legea nr. 36/1991), a caror activitate este guvernata de legile comerciale, dispozitiile Codului civil (inclusiv cele referitoare la societatea civila) fiindu-le aplicabile numai in lipsa de norme speciale comerciale[52];

b) Prin constituirea de societati agricole, cu personalitate juridica (art. 4), infiintarea, functionarea si incetarea acestor societati fiind special reglementata de Legea nr. 36/1991 (art. 5 si urm.). Aceste societati de tip privat, cu scop lucrativ, de natura cooperatista[53] au ca obiect exploatarea agricola a pamantului, uneltelor, animalelor si altor mijloace aduse in societate, precum si realizarea de investitii de interes agricol (art.5 alin.1)[54]. Legea precizeaza ca societatea agricola nu are caracter comercial (art. 5 alin.2) si, ca atare, nu este supusa nici inmatricularii in registrul comertului, ci inscrierii in registrul rezervat anume acestor societati agricole, infiintat la fiecare judecatorie, dobandind personalitate juridica de la data inscrierii (art. 16).

Intrucat regimul juridic al societatilor agricole este special reglementat de lege (constituirea numai prin act scris si statut autentificate, infiintarea supusa publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei - art. 10 si 16 - etc.), dispozitiile Codului civil referitoare la societatea civila le sunt aplicabile, ca drept comun in materie, numai in mod subsidiar (cu excluderea aplicarii legilor comerciale). Astfel fiind, analizand dreptul comun in materia societatilor civile vom semnala, in note de subsol, numai unele particularitati ale societatilor agricole in lumina Legii nr. 36/1991;

c) Prin constituirea de asocieri (societati) simple intre doua sau mai multe familii in baza unui contract de societate in conditiile prevazute de Codul civil, avand ca scop exploatarea terenurilor agricole, cresterea animalelor, aprovizionarea, depozitarea, conditionarea, prelucrarea si vanzarea produselor, prestarea unor servicii, precum si alte activitati (art.2 din Legea nr.36/1991, astfel cum a fost modificat prin art.14 din OUG nr.125/2006[55])[56].

3.5. In sfarsit, analiza dispozitiilor referitoare la societatile civile se poate dovedi utila si pentru considerentul ca ele sunt aplicabile si societatilor comerciale intrucat nu contravin legilor comerciale[57]. Aceasta concluzie insa pare a nu mai fi valabila astazi, deoarece art. 48 din Decretul nr.32/1954 prevede ca “societatile comerciale raman supuse legilor comerciale si celorlalte dispozitii ce le privesc”, iar potrivit art. 291 din Legea nr. 31/1990, prevederile acesteia “se completeaza cu dispozitiile Codului comercial”.

In realitate, aceste texte nu inlatura posibilitatea (si necesitatea) aplicarii, in materia societatilor comerciale, a dispozitiilor din Codul civil referitoare la contractul de societate, deoarece - potrivit art.1 alin.2 din chiar Codul comercial, vizat de textele citate - dispozitiile Codului civil se aplica si in materie comerciala in lipsa de norme speciale din acest domeniu. Iar aceasta trimitere cu caracter general este localizata in privinta societatilor comerciale la materia contractului de societate civila. In acest sens, art. 1531 C.civ. prevede ca “dispozitiile titlului prezent (Titlul VIII „Despre contractul de societate” - n. ns.) se aplica la societatile comerciale, intrucat nu sunt contrarii legilor si uzurilor[58] comerciale”. Prin urmare, in completarea legilor comerciale se aplica dispozitiile referitoare la contractul de societate, iar apoi celelalte dispozitii ale legislatiei civile[59].



[1] Codul civil reglementeaza doua feluri de societati civile: universale si particulare. Intrucat dispozitiile privitoare la societatile universale nu si-au gasit niciodata aplicarea in practica, in cele ce urmeaza vom analiza numai pe cele referitoare la societatile particulare. Precizam, de asemenea, ca din cauza abrogarii art. 236 din C. com. (prin art. 225 -  in prezent art.294 - din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale) nu se pot constitui societati civile pe actiuni (care au fost supuse legilor comerciale, exceptandu-se legile privitoare la faliment si competenta). Legea nr.31/1990 a fost republicata in M.Of. nr.1066/17.11.2004 si modificata ulterior prin Legea nr.302/2005, Legea nr.164/2006, Legea nr.85/2006, Legea nr.441/2006, Legea nr.516/2006, OUG nr.82/2007, OUG nr.52/2008, Legea nr.284/2008 si Legea nr.88/2009.

[2] Sunt aplicabile, evident, si regulile generale de validitate a contractelor, in masura in care nu exista reguli speciale pentru contractul de societate.

[3] Affectio, -onis, s.f., legatura, stare (de societate).

[4] Potrivit art.10 din Decretul nr.31/1954, minorul care a implinit 16 ani poate sa incheie contractul de munca sau sa intre intr-o organizatie cooperatista fara a avea nevoie de incuviintarea parintelui sau a tutorelui.

[5] Conform art.13 din Codul muncii, persoana fizica dobandeste capacitate de munca la implinirea varstei de 16 ani. Persoana fizica poate incheia un contract de munca in calitate de salariat si la implinirea varstei de 15 ani, cu acordul parintilor sau al reprezentantilor legali, pentru activitati potrivite cu dezvoltarea fizica, aptitudinile si cunostintele sale, daca astfel nu ii sunt periclitate sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala.

[6] Vz. infra, nr. 2.7.

[7] Vz. infra, nr. 11, lit. d).

[8] Potrivit art. 86 alin.3 din Codul fiscal, “Pot fi membri asociati si persoanele fizice care au dobandit capacitate de exercitiu restransa“. Inseamna ca organul fiscal la care se inregistreaza contractul in vederea impozitarii veniturilor (vz. infra, nota la nr. 2.5) nu poate invoca lipsa capacitatii depline de exercitiu a unui asociat.                                    

[9] In raporturile dintre concubini contractul poate fi incheiat. Intre ei se recunoaste si posibilitatea existentei unei comunitati de fapt (vz. infra, nr.1.4.), dar numai daca ei au urmarit sa colaboreze in vederea atingerii unui scop patrimonial si au contribuit la formarea patrimoniului social (cu aport material sau de munca) cu intentia de a participa la impartirea beneficiilor sau a pierderilor. In aceste conditii, partajarea bunurilor poate avea loc potrivit regulilor aplicabile societatii civile (vz. Mazeaud, op. cit., vol. I, p. 709, nr. 708 si vol. IV, p. 12, nr. 10).

[10] Vz. CSJ, s. com., dec.nr. 178/1992, in Deciziile CSJ 1990-1992, p. 484-486. Pentru amanunte si controversele din literatura de specialitate in problematica incheierii contractului de societate de catre soti sau unul dintre ei, vz. O. Capatina, Societatile comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p.140-142; I. Mustata, M.K. Gruiu, Daca bunurile comune ale sotilor pot constitui aport la capitalul social, in Dreptul nr. 8, 1992, p. 26-28; I. Filipescu, Regimul juridic al bunurilor si datoriilor sotilor in lumina Legii societatilor comerciale, in Dreptul nr. 11, 1992, p. 39-43; D. Chirica, Drept civil. Contracte speciale., Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 274; St. D. Carpenaru, Drept comercial roman, Ed. All, Bucuresti, 1998, p. 164-165; D.A. Popescu, Contractul de societate, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 150; I. Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p. 259-260; C. Leaua, Validitatea contractelor incheiate intre soti, in Dreptul nr. 9, 1999, p. 40-43; C. Toader, Drept civil. Contracte speciale, editia 2, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, p.286; St. D. Carpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, Legea societatilor comerciale. Comentariu pe articole, editia 3, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2006, p.97.

[11] Vz. infra, nr. 4.

[12] Vz. infra, nr. 10.

[13] Vz. D. Alexandresco, op. cit., p. 401.

[14] Vz. infra nr. 10 si 12. Dupa unii autori, lichidarea se face conform aporturilor prezentate numai daca societatea este nula fara sa fi avut un obiect ilicit (C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., vol. II, p. 998). Nu se arata insa, ce solutie urmeaza a fi adoptata in cazul in care scopul este ilicit. Cu privire la comunitatea de fapt in domeniul societatilor comerciale, unde problema se pune mai frecvent, vz. O. Capatina, op. cit., p. 93-94; Cas. III, dec. nr. 170/1940, nr. 77/1920 si nr. 562/1927, in Practica vol. II, p. 97, 98 si 103; vz. si dec. cit. la p. 126.

[15] Pentru delimitarea societatilor comerciale fata de societatile civile si pentru caracterul necomercial (civil) al asociatiilor constituite in vederea desfasurarii de activitati didactico-educative, vz. O. Capatina, op. cit., p. 40-41 si T. Jud. Cluj, dec. civ. nr. 249/1991, cu Note de M-E Rachita si O. Capatina, in Dreptul nr. 9, 1991, p. 66-80. Asocierea intr-o societate familiala pentru infiintarea si administrarea in comun a unei activitati de instruire in informatica este o conventie civila (nu comerciala). CSJ, s. com., dec. nr. 579/1994, in Jurisprudenta CSJ 1994, p. 288-289.

[16] “Societatea este comerciala cand are de obiect operatiuni pe care legea le considera ca acte de comert; asadar, numai obiectul determina caracterul civil sau comercial al unei societati si nu forma sub care se prezinta” (C. Ap. Buc., s. I, dec.nr.30/1941, in Practica vol. II, p. 123). Pentru delimitarea societatilor civile de cele comerciale, vz. St. Carpenaru, op. cit., p. 140-142.

[17] Potrivit art.5 alin.6 din Legea nr.31/1990, actul constitutiv se incheie sub semnatura privata, se semneaza de toti asociatii sau, in caz de subscriptie publica, de fondatori. Forma autentica a actului constitutiv este obligatorie atunci cand: a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un teren; b) se constituie o societate in nume colectiv sau in comandita simpla; c) societatea pe actiuni se constituie prin subscriptie publica.  

[18] Cu exceptia asociatiilor in participatie (reglementate de art. 251-256 C. com.) si care - datorita caracterului ocult al contractului de asociere - nu au fiinta juridica distincta de persoana interesatilor. Pentru caracterizarea acestor asociatii, in fond societati comerciale,  vz. O. Capatina, op. cit., p. 230-232.

[19] Vz. si D. Alexandresco, op. cit., vol. I, p. 138; I. Zinveliu,  Contractele civile – instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,, p. 323. “Societatile civile, spre deosebire de cele comerciale, nu au personalitate juridica, intrucat personalitatea nu este prevazuta de lege” (Cas. III, dec.nr.68/1943, in Practica vol. II, p.97; Trib. Putna, cit. in Codul civil adnotat, vol. III, 669, nr.9).

[20] Vz. R. Sanilevici, Drept civil. Contracte, Universitatea “Al. I. Cuza”, Iasi, 1982, p.217; vz. insa si contrariul la p.221.

[21] Vz. J. Manoliu, St. Rauschi, Drept civil, vol. II, Contracte. Dreptul de autor, Universitatea “Al. I. Cuza”, Iasi, 1985, p.22. Cu privire la controverse, vz. si D. Alexandresco, op. cit., vol. IV, p. 399. S-a sustinut insa, intr-o formulare categorica, personalitatea juridica a (tuturor) societatilor civile: “suntem de parere ca societatea civila este persoana juridica” (E. Safta-Romano, Unele aspecte mai importante ale contractului de societate civila, in Dreptul nr.2, 1992, p.28). In realitate, regimul juridic al patrimoniului social (vz. infra, nr. 6) nu justifica o asemenea concluzie (asa cum, de exemplu, acceptarea unei mosteniri sub beneficiu de inventar nu atrage dupa sine dublarea personalitatii mostenitorului sau mostenitorilor, desi patrimoniul succesoral ramane distinct), iar art. 7 si 41 C.proc.civ. permit chemarea in judecata a societatii civile ca parata special pentru ipoteza in care nu are personalitate juridica (vz. infra, nr.9).

[22] Vz. C. St. Tomulescu, Drept privat roman, Universitatea din Bucuresti, 1973, p.293; VI. Hanga, Drept privat roman, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1961, p. 301-302.

[23] Chiar si romanii recunosteau, in cazul particular al societatii de publicani (societas publicanorum) - care avea de obiect arendarea impozitelor statului - calitatea de subiect de drept. Vz. C. St. Tomulescu, op. cit., p.292-294.

[24] Vz. si D.A. Popescu, op. cit., p.102-104.

[25] Avem in vedere Decretul nr.31/1954, care constituie dreptul comun in materie de persoane juridice. Dispozitiile OG nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii (publicata in M.Of. nr. 39/31.01.2000, modificata si completata prin Legea nr. 246/2005, publicata in M.Of. nr. 656/25.07.2005) si ale Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale (cit. supra) nu sunt aplicabile in materie. In dezvoltarile  ulterioare din aceasta lucrare se va analiza ipoteza clasica a societatii civile fara personalitate juridica.

[26] Vz. C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu,  Tratat de drept civil roman, vol. II, Bucuresti, 1929, p.996.

[27] Pentru conditiile de dobandire a personalitatii juridice de catre asociatii si fundatii (persoane juridice fara scop patrimonial), vz. art. 4-19 din OG nr.26/2000.

[28] De exemplu, persoanele care doresc sa obtina credite de la banca pentru construirea de locuinte sau case de vacanta se pot constitui in societati civile cu scop lucrativ (fara personalitate juridica), iar nu in asociatii civile fara scop lucrativ (supuse rigorilor OG nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii).

[29] Vz. D. Alexandresco, op. cit., vol. IV, p.398.

[30] O. Capatina, loc. cit., p.83.

[31] Vz. D. Alexandresco, op. cit., p.400. In aplicarea reglementarilor fiscale, asociatiile fara personalitate juridica (inclusiv asociatiile de avocati, notari, medici etc. - vz. infra, nr. 3.3 - 3.3.5) au obligatia sa incheie contracte de asociere in forma scrisa si sa le inregistreze la organul fiscal competent (art. 86 alin.2 din Codul fiscal si norma 184 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, publicata in M.Of. nr. 112/6.02.2004, cu modificarile si completarile ulterioare). Nerespectarea acestor formalitati poate atrage sanctiuni fiscale daca societatea civila s-a constituit in scopul realizarii de venituri (de exemplu, din exercitarea meseriei) supuse impozitarii.

[32] Pentru amanunte, vz. infra, nr. 11, lit. c.

[33] Vz. si E. Safta-Romano, loc. cit.,  p.29-30.

[34] I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, Drept civil roman, vol. II, 1943, p.356.

[35] De exemplu, Noul Cod civil contractul de societate este reglementat la art. 1881-1954.

[36] Vz., de exemplu , cauza solutionata prin dec. civ. a T. Jud. Timis nr.1472, in RRD nr.9, 1973, p.154. Incheierea acestor contracte nu este conditionata de existenta unor conditii de fond sau de forma speciale (CSJ, s.com., dec.nr.366/1993, in Dreptul nr. 8, 1994, p.81). Prin contractul de societate se pot constitui si fonduri deschise de investitii fara personalitate juridica, ca forma de organisme de plasament colectiv in valori mobiliare (art. 76 alin.2 din Legea nr.297/2004 privind piata de capital, publicata in M.Of. nr. 571/20.06.2004).

[37] De exemplu, art. 36, 81 si 91 din Legea administratiei publice locale nr.215/2001 (republicata in M.Of. nr.123/20.02.2007) permit asocierea consiliilor locale si judetene cu persoane juridice romane ori straine si alti parteneri sociali in vederea finantarii si realizarii in comun a unor actiuni, lucrari, servicii sau proiecte de interes public. Iar in art. 33-34 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale (publicata in M.Of. nr. 98/8.08.1990) se prevede posibilitatea pentru acesti agenti economici de a se asocia, prin contractul de asociere si fara a constitui o noua persoana juridica, in vederea realizarii de activitati comune care prezinta interes pentru asociati. In aceasta ordine de idei, in legatura cu notiunea de “asociere” utilizata in legislatia comerciala s-a aratat ca, in afara de asocierea in vederea constituirii de societati comerciale sau in vederea fuziunii lor (comasare prin fuziune sau absorbtie, vz. Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2005, p. 548-549), exista si posibilitatea asocierii societatilor comerciale in vederea desfasurarii de activitati comune; “activitati comune desfasurate de societatile comerciale prin acest ultim tip de asociere, pe baza de contract de asociere, sunt supuse regimului juridic de drept comun, cel al contractelor obisnuite, care, in consecinta, nu sunt supuse indeplinirii nici uneia dintre conditiile de fond si forma prevazute de Legea nr.31/1990” (V. Patulea, Diferentierea intre asocierea in vederea constituirii de societati comerciale si asocierea in vederea desfasurarii unor activitati comerciale comune, in Dreptul nr.8, 1992, p.13). Precizam ca “dreptul comun al contractelor obisnuite” este cel prevazut pentru contractul de societate civila. Pe de alta parte insa, activitatea comuna nu poate fi o “activitate comerciala comuna” (Idem, p.12 si 13). Activitatea comuna poate fi “economica” (art. 34 din Legea nr.15/1990), deci scop patrimonial comun, dar nu comerciala. In acest din urma caz (de exemplu, asocierea intre unitati productive pentru vanzarea in comun a produselor), devin aplicabile dispozitiile care reglementeaza constituirea de societati comerciale.

[38] Societatea civila nu poate avea insa ca scop realizarea de uniuni monopoliste cu caracter ocult. In acest scop, prin Legea concurentei nr.21/1996 (republicata in M.Of. nr. 742/16.08.2005) se sanctioneaza actele si faptele care au sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei savarsite de agentii economici care participa la o grupare fara personalitate juridica realizata pe cale conventionala prin acord, intelegere, pact, protocol, contract si altele asemenea. Dispozitiile legii se aplica fiecarui agent economic, tinand seama de principiul proportionalitatii. Potrivit art.49 din Legea nr.21/1996, sunt nule de drept, fie ele exprese ori tacite, publice sau oculte, orice angajamente, conventii sau clauze contractuale raportandu-se la o practica anticoncurentiala prohibita prin art. 5 si 6 din lege.

[39] Legea nr.26/1990 privind registrul comertului a fost republicata in M.Of. nr.49/04.02.1998 si a suferit ulterior numeroase modificari si completari.

[40] Legea nr.51/1995 a fost republicata in M.Of. nr.113/06.03.2001 si fost ulterior modificata si completata prin Legea nr. 489/2002 (publicata in M.Of. nr. 578/5.08.2002), prin OUG nr. 77/2003 (publicata in M.Of. nr. 640/9.09.2003 si aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 280/2004, publicata in M.Of. nr. 574/29.06.2004), prin. OG nr.94/2004, prin OUG nr.190/2005 si prin OUG nr.159/2008.

[41] Societatile civile profesionale pot fi constituite, in conditiile dreptului comun, si in alte domenii de activitate, daca nu efectueaza operatiuni comerciale (art. 3-4 C.com.) si legea speciala nu dispune altfel. De exemplu, profesia de medic - ca si cea de avocat - poate fi exercitata nu numai in cabinete medicale individuale, dar si in cabinete medicale grupate sau asociate ori in forma societatii civile medicale (OG nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale - republicata in M.Of. nr.568/01.08.2002 - si Normele metodologice privind infiintarea, organizarea si functionarea cabinetelor medicale aprobate prin Ordinul Ministrului Sanatatii si Familiei nr.153/2003, publicate in M.Of. nr. 353/23.05.2004, cu modificarile si completarile ulterioare). Tot astfel, pot fi constituite societati civile si in alte domenii, cum ar fi: societatile civile de libera practica pentru servicii publice conexe actului medical (OUG nr.83/2000 privind organizarea si functionarea cabinetelor de libera practica pentru servicii publice conexe actului medical, aprobata cu modificari prin Legea nr.598/2001), societatile civile profesionale medical-veterinare (Legea nr.160/1998 pentru organizarea si exercitarea profesiunii de medic veterinar, republicata in M.Of. nr.433/23.05.2005), societatile civile de executori judecatoresti (Legea nr.188/2000 privind executorii judecatoresti, publicata in M.Of. nr. 559/10.11.2000, cu modificarile si completarile ulterioare), societatile civile in domeniul sportului (Legea educatiei fizice si sportului nr.69/2000), societatile civile profesionale de arhitecti (Legea nr.184/2001 privind organizarea si exercitarea profesiei de arhitect, republicata in M.Of. nr.771/23.08.2004), societatile civile profesionale ale consilierilor in proprietate industriala (OG nr.66/2000 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier in proprietate industriala, republicata in M.Of. nr.1019/21.12.2006), societatile civile profesionale de psihologi (Legea nr.213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania), societatile civile profesionale de practicieni in insolventa (OUG nr.86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, publicata in M.Of. nr. 944/22.11.2006), societatile civile ale participantilor la fondurile de pensii facultative (Legea nr.204/2006 privind pensiile facultative), societatile civile din domeniul securitizarii creantelor  Legea nr.31/2006 privind securitizarea creantelor) (securitizarea creantelor este o operatiune financiara de valorificare a creantelor de catre o entitate cu sau fara personalitate juridica, ce are drept obiect de activitate exclusiv emiterea de instrumente financiare securitizate in baza unui portofoliu de creante, care le achizitioneaza, le grupeaza si le afecteaza garantarii unei emisiuni de valori mobiliare). In sfarsit, contractul de societate civila are aplicabilitate si in domeniul activitatii notarilor publici (Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, publicata in M.Of. nr. 92/16.05.1995, cu modificarile si completarile ulterioare).

[42] Adoptat la 25.09.2004 si publicat in M.Of. nr.45/13.05.2005.

[43] Potrivit art.51 alin.2 din Legea nr.51/1995, dobandirea personalitatii juridice a societatii profesionale cu raspundere limitata are loc la data inregistrarii la barou a deciziei emise de catre consiliul baroului in a carui raza teritoriala se afla sediul ei principal.

[44] Desi cabinetele asociate nu sunt calificate de lege in mod expres ca societati civile (fiind evidentiate ca atare numai societatile civile profesionale si societatile civile profesionale cu raspundere limitata, vz. D.A. Popescu, op. cit., p.79), ele au totusi aceasta natura juridica si actul lor de constituire este - de asemenea - contractul de societate civila (denumit “conventie de asociere” prin art. 8 alin.1 din Legea nr.51/1995 si art.184 din Statutul profesiei de avocat).

[45] Art. 181 alin. 2 din Statut - potrivit caruia “avocatii din cabinetele asociate intra in relatii cu clientii in numele asocierii din care fac parte” - nu este in deplina concordanta cu dispozitiile legii si anihileaza deosebirea esentiala dintre asociere si societatea civila profesionala.

[46] Articolul 14 din de Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995 prevede posibilitatea asocierii in cadrul unui birou a mai multi notari publici. Insa notarii publici, ale caror acte sunt de autoritate publica (art. 4), isi pot desfasura activitatea numai in nume personal, fiind exclusa exercitarea ei in numele asociatiei (cum se intampla in cazul societatii civile profesionale de avocati). Asocierea priveste doar desfasurarea activitatii notarilor asociati in cadrul unui birou. Si aceasta asociere se realizeaza insa tot “in baza unui contract de societate civila” (art. 1 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul Ministrului Justitiei nr.710/C/1995, publicat in M.Of. nr.176/08.08.1995, cu modificarile si completarile ulterioare).

[47] Contractul de grupare “nu are nicio consecinta cu privire la exercitarea profesiei in forma cabinetelor individuale de avocati” (art. 6 din Anexa nr. XI la Statut).

[48] Folosirea in comun a spatiului locativ (localuri), a unor salariati (de exemplu, personal de intretinere, contabili), documentare comuna etc.

[49] Republicata in M.Of. nr. 1/5.01.1998 (cu modificarile si completarile ulterioare).

[50] Fostele asociatii intercooperatiste sau de stat si cooperatiste s-au reorganizat in societati comerciale (pe actiuni), iar nu in societati civile.

[51] Legea nr.36/1991 a fost publicata in M.Of. nr.97/06.05.1991 si a fost modificata ulterior prin OUG nr.125/2006 pentru aprobarea schemelor de plati directe si plati nationale directe complementare, care se acorda in agricultura incepand cu anul 2007, si pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura.

[52] Vz. infra nr. 3.5.

[53] Vz. M. Toma, A. Ticlea, Formele de asociere in agricultura reglementate prin Legea nr. 36/1991, in Dreptul nr.7, 1992, p.22 si 30.

[54] Daca asociatii urmaresc realizarea de alte scopuri (decat cele agricole), cum ar fi prelucrarea si valorificarea produselor neagricole, realizarea de mobilier si tapiterie, bina-le si ambalaje, precum si diverse prestari de servicii catre populatie si terti, hotararea de admitere a inscrierii societatii in registrul societatilor agricole este gresita (CSJ, s.com., dec.nr.25/1993, in Dreptul nr.4, 1994, p.89). Actele de comert, cum ar fi si activitatile de turism, transport de marfuri si persoane, confectionarea si valorificarea materialelor de constructie nu pot forma obiectul de activitate al unor societati agricole (CSJ, s.com., dec.nr.96/1993, in Dreptul nr.4, 1994, p.89-90).

[55] Modificarea art.2 din Legea nr.36/1991 prin art. 14 din OUG nr.125/2006 a pus capat controverselor existente in literatura de specialitate privitoare la natura juridica a asocierilor simple in agricultura. Pentru aceste controverse, vz. Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2001, p.430-431.

[56] Dispozitiile art.2 din Legea nr.36/1991 sunt in concordanta cu art. 5 C.com., potrivit caruia nu reprezinta fapte de comert “vanzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are de pe pamantul sau, sau cel cultivat de dansul” (arendat), indiferent ca exploatarea pamantului se face individual sau in asociere.

[57] Vz. C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p.995; D. Alexandresco, op. cit., p.397-398.

[58] Art. 1 din C.com. roman nu a dat putere de lege uzurilor comerciale (abrogand implicit si partea corespunzatoare din art. 1531 C.civ.), astfel incat reglementarile civile urmeaza imediat legilor comerciale.

[59] Vz., de exemplu, O. Capatina, op. cit., p.81, 83 si passim; St. D. Carpenaru, op. cit., p.138. Pentru discutii in legatura cu natura juridica civila a contractelor de societate, inclusiv cele comerciale sau agricole, vz. S. Neculaescu, M. Danil, Contractul de societate, in Dreptul nr.5-6, 1994, p.29-30; D.A. Popescu, op. cit., p.28-31 si lucrarile citate de autori. Pentru contractul de asociere in participatiune, vz. si N. Tandareanu, Contractul de asociere in participatiune, in Dreptul nr.5, 1995, p.12-14.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1365
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved