Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE

AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


CONTRACTUL DE VANZARE - CUMPARARE

Contracte

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
CONTRACTUL DE CREDIT SI GARANTIILE SALE
CONTRACT CIVIL
CONTRACT DE ASOCIERE in vederea Societatii Civile Particulare ASOCIATIA SPORTIVA SCOLARA “…”
CONTRACT de asigurari sociale de sanatate
CONTRACTUL DE LOCATIUNE
CONTRACT INDIVIDUAL DE MUNCA
CONTRACT DE PUBLICITATE
Contractul de Donatie
CONTRACT DE CONSIGNATIE Sl COMISION
CONTRACTUL DE REPORT

TERMENI importanti pentru acest document

: exemplu de contract de vanzare-cumparare : CONTRACTUL DE VINZARE-CUMPARARE : actiune act vinzare cumparare pret fictiv prescriptia dreptului la actiune 3 ani : conatract vinzare cumparare sinalgamatic vinzator si 2 terti cumparatori nuda proprietate si uzufr :

CONTRACTUL DE VANZARE-    CUMPARARE

                         Sectiunea I

 Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare

 Notiune. Conform art. 1294 Cod civil, vanzarea-cumpararea este un contract prin care una dintre parti – vanzatorulstramuta proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte particumparatorulcare se obliga in schimb a plati vanzatorului pretul bunului vandut.[1]

       Nu pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare- drepturile personale nepatrimoniale si cele patrimoniale, ce au un caracter strict personal (dreptul real de uz, dreptul de abitatie al sotului supravietuitor, dreptul la clientela in cazul liberilor profesionisti)

            - sau drepturi  care sunt prevazute de lege ori sunt contractate intuitu personae (de exemplu, dreptul de intretinere, dreptul de pensie, etc.).

Caractere juridice.

Contractul de vanzare-cumparare este un contract                                         .. -  sinalagmatic (bilateral),

      -  cu titlu oneros,

       - comutativ,

       - consensual si

        - translativ de proprietate.

                     Vanzarea-cumpararea este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece presupune obligatii reciproce intre partile contractante; vanzatorul are obligatia de a preda lucrul vandut si sa-l garanteze pe cumparator, iar cumparatorul are obligatia de a plati pretul.

               Vanzarea-cumpararea este un contract cu titlu oneros, ambele parti contractante urmarind interese patrimoniale, adica obtinerea unui echivalent in schimbul prestatiei la care se obliga; vanzatorul urmareste sa primeasca pretul ca un contra-echivalent al prestatiei sale, in timp ce cumparatorul urmareste sa primeasca bunul cumparat in schimbul pretului stabilit.

       Vanzarea-cumpararea este un contract comutativ, existenta si intinderea obligatiilor reciproce fiind cunoscute de catre parti de la incheierea contractului si nedepinzand, ca in cazul contractelor aleatorii, de un eveniment viitor si incert, ce ar face sa existe sanse de castig si pierdere pentru ambele parti contractante.

          Vanzarea-cumpararea este un contract consensual (in principiu)[2], acesta putand fi incheiat prin simplu acord de vointa a partilor (solo consensu), fara indeplinirea vreunei formalitati si fara remiterea lucrului vandut si a pretului in momentul incheierii contractului („vinderea este perfecta indata ce partile s-au invoit”, art. 1295 Cod civil). Putem spune ca vanzarea-cumpararea nu este un contract solemn si nici real.

             Prin exceptie de la principiul consensualismului, in cazurile special prevazute de  lege vanzarea-cumpararea devine un contract solemn. De exemplu, terenurile – indiferent ca sunt situate in intravilanul sau extravilanul localitatilor si indiferent de intinderea suprafetei – pot fi instrainate (dobandite) prin acte juridice intre vii (inter vivos), sub sanctiunea nulitatii absolute (virtuale), doar daca actul a fost incheiat in forma autentica.

Asa cum s-a precizat in literatura de specialitate, notiunea de “instrainare” (a terenurilor) vizeaza transmiterea proprietatii. Pentru constituirea ori transmiterea dezmembramintelor dreptului de proprietate nu este ceruta respectarea formei autentice. 

     Vanzarea-cumpararea este un contract translativ de proprietate din momentul incheierii lui; rezulta ca, prin efectul realizarii acordului de vointa (solo consensu), se produce nu doar incheierea contractului, ci si transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator. La art. 1295 Cod civil, se prevede in acest sens ca “proprietatea este de drept stramutata” de la vanzator la cumparator “indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi inca lucrul nu se va fi predat si pretul nu se va fi numarat”.

Principiul trasmiterii imediate (automate) a dreptului de proprietate din momentul incheierii contractului are loc numai daca sunt indeplinite anumite conditii, si anume:

-                      1 - vanzatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului vandut, iar contractul perfect valabil incheiat

-                      2 - trebuie sa fie vorba despre lucruri determinate individual (certe). In cazul bunurilor determinate numai generic, transferul proprietatii nu se poate produce din momentul incheierii contractului, deoarece nu se cunosc bunurile care urmeaza a fi efectiv dobandite de catre cumparator;

-                      3 - lucrul vandut trebuie sa existe; in cazul vanzarii lucrurilor viitoare (de exemplu, o recolta viitoare), desi pot forma obiectul contractului, transferul proprietatii se poate face numai din momentul in care au fost executate, terminate, in stare de a fi predate cumparatorului,

-                      4 - este necesar ca partile sa nu fi amanat transferul proprietatii printr-o clauza speciala pentru un moment ulterior incheierii contractului.  

   . Conditia suspensiva prin ea insasi, amana transferul proprietatii pana la realizarea evenimentului, art. 1017-1018 Cod civil.

Conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare.

Pentru a fi valabil incheiat, contractul de vanzare-cumparare trebuie sa indeplineasca anumite elemente care, potrivit regulilor generale in materie de contracte sunt:                 -  consimtamantul,

                                         -  capacitatea,  

                                         -  obiectul (lucrul vandut si pretul),

                                         -  o cauza licita

,                                        -   iar in contractele solemne, forma.[3]

A.                             Consimtamantul partilor.

Promisiunea  de vanzare (antecontractul).

Pactul de preferinta.

   

Consimtamantul. Ca orice alt contract, vanzarea -cumpararea se incheie prin consimtamantul partilor; acordul de vointa intre parti este intotdeauna necesar dar si suficient,

. Promisiunea unilaterala de vanzare sau de cumparare.  In cazul promisiunii de vanzare,( spre deosebire de oferta de a contracta), o persoana care prevede un eventual interes de a dobandi proprietatea unui bun, are promisiunea proprietarului de a vinde acel bun, rezervadu-si libertatea de a-si manifesta ulterior,( de obicei, inauntrul unui termen), consimtamantul sau de a-l cumpara. Dupa cum am observat, promisiunea de vanzare este un contract unilateral, deoarece creeaza obligatii doar pentru una dintre parti (promitent).

Obligatia promitentului provenita din promisiunea de vanzare se stinge la expirarea termenului prevazut ori, daca nu s-a prevazut un termen, la expirarea termenului general de prescriptie, care isi incepe desfasurarea, actiunea (de lege ferenda) - incepe sa curga - de la data incheierii promisiunii de vanzare.

 

Promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare. In acest caz ambele parti se obliga sa incheie in viitor, la pretul stabilit, contractul de vanzare-cumparare. Promisiunea bilaterala este un antecontract in care oricare dintre parti poate cere incheierea contractului.

 Vanzarea incheiata cu alta persoana este valabila, sub rezerva fraudei (fraus omnia corumpit). Deci, beneficiarul-cumparator nu poate cere decat daune-interese.

.

      Pactul de preferinta. Pactul de preferinta reprezinta o varianta a promisiunii de vanzare prin care proprietarul unui bun se obliga ca, in cazul in care il va vinde, sa acorde preferinta unei anumite persoane, la pret egal. Apreciem ca proprietarul bunului nu se obliga sa-l vanda, ci numai sa acorde preferinta daca se va hotari in acest sens.,

B.     Capacitatea partilor  

C.     Notiuni generale.  

Potrivit art. 1306 Cod civil, pot cumpara toti carora nu le este prohibit de lege; astfel, capacitatea este regula, iar incapacitatea este exceptia. Precizam ca, partile trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restransa trebuie sa incheie contractul prin ocrotitorul legal, respectiv cu incuviintarea acestuia si in toate cauzele, cu autorizatia autoritatii tutelare.

Incapacitati speciale.

    Aceste incapacitati reprezinta prohibitii (interziceri) de a vinde si cumpara ori de a cumpara.

      a. Vanzarea intre soti este interzisa (art. 1307 Cod civil), deoarece se urmareste evitarea incheierii unor contracte de vanzare-cumparare simulate; de asemenea, scopul interdictiei este de a impiedica pe soti sa realizeze donatii irevocabile sub aparenta unor vanzari simulate (donatarul abuzand de influenta pe care o are asupra sotului donator).

Prin aceasta interdictie se apara si interesele mostenitorilor (rezervatari sau care beneficiaza de raportul donatiilor).[4]

 Prin aceasta interdictie se apara interesele creditorilor, ce ar putea  fi fraudati prin incheierea unor contracte de vanzare-cumparare simulate, inclusiv fictive.

Nerespectarea interdictiei, atrage nulitatea relativa a contractului, anularea putand fi ceruta de catre oricare din soti, de catre mostenitorii ocrotiti, ori de catre creditori, fara ca acestia sa fie obligati a dovedi, fraudarea drepturilor.         .

Vanzarea intre concubini (de lege ferenda, parteneri familiali) este valabila, cu exceptia cazului in care, contractul s-a incheiat pentru a determina pe una din parti sa mentina starea de concubinaj (de lege ferenda, parteneriat familial), deci, are o cauza imorala.

      b. Tutorii, potrivit art. 1308, pct.1 Cod civil, nu pot cumpara bunurile persoanelor de sub tutela lor, atata timp cat socotelile definitive ale tutelei  n-au fost date si primite – art. 809 Cod civil -

         c. Mandatarii, atat cei conventionali cat si cei legali, imputerniciti a vinde un lucru nu pot sa-l cumpere (art. 1308, pct,2 Cod civil), deoarece, de regula, nu se poate admite ca o persoana sa cumuleze rolul de vanzator si pe cel de cumparator.

       d. Persoanele care administreaza bunuri care apartin statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor, nu pot cumpara bunurile aflate in administrarea lor (art. 1308, pct.3 Cod civil).

       e. Functionarii publici, nu pot cumpara bunurile statului ori unitatilor administrativ-teritoriale ce se vand prin mijlocirea lor (art. 1308. pct.4 Cod civil).

       f. Judecatorii, procurorii si avocatii, nu pot deveni cumparatori (cesionarii) de drepturi litigioase ce sunt de competenta Curtii de Apel in a carui circumscriptie isi exercita functia sau profesia, conform art. 1309 Cod civil. In cazul judecatorilor din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si a procurorilor de la Parchetul General (de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie), interdictia se intinde pe tot teritoriul tarii.

     Prin termenul de ”drepturi litigioase” intelegem nu numai drepturile care formeaza obiectul unui proces inceput si neterminat, dar si cele in privinta carora se poate naste o contestatie serioasa si viitoare (dubius eventus litis) si indiferent de natura si de intentia cumparatorului de a revinde.

   g. Persoanele insolvabile, nu pot cumpara bunuri imobile ce se vand prin licitatie publica, potrivit art. 535 Cod proc. civila.

        C. Obiectul contractului

          Contractul de vanzare-cumparare avand caracterul juridic de a fi si sinalagmatic, da nastere la obligatii reciproce:

-          obligatia vanzatorului are ca obiect lucrul vandut, iar

-          obligatia cumparatorului are ca obiect pretul.

              

    I. Lucrul vandut

Conditii.

Lucrul vandut trebuie sa indeplineasca anumite conditii, si anume:

        a - sa fie in comert (in circuitul civil),

 b - sa existe in momentul incheieri contr, ori sa poata exista in viitor,

        c - sa fie determinat sau determinabil,

        d - sa fie licit si posibil,

        e - sa fie proprietatea vanzatorului.

a. Lucrul sa fie in comert (in circuitul civil). Conform art. 1310 Cod civil, toate lucrurile care sunt in comert (in commercio), afara daca legea prohibeste aceasta, face aplicatia unor reguli generale prevazute in art. 963 Cod civil, potrivit cu care, doar lucrurile aflate in comert pot forma obiectul unui contract.

Notiunea de “lucruri care sunt in comert[5] (art. 963 si art. 1310 Cod civil), respectiv scoase din comert (din circuitul civil) vizeaza

-          inalienabilitatea unor bunuri, dar care pot forma obiectul unor acte juridice netranslative de proprietate, de exemplu, comodat, locatiune, etc.,

-          regimul juridic special al circulatiei anumitor bunuri; concret, sunt scoase din circuitul civil numai bunurile care, prin natura lor, nu sunt susceptibile de  a forma obiectul  dreptului de proprietate si al actelor juridice (res communis, aerul, apa marii sau raul curgator, razele soarelui, etc.) care, fiind inopozabile, nu apartin nimanui si al caror uz este comun tuturor (art. 647 Cod civil),

-          De asemenea, legea declara inalienabile (imprescriptibile si insesizabile) bunurile ce fac parte din domeniul public al statului (de interes national) ori al unitatilor administrativ teritoriale (de interes local).

Derogare relativa la principiul liberei circulatii a bunurilor este prevazuta de catre lege in privinta bunurilor care por fi vandute, respectiv cumparate, in conditiile de catre lege, doar de catre persoane juridice sau fizice autorizate pe baza de licenta (de exemplu, tutun, arme, stupefiante, etc.). .

In principiu, un bun nu poate fi declarat inalienabil (scos din circuitul civil) prin vointa omului (de exemplu, clauza contractuala sau testamentara prin care se interzice vanzarea lucrului cumparat, donat, lasat legat, etc.), deoarece o asemenea clauza (pactum de non aliendo) contravine principiului liberei circulatii a bunurilor. 

b. Lucrul sa existe (existenta actuala sau viitoare). In cazul in care partile au avut in vedere un lucru existent, dar acel lucru era pierit total in momentul incheierii contractului, ori nici nu a existat in realitate, vanzarea este nula absolut, conform art. 1311 Cod civil, deoarece obligatia vanzatorului este lipsita de obiect, ceea ce antreneaza si lipsa cauzei obligatiei cumparatorului.

In situatia in care, lucrul exista in momentul incheierii contractului, dar era pierit in parte anterior, inclusiv ipoteza in care mai multe lucruri formeaza obiectul vanzarii si doar unele au pierit, cumparatorul poate alege:

-          fie sa ceara rezolutiunea contractului, adica sa renunte la acesta,

-          fie sa ceara executarea asupra partii ramase din lucru cu o reducere proportionala din pret (art. 1311 Cod civil).

Alegerea facuta de catre cumparator nu trebuie sa fie abuziva. Asa cum lesne rezulta din cele mentionate, isi gaseste aplicabilitatea principiul res perit domino, atunci cand ne referim la riscul pieriri lucrului (total sau partial), care este suportat de catre vanzator. De la acest principiu face exceptie ipoteza in care, operatiunea are caracter aleatoriu, la incheierea contractului cumparatorul este constient de riscul pieriri, totale sau partiale, dar totusi  cumpara (emptio spei).  

Daca vanzarea are ca obiect un lucru viitor (res futura), deci, care nu exista in momentul incheierii contractului, dar poate exista in viitor, (de exemplu, un lucru ce se va confectiona sau culegerea unei recolte viitoare; doar mostenirea nedeschisa nu poate forma obiectul vanzarii unui lucru viitor – art. 702 si art. 965 Cod civil ).

            Nerealizarea lucrului viitor nu va afecta validitatea contractului, in aceasta situatie, vanzatorul nu va mai primi pretul (pierderea pretului) si va fi obligat la plata daunelor-interese pentru neexecutarea obligatiei asumate

c. O alta conditie este ca lucrul sa fie determinat sau determinabil, conform art. 948 si 964 Cod civil.

d. Lucrul trebuie sa fie licit si posibil, ca la orice act juridic; licit, adica sa nu provina din contrabanda, iar in cazul in care cumparatorul a cunoscut aceasta provenienta, in caz de confiscare nu poate cere restituirea pretului platit,  si posibil, adica sa nu contravina principiului: ad imposibilum, nula obligatio – nimeni nu se poate obliga la ceva imposibil.

e. Vanzatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului vandut individual determinat; Deoarece contractul de vanzare-cumparare este translativ de proprietate, vanzatorul trebuie sa fie titularul dreptului ce instraineaza.

 

Daca vanzatorul instraineaza un bun individual determinat ce apartine altuia, rezulta doua situatii:

      1. In cazul in care partile, sau cel putin cumparatorul a fost in eroare, crezand ca lucrul vandut apartine vanzatorului, se admite ca vanzarea este anulabila pentru eroare (viciu de consimtamant).

Aceasta nulitate relativa a contractului poate fi invocata

             - pe cale de actiune – cand pretul s-a platit – ,

             - ori pe cale de exceptie – cand pretul nu s-a platit – ,

dar numai de catre cumparator si succesorii lui.

     2.In cazul in care au incheiat contractul in cunostinta de cauza, stiind ca lucrul vandut este proprietatea altei persoane, si solutia este controversata, unii autori sustinand validitatea contractului, iar alti autori fiind de parere ca aceasta vanzare are o cauza ilicita si deci, este nula absolut  (iar noi achiesam acesteia), in baza art. 984 Cod civil, si a principiului fraus omnia corrumpit – frauda corupe totul

                               II. Pretul

Conditii. Pretul reprezinta obiectul prestatiei cumparatorului si corespunde valorii lucrului vandut. Acesta trebuie sa fie fixat in bani, determinat sau determinabil, sincer si serios.[6] Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, contractul este nul absolut, deoarece ii lipseste  un element esential asupra caruia trebuie sa se realizeze acordul de vointa – art. 1295 Cod civil – .

  1 - Pretul sa fie stabilit in bani.

    Stabilirea pretului sub forma unei sume de bani este esenta vanzarii. In cazul in care, instrainarea unui lucru se face nu pentru bani, ci in schimbul unui alt lucru (de exemplu, pentru stingerea unei obligatii, ori in schimbul unei alte prestatii), contractul nu mai poate fi calificat ca fiind unul de vanzare-cumparare, ci un contract de schimb, o dare in plata sau alt contract, eventual contract nenumit.

     2 -  Pretul sa fie determinat sau determinabil.  Conform art. 1303 Cod civil, pretul este determinat, in cazul in care cuantumul acestuia este hotarat de catre parti in momentul incheierii contractului;

Pretul este determinat si atunci cand stabilirea lui este lasata la aprecierea unui tert (art. 1304 Cod civil) ales de comun acord de catre parti, acesta nefiind un arbitru si nici expert, ci doar un mandatar comun al partilor. In cazurile in care exista preturi legale obligatorii, partile trebuie a se conforma.

      Pretul trebuie sa fie sincer si serios.  Pretul este sincer atunci cand este real si pe care partile sa-l fi stabilit nu in mod fictiv, ci in scopul d a fi cerut si platit in realitate. Pretul este fictiv cand, din intentia partilor, rezulta ca nu este datorat. Daca pretul este fictiv (simulat), contractul este nul ca vanzare-cumparare deoarece ii lipseste pretulsine pretio nulla est venditio – .

Pretul trebuie sa fie serios, (art. 1303 Cod civil), adica sa nu fie derizoriu, infim, atat de disproportionat in raport cu valoarea lucrului vandut, incat sa nu existe pret (de exemplu, un teren cu o suprafata de 10 000 mp. a fost vandut pentru suma de 10 RON).

Daca pretul este sincer si serios, nu fictiv sau derizoriu, contractul de vanzare-cumparare este valabil, in principiu, chiar daca pretul este inferior sau superior valorii reale a lucrului vandut, deoarece partile sunt libere sa determine pretul sub ori peste valoarea lucrului vandut, dar si la subiectivismul partilor.

                               Sectiunea a – II – a

Efectele contractului de vanzare-cumparare

          A.  Obligatiile vanzatorului

 Precizari prealabile.  Legiuitorul a prevazut doua obligatii “principale” (art.1313 Cod civil) pentru vanzator:

    - sa predea lucrul vandut cumparatorului, si

    -  sa-l garanteze pe cumparator contra evictiunii si contra viciilor.

                        A. Predarea lucrului vandut

       + Obligatia principala de predare.

 Intelegem prin predare, punerea lucrului vandut la dispozitia cumparatorului (art. 1314-1334 Cod civil). Relativ la termenul si dovada predarii se aplica regulile generale referitoare la executarea obligatiilor.

  Predarea se va face

-          la locul unde se afla lucrul vandut la momentul contractarii ibi dari debet ubi est – (art. 1319 Cod civil); aceasta regula se aplica daca lucrul vandut poate fi localizat in momentul incheierii contractului (este individualizat,

-          predarea trebuie sa se faca la domiciliul debitorului (vanzatorului), conform regulilor generale, art. 1104 Cod civil.

     Cheltuielile de predare (cantarire, masurare, numarare) sunt in sarcina vanzatorului,

     iar cele ale ridicarii de la locul predarii (incarcare, transport, descarcare, etc.) sunt in sarcina cumparatorului, daca nu exista stipulatie contrara (art. 1317 Cod civil).

Relativ la obiectul predarii, vanzatorul este obligat sa predea lucrul vandut (art. 1326 Cod c). Cumparatorul are dreptul la accesoriile lucrului vandut si tot ce a fost destinat la uzul sau perpetuu (art. 1325 Cod civil).

      + Obligatia accesorie vanzarii.

 Daca lucrul vandut nu se preda in momentul incheierii contractului, vanzatorul este obligat sa-l conserve pana la momentul predarii (art. 1074 Cod civil), pentru ca lucrul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul incheierii contractului, cu toate ca, potrivit conventiei, proprietatea se transmite ulterior, dar lucrul exista in acel moment si este individualizat.                               ..+ Sanctiunea nerespectarii obligatiei de a preda lucrul. 

       Conform regulilor generale, cumparatorul poate invoca exceptia de neexecutare (exceptio non adimpleti contractus) ori poate cere rezolutiunea vanzarii cu daune-interese, fie executarea in natura a contractului, adica punerea sa in posesie (art. 1320 Cod civil); in cazul in care executarea in natura nu este posibila, se pot cere daune-interese (art. 1075 Cod civil), nefiind exclusa nici posibilitatea procurarii bunurilor de gen de la terti pe seama vanzatorului (art. 1077 Cod civil).

                 B.  Obligatia de garantie

Precizari prealabile.

Obligatia de garantie a vanzatorului decurge din principiul ca el trebuie sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a asigura cumparatorului stapanirea - linistita si utila - a lucrului vandut.

Rezulta ca obligatia de garantie are o dubla infatisare (art. 1336 C. civ.);                 - vanzatorul trebuie sa-l garanteze pe cumparator  de linistita folosinta a lucrului, adica contra evictiunii (I)                                 -                       - de utila folosinta a lucrului, adica contra viciilor (II).

Notiune. Evictiune[7]pierderea proprietatii lucrului  (in total sau in parte) sau tulburarea cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietar. In acest sens, Codul civil prevede ca vanzatorul este de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut, precum si de sarcinile care nu au fost declarate la incheierea contractului (art. 1337)[8].

            Obligatia de garantie a vanzatorului contra evictiunii exista nu numai fata de cumparator, dar si fata de subdobanditori, chiar daca acestia sunt succesori cu titlu particular si cu titlu gratuit (de exemplu, donatar) si cu toate ca, cumparatorul initial (donatorul) nu raspunde de evictiune fata de dobanditorul cu titlu gratuit (art. 828 C. civ.). Solutia se justifica prin faptul ca, o data cu lucrul – ca accesoriul lui -  se transmit asupra dobanditorului  si toate drepturile legale asupra acelui lucru[9], aflate in stransa conexiune cu lucrul care formeaza obiectul contractului (cum omni causa).

 Daca, contractul s-a incheiat printr-un intermediar (de exemplu, un mandatar), acesta, evident, nu raspunde la evictiune.

Garantia contra evictiunii rezultand din fapte personale. Reglementand obligatia de garantie pentru evictiune, Codul civil vizeaza, in special, evictiunea provenind de la un tert. Este  insa evident, ca obligatia de garantie opereaza – cu atat mai puternic cuvant – daca evictiunea provine dintr-un fapt sau act – anterior vanzarii, dar tainuit fata de cumparator, ori ulterior vanzarii, dar neprevazut in contract – savarsit dintr-un fapt personal al vanzatorului.

Se numeste „fapt personal”(art. 1339 C.civ.) orice fapt sau act – anterior vanzarii, dar tainuit fata de cumparator, ori ulterior vanzarii, dar neprevazut in contract – savarsit de catre vanzator sau succesorii sai universali ori cu titlu universal de natura a-l tulbura pe cumparator in linistita folosinta a lucrului, indiferent ca este vorba de o tulburare de fapt ( de exemplu, deposedarea cumparatorului de o parte din terenul vandut) sau de o tulburare de drept (de exemplu, vanzatorul invoca  un drept de uzufruct sau de abitatie – nerezervat prin contract – asupra lucrului vandut).

     In cazul tulburarilor din partea vanzatorului, cumparatorul se poate apara prin invocarea unei exceptii personale numita „exceptie de garantie”; cine trebuie sa garanteze pentru evictiune, nu poate sa evinga (quem de evictione tenet actio, eundem agentem repellit exceptio)[10]. Vanzatorul nu poate evinge in urma dobandirii unei noi calitati, pe care nu o avea in momentul incheierii contractului. Astfel, daca a vandut lucrul altuia (sau in coproprietate cu altul) si apoi l-a mostenit pe adevaratul proprietar (coproprietar, coindivizar); nu-l poate evinge pe cumparator, acesta putandu-i opune exceptia de garantie.                                            Deoarece obligatia de garantie a vanzatorului este o obligatie patrimoniala, dupa moartea lui ea se transmite asupra succesorului universal sau cu titlu universal. Astfel fiind, exceptia de garantie poate fi invocata si in ipoteza inversa, cand adevaratul proprietar il mosteneste pe vanzator, daca tulburarea provine din partea mostenitorului, caci „ acela care are obligatia garantarii de evictiunii nu poate, tot el, sa evinga pe dobanditorul cu titlu oneros” (inclusiv proprietarul care il mosteneste pe vanzator).[11]

            In schimb, exceptia de garantie nu poate fi opusa succesorilor cu titlu particular al vanzatorului, ei nefiind tinuti de obligatiile autorului lor. Astfel, de exemplu, daca proprietarul (sau mostenitorul lui) a vandut imobilul la doua persoane diferite si primul cumparator il revendica de la cel de-al doilea, procesul nu poate fi solutionat prin invocarea exceptiei de garantie. Ea poate fi invocata (de al doilea cumparator) numai daca reclamantul (primul cumparator) cumuleaza si calitatea de vanzator (de succesor universal sau cu titlu universal al vanzatorului).

            Obligatia de garantie a vanzatorului pentru fapte proprii – indiferent ca au fost savarsite inainte sau dupa incheierea contractului de vanzare – cumparare – vizeaza nu numai tulburarea directa a cumparatorului, dar si evictiunea care se realizeaza prin intermediul unui tert (indirect). Astfel, de exemplu, daca proprietarul vinde lucrul de doua ori, el raspunde direct de evictiune fata de primul cumparator, daca cel de-al doilea si-a transcris titlul de dobandire al imobilului inaintea primului cumparator[12] a intrat cu buna-credinta in posesia lucrului mobil. Tot astfel, daca, dupa vanzare, fostul proprietar constituie o ipoteca asupra imobilului vandut si creditorul ipotecar trece la realizarea garantiei. Vanzatorul raspunde in  asemenea cazuri – desi cauza evictiunii este ulterioara vanzarii[13] - deoarece evictiunea rezulta din faptul sau personal.

            In sfarsit, precizam ca obligatia negativa a vanzatorului de a nu-l tulbura pe cumparator in linistita folosinta a lucrului este de esenta vanzarii; orice conventie contrara este nula (art. 1339 C. civ.)..

Garantia contra evictiunii rezultand din fapta unui tert.

 Daca tulburarea provine din partea unei terte persoane, vanzatorul este obligat sa-l apere pe cumparator, iar daca nu reuseste sa-l apere pe cumparator va fi  obligat sa suporte consecintele evictiunii.

Obligatia de  garantie a vanzatorului exista, in acest caz, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

1.                              sa fie vorba de o tulburare de drept;

2.                              cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii;

3.                              cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator.

..

1Vanzatorul este garant numai daca tulburarea din partea tertului este o tulburare de drept[14].

Dreptul invocat de catre tertul evingator poate sa fie un drept real , cum ar fi dreptul de proprietate sau dreptul de uzufruct. Vanzatorul raspunde, de asemenea, pentru existenta unor servitutii nedeclarate si care sunt neaparente[15](art. 1337 si 1339 C. civ.), deoarece se presupune ca cele aparente (ca asa - numitele servituti naturale si legale, de exemplu, art. 616 C. civ.) sunt cunoscute si acceptate de cumparator.

Daca imobilul a fost vandut ca fond dominant, vanzatorul raspunde daca servitutea nu exista, intrucat micsoreaza valoarea imobilului..

In afara drepturilor reale asupra lucrului, evictiune poate exista si in cazul invocarii de catre tert a unui drept de creanta. 

             2- Vanzatorul este garant numai daca tulburarea din partea tertului are o cauza anterioara vanzarii[16].

 Deoarece cauza evictiunii trebuie sa fie anterioara vanzarii, pentru uzucapiunea, chiar inceputa  inainte, dar desavarsita ulterior, vanzatorul nu raspunde. In acest caz, cumparatorul, devenit proprietar, avea posibilitatea sa intrerupa prescriptia achizitiva.

      3- A treia conditie este recunoasterea cauzei evictiunii de catre cumparator.

Daca el a avut cunostinta de pericolul evictiunii, inseamna ca a acceptat riscul si problema raspunderii vanzatorului in caz de realizare a riscului nu se poate pune, contractul avand caracter aleatoriu..

 Natura si modul de functionare a obligatiei de garantie.

Cat timp evictiunea nu s-a produs, vanzatorul este tinut – dupa cum am vazut

        sa se abtina de la orice fapt sau act ce ar putea avea drept consecinta tulburarea cumparatorului; obligatie de a nu face.

Daca evictiunea  este pe cale sa se produca, vanzatorul este obligat sa-l apere pe cumparator impotriva pretentiilor tertului; obligatie de a face. In acest scop, daca, cumparatorul este actionat in justitie de catre tert, trebuie sa-l introduca in proces pe vanzator printr-o cerere de chemare in garantie pentru a-l apara contra eventualei evictiuni.

Daca cumparatorul nu-l introduce in proces pe vanzator, aparandu-se singur, si poate pierde procesul, se poate introduce impotriva lui pe cale principala, printr-o actiune in garantie pentru evictiune. In aceasta actiune insa, vanzatorul poate opune cumparatorului exceptia procesului rau condus (exceptio mali processus), cu consecinta pierderii garantiei de catre cumparator (art. 1352 C. civ), daca dovedeste ca - fiind introdus in proces cu tertul – ar fi avut mijloace potrivite pentru a respinge pretentiile tertului[17].

Daca evictiunea s-a produs, se angajeaza in conditiile aratate raspunde­rea vanzatorului pentru pagubele suferite de cumparator[18] -   obligatie de a da .

Dintre aceste trei obligatii, primele doua sunt indivizibile (de exemplu, intre  mostenitorii vanzatorului sau intre mai multi vanzatori coproprietari ). In schimb, obligatia de a da - plata sumelor de bani - datorate cu titlu de despagubire   este devizibila[19].

 

Efectele obligatiei de garantie in caz de evictiune consumata.

Daca cumparatorul (sau succesorul lui in drepturi, fie si cu titlu particular) a fost evins, drepturile lui impotriva vanzatorului sunt stabilite de lege dupa cum evictiunea a fost totala sau partiala.

   

 Evictiunea totala

a) In primul rand, vanzatorul este obligat sa restituie integral pretul primit (ca la rezolutiune pentru neexecutare sau nulitate pentru vanzarea lucrului altuia[20], chiar daca valoarea lucrului s-a micsorat din cauze fortuite ori din neglijenta cumparatorului[21], cu singura exceptie a foloaselor realizate de cumparator din stricaciunile aduse lucrului (art. 1341-1343 C. civ).

In conditii identice vanzatorul este obligat sa restituie pretul primit si in ipoteza exercitarii actiunii in garantie de catre un subdobanditor, indiferent daca a dobandit lucrul la un pret mai mic sau mai mare ori cu titlu gratuit[22]. Aceasta solutie se impune, o data ce se recunoaste ca drepturile cumparatorului legate de lucru se transmit asupra subdobanditorului.

  b) Cumparatorul mai are dreptul la valoarea fructelor pe care a fost obligat sa le  inapoieze tertului evingator (art. 1341 pct. 2 C. civ.

   c) De asemenea, cumparatorul are dreptul sa ceara restituirea cheltuielilor de judecata,

       d) In sfarsit,  cumparatorul are dreptul la daune - interese (art. 1350   pct. 4 C. civ.)  potrivit dreptului comun. (art. 1344 C. civ), insa cu observarea urmatoarelor reguli speciale:

Vanzatorul este obligat sa plateasca cumparatorului diferenta intre pret si sporul de valoare dobandit de lucru intre momentul incheierii contractului si data producerii evictiunii[23],  

      vanzatorul este obligat sa restituie cumparatorului cheltuielile necesare (facute pentru conservarea lucrului) si utile (care sporesc valoarea lui),

-           iar daca vanzatorul a fost de rea credinta chiar si cheltuielile voluptuarii (facute in scop de lux sau de placere – art.  l345 – 1346 C. civ.)[24].

Evictiunea partiala.

Daca evictiunea este numai partiala – are obiect fie o fractiune din lucru sau o cota ideala din dreptul de proprietate (lit. a si b), - cumparatorul are alegerea intre a cere rezolutiunea[25] vanzarii sau  mentinerea ei cu despagubiri.

                Daca evictiunea unei parti a lucrului este atat de importanta, incat cumparatorul  n-ar fi  cumparat daca ar fi putut sa o prevada, el poate cere rezolutiunea vanzarii (art. 1347 C. civ.). In acest caz, cumparatorul restituie lucrul asa cum a ramas dupa evictiune, primind in schimb pretul si despagubiri la fel ca in cazul evictiunii totale.

Daca cumparatorul nu cere sau nu obtine rezolutiunea vanzarii, are dreptul la valoarea partii pierdute prin efectul evictiunii, valoare socotita in momentul evictiunii.

In cazul servitutiilor (active sau pasive) ori a altor drepturi, daca nu intervine rezolutiunea potrivit celor aratate (lit.a), cumparatorul are dreptul la daune interese in conditiile dreptului comun (art. 1349 -1350 C. civ)[26].

             

Prescriptia.

Actiunea in garantie pentru evictiune a cumparatorului impotriva vanzatorului se prescrie in termenul general de prescriptie.

Termenul prescriptiei incepe sa curga de la data producerii evictiunii. Modificari conventionale ale garantiei contra evictiunii.

Regimul legal al garantiei - numita garantie de drept -, nefiind stabilit cu caracter imperativ, poate fi modificat prin conventia partilor(art.1338 C. civ). Garantia agravata, micsorata sau inlaturata complet prin conventia dintre parti se numeste garantie conventionala (de fapt).

In  ceea ce priveste clauzele de exonerare de raspundere (inlaturare sau micsorare a garantiei), legea prevede doua limitari:

 Obligatia negativa de garantie a vanzatorului pentru fapte personale nu poate  fi nici inlaturata si nici micsorata prin conventia dintre parti, sanctiunea fiind nulitatea clauzei (art. 1339 C. civ.).

 Exonerarea totala sau partiala pentru fapta unui tert este permisa, dar nu poate scuti pe vanzator de a restitui pretul (fara despagubiri) in caz de evictiune (art. 1140  C.civ.), el   fiind detinut fara cauza, numai daca cumparatorul a cunoscut, la incheierea contractului, pericolul evictiunii sau daca a cumparat pe riscul sau (caracter aleatoriu).

Garantia contra viciilor lucrului vandut

Notiune. Asa cum am vazut vanzatorul trebuie sa asigure cumparatorului nu numai folosinta linistita, dar si utila a lucrului. Astfel fiind, vanzatorul raspunde de viciile ascunse ale lucrului, daca din cauza lor lucrul este impropriu intrebuintarii dupa destinatie sau daca viciile micsoreaza intr-atat valoarea de intrebuintare incat cumparatorul, in cunostinta de cauza, nu ar fi cumparat sau ar fi platit un  pret mai redus  (art. 1352 C. civ.).

– si cumparatorul nu poate cere anularea contractului, ci are o actiune in garantie (redhibitorie sau estimatorie) contra vanzatorului[27].

De exemplu, daca se vinde o casa despre care vanzatorul afirmi ca este construita din caramida, iar in realitate este din material lemnos, se poate cere anularea. In schimb, daca, casa este construita din caramida, dar este afectata de vicii, va intra in functie obligatia de garantie pentru vicii[28].

.

Conditii.

   x - Trebuie ca viciul sa fie ascuns (art.1352 C.civ.);

  - vanzatorul nu raspunde 'de viciile aparente si despre care cumparatorul a putut singur sa se convinga' (art 1353 C civ.) Prin urmare, viciul poate fi considerat ascuns numai daca cumparatorul nu I-a cunoscut Viciul pe care vanzatorul dovedeste ca 1- a adus la cunostinta  cumparatorului nu poate fi considerat ascuns, indiferent de natura sa.

”.

            xx- Trebuie ca viciul sa fi existat in momentul incheierii contractului (chiar daca predarea lucrului se face  ulterior ) . Pentru viciile ivite ulterior contractarii -  deci 

cand lucrul se strica, se defecteaza sau isi pierde calitatea din cauza viciilor ivite dupa vanzare - vanzatorul nu raspunde, deoarece prin efectul incheierii contractului riscurile trec asupra cumparatorului o data cu dreptul de proprietate. In cazurile in care proprietatea nu se transmite din momentul incheierii contractului, vanzatorul raspunde si pentru viciile ivite ulterior vanzarii, dar pana in momentul transferarii dreptului de proprietate.

        xxx   Trebuie  ca  viciul sa fie grav,  adica din cauza lui lucrul sa fie impropriu intrebuintarii la care este destinat dupa natura sa ori potrivit conventiei sau sa se micsoreze intr-atat valoarea de intrebuintare, incat cumparatorul, in cunostinta de cauza, n-ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai redus.

                        B.  Obligatiile cumparatorului

Enumerare.

     Cumparatorul are doua obligatii principale; de a plati pretul (A) si  de a lua in primire lucrul vandut(B). Daca nu s-a prevazut astfel in contract, el suporta si cheltuielile vanzarii[29].  Bineinteles, partile pot stipula si alte obligatii pentru cumparator (de exemplu, obligatia de a asigura pentru vanzator sau pentru alte persoane folosinta lucrului in conditiile prevazute in contract)[30], asa cum ele sunt in drept sa modifice si obligatiile reglementate de lege.

                         

                                  A.  Plata pretului

Locul si data platii.

Daca nu s-a prevazut  altfel in contract (art. 1361 C. civ) , cumparatorul este obligat sa plateasca pretul la locul si in momentul in care isi fac predarea lucrului vandut (art. 1362 C.civ.).

Acest text este derogatoriu de la regulile generale sub doua aspecte:

     1 -  conform regulilor generale in materie de obligatii plata se face, in lipsa de stipulatie contrara, la domiciliul debitorului (cumparatorului) (art. 1104 C.civ ), iar in materie de vanzare la locul unde se face predarea lucrului vandut (fie locul unde se afla in momentul vanzarii, fie domiciliul vanzatorului[31]). Deci obligatia de plata a pretului este portabila.

   2 - Daca insa partile au derogat de la regula  executarii concomitente a celor doua obligatii (de exemplu, au prevazut ca plata pretului sa aiba loc ulterior predarii), art. 1162 „nu-si mai are ratiune si isi reia aplicatiunea art. 1104 codul civil, astfel ca plata trebuie sa fie facuta la domiciliul debitorului' (cumparatorului) „Ubi cesat  ratio legis, ibi cessat lex”.

- in dreptul  comun, in lipsa de termen, plata se poate cere imediat, iar in materie de vanzare numai in momentul predarii lucrului vandut,  astfel incat - in lipsa de stipulatie expresa contrara -   termenul prevazut pentru predarea lucrului profita si cumparatorului.

Daca partile au stabilit un termen pentru plata pretului - vanzare pe credit - la scadenta cumparatorul trebuie sa plateasca datoria in intregime (principiul individualitatii platii art.1101 C.civ.), afara numai daca intelegerea dintre parti a fost ca pretul sa fie platit la diferite termene in mod fractionat, prin prestatii succesive (vanzare pe  credit cu termene esalonate de plata a ratelor de pret).

In toate cazurile de vanzare pe credit, cumparatorul are dreptul sa plateasca cu anticipatie (se prezuma ca termenul a fost convenit in favoarea sa

Cand cumparatorul are motive de a se teme de vreo evictiune, el are dreptul, conform art. 1364 C.civ., sa suspende plata pretului pana ce vanzatorul va  face sa inceteze tulburarea sau ii va da o cautiune, afara de  cazul in care s-ar fi stipulat ca pretul se va plati si in astfel de imprejurari

 

Dobanda pretului.

Potrivit art. 1363 C.civ., cumparatorul este obligat sa plateasca dobanda pana la efectiva achitare a pretului in ur­matoarele 3 cazuri:    

   .- daca exista o conventie in acest sens;

   --daca lucrul vandut si predat este producator de fructe (civile sau naturale); in toate celelalte cazuri numai daca si din momentul in care cumparatorul a fost pus in intarziere printr-o notificare

Sanctiunea neplatii pretului.

   In caz de neexecutare, totala sau partiala, a obligatiei de plata a pretului de catre cumparator, vanzatorul poate alege intre mai multe posibilitati.

     - vanzatorul poate cere obligarea cumparatorului la executarea in natura a obligatiei, ceea ce este totdeauna posibil (daca debitorul este solvabil), deoarece are ca obiect o suma de bani.  Actiunea in plata pretului  - avand un asemenea obiect  -  are caracter personal si se prescrie in termenul de general de 3 ani.

  - Vanzatorul poate invoca exceptia de neexecutare (confundata cu dreptul de retentie  daca cumparatorul a devenit proprietar inainte de invocarea ei), refuzand sa predea lucru vandut, daca cumparatorul nu plateste pretul si nu beneficiaza de un termen suspensiv (art. 1122 C.civ.). Daca vanzatorul a acordat un termen pentru plata pretului, se considera ca a renuntat la acest drept si nu va putea refuza predarea decat daca cumparatorul a decazut din beneficiul termenului (art. 1025 C. civ.), intrucat, intre timp, a cazut in faliment sau a devenit insolvabil, cazuri in care vanzatorul va fi obligat la predarea lucrului vandut numai daca cumparatorul  va da cautiune ca va plati la termen (art. 1323 C.civ.).

Rezolutiunea contractului poate fi ceruta de vanzator[32] (art. 1365 C. civ.) potrivit regulilor generale[33] (art. 1020 - 1021 si 1101 C.civ.), cu urmatoarele trei precizari:

1        -  in materia vanzarii de imobile instanta nu poate acorda un termen  gratie daca vanzatorul este in pericol de a pierde lucrul si pretul.

2         - Daca printr-un pact comisoriu expres s-a prevazut rezolutiunea de drept a contractului pentru neplata pretului (care opereaza numai in favoarea vanzatorului), ea se va produce fara interventia justitiei (care in caz de litigiu, consta doar in indeplinirea conditiilor), insa numai dupa punerea in intarziere a cumparatorului (art. 1367 C.civ)[34], afara numai daca, printr-o clauza expresa partile ar fi renuntat si la necesitatea punerii in intarziere (pact comisoriu de ultim grad)[35];

  3  -   Actiunea in rezolutiunea  vanzarii este reala  (art.  1368 C. civ.), ceea ce inseamna ca urmareste nu persoana cumparatorului, ci chiar bunul in cauza. Rezolutiunea producandu-se cu efect retroactiv se rasfrange si asupra tertilor dobanditori de drepturi asupra lucrului vandut[36].

 La acest principiu, legea aduce trei restrictii[37] (art. 1368 1369 C. civ. )

     a) rezolutiunea ramane fara efect  in contra autoritatilor publice (cum ar fi in caz de expropriere sau rechizitie);

     b) fata de tertul adjudecatar in vanzari silite si 

       c)  dreptul de a cere rezolutiunea pentru neplata pretului nu este opozabil tertilor dobanditori de drepturi reale asupra lucrului vandut (care au indeplinit actele necesare pentru ca dreptul lor sa fie opozabil tertilor ), decat daca vanzatorul a indeplinit cerintele legii pentru conservarea privilegiului sau de  vanzator si anume: daca lucrul vandut este un imobil, prin inscrierea privilegiului in cartea funciara inainte de a se fi inscris titlul tertului dobanditor (art. 1369 si art. 21 lit. C din Legea nr 7/1996); iar daca lucrul vandut este un bun mobil, prin intentarea actiunii in rezolutiune in termen de 8 zile de la predare (art 1730, pct.5 C. civ.), prevazut pentru exercitiul actiunii derivand din privilegiu.

                B.  Luarea in primire a lucrului vandut

           Corelativ cu obligatia de predarea a vanzatorului, cumparatorul este obligat sa ia in primire lucrul vandut la locul si la termenul la care vanzatorul este obligat sa-1 predea, suportand si cheltuielile ridicarii de la locul predarii. In caz de neexecutare, dupa  punerea in intarziere a cumparatorului, vanzatorul poate cere instantei obligarea cumparatorului la luarea in primire a lucrului, la nevoie sub sanctiunea de daune cominatorii, sau poate cere autorizarea instantei sa-l depuna in alt loc, daca are nevoie de locul unde se gaseste (art. 1121 C. civ.), cheltuielile (de transport, de depozitare etc.) fiind in sarcina cumparatorului.

Vanzatorul mai are posibilitatea sa opteze pentru rezolutiunea contractului cu daune-interese, potrivit regulilor generale (art. 1010-1021 C. civ). Daca partile nu au stipulat un pact comisoriu expres care sa aiba ca efect rezolutiunea de drept a contractului, ea se produce pe cale judecatoreasca.

Prin derogare de la regula rezolutiunii judiciare, in cazul produselor (care se deterioreaza repede) si a altor lucruri mobile (in special efecte si actiuni supuse fluctuatiilor de valoare), avand in vedere importanta deosebita  a respectarii termenului de luare in primire, Codul civil prevede rezolutiunea de drept a contractului si chiar fara punerea in intarziere a cumparatorului, dar numai daca in contract s-a stabilit termenul ridicarii si numai in favoarea vanzatorului (art. 1370), daca nerespectarea termenului de ridicare nu se datoreaza  faptei sale . Prin urmare, aceasta rezolutiune - cu efecte asemanatoare pactului comisoriu de ultim grad – opereaza numai daca in contract s-a stipulat  termenul  ridicarii (cu care se asimileaza conventia tacita rezultand din uzuri) si numai in favoarea vanzatorului (care poate renunta la beneficiul lui cerand executarea). Cumparatorul nu ar  putea invoca aceasta rezolutiune pentru a se libera de obligatia de a plati pretul. In schimb, nici vanzatorul - daca a valorificat lucrul, vanzandu-1 unui tert nu ar putea retine pretul incasat de la primul cumparator; ca urmare a rezolutiunii  restitutio in integrum. El are insa dreptul la daune-interese potrivit regulilor generale (de exemplu, diferenta dintre pretul obtinut si cel initial. In schimb, cumparatorul nu ar putea pretinde diferenta daca  vanzatorul a valorificat lucrul dupa rezolutiunea de drept a contractului la un pret mai mare; rezolutiunea opereaza numai in folosul vanzatorului.

                             Varietati de vanzare

Precizari prealabile.. Pentru unele varietati de vanzare insa, Codul civil sau alte acte normative prevad anumite reguli speciale.

  - vanzarile  de bunuri care se fac   dintr–un gen limitat (vanzarea dupa greutate, numar sau masura),

  - vanzarile afectate de conditie sau termen (vanzarea pe incercate si vanzarea cu pact de rascumparare),

  - vanzarile in care natura obiectului vandut determina unele reguli speciale (vanzarea unei mosteniri si de drepturi litigioase).

     Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

Notiune.  Aceasta varietate de vanzare (pe unitate de masura) are ca obiect lucruri de gen, dar dintr-un lot determinat, deci dintr-un gen limitat (genus limitatum) si este necesar sa se procedeze la cantarire, numarare sau masurare fie pentru individualizarea cantitatii vandute din lot (de exemplu, se vand 100kg cartofi cu 5OOlei/kg dintr-o cantitate mai mare, fie pentru determinarea pretului (se vinde tot lotul cu
5001ei/kg)[38].

Efecte. Pana la cantarire, numarare sau masurare proprietatea si riscurile nu se transmit[39]  pentru ca nu este individualizat lucrul vandut sau nu este determinat pretul, iar in caz de  pieire determinarea nici nu ar fi posibila. Daca pieirea este fortuita, vanzatorul nu va putea fi obligat sa plateasca daune-interese, dar nici nu va putea cere pretul (suporta riscul lucrului si riscul contractului).

 

Delimitarea fata de vanzarea cu gramada.

Vanzarea dupa greu­tate, numar sau masura nu trebuie sa fie confundata cu vanzarea cu gramada (in bloc).

Aceasta vanzare are ca obiect o cantitate determinata prin masa ei (de exemplu, graul aflat intr-un hambar). In acest caz si pretul este determinat global, pentru intreaga cantitate (art. 1299 C. civ )[40]. Cu toate ca este vorba de lucruri de gen care nu sunt cantarite, numarate sau masurate in momentul incheierii contractului, totusi proprietatea si riscurile trec asupra cumparatorului din acel moment, deoarece obiectul  vanzarii (lucrul  vandut si pretul) este bine individualizat.

                           Vanzarea pe incercate

Notiune. Vanzarea pe incercate este un contract incheiat din momentul realizarii acordului de vointa, in care se prevede conditia suspensiva a incercarii lucrului de catre cumparator (art. 1102 C. civ). Dar el nu poate refuza obiectul pe simplul motiv ca nu-i place; vanzatorul in acest caz poate cere expertiza.

Efecte. Fiind vorba de o conditie suspensiva, pana la indeplinirea
c
onditiei (raspuns pozitiv) desi contractul este incheiat din momentul realizarii acordului de vointa riscul pieirii fortuite a lucrului este in sarcina vanzatorului (proprietar sub conditie rezolutorie), deoarece vanzarea sub conditie suspensiva nu este translativa de proprietate. Dupa indeplinirea conditiei cumparatorul devine proprietar al lucrului in mod retroactiv, adica din ziua incheierii contractului.

Delimitarea fata de vanzarea pe gustate.

Vanzarea pe incercate nu trebuie confundata cu  „vanzarea  pe gustate”. Sunt marfuri (de exemplu, vinul), pe care  cumparatorul  le gusta inainte de a  le cumpara. Aceste „vanzari', nu se socotesc incheiate[41] - decat dupa ce cumparatorul a gustat marfa si a declarat ca ii convine (art. 1301 C. civ  )[42]. El poate insa si refuza pe simplul motiv ca nu-i place.

Vanzarea cu pact de rascumparare

            Vanzarea cu pact de rascumparare este o vanzare supusa unei conditii rezolutorii exprese care consta in facultatea pe care si-o rezerva vanzatorul de a relua lucrul vandut, restituind pretul si cheltuielile facute de cumparator, intr-un anumit termen, reluarea operand cu efect retroactiv impotriva cumparatorului (succesorilor lui in drepturi), cat si impotriva tertilor dobanditori de drepturi asupra bunului vandut (cu rezerva art. 1909-1910 C. civ. si a uzucapiunii), numai fructele percepute pana la rascumparare nefiind supuse restituirii.

 O asemenea vanzare (art. 1371-1387 C. civ.) este nula de drept (art.4 din Legea contra cametei din 1931) chiar daca pactul de rascumparare este incheiat  printr-un alt inscris, dar care, potrivit vointei partilor, face parte integranta din contract. Bineinteles, interdictia privind vanzarea cu pact de rascumparare nu priveste actele de retrocesiune prin care cumparatorul unui bun,  printr-un contract separat si ulterior vanzarii initiale, il revinde fostului vanzator.

Vanzarile cu pact de rascumparare sunt interzise intrucat de cele mai multe ori ascund imprumuturi cu dobanzi  camataresti (garantate real cu bunul respectiv), imprumutatorul impunand stipularea in contractul de vanzare cumparare, drept pret, a unei sume  disproportionat de mari fata de suma imprumutata, diferenta reprezentand dobanda.  Precizam ca vanzarea afectata de o conditie rezolutorie este nula de drept numai daca  reprezinta o vanzare cu pact de rascumparare. In lipsa pactului de rascumparare, conditia rezolutorie (ca si cea suspensiva) poate fi prevazuta in contract, potrivit regulilor generale. De exemplu, cum­paratorul isi poate rezerva dreptul de a restitui lucrul cumparat - in termenul si conditiile  prevazute in contract - in proprietatea vanzatorului, pana la restituire suportand riscul pieirii fortuite in calitate de proprietar sub conditie rezolutorie.

       Vanzarea unei mosteniri

Notiune. Vanzarea (cesiunea) unei mosteniri (art.1399-1401C. civ.) este un contract prin care titularul unui drept succesoral instraineaza cu titlu oneros acest drept altei persoane[43]. Ea poate avea loc numai dupa deschiderea mostenirii. Mostenirea nedeschisa, sub sanctiunea nulitatii absolute, nu poate fi instrainata (nulla est viventis hereditas), nici chiar cu consimtamantul persoanei despre a carei mostenire este vorba (art. 965 alin. 2 C. civ.), intrucat poate trezi dorinta mortii (votum mortis) unei anumite persoane.

Efecte.

Intrucat vanzarea are ca obicei o universalitate, ea cuprinde tot activul mostenirii (respectiv, cota-parte); in consecinta, vanzatorul este obligat sa predea cumparatorului fructele percepute, creantele incasate sau
pretul lucrurilor vandute din masa succesorala, daca nu exista o conventie contrara (art. 1400 C. civ.).Se renasc prin efectul vanzarii si datoriile
vanzatorului fata de succesiune stinse prin confuziune.

In schimb si cumparatorul - deoarece dobandeste in cadrul universalitatii si pasivul mostenirii - este dator sa restituie vanzatorului sumele platite de acesta pentru datoriile si sarcinile mostenirii, in lipsa de confuziune (art. 1401 C. civ.).

O precizare se impune insa in legatura cu datoriile mostenirii fata de alti creditori decat vanzatorul. Aceste datorii trec asupra cumparatorului in cadrul universalitatii dobandite. Dar aceasta transmitere nu produce efecte fata de creditorii mostenirii pentru ca cesiunea de datorie intre vii (spre deosebire de creante) nu este admisa de  Codul civil, iar debitorul nu poate sa-si substituie o alta persoana fara consimtamantul creditorului. In consecinta, creditorii vor putea urmari pentru datoriile succesiunii pe vanzatorul care a putut instraina numai drepturile succesorale, dar nu si calitatea sa de mostenitor (semel heres, sempel heres). Daca a fost urmarit de creditorii mostenirii, vanzatorul se va putea intoarce impotriva cumparatorului pe calea actiunii in regres. Cumparatorul va putea fi urmarii si de creditorii succesiunii, dar numai pe calea actiunii subrogatorii (oblice), deoarece el nu a devenit debitorul lor direct[44].

In ce priveste obligatia de garantie[45], vanzatorul raspunde numai de calitatea sa de mostenitor (al universalitatii sau al unei cote-parti din universalitate), nu si de continutul universalitatii transmise (garantie de drept), garantie care poate fi modificata prin conventia dintre parti (garantie conventionala), specificandu-se (in sensul agravarii ei) cu de- amanuntul obiectele cuprinse in mostenire (art. 1399 C.civ.)[46]. Iar exonerarea de garantie (de exemplu, pentru micsorarea drepturilor succesorale ale  vanzatorului  prin aparitia  unui alt  mostenitor)  poate   fi  stipulata  in limitele permise in materie de evictiune (art. 1339-1340 C.civ .), fiind aplicabile si dispozitiile care guverneaza drepturile cumparatorului evins(art. 134 l si urm.).

In sfarsit, precizam ca, daca mostenirea cuprinde si dreptul de proprietate  asupra unui teren, contractul trebuie sa fie incheiat in forma autentica (art. 46 alin. I din legea nr. 18/1991 ), iar pentru opozabilitatea vanzarii fata de terti - in functie de natura  drepturilor instrainate-dobandite(drepturi reale sau de creanta) - este necesara indeplinirea formelor de publicitate (drepturile cumparatorului provenind din contract, iar nu 'din succesiune', in sensul art. 28 din Legea nr. 7/1996).

 Vanzarea de drepturi litigioase si retactul litigios

Notiune. dreptul litigios, supus unei contestatii judiciare, poate forma obiectul vanzarii (cesiunii) indiferent ca este un drept real sau de creanta, inclusiv drept de proprietate intelectuala sau drepturi succesorale (cind  intre mostenitori exista neintelegeri cu privire la drepturile dobandite prin mostenire sau cu privire la masa de impartit). Intrucat aceasta vanzare are ca obiect sansele castigarii-pierderii procesului, contractul este aleatoriu (emptio-venditio spei), astfel incat – spre deosebire de cesiunea de drept comun comutativa (art. 1392 C. civ.) – vanzatorul nu garanteaza existenta dreptului cedat, caci aceasta ar fi echivalent cu pierderea procesului, ceea ce nu este  posibil. 

            Daca s-a facut o asemenea instrainare, adversarul cedentului (parat sau reclamant in proces)[47] are posibilitatea de a elimina din proces pe cesionar[48],  platindu-i suma cu care a cumparat dreptul litigios impreuna cu cheltuieli si dobanzi (art. 1402 C.civ.). Aceasta operatiune se numeste retract litigios[49]  iar cel care il exercita retractant. Dreptul la retractul litigios a fost creat de legiuitor pentru a preveni specularea drepturilor litigioase.

Conditii.

        a. Sa existe un proces inceput, dar neterminat asupra fondului dreptului (art.  1403 C. civ. ).  Procesul trebuie sa fie in curs de judecata  atat in momentul cesiunii cat  si in momentul exercitarii  retractului.  Un  viitor (eventual) proces nu justifica exercitarea retractului litigios, asa cum el nu s-ar justifica nici dupa terminarea procesului printr-o hotarare definitiva (cu autoritate de lucru judecat), cand dreptul nu mai este litigios.

     b. Cesiunea sa fie facuta in schimbul unui pret. In cazul donatiei, schimbului, contractului de intretinere etc. „ numararea pretului' prevazut de art.1402 C. civ nu are cum sa se efectueze si deci retractul nu poate fi exercitat;

       c. Manifestarea vointei de a exercita retractul litigios trebuie sa fie insotita de faptul material al platii pretului real al cesiunii, cu dobanzile aferente din ziua platii si al cheltuielilor facute de cesionar (art. 1402 C.civ.);

      d. Retractul litigios sa fie exercitat inaintea instantei cu ocazia dezbaterii procesului sau pe cale extrajudiciara, printr-o notificare,

Retractul litigios nu se poate exercita:

     - cand cesiunea s-a facut catre un comostenitor sau coproprietar al dreptului cedat. In  acest caz cesiunea are ca scop sa puna capat indiviziunii (proprietatii comune);

     - cand  cesiunea s-a facut la un creditor spre plata creantei (dare in plata);

     - cand cesiunea s-a facut catre posesorul fondului asupra caruia exista dreptul litigios.

imobilului grevat cumpara creanta ipotecara de la creditorul reclamant chiar pe un pret mai mic -  nu in scopuri speculative, ci pentru a pune imobilul la adapost de eventuala urmarire din partea creditorului reclamant (in ipoteza castigarii procesului).

- cand litigiul are ca obiect dreptul de proprietate asupra unui teren agricol din extravilan, iar cesionarul (cumparatorul) dreptului litigios beneficiaza de dreptul de preemtiune (de exemplu, este proprietarul terenului invecinat), retractul litigios nu poate fi exercitat. In conflictul dintre dreptul la retractul litigios si dreptul de preemtiune, consideram ca prioritate  arc acesta din urma.

Efecte.

Prin efectul retractului litigios vanzarea dreptului litigios se desfiinteaza fata de retractant cu efect retroactiv, ca si cum ar fi vorba de indeplinirea unei conditii rezolutorii. Prin urmare, daca cesionarul (cumparatorul) dreptului litigios ar fi constituit drepturi (de exemplu, ipoteca) in folosul altora (cand dreptul litigios este real) sau daca creditorii  cesiona­rului ar fi infiintat poprire asupra creantei cumparate de debitorul lor, toate aceste acte raman fara efect fata de retractant (care nu poate fi obligat nici la despagubiri sau vreo alta plata,) fiindca cesiunea (vanzarea) dreptului litigios este desfiintata fata de el cu efect retroactiv.

 Pe de alta parte, prin efectul exercitarii litigios, se stinge procesul, intrucat retractantul  - dobandind dreptul litigios instrainat de adversarul din proces  - se substituie in drepturile cumparatorului si cumuleaza calitatile incompatibile de reclamant si parat.

In schimb, intre cedent si cesionar retractul nu produce nici un efect Intre ei continua sa produca efecte cesiunea (vanzarea); cesionarul, daca n-a platit, ramane debitorul pretului. 



[1][1] Fr. Deack, Stanciu Carpenaru – Conzracte civile si comerciale, Ed. Lumina Lex”, Bucuresti 1993, pag11.

[2] Dan Chirica – Drept civil, Contracte speciale. Ed. ”Lumina Lex”. Bucuretti 1997, pag.6 – 7.

[3] Pentru detalii, vezi Dr. Lucian – Drept civil, pag. 233 si Dumitru Macovei – Dr. civil. Contracte speciale, Ed. ’’Ankarom, Iasi 1997, pag. 15 – 16.

[4] A se vedea Trib. Suprem. Col civil, Dec 1774/1956, in C.D. pe 1956, vol. I. pag. 109.

[5] Fr. Deack, op. cit. pag. 37.

[6][6] C. Hamangiu, I.Roseti, Balanescu si Al. Baicoianu, - au definit pretul ca fiind o suma de bani care, in intentia partlor corespunde cu valoarea  bunului vandut, Tratat de drept civil, Bucuresti, pag. 906.

[7] Din lat. evictio,-onis, deposedare.

[8] Obligatia de garantie, contra evictiunii este aplicabila in orice vanzare, inclusiv vanzarea la licitatie publica. In acest din urma caz insa, ordonanta de adjudecare, ramasa definitiva si executata, curata imobilul de orice ipoteca si privilegiu (deci problema garantiei pentru aceste sarcini nu se mai pune), iar orice alta cerere (actiune in revendicare, actiune confesorie etc.) care poate conduce la evictiune (si la raspunderea fostului proprietar pentru evictiune fata de cumparatorul – adjudecatar) se prescrie in termen de 5 ani (art. 558 si 561 C.pr.civ.).

[9] C. Nacu, Dreptul civil roman, vol. III, Bucuresti, 1903, p. 231 – 232; M. B. Cantacuzino, p. 662; Mazeaud, p. 787 nr. 955 si p. 792 nr. 966.

[10] Aceasta exceptie poate fi invocata nu numai in materie de vanzare, dar in toate cazurile in care instrainarea este cu titlu oneros (de exemplu, contractul de intretinere, de renta  viagera etc. )

[11] In cadrul acestei decizii, se face precizarea ca exceptia poate fi invocata fata de mostenitor „intrucat nu a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar, pentru a evita confuzia de patrimonii”. Intr-adevar, desi mostenitorul acceptant sub beneficiu de succesorul cu patrimoniul lui personal (art. C. civ.), incat el devine titularul a doua patrimonii distincte, separate, inconfundabile. Astfel fiind, daca actioneaza impotriva cumparatorului in calitate de titular al patrimoniului propriu ( de exemplu, cu adevaratul proprietar al lucrului vandut), acesta nu-i poate opune exceptia de garantie. Dupa cum s-a spus, exceptiile personale care puteau fi opuse vanzatorului defunct, sunt inopozabile mostenitorului beneficiar, care exercita o actiune sau un drept personal. este o concluzie care se impune in lumea rigorilor principiilor de drept. Mentionam insa, ca – dupa admiterea actiunii ( si respingerea exceptiei de garantie invocate de cumparator) – mostenitorul urmeaza sa raspunda de evictiune, in calitate de titular al patrimoniului succesoral, in limita activului (intra vires hereditatis) si cu bunurile mostenite (cum viribus) daca nu prefera sa le abandoneze in favoarea cumparatorului ( si a altor creditori si legatari – art. 713 C. civ. ).

[12] In conflictul dintre mai multi cumparatori, de la acelasi vanzator, primeaza actul de cumparare mai intai transcris.

[13] Pentru ipoteza in care tulburarea provine de la un tert, care nu invoca un fapt personal al vanzatorului.

[14] Aceasta nu inseamna ca evictiunea se poate produce exclusiv in cadrul unei actiuni petitorii. Ea se poate produce si in cadrul unei actiuni posesorii, cu conditia ca imprejurarile litigiului sa releve in persoana tertului un titlu de drept si instanta sa consfinteasca aceasta situatie prin admiterea actiunii posesorii, astfel incat orice situatie in petitoriu sa devina inutila. Dupa cum am vazut, poate exista chiar si evictiune neconsacrata printr-o hotarare judecatoreasca.

[15] Vanzatorul raspunde chiar daca titlul constitutiv al sarcinii la care este supus imobilul se afla transcris sau inscris in momentul vanzarii, caci transcriptiunea si inscriptiunea reguleaza raporturile cumparatorului cu tertii, nu insa raporturile sale cu vanzatorul.

[16] Raspunderea de evictiune exista si atunci cand cumparatorul este scos temporar din posesiunea imobilului, destul numai ca deposedarea sa aiba o cauza preexistenta vanzarii.

[17] De exemplu, cumparatorului – in baza actului de cumparare (just titlu) – s-ar fi putut apara de evictiune prin invocarea uzucapiunii de 10 ani.

[18] Intrucat actiunea in garantie pentru evictiune este o actiune personala (iar nu reala), dezdaunarea poate fi ceruta numai de la vanzator si succesorul lui universal sau cu titlu universal, nu si de un alt cumparator (sau subdobanditor), daca nu se dovedeste ca a fost partas la frauda (fraus omnia corrumpit).

[19] Daca  lucrul vandut provine dintr-o fapta ilicita (infractiune), raspunderea pentru evictiuni (confiscare penala) va fi delictuala astfel incat - in caz de pluralitate de persoane - raspunderea va fi solidara .

[20] Pentru vanzarea lucrului altuia. Rezolutiunea pentru neexecutarea obligatiei de garantie pentru evictiune poate fi ceruta in cazul in care vanzatorul nu a vandut lucrul altuia. De exemplu o vandut a doua oara imobilul si cel de-al doilea cumparator a efectuat mai intai inscrierea in cartea funciara.

[21]    Cumparatorul are dreptul sa fie neglijent cu privire la lucrul pe care il considera ca al sau.

[22] Potrivit unei alte opinii, subdobanditorul nu poate cere mai mult decat pretul platit de el , diferenta putand fi ceruta  vanzatorului de catre cumparatorul intermediar . Noua ni se pare, ca o asemenea solutie nu se conciliaza cu transmiterea dreptului de garantii asupra subdobanditorului (si nu explica dreptul cumparatorului intermediar, la diferenta de pret, desi in momentul evictiunii nu avea nici un drept asupra lucrului), iar in cazul subdobanditorului cu titlu gratuit liberalitatea se reduce la diferenta  dintre pretul platit de cumparator si sporul de valoare dobandit de lucru. Dupa parerea noastra in privinta transmiterii garantiei pentru evictiune nu trebuie sa se faca nici o deosebire intre succesorul universal sau cu titlu universal (de exemplu, legatar universal) pe de o parte, si succesorul cu titlu particular, pe de alta parte, (de exemplu, cumparator, donatar sau legatar cu  titlu particular).

[23] Creanta de despagubire ia nastere la data producerii evictiunii.

[24] Datorita art. 1344 cumparatorul nu suporta riscul devalorizarii monetare, fiind fara relevanta acceptarea sau neacceptarea teoriei impreviziunii.

[25] Folosim notiunea de rezolutiune in sens larg, de desfiintare a vanzarii („stricarea” – art. 1347-1348 C. civ). intrucat in caz de evictiune, vanzatorul nu si-a executat obligatia de garantie ( de ex., exista un  contract de locutiune sau de arendare opozabil cumparatorului, tertul a valorificat asupra lucrului unui drept de abitatie, de uzufruct, de servitute, etc.).

[26] Cu privire la aplicabilitatea art. 1349 C civ., nu numai in cazul servitutilor pasive.

[27] Actiunea in anulare presupune un consimtamant viciat prin eroare substantiala sau dol. Deosebirea semnalata se subliniaza – corect – in practica judecatoreasca;”Intre eroare asupra substantei si viciile ascunse exista insa o distinctie neta; eroarea asupra substantei deschide calea actiunii in anulare, care poate sa fie exercitata chiar de vanzator atunci cand ea priveste substanta prestatiei proprii, in vreme ce viciile ascunse din materia vanzarii permit doar cumparatorului optiunea  intre actiunea in rezolutiunea contractului si actiunea in micsorarea pretului”. Mentionam insa ca speta data – solutionata corect in fond – nu a fost vorba nici de eroare asupra substantei lucrului vandut si nici de vicii ascunse, ci de neintelegeri ”asupra intinderii totale a terenului” vandut, respectiv ramas in proprietatea vanzatorului, caz in care sunt aplicabile regulile special prevazute in art. 1326 – 1334 C. civ..

[28] Este nevoie sa accentuam deosebirile ce exista intre viciile ascunse(redhibitorii) si viciul de consimtamant al erorii asupra substantei obiectului contractului, deoarece aceste doua situatii deseori sunt confundate. Astfel, chiar in editii oficiale ale Codului civil (din 1958 si 1981) notiunea de vicii redhibitorii din art. 1359 este explicata printr-o nota ca fiind „vicii care determina anularea vanzarii”, desi, in realitate, este vorba de  actiunea in rezolutiune (respectiv, in reducerea pretului ), iar cele  doua actiuni trebuie sa fie deosebite de actiunea in anulare pentru viciul de consimtamant al erorii, intrucat si regimul lor juridic este diferit; conditiile intentarii, efectele cat si, in special, termenele de prescriptie. In mod just, in practica judecatoreasca actiunile intentate in baza art. 1352 si urm. C. civ. sunt calificate drept actiuni in rezolutiunea vanzarii, iar nu actiuni in anulare. In schimb, constatarea faptului ca motorul autoturismului nu este cel original, ci de alt tip, constituie nu un viciu ascuns, cum se considera un viciu ascuns, cum se considera uneori, ci o eroare asupra substantei lucrului. 

[29] Cu privire la obligatia cumparatorului de a suporta cheltuielile ridicarii lucrului.

[30] In cazul in care vanzatorul si-a rezervat dreptul de a locui intr-o parte din imobilul vandut, iar cumparatorul nu respecta aceasta clauza, vanzatorul poate cere rezolutiunea contractului, chiar daca ar fi posibila obligarea cumparatorului la respectarea clauzelor contractuale prin executare silita. Dupa o alta solutie, daca vanzatorul a rezervat dreptul de abitatie(viagera) si cumparatorul nu permite exercitarea acestui drept, vanzatorul nu poate cere  rezolutiunea contractului pentru neexecutare de obligatii, el avand la dispozitie pentru valorificarea dreptului, la alegere, o actiune reala (confensorie) sau o actiune personala in baza actului juridic care constituie titlul abitatiei. Pentru adoptarea acestei solutii, juste in fond, nu era insa necesar sa se considere ca partile au incheiat doua acte juridice distincte, incorporate in acelasi inscris (vanzare in plina proprietate, pe de o parte, si constituirea dreptului de abitatie, pe de alta parte), ci unul singur, prin care insa cumparatorul nu a dobandit deplinatatea prerogativelor de proprietar (pana la moartea titularului abitatiei). Intr-adevar, obiectul  vanzarii il poate constitui si nuda proprietate, asa cum il poate constitui si uzufructul, vanzatorul pastrand nuda proprietate. Si pretul   (unic) al vanzarii se stabileste (si se taxeaza fiscal) in functie de prerogativele transmise (scazandu-se valoarea dreptului real rezervat).

[31] Cu privire la locul predarii.

[32] Vanzatorul nu poate fi obligat sa ceara rezolutiunea, daca a adoptat pentru obligarea cumparatorului la plata pretului. Pe de alta parte, faptul de a fi urmarit mai intai de plata pretului, nu-i rapeste dreptul de a renunta la acest mijloc de executare si de a recurge la rezolutiunea vanzarii cat timp instanta nu s-a pronuntat cu privire la prima cerere.

[33] In caz de rezolutiune a contractului – intrucat desfiintarea lui este retroactiva – vanzatorul redobandeste si dreptul de proprietate asupra terenului trecut in proprietatea statului in temeiul art. 30 din L. nr. 58/1974(abrogata prin Decretul – lege nr. 1/1989).

    In prezent, titularul dreptului de folosinta asupra terenului, proprietar al constructiei (cumparatorul sau vanzatorul redevenit proprietar ca urmare a rezolutiunii) poate dobandi (redobandi) dreptul de proprietate asupra terenului si prin decizia prefecturii (la propunerea primariei) potrivit art. 35. alin. 2-3 si 6 din L. nr. 18/1991. ( Cu privire la jurisprudenta in materie si instanta competenta a solutiona plangerea impotriva deciziei prefecturii). Mentionam ca in cazul terenurilor proprietate de stat atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor, se pot atribui in proprietate, potrivit art. 35 alin. 2 din L. .nr. 18/1991 numai terenurile atribuite in folosinta potrivit normelor legale in vigoare atunci.

[34] Art. 1367 C. civ. este aplicabil numai in materia vanzarii de imobile, dar si de mobile.

[35]   Pentru aplicarea in practica a art. 1367 C. civ.

[36] Contrar textului expres  din C. civ. (art. 1368), s-a hotarat ca „actiunea in rezolutiune a unei conventii referitoare la un imobil, pentru neexecutarea obligatiei asumate de cealalta parte, are un caracater personal. faptul ca ea are ca obiect un bun imobil nu constituie o imprejurare de natura a schimba caracterul personal al unei creante intr-un drept real, opozabil tuturor, care sa poata fi valorificat si impotriva altor persoane”. In realitate, actiunea vanzatorului este personala numai daca are ca obiect plata pretului, iar actiunea in rezolutiune pentru neplata pretului poate fi calificata drept personala numai daca prin aceasta nu se urmareste redobandirea lucrului vandut, ci numai prin desfiintarea contractului (de suspensiva). Intr-o alta decizie, cu o solutie calificata drept „surprinzatoare”, actiunea a fost calificata mixta, dar numai pentru ipoteza in care reclamantul urmareste, pe langa dobandirea imobilului(actiune reala) si valorificarea unui drept personal ce decurge din contract, ca, de ex., plata unor sume de bani cu titlu de despagubiri (actiune personala), competenta fiind determinata de cererea principala care are caracter real.

[37]  In afara de restrictiile aplicabile in general rezolutiunii pentru neexecutare .

[38] Dupa unii autori, daca individualizarea greutatii cantitatii este necesara numai pentru determinarea pretului, vanzarea cu gramada, deci translativa de proprietate si de riscuri, in caz de pieire putandu-se pune numai problema nulitatii contractului din cauza nulitatii contractului din cauza imposibilitatii determinarii pretului. Dupa parerea noastra, o data ce pretul este stabilit pe unitate de masura, iar nu global pentru toata gramada, prin definitie nu mai poate fi vorba de vanzare cu gramada, ci de o vanzare dupa greutate, numar sau masura; quae ponderare, numerare, mensurare constatnt (care depinde de ).

[39] Intrucat vanzatorul ramane proprietar, creditorii lui pot urmari marfa vanduta pana in momentul cantaririi, numararii sau masurarii.

[40] Dupa art. 1299 C. civ., vanzarea este cu gramada atunci cand obiectul cat si pretul au fost determinate in mod globalcand pretul este facut pe  unitate de masura, nu poate fi vanzare cu gramada, ci o vanzare cu masura. 

[41]   Inainte de gustare, vanzarea pe gustate ar putea fi analizata, cel mult, ca o promisiune unilaterala de vanzare.

[42]   Marfurile din text sunt prevazute exempli gratia.

[43] Daca dreptul asupra mostenirii este litigios, iar cumparatorul(cesionarul) nu este un comostenitor, oricare dintre comostenitorii litiganti  se poate substitui in drepturile cumparatorului (poate rascumpara dreptul instrainat), in conditiile prevazute de lege pentru retractul litigios. Daca dreptul succesoral cedat nu este litigios, in dreptul nostru retractul succesoral nu poate fi exercitat.

[44] Cesiunea nu produce efecte directe impotriva creditorilor succesiunii; ei nu dispun de actiune directa impotriva dobanditorului succesiunii; ei conserva drepturile lor impotriva mostenitorului.

[45] Daca instrainarea mostenirii se face cu titlu gratuit, se aplica regulile prevazute pentru donatii.

[46] Se pare ca o asemenea garantie conventionala (pentru evictiune) a fost dedusa din stabilirea pretului vanzarii in functie de intinderea drepturilor succesorale cumparate. In orice caz, garantia de drept nu ar putea justifica solutia adoptata (reducerea pretului in functie de suprafata de teren atribuita la partaj) si nici raspunderea pentru  stabilirea si atribuirea loturilor la partajul succesoral.

[47] Daca dreptul litigios cedat este o creanta, „adversarul” – retractant nu poate sa fie decat paratul. El fiind debitor, nu poate sa cedeze; deci reclamantul (creditor) nu poate deveni retractant. In schimb, in cazul altor drepturi litigioase oricare dintre partile litigante poate exercita retractul litigios fiindca legea nu distinge, iar ubi lex nec nos distinguere debemus; de ex., reclamantul dintr-o actiune de revendicare poate deveni retractant, daca posesorul parat cedeaza dreptul de proprietate pe care incearca sa-l valorifice in proces impotriva sa.   Iar in cazul drepturilor litigioase, prin definitie, este indiferent care dintre partile litigante cedeaza dreptul. Dupa o alta parere, pe care nu o putem impartasi , retractantul nu poate fi exercitat decat de catre parat.

[48] Cu privire la persoanele care nu pot deveni cesionari de drepturi litigioase.

[49] Daca se refera la un drept succesoral cedat (care trebuie sa fie litigios) se numeste retract litigios succesoral. daca dreptul succesoral supus vanzarii nu este litigios, in dreptul  nostru retractul succesoral nu poate fi exercitat, asa cum. de lege lata, nu  poate fi exercitat nici de coproprietari daca unul dintre ei instraineaza cota-parte ideala din dreptul de proprietate nelitigios (cuvantul retract provine din vb. lat. retracto, -are, a relua a trage inapoi.).

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 674
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved