Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


CONTROLUL AJUTORULUI DE STAT

Economie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Diagnosticul rentabilitatii intreprinderii
Sistemul preturilor si tarifelor in Romania
ABORDARI CONCEPTUALE SI METODOLOGICE PRIVIND ANALIZA ECONOMICO -FINANCIARA
Natura si domeniul economiei
Bursa de valori Bucuresti - Aspecte generale privind piata de capital
PROIECT LA ECONOMIE - Cresterea economica si mediul inconjurator
Analiza impactului monetar al investitiei
REMUNERAREA FACTORILOR DE PRODUCTIE
DE CE FUZIUNE? MOTIVATII, AVANTAJE, CARACTERISTICI, TIPURI DE FUZIUNI
INFLATIA IN Romania

CONTROLUL AJUTORULUI DE STAT[1]



Comisia Europeana a identificat, cu regularitate, controlul ajutoarelor de stat drept una dintre zonele cu probleme, care puteau conduce la intarzierea incheierii negocierilor de aderare sau chiar la amanarea datei aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Prin Raportul de monitorizare publicat de Comisia Europeana in luna mai 2006, au fost recunoscute progresele realizate de Romania in aplicarea legislatiei ajutorului de stat si s-a decis declansarea „procedurii ajutoarelor existente”. In evolutia controlului ajutoarelor de stat in Romania pot fi identificate trei perioade distincte. Prima dintre acestea, cuprinsa intre ianuarie 2000 si decembrie 2003, a fost caracterizata prin transpunerea legislatiei secundare comunitare si prin construirea capacitatii administrative a autoritatilor cu atributii in domeniul ajutorului de stat. Perioada 2004 – 2005 este caracterizata de schimbari in compozitia Consiliului, de imbunatatiri organizatorice importante, de  completarea cadrului legislativ, precum si de consolidarea cooperarii cu autoritatile furnizoare de ajutor de stat.

1.Introducere

In Rapoartele privind progresele Romaniei in vederea aderarii, Comisia Europeana a identificat, cu regularitate, controlul ajutoarelor de stat drept una dintre zonele cu probleme, care puteau conduce la o intarziere a incheierii negocierilor si chiar la amanarea datei aderarii, dupa ce negocierile au fost incheiate. In Raportul de monitorizare din 16 mai 2006, Comisia a retinut faptul ca s-au facut progrese in aplicarea legislatiei ajutorului de stat, iar controlul ajutoarelor de stat nu a mai fost mentionat printre “zonele care ridica ingrijorari serioase”, implicand riscul amanarii aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, de la 2007 la 20083. In Comunicarea ce a insotit Raportul, Comisia a recunoscut faptul ca aplicarea legislatiei in materie de ajutor de stat a atins un „nivel satisfacator”, ceea ce a permis Romaniei declansarea „procedurii ajutorului existent” (mecanismul interim) incepand cu luna mai 20064.

Astfel, dupa 6 ani de efort continuu, Romania si-a atins obiectivul principal din acest domeniu. In paralel cu Raportul de Monitorizare, actualizarea tabloului ajutoarelor de stat (Commission's State aid Scoreboard) din primavara anului 2006 furnizeaza cifre interesante privind acordarea de ajutoare de stat in Romania. In acest context si tinand cont de Rapoartele de progrese ale Comisiei, acest articol incearca sa ofere un rezumat al dezvoltarilor si al stadiului actual in domeniul controlului ajutoarelor de stat in Romania intre anul 2000 si primavara anului 20067.

2.  Baza legala a controlului ajutoarelor de stat in Romania

Baza legala pentru instituirea controlului ajutoarelor de stat in Romania a fost si va ramane pana la data aderarii Acordul de Asociere (asa-numitul Acord European), incheiat pe data de 1 Februarie 1993 intre Comunitatea Economica Europeana si statele membre, pe de o parte, si Romania, pe de alta parte. Acest acord, care a intrat in vigoare in februarie 1995, nu continea nicio promisiune oficiala de admitere (ca si acordurile semnate cu Turcia si Grecia), dar stipula, in preambul, ca “obiectivul final al Romaniei este acela de a deveni membra a Comunitatii si ca, in opinia partilor, aceasta asociere va ajuta Romania sa atinga acest obiectiv”. Articolul 64 din Acordul European prevede, in alineatele 1 si 2 (similar cu alte Acorduri incheiate cu tarile central si est-europene, care au devenit state membre la 1 mai 2004) ca Romania ar trebui sa aplice “principiile fundamentale ale legislatiei comunitare in materie de concurenta si ajutor de stat, cuprinse in articolele 85, 86 si 92 (actualmente articolele 81, 82 si 87) din Tratatul CE, in masura in care este vizat comertul dintre Romania si Comunitatea Europeana” . Alineatul 3 al articolului 64 prevede ca reguli pentru implementarea alineatelor 1 si 2 ale acestui articol ar trebui sa fie adoptate de Consiliul de Asociere. Regulile de implementare pentru controlul ajutoarelor de stat au fost adoptate pe 10 aprilie 2001.

Acordul European se refera doar la “principiile fundamentale” ale dreptului comunitar al concurentei. Cu toate acestea, dubiile legate de faptul daca Romania era obligata sau nu sa respecte toata gama de reguli in materie de ajutor de stat au fost risipite de articolul 2 al Regulilor de implementare. Acest articol preciza faptul ca evaluarea compatibilitatii ajutoarelor de stat “va fi facuta pe baza criteriilor care se desprind din aplicarea articolului 87 din Tratatul CE, inclusiv legislatia secundara, prezenta si viitoare, reglementarile cadru, liniile directoare si alte acte administrative relevante in vigoare in Comunitate, jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatior Europene, precum si orice decizie a Consiliului de Asociere…”. Articolul 1 a obligat Romania sa desemneze o autoritate de monitorizare responsabila cu problemele de ajutor de stat, in acest scop fiind desemnate Consiliul Concurentei si Oficiul Concurentei. Articolul 64 alineatul 4, litera a) din Acordul European prevede ca, in primii 5 ani de la intrarea in vigoare a Acordului, Romania va fi considerata o regiune identica cu regiunile din Comunitate descrise in articolul 87 alineatul 3) din Tratatul CE (“regiuni asistate”) si ca aceasta perioada poate fi prelungita de Consiliul de Asociere cu inca cinci ani. In baza acestei prevederi, Consiliul de Asociere a prelungit perioada cu inca cinci ani, pana in anul 2002 si, inca o data, pana in anul 2007, prin Harta ajutorului regional pentru Romania.

Inca din anul 1995, Romania si-a depus candidatura pentru aderarea la Uniunea Europeana, fiind una dintre primele tari foste “socialiste”. Totusi, negocierile de aderarea au inceput de-abia in anul 2000. Pentru a facilita negocierile de aderare si urmarind incheierea negocierilor pentru capitolul 6 – concurenta pana la sfarsitul anului 2002, Romania a confirmat, in documentul de pozitie, angajamentul de a implementa si a aplica pe deplin, inca inainte de data aderarii, acquisul comunitar din domeniul ajutorului de stat asa cum este aplicat in Uniunea Europeana si nu a cerut nicio perioada de tranzitie. Intrucat prevederile Acordului European mai sus mentionate nu aveau efect direct in dreptul national, Romania a trebuit sa adopte masuri legislative pentru implementarea si aplicarea efectiva a acquis-ului comunitar privind controlul ajutoarelor de stat. In acest scop, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea concurentei nr.21/1996, prin care au fost infiintate Consiliul Concurentei si Oficiul Concurentei, insarcinate cu aplicarea legii. Cu toate acestea, Romaniei i-au fost necesari inca patru ani pentru a pune bazele unui control efectiv al ajutoarelor de stat. Acest lucru a fost realizat prin Legea nr.143/1999 privind ajutorul de stat, adoptata pe data de 27 iulie 1999, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2000. Legea confera Consiliului Concurentei sarcina de a autoriza sau interzice ajutoarele de stat in Romania, cuprinde definitia ajutorului de stat si defineste modalitatile de autorizare, acordare, control, inventariere, monitorizare, raportare si recuperare a ajutoarelor de stat. Legea se aplica nu doar “masurilor de sprijin”care afecteaza comertul dintre Romania si statele membre ale Uniunii Europene, ci si oricarei masuri care are efecte asupra “mediului concurential normal” national.

Implementarea controlului ajutoarelor de stat in Romania s-a dezvoltat gradual, in trei etape: In prima etapa, intre ianuarie 2000 si decembrie 2003, autoritatile de concurenta au inceput activitatea in noua arie de competenta. Aceasta perioada a fost caracterizata prin construirea capacitatii administrative necesare si adoptarea legislatiei secundare de baza.

A doua perioada a durat din decembrie 2003 (cand legea concurentei si legea ajutorului de stat au fost amendate) si pana in toamna anului 2005, cand, in Raportul de progrese, Comisia a recunoscut faptul ca nivelul de implementare a ajutorului de stat corespunde, in linii mari, standardelor UE.

A treia perioada a inceput in toamna anului 2005 si a durat pana la data aderarii. Cea mai importanta sarcina din aceasta perioada este pregatirea perioadei post-aderare, atunci cand Comisia va prelua controlul ajutoarelor de stat.

3. Perioada 2000 – 2003

Intrarea in vigoare a legii ajutorului de stat la 1 ianuarie 2000 a marcat un punct de cotitura fundamental in acordarea de ajutoare de stat in Romania, aceasta activitate fiind supusa, din acel moment unor reguli stricte, elaborate dupa modelul celor aplicabile in Comunitatea Europeana. Toate masurile de ajutor de stat care au intrat in vigoare dupa respectiva data au fost considerate ajutoare de stat noi, care, pentru a deveni efective, a trebuit sa fie notificate catre si autorizate de Consiliul Concurentei inainte de acordare. Masurile de ajutor in vigoare la data respectiva au fost considerate ajutoare existente si au ramas in vigoare pana la suspendarea printr-o decizie a Consiliului. Potrivit Legii concurentei, Consiliul Concurentei este “autoritatea administrative autonoma” , avand, in domeniul concurentei si ajutorului de stat, puteri de decizie, de reglementare si de investigare similare cu cele ale Comisiei Europene la nivelul Uniunii Europene. Membrii Consiliului Concurentei sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea Guvernului pentru un termen de 5ani si sunt „independenti in luarea deciziilor.



Oficiul Concurentei facea parte din Ministerul de Finante si era responsabil in principal cu monitorizarea deciziilor Consiliului, cu raportarea si intocmirea inventarului ajutoarelor de stat; de asemenea, Oficiul a avut rolul de a acorda asistenta furnizorilor de ajutor de stat la pregatirea notificarilor.

Prima perioada a fost marcata de caracterul de noutate al controlului ajutoarelor de stat in Romania, o tara aflata inca in proces de transformare dintr-o economie planificata la nivel central intr-o economie de piata.

Constitutia Romaniei declara ca Romania este o „economie de piata”. Cu toate acestea, din cauza dificultatilor economice, a conditiilor sociale si politice din Romania, tara a facut doar progrese reduse in realizarea pe deplin a acestor obiective. Restructurarea industriala si procesul de privatizare erau departe de a fi fost finalizate atunci cand a fost initiat controlul ajutoarelor de stat. In Rapoartele de progrese de pana in anul 2004, Comisia Europeana a considerat ca Romania nu are o economie de piata functionala (in sensul criteriului economic de aderare de la Copenhaga). Gradul de constientizare cu privire la existenta si beneficiile regulilor de concurenta si de ajutor de stat nu era foarte ridicat.

Autoritatile de concurenta, carora le-a fost atribuit controlul ajutoarelor de stat, functionau deja, dar mai trebuia sa isi creeze cadrul juridic si institutional pentru indeplinirea acestor noi  sarcini prin constituirea de noi departamente, cu personal calificat si prin adoptarea legislatiei secundare. Initial, salariile personalului erau extrem de scazute, chiar si comparativ cu cele din alte institutii guvernamentale, fara a mai vorbi despre cele din sectorul privat; rezultatul era un grad ridicat de migrare a angajatilor catre ministere si catre sectorul privat. Prin urmare, consolidarea capacitatii administrative a celor doua institutii reprezenta o preocupare majora pentru Comisia Europeana. Consolidarea administrativa includea un numar mare de sarcini dificile: angajarea si instruirea personalului calificat, imbunatatirea organizarii interne, initierea unei cooperari stranse cu furnizorii de ajutor de stat (in special cu ministerele si cu autoritatea de privatizare), constientizarea tuturor potentialilor furnizori de ajutor de stat cu privire la cerintele de notificare, informarea publicului cu privire la obiectivele politicii ajutorului de stat si elaborarea inventarului ajutorului de stat.

Consiliul a initiat adoptarea cadrului legal necesar prin adoptarea, in anul 2000, a Regulamentului privind forma, continutul si alte detalii ale notificarii unui ajutor de stat si a Regulamentului privind regula de minimis. Cu privire la continuarea armonizarii legislative, s-a decis ca regulamentele in materie de ajutor de stat relevante si actele administrative ale Comisiei Europene trebuie sa fie transpuse in legislatia secundara romaneasca, de catre Consiliul Concurentei, sub forma de regulamente si instructiuni; in special, pentru fiecare act al Comisiei, urma sa fie adoptat un act al Consiliului Concurentei. In urma acestei decizii, un numar considerabil de acte de legislatie secundara au fost adoptate in 2002 si 2003 (spre exemplu, un regulament privind ajutorul regional, un regulament multisectorial, un regulament privind ajutorul de stat pentru protectia mediului, instructiuni privind vanzarea de terenuri si cladiri de catre autoritatile publice).

In Rapoartele de progrese din 2002 si 2003, Comisia a solicitat constat continuarea progreselor, mai ales in ceea ce priveste aplicarea legii si calitatea deciziilor Consiliului. Comisia a recunoscut ca au fost facute progrese in ceea ce priveste transpunerea acquis-ului, dar a concluzionat ca aplicarea legii „trebuie sa fie imbunatatita in continuare” si ca „in privinta ajutorului de stat mecanismele de control sunt inca insuficiente”. Comisia a fost ingrijorata in mod special de valoarea mare a ajutoarelor fiscale acordate de Guvernul Romaniei (exceptari sau amanari la plata sarcinilor fiscale, contributiile la asigurarile sociale) si de lipsa de transparenta cu privire la acestea. De asemenea, Comisia a observat„suprapunerea de competente dintre Consiliul Concurentei si Oficiul Concurentei' si a recomandat reorganizarea autoritatilor romane de concurenta. Eforturile de durata din acest domeniu s-au concretizat in reconfigurarea organizarii institutionale prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.121/2003 din 10 decembrie 2003, care a modificat fundamental Legea concurentei nr.21/199629. Oficiul Concurentei a fost desfiintat, iar atributiile acestuia, impreuna cu o parte din personal, au fost transferate catre Consiliul Concurentei. Astfel, Consiliul a devenit singura autoritate pentru politica ajutorului de stat in Romania, avand competenta nu doar de a autoriza si interzice ajutoarele de stat si de a adopta reguli de aplicare, ci si competente extinse de investigatie si puteri de monitorizare, cu oficii in toate cele 40 de judete si in Bucuresti. Simultan, numarul membrilor Consiliului a fost redus de la 10 la 7 pentru a se eficientiza procesul de luare a deciziilor.

O problema de baza a fost faptul ca versiunea originara a legii ajutorului de stat – in special definitia ajutorului de stat – nu corespundea pe deplin prevederilor din Tratatul CE. De aceea, prima si cea mai importanta sarcina a Consiliului Concurentei a fost aceea de determina legislativul sa amendeze legea care de abia intrase in vigoare la 1 ianuarie 2000. In cele din urma, acest lucru a fost realizat prin Legea nr.603/2003 din 23 decembrie 200330. Chiar si dupa aceste imbunatatiri, incertitudinile legislative au continuat sa existe (cel putin teoretic), din moment ce regulile de ajutor de stat nu aveau (si inca nu au) prevalenta asupra legislatiei in baza careia se acorda ajutor de stat si pot fi oricand modificate sau chiar abrogate de o lege ulterioara. In plus, deciziile Consiliului Concurentei referitoare la compatibilitatea actelor normative cu regulile de ajutor de stat nu au efect obligatoriu, iar ordinele legale de recuperare pot fi emise doar de instante si nu de Consiliul Concurentei

4. Perioada 2004 – 2005

Noul si impresionantul „dinamism” al Consiliului in  domeniul ajutorului de stat a creat bazele pentru finalizarea la timp a negocierilor de aderare, in decembrie 2004, si a indepartat potentialele obstacole din calea aderarii.

a) In urma revizuirii legii concurentei, pe data de 17 februarie 2004 au fost numiti un nou presedinte si sase noi membri ai Consiliului (inclusiv doi fosti membri, ale caror mandate au fost reinnoite). Trei dintre membri au preluat responsabilitati speciale in domeniul ajutorului de stat, iar ceilalti trei in domeniul concurentei. Salariile expertilor au fost marite substantial. Consiliul s-a mutat intr-o locatie mai potrivita, iar organizarea interna a fost 9 modificata .

b) In baza articolului 14, coroborat cu articolul 22 din 10 Legea privind ajutorul de stat , Consiliul Concurentei si-a intensificat eforturile cu privire la armonizarea legislativa, prin adoptarea unui mare numar de regulamente si instructiuni, prin care toate actele relevante ale Comisiei Europene din domeniul ajutorului de stat (regulamente, regulamente-cadru, linii directoare, comunicari), vizand atat aspecte susbtantiale, cat si de procedura, au fost transpuse in legislatia romaneasca (de ex. regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea si restructurarea intreprinderilor in dificultate, un regulament revizuit privind ajutorul de stat regional, regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare-dezvoltare, regulamentul pentru intreprinderile mici si mijlocii etc.). Numai in anul 2004, au fost adoptate 21 regulamente si 3 instructiuni. La finalul acestei perioade, Consiliul Concurentei avea la dispozitie un set complet de reguli precise pentru controlul ajutoarelor de stat in Romania, reguli care corespundeau in totalitate celor aplicabile in 11 Uniunea Europeana .

c) In rapoartele de progrese, Comisia a subliniat, cu regularitate, ca atunci cand se evalueaza progresele Romaniei in vederea aderarii, importante sunt rezultatele aplicarii legii (enforcement record). In Raportul de progrese din 2003, Comisia a observat ca „in ceea ce priveste ajutorul de stat, mecanismele de control sunt inca insuficiente”; in Raportul din 2004, Comisia a concluzionat ca „rezultatele Consiliului Concurentei privind aplicarea legii in domeniul ajutorului de stat trebuie sa fie considerabil imbunatatit in continuare”. Un aspect important al criticilor formulate de Comisie a fost reprezentat de faptul ca, pana in 2004, nu existase nici o decizie „negativa” a Consiliului si aproape nici o investigatie „ex-officio” in domeniul ajutorului de stat. De asemenea, in Romania nu existase nici o procedura de recuperare .

Consiliul Concurentei a raspuns acestor critici prin initierea a numeroase investigatii ex-officio, prin emiterea, pentru prima data, a unei decizii negative si prin declansarea primei proceduri de recuperare.

In total, in anul 2004, Consiliul Concurentei a emis 90 de decizii in domeniul ajutorului de stat (dintre care 19 decizii privind ajutoare regionale, 29 decizii privind ajutoare de restructurare, 2 decizii privind scheme de ajutor pentru IMM-uri, 7 decizii privind sprijinul pentru servicii de interes economic general etc.) .




In plus, un mare numar de masuri de ajutor de stat existente (in special ajutor fiscal) au fost sistematic analizate prin prisma compatibilitatii cu regulile de ajutor de stat; unele dintre aceste masuri au fost abrogate, altele au fost adaptate, in special legea privind zonele libere, ordonanta de urgenta cu privire la zonele defavorizate, precum si ordonanta de urgenta cu privire la parcurile industriale. De asemenea, Consiliul a facut eforturi pentru imbunatatirea calitatii deciziilor. Atunci cand a monitorizat eforturile Romaniei in domeniul ajutorului de stat, in vara anului 2004, Comisia a  constatat ca, in ceea ce priveste aplicarea corespunzatoare a legislatiei in materie de ajutor de stat si imbunatatirea calitatii deciziilor mai erau  necesare progrese . Avand in vedere necesitatea accelerarii progreselor din acest domeniu, Comisia Europeana si Consiliul Concurentei au convenit asupra unei asa-numite “proceduri de preconsultare”, incepand cu 14 septembrie 2004, prin care serviciile Comisiei (DG Concurenta) urmau sa ofere consultanta Consiliului Concurentei cu privire la proiectele de decizii inainte de adoptarea lor finala. In consecinta, toate deciziile cu forta juridica din domeniul ajutorului de stat, emise de Consiliul Concurentei incepand cu 14 septembrie 2004, au fost adoptate doar dupa primirea unei opinii  favorabile din partea DG Concurenta .

Sfaturile expertilor Comisiei s-au dovedit a fi de mare ajutor pentru continuarea progreselor: in urma stransei colaborari informale dintre Consiliu si Comisie in procesul de luare a deciziilor, Comisia a declarat, in Raportul de Monitorizare din 2005, ca “aceasta a condus la o imbunatatire considerabila a calitatii deciziilor”, (desi este necesara continuarea imbunatatirii).

Un aspect politic foarte important ramasese inca [nerezolvat – n.t.], si anume cerinta notificarii exante.

In Raportul din 2004, Comisia ceruse Guvernului Romaniei sa se asigure ca „toate proiectele de ajutor de stat, inclusiv cele din domeniile sensibile, privind privatizarea si marile companii de stat, vor deveni obiect al controlului strict al Consiliului Concurentei cu privire la ajutoarele de stat”, mai ales masurile de ajutor fiscal. Potrivit Comisiei, erau necesare „eforturi majore” pentru a asigura notificarea ex ante a tuturor masurilor noi de ajutor de stat. In ciuda imbunatatirii considerabile a cooperarii dintre furnizorii de ajutor de stat si Consiliul Concurentei (in mare masura datorita Grupului de lucru inter-ministerial pe probleme de ajutor de stat), numarul si calitatea notificarilor de la autoritatile furnizoare pareau a fi principalul punct slab al aplicarii legii. Comisia a insistat in mai multe randuri ca Guvernul Romaniei sa imbunatateasca aceasta situatie. Comisarul Neelie Kroes a avertizat Romania, intr-un discurs rostit la Bucuresti, in mai 2005, ca sunt necesare eforturi pentru a se evita aplicarea „super-clauzei de salvgardare” din Tratatul  de aderare si a cerut Guvernului Romaniei sa rezolve restantele existente privind notificarile.

In urma acestor avertismente, Guvernul Romaniei a instituit un Comitet Interministerial pentru Concurenta, la nivel inalt, pentru a sprijini activitatea Consiliului Concurentei prin garantarea faptului ca, de asemenea, toate proiectele de ajutor de stat ale ministerelor erau notificate si ca schemele existente erau verificate. De asemenea, Guvernul a adoptat o hotarare pentru accelerarea implementarii legislatiei de ajutor de stat, prevazand sanctiuni pentru furnizorii de ajutor de stat care nu respectau obligatia  de notificare . Astfel, au fost luate masuri pentru a se asigura o mai mare respectare a obligatiei de notificare ex-ante.

Guvernul Romaniei a adoptat, de asemenea, dispozitii menite sa faca mai eficienta aplicarea deciziilor Consiliului Concurentei de interzicere sau  de recuperare a ajutoarelor de stat . Cu toate acestea, Comisia a evidentiat cu privire la acest aspect, ca „este nevoie de eforturi continue” si a observat, in Raportul de monitorizare din mai 2006, ca „ajutor de stat in legatura cu cazurile de restructurare, a amanarilor de la plata sau a masurilor legate de privatizare nu sunt inca realizate la standardele cerute”. De aceea, Comisia a concluzionat ca, in aceasta privinta, mai raman multe de facut inainte de data aderarii.

Progresele Romaniei in domeniul controlului ajutoarelor de stat in perioada 1 septembrie 2004 -30 septembrie 2005 au fost evidentiate de catre Raportul de progrese din 2005. In evaluarea detaliata a eforturilor Romaniei din aceasta perioada, Comisia a recunoscut ca Romania a facut progrese considerabile. In special, Comisia a declarat ca alinierea legislatiei este completa, ca legea privind 31 ajutorul de stat a fost din nou amendata si ca „mai multe reguli de implementare au fost adoptate sau amendate”.

In ceea ce priveste situatia aplicarii legislatiei, Comisia a declarat ca instituirea mecanismului de pre-consultare a condus la „o imbunatatire notabila a notificarea ex ante a tuturor masurilor noi de calitatii deciziilor de ajutor de stat; totusi este necesara o continuare a imbunatatirii calitatii evaluarii de catre Consiliul Concurentei a masurilor de ajutor de stat si a analizei acestora”. Mai mult, ar trebui acordata atentie implementarii in practica a deciziilor. Consiliul Concurentei ar trebui sa continue, de asemenea, evaluarea ajutoarelor de stat existente.

Eforturi continue sunt necesare pentru asigurarea notificarii ex ante a tuturor masurilor noi in legatura cu cazurile de restructurare, amanarile la plata si  masurile legate de privatizare. In anexa Raportului , Comisia a reiterat faptul ca situatia aplicarii legii „nu a atins (inca) un nivel suficient de satisfacator pentru aplicarea procedurii interimare prevazuta de Tratatul de aderare”. De aceea, Comisia a cerut Romaniei sa continue „eforturile pline de succes” si a concluzionat ca, daca Romania va continua pe calea inceputa in 2004, „un nivel satisfacator al aplicarii legii” ar putea fi atins in anul 2006 si ca indeplinirea obligatiilor din Tratatul de aderare cu privire la instituirea unui control efectiv al ajutoarelor de stat este “posibila”.

O privire asupra valorii ajutoarelor de stat acordate in  Romania poate prezenta interes. In primavara anului 2006, Comisia a publicat, cu ocazia actualizarii valorilor din Tabloul ajutoarelor de stat (State aid Scoreboard) pentru perioada 2002 – 2004, cateva valori, pe baza datelor transmise de autoritatile  romane .

a) Volumul total al ajutoarelor de stat acordate in Romania in ultimele decenii este considerat a fi destul de ridicat. In perioada 2002 – 2004, valoarea ajutoarelor de stat acordate anual in Romania a fost estimata la 981 milioane EUR (exclusiv ajutoarele pentru agricultura, pescuit si transport). Aceasta suma reprezinta 1,86% din PIB-ul Romaniei (comparative cu 0,40%, media UE-25, si 1,35%, media celor zece noi state membre).

b) Distributia ajutoarelor de stat intre obiective orizontale si anumite sectoare din Romania prezinta un interes deosebit. Potrivit Tabloului din primavara anului 2006, 851 milioane EUR (=87% din totalul ajutoarelor de stat) au fost acordate, in medie, in fiecare an, pentru obiective sectoriale (UE-25: 32%, noile state membre: 77%). Pentru obiective regionale, au fost utilizate 130,3 milioane EUR (=13%, comparativ cu 68%, in UE–25, si 23%, in noile state membre).

c) Ponderea diferitelor instrumente in totalul ajutoarelor de stat este, de asemenea, interesanta. In Romania, instrumentul de ajutor de stat cel mai utilizat in perioada 2002 – 2004 a fost amanarea la plata impozitelor (45,4%), urmat de scutirile de taxe (29,4%) si granturi (23,7%). In Rapoartele de progrese, Comisia a criticat, in mod repetat, faptul ca, in Romania, masurile fiscale au fost utilizate drept o forma frecventa de ajutor de stat si a recomandat Romaniei sa se orienteze catre alte instrumente, mai transparente.

      5. Finalizarea negocierilor de aderare si Tratatul de aderare

Pe 8 decembrie 2004, negocierile tehnice pentru Capitolul 6 privind concurenta, precum si pentru celelalte doua capitole care erau inca deschise (Justitie si Afaceri Interne si Mediu) au fost finalizate. Aceasta a pregatit terenul pentru finalizarea negocierilor de aderare cu Romania pe 14 decembrie 2004. In urma acestui important eveniment, Consiliul European a considerat, in Concluziile intalnirii din 16-17 decembrie 2004 ca Romania este capabila ca, la data estimata a aderarii sale (2007), sa-si asume toate obligatiile de membru, „cu conditia continuarii eforturilor in acest sens si a realizarii tuturor reformelor si angajamentelor in special a celor vizand Concurenta (pe langa Justitie si Afaceri interne si Mediu).

La incheierea negocierilor, Romania s-a angajat la urmatoarele: „sa asigure un control efectiv, prin intermediul Consiliului Concurentei, al oricarui ajutor de stat potential, inclusiv in ceea ce priveste ajutorul de stat sub forma reesalonarii platilor obligatiilor din domeniul fiscal sau social catre bugetul de stat ori a reesalonarii platilor privind furnizarea de energie”; „sa consolideze, fara intarziere, mecanismele de monitorizare a ajutorului de stat si sa asigure un nivel satisfacator al monitorizarii atat in domeniul politicii antitrust, cat si in domeniul ajutorului de stat”; „sa continue sa aloce Consiliului Concurentei mijloacele financiare adecvate, precum si resursele umane suficiente si pregatite corespunzator”; „sa prezinte Comisiei, pana la mijlocul lunii decembrie 2004, un plan revizuit de restructurare a industriei siderurgice … in conformitate cu cerintele stabilite in Protocolul 2, privind produsele CECO, din  Acordul European …” .

Intrucat Comisia si unele state membre continuau sa fie ingrijorate in legatura cu caracterul eficienta controlului ajutoarelor de stat in Romania, s-a decis ca aceste angajamente sa fie integrate in Tratatul de aderare, semnat pe 25 aprilie 2005, iar indeplinirea acestora sa fie o conditie pentru evitarea aplicarii asa numitei „super clauze de salvgardare” continuta in art. 39 alin. (3) din tratat. Aceasta clauza permite amanarea cu un an, pana in ianuarie 2008, a datei aderarii, prevazuta pentru ianuarie 2007. In cazul Romaniei, super clauza de salvgardare putea fi activata „daca erau observate serioase deficiente in indeplinirea de catre Romania a obligatiilor din Acordul european sau a uneia sau mai multor angajamente si cerinte asumate de Romania la finalizarea negocierilor de aderare”.



Activarea super clauzei de salvgardare in cazul Romaniei necesita, din punct de vedere procedural, o decizie a Consiliului [Uniunii Europene – n.t.], actionand cu majoritate calificata, pe baza unei recomandari a Comisiei, decizie care putea fi adoptata in orice moment inainte de sfarsitul anului 2006 .

Anexa V, sectiunea 2, paragraful 1 din Actul de aderare prevede o „procedura a ajutorului existent” (denumit, de asemenea, „mecanismul interimar”) in conformitate cu care „urmatoarele scheme de ajutor si ajutoare individuale aplicate inainte de data aderarii si care sunt aplicabile si dupa aceasta data vor fi considerate la data aderarii drept ajutor existent in sensul art. 88 (1) din Tratatul CE:

In consecinta, masurile de ajutor de stat care nu indeplinesc aceste conditii si care sunt aplicabile dupa data aderarii, vor fi considerate drept ajutor nou la  momentul aderarii . Totusi, cu privire la Romania, paragraful 5 din sectiunea 2 a anexei 2 prevede faptul ca paragraful 1(c) se va aplica doar masurilor evaluate de catre Consiliul Concurentei dupa ce Comisia, in baza monitorizarii continue, va emite o decizie prin care declara ca „Aplicarea regulilor de ajutor de stat in Romania in perioada de preaderare a atins un nivel satisfacator”. In acest scop, Romania trebuie sa demonstreze „exercitarea consecventa”, de catre Consiliul Concurentei, „a unui control deplin si corespunzator al ajutoarelor de stat, in legatura cu toate masurile de ajutor acordate in Romania, inclusiv adoptarea si implementarea”, de catre Consiliul Concurentei, a unor decizii deplin si corect motivate, continand o evaluare corecta a naturii de ajutor de stat a fiecarei masuri, precum si aplicarea corecta a criteriilor de compatibilitate”.

Comisia poate, de aceea, sa ridice obiectii, pe motive serioase, cu privire la compatibilitatea cu piata comuna, „fata de orice masura de ajutor de stat acordata in perioada de pre-aderare, intre septembrie 2004 si data fixata in decizia de mai sus a Comisiei prin care se constata ca aplicarea legislatiei a atins un nivel satisfacator” .

O lista de ajutoare in sensul paragrafului 2 din sectiunea 1(b) nu a fost atasata Tratatului, insa anexa VII, paragraful 4 din Actul de aderare contine doua aranjamente tranzitorii speciale privind masuri de ajutor fiscal: prevederi speciale privind reducerea treptata a ajutoarelor fiscale incompatibile acordate in baza legii privind zonele libere (pana la 31 decembrie 2011), pentru intreprinderile care au avut contracte comerciale semnate inainte de 1 iulie 2002, si in baza Ordonantei de Urgenta a Guvernului privind zonele defavorizate(pana la 31 decembrie 2010), pentru intreprinderile carora le-a fost acordat un certificat permanent de  investitor inainte de data 1 iulie 2003 .

6. Perioada 2005 - 2007

Aceasta faza a inceput in toamna anului 2005 cu evaluarea in general pozitiva a rezultatelor Consiliului Concurentei in activitatea de aplicare a legii, evaluare facuta de Comisie in Raportul de monitorizare din 2005 (in ciuda existentei inca a unor deficiente). In cel mai recent Raport de monitorizare, din 16 mai 2006, Comisia a concluzionat ca eforturile intreprinse de autoritatile romane incepand cu toamna 2005 a aratat faptul ca s-a imbunatatit considerabil calitatea evaluarii si analizei masurilor de ajutor si ca s-a atins un nivel satisfacator in activitatea de aplicare a legislatiei din domeniul ajutorului de stat.

a) In consecinta, Comisia a decis declansarea „mecanismului interim” (paragraful 1 (c) din Anexa V din Actul de aderare) incepand cu luna mai 2006.

Aceasta inseamna ca masurile de ajutor de stat autorizate de catre Consiliu dupa aceasta data si aplicabile dupa data aderarii „cu privire la care Comisia nu a ridicat nici o obiectie ” vor fi considerate drept „ajutor existent”. In aceste conditii, este exclusa orice evaluare retroactiva a acestor masuri de ajutor de stat sau emiterea de catre Comisie a unor ordine de recuperare. De aceea, pentru a se situa „in zona sigura”, Romania va trebui sa continue sa transmita Comisiei proiectele deciziilor de ajutor de stat. Pe de alta parte, masurile de ajutor autorizate intre 1 septembrie 2004 si 30 aprilie 2006 si aplicabile dupa aderare nu sunt cuprinse in „mecanismul interimar” si, de aceea, nu sunt „sigure”: acestea ar putea (cel putin teoretic) sa fie puse in discutie de Comisie dupa aderare si sa devina obiectul unui ordin de recuperare.

b) Aprecierea Comisiei, din raportul sau din 16 mai 2006, ca, in Romania, controlul ajutoarelor de stat a atins un „nivel satisfacator” si ca nu mai reprezinta o „zona care ridica ingrijorari serioase” a insemnat ca nu exista un pericol real de activare a „super clauzei de salvgardare”. Doar in cazul unor evenimente noi si extraordinare ar putea Comisia sa isi revizuiasca evaluarea si sa reconsidere aplicarea acestei clauze. Faptul ca Romania a atins in prezent acest stadiu merita un respect deosebit, avand in vedere „preistoria” si „mediul” – procesul lent de transformare si conditiile politice, economice si sociale extrem de dificile din Romania de dupa 1990. Acest succes s-a datorat in primul rand eforturilor imense facute de Consiliul Concurentei in ultimii ani si a muncii sustinute a  personalului, foarte dedicat al acestuia, precum si Comisiei Europene, ai carei experti au fost devotati aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cu conditia unei functionari adecvate a controlului ajutoarelor de stat.

Chiar daca situatia nu mai era „grava”, Romania a trebuit in continuare sa depaseasca un numar de deficiente cu privire la aplicarea regulilor de ajutor de stat, in conformitate cu observatiile formulate de  Comisie in Raportul sau de monitorizare din mai 2006 .

In special, Raportul a observat ca „notificarea ex-ante a tuturor masurilor noi de ajutor in legatura cu cazurile de restructurare, a amanarilor de plati sau a masurilor in contextul privatizarii nu era realizata inca la standardele cerute”. Deoarece aceste masuri reprezinta o responsabilitate speciala a marilor furnizori de ajutor de stat, cum sunt Ministerul Finantelor Publice si autoritatea de privatizare AVAS, in raport, Comisia indeamna furnizorii de ajutor de stat sa isi imbunatateasca cooperarea cu Consiliul Concurentei si sa asigure exercitarea de catre acesta a controlului strict, ex ante, al masurilor de ajutor de stat. De aceea, Comisia a concluzionat ca: „acum, sunt necesare eforturi sporite si actiune prompta in acest domeniu pentru rezolvarea deficientelor la timp, inainte de aderare.”. Ingrijorare speciala genereaza proportia foarte mare a ajutorului fiscal, vizibila in mod clar in actualizarea din primavara anului 2006 a Tabloului ajutoarelor de stat (State aid Scoreboard). Romania mai are mult de parcurs pana la redirectionarea ajutoarelor catre obiective orizontale. Vor trebui sa fie dezvoltate de catre Guvern scheme de ajutor de stat cu perspectiva pe termen lung, in special privind ajutorul regional pentru co-finantarea proiectelor din fondurile structurale. Evaluarea masurilor de ajutor de stat importante va trebui sa fie finalizata.



[1] Consiliul Concurentei, Revista Profil: Concurenta








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 619
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site