CARACTERISTICI GEOGRAFICE ALE LUNCII INUNDABILE A DUNARII (SECTORUL TULCEA-ISACCEA)

CARACTERISTICI FIZICO-GEOGRAFICE

Din punctul de vedere al impartirtii administrativ-teritoriale, complexul se gaseste pe teritoriile cadastrale ale oraselor Isaccea si Tulcea, comunelor Niculitel si Somova, in extravilanul acestora.

Zona are aspectul unei depresiuni avand cotele conturului superioare celor din interior. Suprafata totala a complexului este 91,7 km² (9170 ha) si are o forma alungita cu dimensiunea maxima pe directia fluviului Dunarea (est-sud-est) cca 22 km. Latimea zonei este cuprinsa intre 2 si 5,8 km.

Din aceasta suprafata 40% este ocupata de balti permanente si stufarii, 40% este alcatuita din terenuri ce se inunda periodic, iar 20% din terenuri rar inundate, in parte folosite pentru agricultura, in parte ocupate de fanete si de paduri(1955).

In functie de intensitatea si de durata inundatiilor in lunca se deosebesc diferite terenuri si categorii de ape, terenuri inundabile sau neinundabile si bazine de ape, unele in permanenta cu apa, altele temporare, care, odata cu scaderea apelor, isi reduc simtitor suprafata si adancimea sau uneori seaca complet.

Regimul hidrologic al zonei inundabile a Dunarii este elementul care conditioneaza in cea mai mare masura caracterele sale biologice.

1 Caracteristici morfologice

Geologic, zona studiata este cuprinsa in sectorul Macin-Tulcea.

Perimetrul supus studiului este o zona de lunca, practic ultima lunca a Dunarii de pe teritoriul romanesc, inainte ca Dunarea sa intre in Delta.

Incepand de la Braila, Dunarea isi aduna din nou apele intr-o singura albie, ocoleste pintenul hercinic al Macinului si isi taie ultimul sau defileu, separand horstul dobrogean de prelungirile sudice ale Podisului Moldovei.

De la Macin pana la vest de satul Luncavita, malul drept al Dunarii atinge Muntii Macinului in cateva promotorii, ca cele de la Vacareni si Garvan, apoi sirul de coline care incep din apropierea fluviului si care la Luncavita poarta chiar numele de Galmele Insirate. Culmea Grecilor, cea mai importanta creasta a Muntilor Macin, prin varful sau Tutuiatul, domina tot relieful regiunii.

La est de Galmele Insirate, aspectul morfologic al regiunii se schimba brusc. Relieful devine monoton. Aici Dunarea a intrat in regiunea formatiunilor mezozoice ale zonei Tulcei.

Contactul luncii Dunarii cu Podisul Dobrogei de Nord se face prin intermediul resturilor tocite ale horstului hercinic (Muntii Macinului si Dealurile Tulcei).

Perimetrul Somova-Parches prezinta predominant caractere deltaice, existand in timpul ploilor torentiale eroziuni importante pe taluzul glacisului aflat la sud, procese erozive in urma carora pot fi transportate in balta importante cantitati de sedimente deltaice.

Conditiile morfohidrografice care influenteaza viata in Delta Dunarii

In zona inundabila a Dunarii se disting doua sectoare:

-lunca propriu-zisa;

-Delta Dunarii.

Dominanta terenurilor inundabile in lunca si aceea a lacurilor adanci in delta avand cota fluviului sub etiaj, numarul mai mic de lacuri permanente din lunca cu cota fundului deasupra etiajului sunt caractere care deosebesc evident cele doua zone ale acestei regiuni.

Dupa cota fundului fata de etiaj, terenurile din lunca inundabila se prezinta sub diverse aspecte. Terenurile mai joase raman permanent acoperite cu apa, ca lacuri permanente sau temporare, a caror productie optima o constituie pestele. Terenurile mai ridicate apar imediat dupa retragerea apelor si, dupa inaltimea lor, sunt valorificate pentru agricultura si silvicultura sau ca pasuni si fanete.

Aceasta importanta sursa de productie naturala a atras atentia oamenilor de stiinta nu numai sub aspect economic, ci si sub aspect stiintific, cu deosebire asupra conditiilor biologice ce s-au creat aici ca urmare a influentei inundatiilor.

Relieful zonei

In perioadele de ape mari, cand nivelul Dunarii depaseste cotele grindului de la Dunare, complexul este inundat capatand aspectul unui lac de mare intindere.

In perioadele de ape mici ale Dunarii, nivelul apei in complex scade, materializandu-se o serie de grinduri, japse, mlastini, lacuri legate prin garle si canale.

Conform studiului INMH (octombrie 1992), garlele si canalele din interiorul complexului totalizeaza o lungime de 24,6 km iar lacurile si ghiolurile mai importante insumeaza circa 1230 ha, oglinzile de apa avand suprafete cuprinse intre 29 si 225 ha.

In hidrologia perimetrului studiat, o importanta hotaratoare o are grindul fluviatil ce separa la nord incinta complexului de fluviul Dunarea pe o lungime de aproximativ 22 km. Acest grind natural, deversabil la ape mari in Dunare, are cote maxime cuprinse intre intre 2,27 si 5,5 m.

Cu ani in urma, alimentarea cu apa si evacuarea complexului se realiza atat prin deversare peste grind cat si prin garlele de legatura cu Dunarea, respectiv Garla Noua (Calugaru), Garla Avram, canalul Ivanova si canalul sapat ce uneste garla Somova cu Dunarea la mila 4

In prezent datorita conditiilor hidrologice nefavorabile din ultimii ani, pentru a mentine apa in incinta complexului , aceste garle au fost inchise cu prispe de pamant.

Canalul de legatura de la mila 42 iese in Dunare prin intermediul a 13 tevi de beton avand diametrul de 1 m, tevi pozate la cote diferite ale axelor tevilor, cote situate intre aproximativ 0,95 si 2,6 m.

Fizionomia (frecventa lacurilor si predominanta zonelor de ses) acestui sector de campie inundabila este destul de asemanatoare cu partea fluviala a Deltei Dunarii.

Principala sa caracteristica o constiuie extinderea relativ mare a digurilor fluviale, in timp ce zonele lacustre depresionare sunt in general mai mici, dispersate si in parte supuse unui proces intensiv de colmatare.

Unitati:

Au fost separate cateva zone cu caracteristici specifice:

-zona de grind, acoperita in cea mai mare parte cu vegetatie

lemnoasa;

-zona mocirloasa;

-zona acoperita cu plaur;

-zona cu luciu de apa (garle, lacuri, japse, canale).

Fiecare dintre aceste zone prezinta un strat specific de sol.

Zona de grind

Aceasta zona se intinde ca o fasie de-a lungul Dunarii, avand o latime de maxim 700 m si o latime de aproximativ 25 km, de la Isaccea la Platforma Industriala Tulcea.

Suprafata grindului este de cca. 2514 ha, adica 27 % din intreaga suprafata a perimetrului Somova-Parches. Terenul are cote cuprinse intre +2 m si +3 m fata de nivelul Marii Negre. Solul are un caracter hidromorf, in curs de formare. Culorile solului sunt de la brun cenusiu la brun, texturile sunt nisipo-lutoase, iar structurile sunt de tip glomerular, cu dimensiuni ale agregatelor cuprinse intre 5-8 mm si cu porozitate buna.

Digurile fluviale reprezinta acele forme de relief rezultate in urma depunerii materialelor aluvionare in perioada inundatiilor, care se revarsa peste malurile fluviului.

Digurile sunt bine dezvoltate de-a lungul bratului principal al Dunarii formand adevarate campii aluviale care sunt mai inalte de 3 m.

In afara de digurile fluviale ce insotesc bratul principal, forme de relief similare dar care sunt mai mici ca marime, dezvolta deasemenea apele curgatoare secundare si principalele canale.

Construirea canalelor si a platformelor pentru depozitarea stufului recoltat a avut ca rezultat cladirea de catre om a unor diguri mai inalte dar mai inguste decat cele naturale.

Zona mocirloasa

Este o zona de tranzitie de la grind la zona cu plaur, cu cote ale terenului cuprinse intre +0,2 m si +0,8 m fata de nivelul Marii Negre, avand o suprafata de circa 2026 ha (22,4% din suprafata totala a baltii Somova).

Trecerea de la solurile aluvionare gleice ale grindului fluviatil la solurile submerse ale zonei mlastinoase se face treptat, de la nord spre sud, pe masura ce cota terenului scade. Astfel, se poate distinge o zona de tranzitie cu o latime ce variaza intre 100 m si 150 m, in care predomina, solurile hihromorfe. Aici alterneaza procesele de pseudugleizare si gleizare, care sunt functie de nivelul acviferului freatic fata de zona de grind unde predomina procesele de gleizare. In cea mai mare parte predomina protosilurile aluviale. Acestea contin un orizont format din mal organic, cu grosimi de 10-15 cm, urmat de un nivel constituit din material parental.

Zona acoperita cu plaur

Zona cu cea mai mare pondere in Balta Somovei o formeaza plaurii, care ocupa o suprafata de 2579 ha, adica 28 % din intreaga suprafata a baltii. Cele mai mari suprafete cu plauri se gasesc in partile de est si sud ale baltii, catre Tulcea, intre lacurile Casla si Somova si in jurul lacurilor Babele si Potica. Suprafete mai mici de plaur se gasesc intre garla Ureche si Japsa Lunga, in dreptul Manastirii Saun si in jurul japsei Gasca.

Plaurii plutitori ocupa o suprafata de cca. 1953 ha iar plaurii fixati, agatati sau incurs de fixare ocupa o suprafata de cca. 626 ha.

Plaurii fac parte din categoria solurilor organice neformate constituite din tulpini si radacini vegetative palustre aflate in stadii diferite de descompunere.

Plaurul prezinta 3 orizonturi.

Zona cu luciu de apa

Suprafata acoperita cu luciu de apa este de aproximativ 2025 ha, ceea ce reprezinta 22 % din Balta Somovei. Din intreaga suprafata acoperita de apa amintim numai ghiolurile cu suprafata mai mare de 100 ha si japsele cu suprafata mai mare de 10 ha:

Ghiolul Rotund 229.2 ha

Ghiolul Parches 209.4 ha

Ghiolul Gorgonel 176.4 ha

Ghiolul Telincea 160 ha

Ghiolul Somova 2 150.3 ha

Ghiolul Somova 1 43.2 ha

Japsa Parches 15.4 ha

Japsa Gasca 29.0 ha

Japsa Ivanova Mica 23.2 ha

Japsa Roibu 15.2 ha

Japsa Vasile 14.0 ha

Japsa nr. 13.0 ha

Japsa Batrana 13.0 ha

Japsa Ghiol Somova 11.4 ha

Japsa nr. 11.1 ha

Japsa Popa Ene 10.9 ha

Adancimea si topometria fundurilor de lac nu se cunosc cu exactitate. Ele variaza in functie de nivelul Dunarii si de cantitatea de precipitatii cazute in zona. Nu exista lacuri sau japse care sa prezinte maluri cu cote situate deasupra nivelurilor apei. Trecerea de la lac la zona mocirloasa sau la zona de plaur se face in mod gradat. In conditiile in care ar lipsi vegetatia din zona mocirloasa, Balta Somovei ar oferi imaginea unui mare lac cu suprafata de 664 ha si cu adancimi cuprinse intre -0 m si -2,0 m.

Solurile, majoritatea submerse sunt depozite de solidificare alcatuite predominant din luturi, argila si turba. Culorile sunt deschise, avand un continut de materie organica, deci cu o fertilitate foarte scazuta.

Hipsometria sectorului inundabil Isaccea-Tulcea variaza intre 4 m pe digurile fluviale si +1,0 m pe fundul lacurilor.

Digurile fluviale reprezinta acele forme de relief rezultate in urma depunerii materialelor aluvionare in perioada inundatiilor, care se revarsa peste malurile fluviului.

Conditii biopedoclimatice

Climatic Sectorul Tulcea-Isaccea se incadreaza intr-o regiune climaterica de lunca, cu influente marine pontice si continentale de campie. Aceasta zona se gaseste intr-o regiune de interferenta a traseelor de deplasare a maselor de aer care se formeaza deasupra Oceanului Atlantic, bazinului Mediteranean si continentului Euroasiatic.

Aceasta interferenta si succesiune de influente genereaza in regimul elementelor meteorologice o mare variatie diurna si anuala.

Prezentam cateva date sugestive referitoare la temperaturile aerului si la precipitatiile din zona.

Cele mai mari dintre temperaturile medii anuale ale aerului care au fost inregistrate la Statia Meteo Tulcea intre anii 1970 si 1994.

Tabel nr.

Cele mai mici temperaturi medii lunare ale aerului care au fost inregistrate la Statia Meteo Tulcea intre anii 1970 si 1994.

Tabel nr.

Cea mai mare temperatura medie a aerului a fost inregistrata la Statia Meteo Tulcea in anul 1990 (12,3sC).

Cel mai mare numar al zilelor de inghet (pentru lunile de iarna, cu temperaturi sub 0sC) inregistrate la Statia Meteo Tulcea in anii:

Tabel nr.

Numarul cel mai mic al zilelor de inghet pentru lunile de iarna a fost in anii:

Tabel nr.

Cel mai mare numar al zilelor de inghet a fost inregisrat in anul 1886 (106 zile) iar cel mai mic iin anul 1990 (63 zile).

Cel mai mare numar al zilelor de vara (pentru fiecare luna), cu temperaturi mai mari de 25sC au fost inregistrate la Statia Meteo Tulcea in anii:

Tabel nr.

Cel mai mic numar de zile de vara (pentru fiecare luna) au fost inregistrate in anii:

Tabel nr.

Cel mai mic numar al zilelor tropicale, cu temperaturi ce au depasit 30sC au fost inregistrate in anii:

Tabel nr.

Cel mai timpuriu prim inghet a fost inregisrat pe data de 5.x.1990 iar cel mai tarziu inghet a fost inregisrat pe data de 19.IV.1983.

Cele mai mari cantitati lunare de precipitatii atmosferice au fost inregistrate in anii:

Tabel nr.

Cele mai mici cantitati lunare de precipitatii atmosferice au fost masurate in anul 1983 (273,7 mm/an) iar cele mai mari in anul 1988 (627,7 mm/an).

Situatia in prezent se prezinta astfel:

Tabel nr.

Parametri de temperatura in partea vestica a Deltei Dunarii (lunca inundabila a Dunarii, sectorul Tulcea-Isaccea)

Numarul normal de ore in care soarele straluceste este de ore pe an la Tulcea, iar radiatiile solare ating 125-135 Kcal/cm.

Numarul de zile de iarna (Tmax.<0sC) este de circa 20 in partea estica a sectorului inundabil, in anii frigurosi acest numar poate creste pana la 23 la Tulcea (in anul 1963).

Numarul de zile de geroase (Tmin.<0sC) este de circa 84. Inghetul poate aparea din octombrie pana in aprilie in anii frigurosi pot fi mai mult de 100 zile geroase.

Numarul de zile de vara (Tmax.> 25sC) este de 40-88 si indica diferente dintre partea vestica si estica a sectorului inundabil.

Numarul de zile tropicale variaza de asemenea (Tmax.>30sC) este de 20.

Apropierea de mare atenueaza usor gradul de continentalism termic.

Cantitatea de precipitatii medii scade de la vest spre est ajungand la Tulcea la 438,4 mm fiind influentata de apropierea de Podisul Dobrogei.

Cantitatea maxima de precipitatii este inregistrata in iunie cantarind pana la 45-55 mm, iar minima in februarie cantarind pana la 18-35mm, indicand aceeasi tendinta de diminuare spre est.

Se simte pregnant caracterul de aversa al precipitatiilor si lungimea si frecventa perioadelor de seceta datorita caracterului continental al climei.

Ninsoarea incepe sa cada in a doua saptamana a lunii decembrie si poate continua pana la mijlocul lunii martie, dar patura de zapada ramane numai ocazional pe diguri. Numarul de zile in care ninge variaza intre 15 si 17.

Umiditatea aerului de aproape 80% este cea mai ridicata din Romania

Numarul zilelor insorite este de 66 la Tulcea, iar numarul zilelor inourate este de 99.

Evapotranspiratia potentiala este >700mm/an. Regiunea se incadreaza in zonele cu cele mai mari deficituri de umiditate atmosferica (=350-400 mm) din Romania.

Vantul bate dominant din directia nord si nord-vest, iar perioada de calm este scurta, consecinta a brizei cese formeaza in zona de varsare a fluviului in mare.

Putem concluziona spunand ca ne incadram intr-o regiune cu un topoclimat specific deltei fluviale, in care sunt favorabile instalarea centralelor eoliene si solare, despre care vom aminti ulterior.

Flora regiunii va fi prezentata separat pentru fiecare tip de zona in parte, respectandu-se ierarhia taxonomica.

Flora zonei de grind cuprinde ca specii dominante: trifoiul alb, tarator, nalba, pristolnicul, teisorul, frasinul, volbura, rochita randunicii, veronica, soparlita, patlagina mare, traista ciobanului, palamida, ciulin, holera, scai tataresc, papadie, susai, cicoare de vara, spanac salbatic, urzica mare, salcia (Salix), plopul (Populus), pipirig, rogoz, pir tarator, zazanie, tarsaca, colilie, trestie, stuf, papura cu frunza ingusta. O suprafata de 681 ha din zona de grind este ocupata cu plantatii de plop alb (Populus alba) și plop negru (Populus nigra). Densitatea vegetatiei asigura o buna stabilitate a solului in timpul viiturilor fluviului Dunarea.

Flora zonei mlastinoase cuprinde: lana broastei, matasea broastei, nufarul alb (Nymphaea alba) si nufarul galben (Nuphar luteum), izma de balta (Mentha aquatica), zalog, rachiton, rachita, sageata apei, iarba broastelor, sarmulita de apa, ciuma apelor, broscarita, pipirig, rogoz (Carex pseudoeyperus) mana apei, trestie, stuf, lintita de apa.

Flora zonei cu plaur cuprinde: cucuta de apa (Cicutavirosa), volbura, jales, rachiton, sageata apei, pipirig, rogoz (Carex pseudoeyperus), trestie, stuf.

Paturile de stuf plutitoare

Paturile de stuf plutitoare (asa-numitul "plaur"), de fapt un pod plutitor, este construita din radacini (rizomi) de Phragmites australis si ale altor plante (Carex, Salix cinerea, Cicuta virosa, Galium palustre). Baza paturii plutitoare (groasa de 0 -1,5 m), contine mai multe materii organice nedescompuse si humus.

Solul plaurului, format prin descompunerea materiei organice, asigura conditii de viata bune pentru diferite specii ale mezo-microfaunei. Intr-un dm de sol au fost identificate cca. 30.000 specimene de animale apartinand unor grupe diverse (larve, fluturi, gandaci maturi). Speciile de Rotifera sunt cele mai comune organisme, sute de mii de indivizi traind in acel volum de sol.

Patura de stuf devenind din ce in ce mai groasa (supraincarcata cu sol si ramasite animale si vegetale), s-a fixat pe fundul depresiunii, transformandu-se intr-un sistem plutitor numai la nivele de apa foarte ridicate. Parti ale paturii de stuf pot fi separate de insule stuficole.

Flora zonei de lacuri este alcatuita din: lana broastei, matasea broastei, pestisoara, trifoias de balta, nufar alb si galben, zalog, rachiton, sageata apei, iarba brostelor, sarmulita de apa, ciuma apelor, broscarita, pipirig, rogoz, mana apei, trestie, stuf.

Fauna regiunii

Cel mai important complex faunistic prezent in zona este cel al pestilor. Fauna nevertebrata este mai mult decat variata.

Apare in aceasta zona:

-stiuca (Esox ludus), foarte rar,

-crapul (Cyprinus carpio), caracuda (Carassius carassius)(rar),

-linul (Tinca vulgaris), platica (Abramis brama), cosacul, bataca, somnul (Siluris glanis), rosioara, babusca, bibanul, salaul (Lucioperca lucioperca) (extem de rar),

-carasul argintiu (frecvent).

Informatiile asupra ihtiofaunei regiunii au fost obtinute de la pescarii din zona Manastirii Saun.

3 Hidrologie / hidrografie, conditii de mediu

In functie de intensitatea si de durata inundatiilor in lunca se deosebesc diferite terenuri si categorii de ape, terenuri inundabile sau neinundabile si bazine de ape, unele in permanenta cu apa, altele temporare, care, odata cu scaderea apelor, isi reduc simtitor suprafata si adancimea sau uneori seaca complet.

Regimul hidrologic al zonei inundabile a Dunarii este elementul care conditioneaza in cea mai mare masura caracterele sale biologice.

Caracterele hidrografice si hidrologice specifice diferentiaza net lunca de alte categorii de forme de relief.

Din punct de vedere hidrografic, lunca constitiue in acelasi timp zona de scurgere a apelor in perioadele de viituri si totodata zona de retentie a acestora, de atenuare a undei de viitura.

Pe lunca se dezvolta o retea hidrografica complexa, alcatuita din lacuri si garle, toate dependente de fluviu in ceea ce priveste alimentarea cu apa. Avand fundul situat sub linia etiajului, au o durata mai lunga de functionare, chiar daca in timp sunt si ele supuse transformarii si chiar disparitiei, prin colmatari minerale si vegetale.

Asezarile umane din regiune (ecosistemele antropice), terenurile agricole, zonele impadurite si amenajarile piscicole depind de fazele majore ale echilibrului apelor Dunarii si de caracteristicile specifice sistemului deltaic.

Regimul debitelor si nivelurilor Dunarii in zona complexului

Conform studiului INMH din octombrie 1992, fluviul Dunarea care delimiteaza la nord complexul Somova-Parches, este caracterizat in zona Isaccea de un debit mediu multianual de 6280 m/s (media pe perioada 1840-1990), corespunzator unui volum de apa mediu anual de 198 km.

Conform editiei cvadrilingve a monografiei in fosta Cehoslovacie (1988) sub asistenta UNESCO, Comisiei Europene a Dunarii si a unui grup de experti din toate tarile riverane, debitul mediu multianual la postul Ceatal Izmail este de 6550 m/s.

Debitul minim inregistrat vreodata a fost de 1610 m/s (15 ianuarie 1954). Debitul maxim s-a inregistrat in timpul viiturii din 1970 (25 mai) atingand valoarea record de15.540 m/s.

Distributia medie anuala a valorilor debitelor la Ceatalul Izmail:

Tabel nr. 10

Debitul maxim (mediu multianual) la Ceatal Izmail, determinat pe un sir de valori corespunzatoare intervalului hidrologic 1931-1970 este de 10.621 m/s, iar cel minim (mediu multianual) este de 2934 m/s.

Regimul nivelurilor in zona urmareste in general regimul debitelor. Nivelul cel mai mic inregistrat vreodata la Tulcea a fost atins in 29 octombrie 1921 si a avut valoarea de - 0,26 m. Nivelul maxim s-a atins in 25 mai 1970 si a avut valoarea de 5,10 m.

Regimul nivelurilor apei in incinta complexului Somova-Parches

Investigatiile efectuate de cercetator nu au putut duce la constatarea ca incinta Somova-Parches ar fi facut vreodata obiectul unor observatii si masuratori sistematice privind regimul nivelurilor oglinzilor de apa.

Regimul aluviunilor in incinta complexului Somova-Parches

Conform studiului INMH (mai1993), depunerile aluvionare au loc cu precadere pe caile de acces ale apei din Dunare (in albia garlelor si canalelor) precum si in cuvetele lacurilor cu care acestea sunt legate.

In conformitate cu datele rezultate din calculele si estimarile INMH referitoare la aluviunile fluviatile intrate in unitatea hidrografica se constata:

-colmatarea medie anuala cu aluviuni este in jur de 190.000 tone;

-pe ansamblul complexului hidrografic, cantitatile medii anuale de aluviuni conduc la depuneri aluvionare medii anuale de aproximativ 1,3 mm, repartizate neuniform pe arealul compexului.

Marea suprafata a zonelor umede se datoreaza deversarii in cantitati mari a apei fluviului la confluenta cu delta (prima bifurcatie). In perioada 1921-1990, media cantitatii de apa deversata anual are de 6.570 m/s la intrarea in delta. In iunie 1970, au fost inregistrate valori extreme de 15.440 m/s. Cele mai ridicate valori citate in literatura sunt 17.770 m/s in 1958 sau chiar 35.000 m/s in 1987.

Variatia anuala a apei deversate indica un minim in perioada de iarna. Cantitatea maxima din perioada de vara reprezinta 33% din cantitatea deversata anual in timp ce cantitatea minima din toamna (care corespunde perioadei cu apa foarte poluata) reprezinta numai 17-18% din cantitatea deversata anual.

Indiguirea unor arii mari din interiorul regiunii si reteaua densa de canale a dus la "semicanalizarea" curgerii apei, care s-a indreptat rapid spre partea estica a zonei.

Canalele reprezinta un caz special deoarece sunt structuri realizate de mana omului, si ar fi trebuit sa fie incluse in categoria antropica. De vreme ce au fost inglobate in subsistemul de drenare si avand caracteristicile lor biotice si abiotice (foarte asemanatoare cu cele ale apelor curgatoare si ale meandrelor naturale, am considerat ca este adecvat sa le mentionam in categoria ecosistemelor naturale.

Incepand cu primele lucrari civile de inginerie pe bratul Sulina in secolul al XIX-lea, procesul natural de auto-reglementare

a subsistemului hidrografic a fost perturbat de om din motive economice.

In aceste conditii, pe langa apele curgatoare naturale, a fost construita o retea de canale artificiale avand ca scop imbunatatirea circulatiei apei in anumite parti din delta sau activitati economice (amenajari piscicole, poldere agricole, pentru transportul stufului recoltat).

Mecanismul de functionare al retelei hidrografice, de care depinde intreg procesul biologic din lunca, este destul de complicat, depinzand de nivelul apelor, de sensul evolutiei nivelului si de durata viiturilor. In lunca pe intinsuri sau in balti atat prin garlele care de obicei indeplinesc functia de alimentare cu sensul de curgere amonte-aval, cat si prin garlele care de obicei au functia de garle de descarcare. In felul acesta, apele viciate din balti sunt prinse "intre unde" si nu se pot evacua. Cand, dimpotriva,

cresterea se face lent si apele patrund in zonele din lunca numai prin garlele situate in partea din amontele baltilor, prin garlele din aval se face evacuarea integrala a apelor vechi, statute, lipsite de oxigen.

In perioadele de scadere a nivelului, in cazul in care apa din balti s-a ridicat la nivele mari (in perioadele de viitura), iar scaderea nivelului din Dunare se face brusc, descarcarea se face atat pe garlele din amonte, cat si pe garlele din aval. Cand scaderea nivelului se face in mod lent, descarcarea are loc numai pe garlele din aval.

Panta hidraulica a sectorului fluvial din care se alimenteaza complexul de lunca respectiv joaca si ea un rol in mecanismul de functionare al retelei hidrografice si in relatiile dintre albia Dunarii si baltile sau complexul de balti din lunca.

Lacurile reprezinta o alta caracteristica morfohidrografica importanta a peisajului. Aici colmatarea este mai intensa, lacurile fiind mai numeroase, mai mici (mai putin de 40 ha), si mai putin adanci (<1,0 m adancime). Majoritatea lacurilor sunt marginite de diguri fluviale iar fundul lor se afla desupra MBSL sau chiar cu 12 m deasupra MBSL.

Dintre factorii hidrologici, frecventa inundatiilor si durata acestora au cea mai mare influenta asupra proceselor biologice din zona inundabila.

In ceea ce priveste frecventa inundatiilor, se disting trei perioade de crestere:

-cresteri mari de primavara, care provin grupuri din ploi si din topirea zapezilor, ajung la inaltimi foarte mari si uneori cu durata indelungata de obicei din martie pana la sfarsitul lunii iunie; cateodata incep chiar din februarie si tin pana in august;

-cresteri mici de toamna, care provin din ploi, sunt de mica amplitudine, neiesind din albia minora a fluviului;

-zapoarele, care se produc in timpul ruperii gheturilor, sunt de scurta durata si se petrec o data la 2-3 ani.

Reteaua hidrografica joaca un rol important in aparitia, evolutia si functionarea sistemului de lunca al Dunarii.

In functie de intensitatea si de durata inundatiilor in lunca se deosebesc diferite terenuri si categorii de ape, terenuri inundabile sau neinundabile si bazine de ape, unele in permanenta cu apa, altele temporare, care, odata cu scaderea apelor, isi reduc simtitor suprafata si adancimea sau uneori seaca complet.

Calitatea apelor de suprafata   

Sursele de poluare

Din punctul de vedere al modului de acces al poluantilor in incinta Somova-Parches, sursele de poluare pot fi grupate in trei categorii:

-surse punctuale reprezentand debusari de ape reziduale prin conducte;

-surse semidifuze reprezentate de exemplu prin haldele de steril sau de reziduri solide;

-surse difuze reprezentate de aportul cu substante chimice utilizate in agricultura aduse pe versantul prin scurgerea in incinta a apei pluviale.

Tot sursa de poluare difuza poate fi considerata Dunarea la ape mari cand deverseaza peste grindul fluviatil.

Din punctul de vedere al potentialului poluant corelat cu gradul de cunoastere existent, sursele de poluare se mai pot imparti in urmatoarele categorii:

-surse in prezent inactive cu potential poluant cert;

-surse in prezent inactive cu potential poluant incert;

-surse active cu potential poluant cert dar insuficient urmarite;

-surse polunte active aflate in atentia factorilor abilitati cu urmarirea regimului surselor de poluare.

Principalele surse de poluare sunt:

-apele Dunarii;

-complexul zootehnic de porcine Isaccea;

-exploatarea miniera Somova;

-complexul avicol Casla;

-ferma de vaci cu lapte;

-halda de slam de la ALUM S.A. Tulcea;

-debusarile de ape uzate situate in incinta IAS Tulcea;

-aportul pluvial de substante chimice utilizate in agricultura practicata pe latura sudica a complexului;

-haldele de zgura si de cenusa ale FEROM Tulcea;

-halda de deseuri solide provenite de la ALUM S.A. Tulcea;

Peisaje

Peisajul apare diferit dupa cum se situeaza privitorul in raport cu perioadele de inundare a incintei.

La ape mari, intregul areal devine un singur lac. La ape mici, insa, se poate vorbi de varietate peisagistica

Relieful incintei propriu-zise este nedezvoltat pe verticala, amplitudinea maxima de variatie a cotelor aparente nefiind mai mare de 4.5 m la o suprafata totala de aproximativ 9000 ha.

Din aceasta cauza , perceptia generala a complexului de pe inaltimile din sud este aceea de plan in care alterneaza oglinzi de apa, zone de vegetatie lacustra deasa, palcuri de salcii, coridoare acvatice marginite de arboret si de siruri de salcii.

Marile unitati vegetale si peisagistice caracteristice compexului sunt:

-zona de grind caracterizata printr-o vegetatie tipica de lunca cu zavoaie de salcie si plop, cu palcuri izolate de salcii, arboret, etc;

-zona de plaur;

-zona de mlastina cu vegetatie palustra cu stuf, papura, rogoz, etc.

In cuprinsul ultimelor doua zone se afla oglinzi de apa avand dimensiuni variabile, garle si japse.

Nu se disting contraste coloristice de scara vizuala sau de ocupare umana. Deasemeni, nu exista discontinuitati de natura geografica si vizuala create de constructii masive.

Pentru zona in cauza trebuie studiata si sensibilitatea

amplasamentului. Criteriile principale de apreciere a sensibilitatii peisagistice

a amplasamentului sunt urmatoarele:

-aptitudinea amplasamentului de a accepta transformarile fara a-si pierde din acessta cauza, identitatea proprie sau calitatile plastice;

-utilizarea sociala si perceptia populatiei locale sau a celei pasagere (turism, agrement, traditii, etc);

-specificitatea zonei locuite in ceea ce priveste cadrul lor de viata, inaccesibilitatea unor zone.

Din cele expuse anterior rezulta ca lucrarile efectuate nu au implicat afectarea sensibilitatii peisagistice a amplasamentului. Cel mult, local, au aparut unele probleme in perioada de executie, legate de prezenta dragii cu greifer.

4 CARACTERISTICI ECONOMICE

4.1 Populatie, asezari umane, cai de comunicatie

Mediul uman

Datele din acest capitol au fost furnizate de ICPDD Tulcea.

Complexul Parches-Somova prezinta o importanta deosebita pentru administrarea ecologica a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii deoarece:

-este inclus in teritoriul administrativ al celor 40 de localitati adiacente RBDD;

-contine terenuri ce reprezinta patrimoniu national, din zona complexului evidentiindu-se terenurile comunelor Somova si Isaccea.

Populatia umana limitrofa complexului, desi este de 4 ori mai numeroasa decat in delta propriu-zisa, nu este decat partial dependenta (53%) de valorificarea resurselor regenerabile din incinta complexului.

Chiar si aceasta categorie dispune de importante resurse agricole (teren arabil, animale, plantatii viticole, etc) care ii da posibilitatea de a-si rezolva necesitatile de ordin socio-economic.

Din analiza ocupatiei locuitorilor, a rezultat ca o mare parte din totalul populatiei active pe ansamblul RBDD, numai 5,8% are ca ocupatie permanenta si legala pescuitul si piscicultura. Comunele limitrofe complexului, respectiv Somova si Isaccea au o pondere mai mica decat media pe RBDD, respectiv 1 -3,0%.

Din anchetele sociologice efectuate, a rezultat ca o mare parte din populatia activa neocupata pescuieste ilegal.

Ponderea populatiei ocupate in agricultura este pe ansamblu RBDD in medie de 46 %, iar in comuna Somova aceasta este de 41%.

Pe ansamblul RBDD populatia neocupata reprezinta 30% din totalul populatiei regiunii.

Populatia activa = 70%, dar din aceasta 17% sunt someri in stadiu de plata, restul de 13% fiind someri iesiti din stagiu si persoane fara ocupatie permanenta.

In comuna Somova 16,7% din populatia activa, reprezinta populatie neocupata, interesata in mod deosebit in valorificarea resurselor regenerabile din complex.

Conditiile de locuit, dotarile edilitare, baza materiala pentru invatamant si cultura sunt asigurate la un nivel mediu. Toate localitatile limitrofe complexului sunt electrificate. Cu exceptia satului Mineri, toate localitatile au asigurata alimentarea cu apa potabila.

In tabelul nr. 11 sunt prezentate principalele date socio-economice privind localitatile limitrofe complexului Somova-Parches.

Cai de comunicatie

In zona sa de sud, complexul este marginit de drumul national DN 22 care uneste orasul Tulcea de Isaccea trecand prin localitatile Mineri si Somova.

O serie de drumuri nemodernizate pornind din DN 22 asigura accesul la comuna Parches, la manastirea Saun de pe malul lacului Saun si de pe latura estica a complexului intre complex si platforma industriala Tulcea.

Digul de contur ce margineste complexul pe latura limitrofa bratului Tulcea este circulabil pe coronament pana la statia de captare a apei potabile pentru orasul Tulcea.

Pe latura nordica, (grindul fluviatil) accesul vehiculelor este partial posibil numai in perioadele de ape mici la Dunare, pe cai neamenajate de pamant deteriorat.

Reteaua electrica exista numai pe latura sudica si estica a complexului.

Reteaua de cale ferata - trenuri accelerate si personale: Bucuresti - Medgidia - Tulcea (5-8 ore) ; trenuri personale: Constanta - Tulcea (4 ore).

Reteaua de drumuri nationale: curse regulate auto - Bucuresti- Galati; Constanta - Tulcea

Naval - curse clasice: Braila - Galati - Tulcea - Sulina Tulcea - Sulina Tulcea - Chilia Veche - Periprava Tulcea - Sf. Gheorghe Crisan - Mila 23

Tabelul nr. 11 Date socio-economice privind complexul Somova-Parches:

Resursele economice ale luncilor sunt caracteristice.

Ele sunt constituite din materi prime vegetale specifice:

-pasuni de lunca;

Pasunile sunt de buna calitate, mentinandu-se verzi si in timpul arsitei de peste vara.

-stuf;

Stufariile au intrebuintari vechi: combustibil, garduri, acoperis pentru case; dar si mai noi: celuloza. O fabrica de celuloza, in Delta Dunarii ar da un important articol de pescuit, ar aduce bani, ne-ar cruta padurile. Totusi o astfel de fabrica nu este cea mai eficienta cale de dezvoltare durabila a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, pentru ca regiunea s-ar dezvolta in acelasi timp cu reducerea resurselor si a potentialului natural, care nu s-ar mai reface la fel de repede. Cea mai apropiata fabrica de celuloza si hartie este cea de la Chiscani, langa Braila, care functioneaza pe baza stufului din Delta Dunarii.

-paduri de lunca (esente moi), cu durata lunga de exploatare in timpul anului.

Padurile, alcatuite din salcii, plopi, anini, sunt cunoscute sub numele de zavoaie. Lemnul acestora se foloseste, fie ca materie prima in industria celulozei, fie ca lemn de foc.

Si mai caracteristica si foarte importanta din punct de vedere economic este fauna piscicola. Alaturi de acestea mentionam interesantele specii de pasari de balta, unele dintre ele importante din punct de vedere stiintific, pentru care fapt au fost declarate monumente ale naturii.

Baltile si lacurile luncii sunt locuri prielnice pentru inmultirea pestelui.

Ele pastreaza legatura cu fluviul prin garle. Prin acestea in timpul revarsarilor, baltile primesc ape proaspete, bogate in substante hranitoare.

Pe terenurile agricole, care sunt deosebit de roditoare, se obtin recolte mari de cereale si plante industriale.

Pentru punerea in valoare a terenurilor din lunca Dunarii (ca si din luncile celorlalte rauri) s-au construit diguri care impiedica revarsarile si canaluri pentru scurgerea apelor.

4.2 Ecosisteme antropice traditionale

Ocupatiile traditionale

Inca din cele mai vechi timpuri, pescuitul a fost principala ocupatie a locuitorilor din Delta Dunarii si de pe malurile Dunarii.

Desi astazi rezerva de peste s-a diminuat si si-a schimbat calitatea, aceasta ocupatie continua sa fie importanta.

Cea de-a doua ocupatie importanta cu larga extindere a fost (si inca este) cresterea oilor si vitelor, care dintr-o conditie temporara (fiind o activitate practicata de pastorii veniti aici cu turmele in perioada de iarna din Carpatii de Est si din Podisul Moldovei), a devenit o ocupatie permanenta in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.

Agricultura traditionala s-a practicat cu succes de catre locuitorii acelor localitati care au rezerve de teren arabil, toate functionand pe solurile aluviale ale digurilor fluviale cu un risc scazut de inundatie.

Dupa 1960, aceste ocupatii traditionale ca pescuitul si agricultura s-au modificat drastic prin extinderea exploatarii stufului (ocupatie abandonata ulterior), a fermelor piscicole, poldere mari agricole si silvice.

4.3 Ecosisteme antropice realizate in perioada moderna

Zonele agricole si artificiale

Polderele agricole

In interiorul acestor poldere (neafectate de inundatii) intinderi mari nu sunt utilizate pentru agricultura, si nici nu sunt rentabile din punct de vedere ecologic. Datorita structurii functionale, manierei de exploatare si intretinere si utilizarii substantelor fertilizatoare si persticide, aceste poldere au fost lasate in afara retelei ecologice a bazinului inferior al Dunarii.

Productivitatea terenului si impactul negativ al prezentei omului sunt doua dintre principalele probleme de interes pentru oamenii de stiinta. Discutiile pe aceasta tema si cercetarile experimentale vor ajuta la deciderea daca modificarile facute de mana omului in zona sunt favorabile pentru dezvoltarea durabila a acestei zone umede imense, sau daca impactul lor ecologic asupra acestor ecosisteme trebuie redus.

Indiguirile care s-au dezvoltat in lunca inundabila a Dunarii si in delta propriu-zisa au avut o contributie importanta in acest proces, marginind zona potentiala de inundatie si avand ca rezultat o intensificare a colmatarii (a sedimentelor aluviunilor) in zona, acesta ramanand la starea actuala.

Grigore Antipa, a fost primul cercetator roman care si-a dedicat o parte din activitate propunerii de amenajare pentru valorificarea resurselor naturale ale zonei inundabile. In lucrarea "Punerea in cultura a regiunii baltoase a Romaniei (1910), autorul ne vorbeste de indiguiri, desecari, irigatii. Tot el a semnalat fertilitatea solurilor aluviale de lunca si productivitatea mare a acestora.

Zona inundabila Tulcea - Isaccea este singura parte a luncii inunabile dunarene care nu a fost amenajata pentru agricultura.

In perioada premergatoare revolutiei au fost elaborate planuri de amenajare agricola a luncii insa in perioada post-decembrista acestea au ramas sub forma de planuri. Dupa cum vom vedea in capitolele ce urmeaza regiunea va fi intens amenajata in scopul unei dezvoltari durabile, nu a utilizarii agricole intense.

Aceste amenajari nu au privit sectorul agricol deoarece in anul 1991, a avut loc constituirea Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii din care regiunea face parte.

Numai apartenenta la aceasta arie protejata a facut ca zona sa nu fie amenajata agricol. Prin traditie, conform potentialului imens zona urma sa fie indiguita si desecata urmand a fi redata agriculturii. Strategia de dezvoltare ar fi fost gresita dupa cum s-a observat in cazul celorlalte portiuni ale luncii dunarene, care sunt in prezent nefolosite.

Utilizarea intensa a solului a dus la saraturarea suprafetelor de lunca carora le trebuie 2-3 ani pentru a se reface, asta in cazul unei stationari a cultivarilor de 100 % (parloaga).

Amenajarile silvice

Spre deosebire de polderele agricole, amenajarile silvice au luat fiinta la inceputul anilor `60.

Procedura uzuala afost indiguirea unei zone umede, desecarea si curatarea locului de flora naturala si apoi plantarea speciilor de salcie si de plop Euro-American (97% din plantatii este acoperita de aceste doua specii, plopul aparand pe 62% din terenurile amenajate silvic).

De vreme ce acaste poldere aveau numai valoare economica, conservarea marii diversitati floristice a fost in intregime neglijata. Absenta unui mediu adecvat a dus la disparitia speciilor de animale specifice zonelor inundabile. Din acest motiv aceste poldere sunt considerate ca fiind daunatoare echilibrului ecologic natural, cauzand diminuarea biodiversitatii.

Plantatiile de plopi de pe grindurile fluviale

Paralel cu bratele principale ale Dunarii au fost construite diguri la distante de 200-300 m de la malul fluviului.

Aceste fasii de teren situate de-a lungul bratelor Dunarii au fost considerate ca fiind adecvate pentru plantarea plopilor.

Principalul rol al acestor paduri artificiale este de a proteja interiorul si de a permite exploatarea lemnului.

Speciile locale de arbori (ca salcia) au fost defrisate in ciuda avantajelor oferite si anume, protejarea mai eficienta a malurilor fluviului (impotriva eroziunii produse de valuri) si ca adapost, hrana, etc. pentru diverse specii ale zonelor umede.

Din nefericire, plantatiile de plopi au numai o utilitate economica, rolul lor in functionarea naturala a retelei ecologice a zonelor umede fiind destul de modest.

Amenajari piscicole

Proiectate si intretinute adecvat, amenajarile piscicole s-ar fi dovedit a fi potrivite pentru utilizarea durabila a resurselor naturale din lunca inundabila a Dunarii. Totusi proiectarea gresita (in special a punctului de localizare), a avut ca rezultate efecte negative severe asupra mediului natural.

Regiunea se remarca prin originalitatea sa peisagistica, morfohidrologica, faunistica, fiind un unicat european sub aspect ecologic si sub aspectul modului de habitat in mediul predeltaic.

Amenajari realizate dupa 1991 (constituirea Rezervatiei)

Descrierea lucrarilor proiectate si modul lor de functionare

Dupa cum s-a mai aratat , complexul constituie ultima lunca

inundabila a Dunarii inaintea intrarii sale in Delta.

Din acest motiv, parametrii functionali ai complexului oscileaza intre perioadele de ape mari in care apele circula dinspre Dunare spre lacuri, inundand complexul, si perioadele de ape mici cand nivelul apei in complex scade odata cu cel al Dunarii pana la intreruperea legaturii de apa cu Dunarea.

La niveluri mai reduse ale apei raman in complex numai cateva lacuri de adancime din ce in ce mai mica, dupa cat se prelungeste perioada de ape mici in Dunare sau perioada de deficit hidric (diferenta dintre evapotranspiratie si precipitatii).

Fenomenul reducerii nivelului apei in complex produce efecte asupra mediului fizic acvatic (efecte primare si secundare) care genereaza in continuare efectele asupra mediului biologic cu repercusiuni asupra mediului uman.

Prima consecinta directa a reducerii drastice a nivelului apei in complex este diminuarea adancimilor lacurilor, in felul acesta intreaga masa de apa fiind supusa actiunii factorilor climatici exteriori.

A doua consecinta directa este reducerea, uneori pana la desfiintare, a adancimilor apei pe japsele si garlele de legatura intre lacuri.

A treia consecinta directa este disparitia oricarui curent de improspatare a apei din complex. Situatia este de multe ori agravata prin obturarea cu plaur a sectiunilor acestora.

Efectele primare aratate mai sus duc la efecte secundare de modificare a calitatii apei, in sensul scaderii capacitatii de dilutie a substantelor poluante provenite din diverse surse exterioare si crearii conditiilor favorabile aparitiei si dezvoltarii fenomenelor de eutrofizare.

Fenomenele sunt deseori accentuate datorita existentei suprafetelor de plaur masiv, plutitor sau semifixat cu chimismul specific al apelor de dedesubt, chimism caracterizat printr-un continut redus sau nul de oxigen si prin prezenta compusilor de descompunere anaeroba (hidrogenul sulfurat).

Efectele cele mai importante ale modificarilor mediului fizic asupra mediului biologic (in special acvatic) sunt:

-pierderi cantitative in habitatele de reproducere;

-pierderi cantitative in habitatele de hrana;

-pierderi cantitative in habitatele de odihna si adapost;

-deteriorarea calitatii apei in habitatele acvatice (scaderea concentratiei oxigenului dizolvat, cresterea concentratiior substantelor chimice poluante, a turbiditatii, etc.).

Consecintele principale asupra biocenozelor din complexul    Somova-Parches sunt:

-scaderea masiva a efectivelor de pesti;

-scaderea ponderii speciilor valoroase din totalul biomasei piscicole.

Diminuarea progresiva a nivelului apei a facut necesara interventia pescarilor ce activeaza in complex in sensul inchiderii garlelor de legatura cu Dunarea astfel incat, in prezent, accesele directe au fost obturate cu prispe de pamant avand coronamentele la cote sensibil apropiate de cele ale grindului fluviatil.

Regiunea a fost pana nu de curand locul de evacuare apelor uzate provenind de la ALUM.S.A.

Prin faptul ca regiunea in studiu este diviziune a Rezervatiei Delta Dunarii, aceasta se supune regulamentelor emise de Administratia Biosferei Delta Dunarii.

Regiunea nu a fost amenajata ca celelalte portiuni de lunca a Dunarii, pentru ca cel putin teoretic este considerata parte din delta si nu din lunca.

Scopul principal al amenajarilor in acest caz nu este sporirea productiei agricole ci mentinerea echilibrului de mediu si a varietatii peisagistice, deci diminuarea efectelor negative in timpul scaderii nivelului apei Dunarii. Cea mai eficienta metoda de pastrare a diversitatii peisagistice a fost desemnata ca fiind cea care duce la mentinerea unui nivel constant al apei.

Avandu-se in vedre cele de mai sus, apare ca necesara adoptarea unor masuri de favorizare a redresarii ecologice.

Scopul urmarit este reglarea regimului de acces si de evacuare apei in / din complex in asa fel incat sa se asigure functionarea corespunzatoare a ecosistemelor prin mentinerea habitatelor, mentinerea proseselor ecologice esentiale si conservarea biodiversitatii.

La inceputul efectuarii lucrarilor au fost preconizate anumite lucrari de restaurare a mediului care inca nu au inceput sa fie efectuate.

Conform studiului de fezabilitate elaborat de ICPDD, masurile preconizate prin proiect urmaresc in principal urmatoarele:

-asigurarea la orice cote scazute ale apelor Dunarii a unui nivel mediu de apa mai ridicat decat cel prezent;

-crearea de zone de refugiu cu ape mai adanci pentru fauna piscicola;

-crearea de capcane de aluviuni pe traseul canalelor ce faceau legatura complexului cu Dunarea;

-crearea posibilitatilor unui aport suplimentar de apa in zona amonte a complexului la niveluri in Dunare situate sub nivelul minim al crestei grindului fluviatil, daca nivelul apei in complex este sub nivelul apei in Dunare;

-crearea posibilitatilor de reducere a evacuarii apei in asa fel incat sa se asigure o scadere minima a nivelului apei in complex.

Amenajarile realizate au constat in urmatoarele tipuri de lucrari:

-lucrari de reprofilare a principalelor canale si garle existente;

-lucrari de inchidere a gurilor de acces.

Lucrari de reprofilare

Lucrarile de reprofilare a canalelor sunt lucrari de terasamente pentru realizarea unei adancimi in canale de 2,0.2,5 m , la nivelul minim al apei in complex de +1,0 m , cota de reprofilare fiind de -1,50 m, talazurile avand panta de 1:1 sau 1:1,50 m iar latimea la fund de 10 m.

In ceea ce priveste tehnologia de executie, lucrarile de reprofilare s-au executat cu greiferul plutitor la toate canalele si garlele prevazute a se reprofila. Accesul si retragerea utilajului in si din complex s-a facut numai prin Garla Noua, cu executarea de batardouri de pamant.

La dimensionarea canalelor si garlelor profilate s-a avut in vedere ca frontul de lucru al utilajului este de minimum 9 m iar executarea taluzelor canalelor, latimea minima a frontului de lucru este de 10 m.

In general s-a evitat taierea salciilor, iar in plantatiile silvice s-a interzis taierea oricarui arbore. In afara plantatiilor si numai daca, din motive strict tehnologice a fost necesar s-au taiat salcii in scaun, respectand conditia ca aceasta actiune sa aiba loc in perioada de repaus vegetativ.

Lucrari de inchidere a gurilor de acces

Inchiderea gurilor de acces reprezinta lucrari de terasament pentru realizarea unor prispe de pamant. Exceptie o face inchiderea de la canalul Ivanova care are acum aspectul unui podet de pamant strabatut de 5 tuburi de beton precomprimat avand diamatrul de 1,0 m, tuburi prevazute cu capace glisante metalice fixate cu rama-colier. Cota de pozare ale acestor conducte este de + 1 m. Pentru protejarea talazului interior al prispei s-a imbracat cu saltele flexibile din placi de beton.

In studiile de fezabilitate elaborate de ICPDD se mentiona : "Sistemele de inchidere, respectiv capacele glisante, vor fi montate si pe cele 7 conducte existente la mila 42".

Inchiderea gurilor de acces ale garlelor Calugaru (Garla Noua), Avram si a canalului Ivanova s-au executat pe amplasamentul actualelor prispe de pamant cu material terasier rezultat din reprofilarea canalului respectiv.

Efectele lucrarilor de amenajare asupra mediului inconjurator

Impactul asupra regimului nivelurilor apei in incinta complexului:

-inainte de amenajare: pornind in complex de la un nivel minim de 1,00 m, dupa inundatia din primavara apele se retrag pana la cota 1,48 m crescand apoi spre sfarsitul anului pana la 1,8 m;

-dupa amenajare: nivelul complexului creste practic continuu pana la valoarea de 2 m.

Concluzia principala este ca amplasarea celor 5 cinci tuburi de la inchiderea lacului Ivanova impreuna cu reamenajarea sistemului de tuburi de la mila 42 in sensul mentinerii a numai 7 din cele 13 tuburi existente, tuburi ce vor fi pozate la cota 1,00 m, toate cu capace glisante, are un efect favorabil asupra nivelurilor in incinta complexului. Astfel, s-au inregistrat cresteri ale nivelurilor minime inregistrate in complex de ordinul a 0 .0,50 m, in functie de regimul hidrologic al Dunarii.

Reprofilarea garlelor si canalelor faciliteaza in mod evident circulatia apei atat in timpul procesului de inundare cat si in timpul retragerii apelor peste grind.

Toate acestea au ca efect o mai mare capacitate de dilutie a poluantilor si mai bune posibilitati de oxigenare a apei. Este diminuata astfel actiunea factorilor favorizanti ai eutrofizarii. Dintre factorii economici ce exercita presiune ecologica asupra complexului se detaseaza ALUM S.A. prin debusarile de ape uzate, depozitele de reziduri, haldele de slam si de deseuri solide. In general aportul de poluanti provine dinspre platforma industriala Tulcea.

Ridicarea medie a nivelurilor apei in complex va duce la cresterea corespunzatoare a nivelurilor apei freatice in zonele limitrofe complexului.

Modificarile morfologice produse de lucrarile de amenajare sunt in cea mai mare parte ascunse sub oglinzile de apa si astfel nu apar modificari asupra peisajelor.

Principalul efect al lucrarilor de amenajare este cel al cresterii habitatelor. Vegetatia aferenta malurilor fostelor garle a fost partial dizlocata insa ponderea biomasei dizlocate este mica. Reconstructia naturala a habitatelor acvatice in noile dimensiuni va dura cel putin cat un ciclu biologic anual.

Nu s-au inregistrat pana in prezent modificari importante ale conditiilor de viata ale faunei. Fauna terestra sufera o pierdere de habitat prin diminuarea in medie a spatiilor uscate din incinta complexului.

Nu s-au inregistrat efecte asupra retelor de comunicatii, de alimentarea cu apa potabila sau cu energie.

Ratiunile care au dus la aceasta alegere a felului de amenajare a complexului au fost:

-costurile cat mai reduse de executie;

-cheltuieli de exploatare minime sau inexistente;

-perturbarea minima a mediului inconjurator, mentinerea functionarii complexului in parametri sai naturali.

Concluzii rezultate in urma realizarilor lucrarilor de amenajare:

Scopul urmarit , de activare a ciculatiei apei in complexul Somova-Parches si de ridicare a nivelurilor minime ale oglinzilor de apa a fost realizat. S-a inregistrat o crestere a nivelurilor minime de aproximativ 0.30 - 0.50 m in functie de regimul hidrologic al Dunarii.

Investitia si-a atins scopul propus si prin faptul ca pentru buna functionare a complexului care apartine de Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, acesta a fost separat de platforma industriala Tulcea, cu principala sa sursa de poluare , intreprinderea ALUM S.A. Tulcea. In acest caz au fost realizate:

-desfiintarea debusarii colectorului pluvial de 2200 mm din incinta complexului si reorientarea sa spre Dunare (bineinteles dupa epurarea la nivelul necesar a apelor uzate);

-izolarea platformelor de haldare din incinta complexului, platforme apartinand intreprinderilor FEROM si ALUM, pana la cote superioare celor maxime de inundare si sistarea lucrarii lor;

-asigurarea etansarii bazinului haldei de slam a intreprinderii ALUM Tulcea si interzicerea oricaror debusari in lacul Casla.

S-au instalat doua mire hidrometrice in interiorul incintei ( la extremitatile estice si vestice), in vederea urmaririi variatiei in timp a nivelurilor apei.

Se urmareste sistematic calitatea apei in puncte acoperind tot arealul complexului (lacurile Somova, Rotundu, Saun, Parches, Ivanova, Babele, Casla).

Deoarece s-a interzis orice fel de amenajare temporara sau permanenta fara avizul Administratiei Biosferei Delta Dunarii (singura in masura sa evalueze si sa decida asupra efectelor oricarei lucrari), la amplasarea complexului turistic a fost necesara aprobarea acesteia.

Buna administrare a complexului care se face simtita in prezent se bazeaza pe o buna cunoastere a caracteristicilor fizico-geografice ale acestuia.