Evolutia exploatatiilor agricole în românia

EVOLUTIA EXPLOATATIILOR AGRICOLE ÎN ROMÂNIA

Dezvoltarea zonelor rurale din Romania este considerata o necesitate in conditiile in care multe dintre acestea au probleme cauzate de schimbarile structurale cum ar fi reducerea fortei de munca in sectorul agricol . Rolul multifunctional al agriculturii este din ce in ce mai recunoscut, motiv pentru care o cunoastere de ansamblu permanent sa vizeze expolatatia agricola.

1- ETAPE ÎN EVOLUTIA DEZVOLTARII COMPLEXE A UNITATILOR AGRICOLE DIN ROMÂNIA

Agricultura detine un rol important in structura economiei nationale atat prin participarea la formarea produsului intern brut, precum si ca sursa directa de locuri de munca. Analizand evolutia agriculturii romanesti in perioada dupa revolutie reiese o mare variabilitate a formelor de interventie a statului, astfel ca in present este inca considerata o ramura economica nestructurata pe principiile pietei libere.

Astfel, activitatile rurale din Romania conform etapelor de dezvoltare postrevolutionare, s-au desfasurat printr-o evolutie corelata si paralela cu cele de la nivel national, dar diferentiate prin specificul acestor activitati. Orientarile si prioritatile de dezvoltare a activitatilor alternative dupa anul 1989 au reprezentat o perioada de constientizare a importantei promovarii unei politici si strategii de implementare a acestor activitati, motiv pentru se poate structura o diferentiere conform unor etape specifice. Marimea si intensitatea acestor interventii a fost diferita pe etape si pe componente ale filierelor produselor agroalimentare[1].

1.- Prima etapa este considerata de orientare si identificare a activitatilor din spatiul rural romanesc, ce s-a caracterizat prin faptul ca la populatia rurala a inceput sa se manifeste tendinta de a-si ridica nivelul de trai. Ca urmare a reconstituirii fostelor proprietati agricole nivelul de trai al locuitorilor devine dependent de volumul si calitatea produselor vandute, dar care nu a echivalat cu un nivel al veniturilor care sa poata permite locuiorilor comunitatilor rurale si o crestere efectiva a acestui nivel de trai. Existenta unor suprafete reduse de teren pentru exploatatii si imposibilitatea de a intreprinde alte activitati, nu a fost sustinuta printr-un cadru juridic adecvat, ceea ce a generat un dezechilibru in spatiul rural al functionalitatilor relatiilor dintre economic-social-politic, pentru nivelul national, dar si diferentiat pr regiuni. Aceasta etapa coincide cu aplicarea prevederilor Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat sub forma regiilor autonome si a societatilor comerciale. Fostele IAS-uri au fost transformate in societati pe actiuni, activele devenind proprietatea acestora. În aceste conditii statul, initial actionar unic, a devenit proprietar de actiuni. Tot in aceasta etapa a fost creat primul cadru juridic privind asocierea in agricultura, printre care se poate mentiona Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, completata de prevederile art. 3 din Legea nr.36/1991 privind asociatiile agricole si alte forme de asociere in agricultura. Pe baza legilor mentionate, se puteau constitui societati comerciale agricole cu capital privat atunci cand terenul agricol in proprietate privata era pus la dispozitia acestor societati.

2.- În a doua etapa se pune problema conturarii dimensionale si stabilirii celor mai adecvate forme de organizare in diversificare prin activitatilor agricole si a celor alternative. În aceasta etapa a fost creat cadrul legal in care un proprietar care doreste sa-si desfasoare activitatea in agricultura poate opta pentru urmatoarele forme de exploatare a terenurilor:

- exploatare terenurilor pe care le detine in proprietate in cadrul gospodariei;

- exploatarea terenurilor in proprietate si, eventual, sporirea dimensiunii exploatatiei prin cumparare, arendare sau concesionare a terenurilor;

- asocierea cu alti proprietarri de terenuri[2];

- infiintarea unei societati comerciale[3].

S-a urmarit astfel trecerea in proprietate privata a activelor productive din agricultura. În acest fel sectorul privat si-a sporit ponderea in productia agricola la peste 93%. Prin ponderea ridicata a sectorului privat inca din primii ani dupa revolutie, productia agricola a inregistrat o cadere inferioara celei din industrie si, in ultimii ani s-a apropiat de nivelul realizat in 1989.

La nivel national se incearca conturarea empirica a unor activitati alternative dar in anumite limite teritoriale. Se pot face referiri la activitatile pur agricole, dar si la serviciile agroturistice, activitatile mestesugaresti, de artizanat etc., identificate mai ales in zonele cu vocatie. Încercarile de desasurare a unor asemenea activitati sunt inca timide, in mod empiric, limitate teritorial si fara sa fie corelate cu valorificarea resurselor din spatiul rural. Tot in aceasta etapa a fost marcata de transferul actiunilor societatilor comerciale controlate de stat in doua tipuri de societati de portofoliu (Legea nr. 58/1991 privind privatizarea societatilor comerciale): Fondul Proprietatii de Stat (FPS) cu 70% din actiuni si care avea obligatia de a vinde anual aproximativ 10% din portofoliul sau de actiuni si Fondul Proprietatii Private (FPP) care a emis certificate de proprietate pentru actiunile din portofoliul sau si le-a distribuit cu titlu gratuit tuturor cetatenilor romani, ca parte a unui program de privatizare in masa. Administrarea efectiva a fostelor IAS-uri a ramas sa fie efectuata de catre aceste societati de portofoliu controlate de stat (FPS si FPP), iar schimbarile, desi necesare, nu au transformat fostele IAS-uri in unitati private, orientate spre profit.

3.- Etapa de dezvoltare rurala prin diversificarea activitatilor din spatiul rural, este considerata etapa a treia, care se evidentiaza printr-o crestere economica si perfectionare a structurilor acestor activitati. Sunt avute in vedre valorificari a diferitelor forme de resurse, actiune care au inceput in anul 1999, prin aplicarea prevederilor OUG nr.198/1999 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, cand guvernul de la acea data a hotarat infiintarea Agentiei Domeniilor Statului. Începand cu anul 2001, elementul important al noii politici de privatizare a fost marcat de transferul de responsabilitate pentru privatizarea fostelor societati agricole de stat, de la Fondul Proprietatii de Stat la Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr.268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale care detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola. Rezultate semnificative obtinute si modalitatile de aplicare se manifesta la un nivel zonal limitat si sub influenta directa a vocatiilor teritoriale; dar necorelate cu potentialitatile resuselor materiale si umane. În acesta etapa apar necesitati care se pun in fata locuitorului din mediul rural, cu referire la cunoasterea pietei produselor/serviciilor din spatiul rural, (produse nepoluate, produse mestesugaresti, obiecte de artizanat, adoptarea celor mai adecvate activitati agroturistice etc), a formelor de cooperare si integrare pe activitati, sistemele de obtinere a creditelor (cu referire la formele de cofinantare SAPARD ) etc.

Pentru Romania etapele de prioritati si orientari mentionate anterior nu sunt separate mecanic in timp, la care se alatura si faptul ca in strategiile regionale nu exista modalitati efective de aplicare locala si mai ales rezultate semnificative. Se pune astfel problema existentei unui management de performanta al acestor activitati alternative care printr-o folosire eficienta a resurselor, sa reprezinte un efect multiplicator al dezvoltarii spatiului rural.

2.- PRODUSUL INTERN BRUT SI FORMELE DE SPRIJINIREA AGRICULTURII DIN ROMÂNIA

În procesul de tranzitie de la economia centralizata la economia de piata, agricultura din Romania continua sa fie o ramura de baza a economiei nationale, dar cu performante si competitivitati scazute. În evolutia acesteia au existat politici si reforme ce au avut influente directe asupra exploatatiilor agricole. Instrumentele si mecanismele economico-financiare necesare in efecturea reformei structurale din agricultura s-au soldat printr-o evolutie care se reflecta la nivel macroteritorial prin nivelurile PIB, iar la nivel microteritorial prin ansamblul indicatorilor tehnico-economici realizati de exploatatiile agricole.

La nivel national, in tabelul 1.17, este redat nivelul PIB pe total dar si pentru laturile specifice agriculturii. În dinamica perioadei 1991-2006 se pot constata urmatoarele :

Tabelul 1.17 PIB si cheltuielile pentru sprijinirea agriculturii din Romania.

Indicatori	1991	1995	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006
PIB total (miliarde ROL)	2203,9	71.135,50	803.773,10	1.167.687,00	1.514.750.9	1.975.648
PIB agricol (valoarea adaugata bruta din agricultura si silvicultura (miliarde ROL)	416,3	14.266,90	88.984,30	156.128,60	173.012,20	228.352,50	314.563,30	25.664,90	26.640,20
PIB agricol (milioane ECU/Euro)	4738,6	5425,7	4459,11	5998,7	5535,5	6080,3	7760,3	7083,1	7631,7
Contributia agriculturii la PIB (%)	18,9	19,8	11,1	13,4	11,4	11,6	12,8	8,9	8,1
PIB agricol la un ha teren cultivat (ecu./Euro)	575,22	588,18	524,61	673,64	673,94	688,55	910,06	833,53	989,01
PIB agricol pe o persoana ocupata (ecu/euro)			778,88	1056,49	1196,34	1333,12	1825,22	24.174,40	2687,2

Sursa: calculatii conform datelor din Anuarul Statistic al Romaniei, INS, 1995-2007

- la nivel national, cat si pentru agricultura cuantumul acestui indicator este intr-o crestere, pentru care ritmul in lei este mai mare decat ritmul de crestere in euro ( PIB-ul din agricultura inregistreaza in anul 2006 un ritm de crestere in lei fata de anul 1991, ceea ce reprezinta o crestere de 63,99 ori, care fata de ritmul cresterii la nivel national pentru aceiasi ani de comparatie este de 149,87 ori );

- ponderea PIB agricol in PIB total a scazut de la 18,9 % in anul 1991, la 8,1 % in anul 2006. Aceasta mai ales dupa anul 1997 ( cu referire la perioada anilor 2002 si 2003 ) cand agricultura s-a confruntat cu conditii meteorologice deosebit de nefavorabile (seceta excesiva, inghet). Tendinta de reducere a ponderii agriculturii in PIB total trebuie insa corelata cu procesul pozitiv de crestere de ansamblu a economiei, reflectata de dinamica mai accentuata a PIB total fata de cel agricol;

- nivelul PIB agricol la hectar teren cultivat a fost de 515,22 euro in 1991 si de 989,01 euro in 2006. În perioada 1997 - 2000, PIB agricol la hectar a stagnat, iar in anii urmatori cresterea a fost foarte lenta (688,55 euro/ha in 2003, fata de 524,61 euro/ha in 2000). În perioada 1991 - 2006, PIB agricol la un ha teren cultivat a inregistrat cresteri semnificative ajungand de la 515,22 la 989,01 euro/ha;

- evolutiile PIB raportat pe o persoana ocupata in agricultura au fost similare cu PIB agricol la un ha teren cultivat. Nivelul cel mai ridicat al productivitatii muncii s-a realizat in ultimii ani unde acest nivel ajunge la 2687,2 euro/persoana ocutata. Nivelul acestui indicator se situeaza intr-o situatie de stagnare relativa in perioada 2001-2003 si datorita evolutiei populatiei ocupate in agricultura, ceea ce creeaza decalaje fata de UE.

Deprecierea bazei tehnice, adancirea caracterului de subzistenta, stagnarea investitiilor, distrugerile de active (sisteme de irigatii, plantatii, utilaje, complexe zootehnice), cat si greselile existente in gestionarea bunurilor aflate in proprietatea statului si in sprijinirea procesului de formare a agriculturii private comerciale, constituie principalele cauze care au condus la reducerea contributiei agriculturii la formarea PIB- lui, nivelului scazut al productivitatii muncii in agricultura, precum si la un sold negativ al balantei comerciale agricole.

Privind subventionarea agriculturii in perioada de tranzitie la economia de piata, se poate spune ca aceasta a fost puternic influentata de politicile agricole ale guvernelor care s-au situat adesea pe pozitii diferite fata de necesitatea efectuarii reformei structurale in agricultura, care a fost amanata mereu, fiecare guvern folosind o diversitate de instrumente si mecanisme economico-financiare in acest scop. În tabelul 1.18 este redat acest sprijin ce a revenit agriculturii romanesti redate prin:

- sprijinul bugetar acordat agriculturii, estimat la hectarul cultivat, a crescut de la 20,43 euro, in 1991, la 64,56 Euro, in 2005. Calculat la circa 9 milioane hectare, suprafata estimata de catre Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura ca fiind eligibila pentru sprijin comunitar incepand din anul 2007, sprijinul bugetar la un hectar teren cultivat revine la 20,85 euro/ha si, respectiv 60,87 euro/ha. Începand cu anul 1997 sprijinul bugetar la hectar a scazut, aceasta accentuandu-se in anul 1999 ajungand la 26,75 (ecu/euro), cand ajutorul bugetar s-a redus drastic, iar cursul de schimb euro/leu a crescut cu 163,12% fata de 1998;

Tabelul 1.18 Sprijin bugetar ce a revenit agriculturii (pe hectar de teren cultivat) in Romania

Indicatori	1991	1995	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006
Sprijin bugetar la un hectar cultivat (Ecu?Euro)	20,43	55,43	43,10	41,15	33,77	39,41	62,59	64,56
Sprijin bugetar ce revin exploatatiilor agricole ce utilizeaza peste 1 ha teren arabil (Ecu?euro)	20,85	56,74	40,65	40,66	33,73	38,62	59,23	60,87
Ponderea cheltuielilor bugetare pentru sprijinirea agriculturii in PIB total (%)	0,7	1,9	0,9	0,8	0,6	0,7	0,9	0,7	0,6
Ponderea cheltuielilor bugetare pentru sprijinirea agriculturii in PIB agricol (%)	4	9,4	9,2	6,1	5,5	5,7	6,9	7,7	7,1

Sursa: calculatii conform datelor din Anuarul Statistic al Romaniei, INS, 1995-2006; Date din cadrul MAPDR

- sprijinul bugetar acordat exploatatiilor agricole pentru terenul arabil are de asemenea oscilatii. Astfel, daca in anul 1991 nivelul acestui sprijin este de 20,83 euro/ha, se inregistreaza o creste in perioada anilor 1995-2001, o scadere in anul 2002 la 33,73 euro/ha, dupa care urmeaza o crestere ajungand la un nivel de 60,87 euro/ha in anul 2005;

- ponderea formelor pentru sprijinirea agriculturii sunt reflectate in BIB la nivelul national ( unde in perioada mentionata este intre 0,7 % in anul 1991, dupa care urmeaza o crestere la 1,9 %, continuata de o diminuare in succesivitatea anilor pana in 2006, cand se ajunge la pondere de 0,6 %). Privind nivelul cheltuielilor acordate agriculturii din PIG agricol, se constata o crestere de la 4,0 % in anul 1991, la 7,1 % in anul 2006.

Din toate aceste acordari de sprijin a reiesit ca subventionarea micilor proprietari cu suprafete sub 5 ha, a determinat ca unii dintre acestia sa iasa din asociatiile familiare sau societatile agricole si a mentinut starea de subzistenta, intarziind foarte mult formarea de ferme mijlocii care sa produca pentru piata.

Efectele finantarii bugetare a agriculturii asupra Valorii Adaugate Brute si dinamica PIB din agricultura a ramas treptat in urma PIB total, cu toate ca a crescut atat numarul producatorilor agricol, cat si alocarile de la bugetul de stat pentru sustinerea agriculturii.

3.- POPULATIA RURALA FACTOR DETERMINANT ÎN DEZVOLTAREA ACTIVITATILOR AGRICOLE

Resursele umane, cu referire la existenta in spatiul rual al Romaniei a cca 44,8 % din populatia tarii, dar ca fenomen calitativ demografic prin existenta unui accentuat fenomen implementare a activitatilor economice alternative, urmareste in mod permanent implicatiile acestor activitati in dezvoltarea spatiului rural al Romaniei, pe baza sistemelor economiei de piata zonal-rurale de campie, deal si munte. În acest fel orientarile din literatura de specialitate contureaza raspunsuri privind posibilitatile de amplasare a unor activitati alternative cu specific zonal si acceptat prin sansele implementarii unor afaceri rentabile in anumite zone. În aceasta optica populatia rurala poate fi analizata in structura teritoriala si ocupationala, care creaza fluxuri migratorii si dependente de utilizare in exploatatiile agricole.

1.- Ponderea populatiei rurale in structura teritoriala si ocupationala. De precizat faptul ca in cadrul regiunilor de dezvoltare a existat si persista o diferentiere a nivelului populatiei rurale. Redata in tabelul 1.19, se poate constata ca ponderea populatiei rurale a fost diferita in dinamica perioadei 1912-2006, fiind relevante urmatoarele:

Tabelul 1.19 Ponderea populatiei rurale in Romania (% fata de total populatie )

Indicatori	1912	1992	2002	2003	2004	2005	2006
Nord-Est	83,7	55,90	59,42	59,22	56,40	56,60	56,30
Sud-Est	77,1	43	45,3	44,8	44,4	44,5	44,5
Sud	74	59	60,34	59,3	58,5	58,2	58,3
Sud-Vest	90,8	56,1	56,21	54,6	52,7	52,4	52,3
Vest	89,1	38,3	39,06	38,3	36,3	36,4	36,5
Nord-Vest	84,3	47,9	48,88	48,8	47,2	46,8	46,9
Centru	86,6	40	41,66	40,7	39,9	40,1	40,1
Bucuresti-Ilfov	29	11,3	12,13	11,1	9,3	9,4	7,5
TOTAL TARA		45,7	47,2	46,6	45,1	45	44,8

Prelucrat dupa: Militaru A., lucrarea Vulnerabilitatea demografica in profil teritorial, IEA, INCE, 2004, Anarul Statistic al Romaniei, INS, 2007

- in perioada antebelica populatia rurala era preponderenta in toate regiunile tarii (cu referire speciala regiunile din vestul si centrul tarii ponderea depasea 84,3 % ). Dupa revolutie ponderea populatiei rurale este de cca ½ fata de total, iar regiunile cu cel mai ridicat nivel sunt Nord-Est, Sud si Sud-Vest ;

- in dinamica perioadei 1992-2006, la nivel national se constata o usoara descrestere, de la 45,7 % in anul 1992 la 44,8 % in anul 2006. În structura regionala numai la regiunea Sud-Est se inregistreaza un trend in crestere, iar la celelalte regiuni populatia este in descrestere.

Aceasta vulnerabilitate demografica a populatiei rurale in profil teritorial impune cunoasterea populatiei ocupate si active din spatiul rural. În tabelul 1.20 in dinamica anuala 1997-2006 atat in cifre absolute si relative este redata populatia ocupata si activa din mediul rural romanesc, semnificatiile fiind urmatoarele:

Tabelul 1.20 Populatia ocupata si activa din Romania.

Anii	Populatia ocupata				Populatie activa
	Total populatie ocupata		Rata de ocupare (%)		Total populatie ocupata		Rata de ocupare (%)
	Numar total persoane la nivel national (mii persoane)	din care: % in mediul rural	La nivel national	In mediul rural	Numar total persoane la nivel national (mii persoane)	din care: % in mediul rural	La nivel national	In mediul rural
1992	11.050	51,3	60,9	68,9	11.756	50	64,8	71,5
1998	10.845	51,8	59,6	68,4	11.577	50,3	63,6	70,8
1999	10.776	52,6	59,1	69,2	11.586	50,7	63,4	71,7
2000	10.764	51,1	58,8	69,8	11.585	51	63,2	72
2001	10.697	53	55,2	73,1	11.447	51	67,7	75,6
2002	9.234	50,1	53,7	63,7	10.079	48,5	63,5	67,8
2003	9.223	49,5	57,8	62,9	9.915	48	62,4	66
2004	9158	46,4	57,9	60,6	9957	45,5	63,2	65,1
2005	9147	46,5	57,7	61,6	9851	45,5	62,4	65,3
2006	9313	45	58,8	61,1	1004,1	44,2	63,7	65,2

Prelucrari dupa baza de date din Anuarul Statistic al Romaniei, INS, 2000-2007

- populatia ocupata si activa din mediul rural, procentual fata aceasta populatie pe total tara, are un nivel mai ridicat decat procentul populatiei existente ( in anul 2006 populatia ocupata era de 45,0 %, populatia activa de 44,2 %, iar totalul populatiei rurale era reprezentat prin 44,8 % ). Totodata in dinamica analizata, este semnalat fenomenul de scadere atat a populatiei acupate cat si active;

- nivelul ratei de ocupare si de activitate a populatiei din mediul rural este de asemenea cu mult mai mare decat acelasi indicator la nivel national ( depasirile pentru anul 2006 fiind de 2,3 % si respectiv 1,5 %). În dinamica perioadei 1997-2006 este semnalata aceiasi aceiasi diminuare succesiva anuala.

Din aceasta analiza se poate deduce ca toate aceste diminuari nu sunt o noutate pentru spatiul rural din Romania. Se pune in continuare problema cunoasterii ritmului si mai ales motivelor acestor fluxuri migratorii.

2.- Fluxurile migratorii a populatiei rurale. O analiza efectiva a efectiva a fluxurilor populatiei in mediul rural este edificatoare prin balanta persoanelor de plecari/sosiri. Pentru total national si a mediului rural in tabelul 1.21 este redata aceasta situatie in dinamica perioadei 2003-2006. Din elementele sintetice reprezentate prin schimbarile de domiciliu si ratele la 1000 locuitori in mediul rural reies laturi semnificative cum sunt:

Tabelul 1.21 Fluxul migratiei populatiei din Romania.

Specificare	2003			2004			2005			2006
	Plecati	Sositi	Sold	Plecati	Sositi	Sold	Plecati	Sositi	Sold	Plecati	Sositi	Sold
SCHIMBARI DE DOMICILIU
TOTAL	33.747	331.747		369.892	369.892		157.337	136.841	-20.537	115.227	135.764	20.537
d.c. mediul rural	140.864	164.352	23.485	155.891	195.445	39.554	194.749	176.100	-18.649	139.276	157.925	18.649
RATE LA 1000 LOCUITORI
TOTAL	15,3	15,3		17,1	17,1		7,2	6,3	-0,9	5,3	6,2	0,9
d.c. mediul rural	13,8	16,2	2,3	15,9	19,9	4,9	19,9	18	-1,9	14,4	16,3	1,9

Sursa: Schimbari de domiciliu, INS, 2005, 2007

- fluxul populatiei redate prin schimbarile de domiciliu la nivel natioal, ca rezultate dintre sosiri/plecari, sunt soldate pritr-o echilibrare si numai in ultimul an este inregistrat un sold pozitiv. În schimb in mediul rural, cu exceptia anului 2005, sosirile sunt superioare plecarilor, deci solduri pozitive;

- ratele la 1000 locuitori se pot constata ca nivelurile inregistrate respecta aceleasi amplitudini. În mediul rural ratele la 1000 locuitori inregistreaza amplitudini care pentru majoritatea anilor sunt pozitive.

Întrucat in societatea rurala romaneasca postcomunista au avut loc schimbari mai ales de natura socio-economica, a avut loc un impact asupra raportului de dependenta demografica. În actuala etapa exista o situatie precara in care se afla mediul rural, ceea ce constituie una dintre cele mai mari vulnerabilitati ale societatii romanesti fata de provocarile Uniunii Europene. Se pune in continuare problema cunoasterii raportului structurii de varsta a populatiei rurale. În tabelul 1.22 este redat acest raport de dependenta demografica in structura regiunilor de dezvoltare din Romania de unde reies urmatoarele:

Tabelul 1.22 Raportul de dependenta demografica in structura regiunilor de dezvoltare din Romania.

Nota: Numarul de persoane din grupele de varsta sub 15 ani si 64 ani si peste ce revin la o persoana din grupa de varsta 15-64 ani

Prelucrare pe baza datelor din Recensamantul populatiei si locuintelor, Vol. I si II, INS, Bucuresti, dived, citat de Manoleli D. s.a., 2004

- in mediul rural numarul persoanelor sub 15 ani si de 64 ani si peste care revin la o persoana este in crestere, raportat la populatia din grupa de varsta 15-64 de ani;

- in structura regionala nationala, acest proces de imbatranire este cel mai avansat in regiunile Nord-Est, Sud-Est si Sud-Vest (nivelurile raportului de dependenta demografica sunt cele mai ridicate).

În ansamblul acestor fenomene manifestate in perioada de tranzitie concomitent este sesizata existenta unui ritm superior al ponderii persoanelor inactive fata de 1000 persoane active existente in spatiul rural. Aceasta reprezinta una din formele pe care o exercita populatia rurala fata de populatia din agricultura.

De aici se pot deduce repercursiunile schimbarilor politico-economice care au avut un impact direct si indirect asupra celor sociale. În mediul rural s-au delimitat noi structuri de clasa conform unor multiple criterii (varsta, ocupatie, interese economice, mentalitati, stil de viata, valori economice etc.).

Un exemplu edificator il poate costitui nivelul comportamental al consumurilor de produse agroalimentare in mediul rural din Romania, la care exista diferentieri fata de structura structura cheltuielilor la nivel national. În tabelul 1.23 este prezentata structura acestor cheltuieli care in actuala etapa caracterizeaza modelul de consum rural romanesc. Se pot face referiri la urmatoarele laturi ale acestei probleme prin:

Tabelul 1.23 Nivelul comparativ al consumurilor de produse agroalimentare in mediul rural din Romania

Calculatii proprii pe baza datelor din Coordonate ale nivelului de trai. Veniturile si consumul populatiei in anul 2006, INS, 2007

- ponderea cerealelor ca sursa de calorii este mai mare in mediul rural fata de cel urban;

- ratia alimentara din mediul rural desi contine mai multa proteina comparativ cu mediul urban, aceasta este in mod preponderent de origina vegetala;

- continutul in lipide a alimentatiei din mediul rural este inadecvat ( lipidele de origina animala sunt preponderente, ceea ce contravine recomandarilor nutritionistilor ).

Pe ansamblu se poate deduce ca populatia rurala este favorizata sub aspect cantitativ, dar aspectele calitative ale alimentatiei sunt deficitare. Din cele 4.237.889 exploatatii agricole individuale, 3.444.757 ( ceea ce reprezinta 81,3 %) consuma peste 50% din productia proprie realizata in cadrul exploatatiei agricole[4].

În acest cadru suportul economic al modernizarii satului romanesc, il constituie deschiderea agriculturii si a celorlalte activitati din mediul rural catre piata si organizarea acestora pe baze capitaliste, ceea ce presupune si eforturi de industrializare. Dar, specific actualei etape toate acestea sunt legate de situatia precara in care se afla mediul rural

Tabelul 1.24 Structura utilizarii fortei de munca in exploatatiile agricole din Romania.

Dimensiunea economica (UDE)/	UM	TOTAL	din care		din care:
Structura fortei de munca utilizate			Sub 1 (<1)	1 si peste (>=1)	1-2	2-4	4-8	8-16	16-40	40-100	peste 100
Total forta de munca	1000 unitati de munca anuala	189,6	1262,1	1437,5	830,9	340,1	79,7	24,9	21,2	23,5	117,1
din care forta de munca familiala	1000 persoane	92,4	5916.7	29,65,9	2089,9	700,8	134,3	28,1	9,5	2,7	0,6
	1000 unitati de munca anuala	124,9	1215,3	1202,2	796,2	317	67	14,8	5,4	1,5	0,4
forta de munca nefamiliala (din afara familiei) cu folosire regulata	1000 persoane	2417,5	11,1	113,8	3,4	2,9	3	4,3	9,4	13,9	76,8
	1000 unitati de munca anuala	8882,6	2,1	90,3	1	1,3	1,9	2,9	6,7	11,2	65,2
forta de munca nefamiliala (din afara familiei) cu folosire neregulata	1000 unitati de munca anuala	2699,6	44,6	145	33,7	21,8	10,8	7,2	9,1	10,8	51,5

Sursa: Structure des exploitations agricoles, Roumanie 2002, Statistiques en bref, 41/2005, Eurostat

romanesc si care constituie una dintre cele mai mari vulnerabilitati ale societatii romanesti odata cu aderarea la Uniunea Europena.

3.- Utilizarea fortei de munca in structura dimensionala a exploatatiilor agricole.

Legat de acest fenomen de imbatranie a populatiei rurale s-a considerat oportuna identificarea utilizarii fortei de munca, printr-o clasificare a tipurilor de exploatatii in unitati de dimensiune economica (UDE). Din toate acestea rezulta necesitatea cunoasterii implicatiilor socio-economice existente in spatiul rural romanesc a caror consecinte sunt permanent reflectate asupra evolutiei exploatatiilor agricole structurate mai ales prin corelatia dimensiune ↔forta de munca utilizata. În tabelul 1.24 prin structura fortei de munca utilizate in exploatatiile agricole din Romania, exprimate in unitati de munca anuale (UMA), sunt luate in discutie probleme ale provenientei acesteia, reiesind urmatoarele:

- din totalul de 2699,6 UMA, un procent de 46,7 % este localizat la exploatatiile care inregistreaza un nivel al dimensiunii economice (UDE), sub 1 UDE. Din diferenta de 1437,5 UMA nivelul cel mai ridicat al consumului de forta de munca este aferent exploatatiilor de 1-2 UDE;

- privind provenienta fortei de munca, reiese ca potentialul familial contribuie cu 66,6 % din totalul persoanelor si 50,2 % din UMA;

- forta de munca nefamiliala are ponderi scazute atat pentru o folosire regulata ( de 2,2 %), cat si neregulata ( de 23,5 %).

Din toate acestea se poate deduce ca suportul economic al modernizarii arealului rural romanesc, il constituie formarea unor ferme familiale de tip european, precum si a unor structuri de marketing si de functionare a pietei agricole in aval si in amonte de agricultura.

4.- EXPLOATATIILE AGRICOLE SI STRUCTURI ALE SUPRAFETELOR UTILIZATE

Structura si actualele dimensiuni ale exploatatiilor agricole din Romania nu sunt inca compatibile cu cele ale tarilor membre ale Uniunii Europene. Facem referiri la reformele funciare care au condus la o dispersare marimii acestora.

1.- Structura exploatatiilor agricole pe baza formei de utilizare a terenului.Aceasta problema poate fi analizata bidimensional in structura statutului exploatatiei agricole, referirile fiind axate pe forma de utilizare a terenului agricol si existenta efecivelor de animale. În tabelul 1. 25, sunt redate aceste probleme sub forma unor indicatori de unde reies urmatoarele:

Tabelul 1.25 Structura exploatatiilor agricole cu suprafete agricole utilizate si care detin animale din Romania ( anul 2005 )

Statutul juridic al exploatatiei agricole	Total exploatatii agricole 2002 (%/numar)	Total exploatatii agricole 2005 (%/numar)	Forma de utilizare a terenului agricol				Exploatatii agricole cu efective de animale
			Exploatatii agricole numai cu suprafata agricola utilizata (fara animale) (%/numar)	Suprafata agricola utilizata (%/ha)	Suprafata agricola utilizata ce revine in medie (%/ha)		2005	%/numar
					pe o exploatatie agricola	pe o exploatatie agricola care utilizeaza suprafata agricola	Exploatatie agricola care utilizeaza suprafata agricola si detin animale	Exploatatii agricole numai cu animale
TOTAL	4.484.893	4.256.152	802.918	13.906.701	3,27	3,37	3.318.329	134.905
Exploatatii agricole individuale	99,49	99,57	98,09	65,46	65,7	65,8	99,92	99,69
Unitati cu personalitate juridica, d.c.:	0,51	0,43	1,91	34,54	7280,7	7990,5	0,08	0,31
Societati/asociatii agricole	(0.05)	(0,03)	(0,17)	(5,33)	(13.922)	(13.643)	(0,01)	(0,01)
Societati comerciale cu capital majoritar privat**	(0,14)	(0,11)	(0,42)	(12,4)	(11.504,8)	(11.806,2)	(0,03)	(0,18)
Societati comerciale cu capital majoritar de stat		(0,01)	(0,02)	(0,43)	(7315,2)	(7480,1)	(0,001*)	(0,01)
Unitati ale administratiei publice	(0,13)	(0,11)	(0,52)	(15,28)	(13.486,2)	(13.273,2)	(0,02)	(0,05)
Unitati cooperatiste	(0,19)	(0,0002*)	(0,01)	(0,02)	(919,3)	(1082,2)	(0,003*)	(0,01)
Alte unitati	(0,19)	(0,16)	(0,75)	(1,11)	(683,3)	668,8	(0,02)	(0,04)

Sursa: Prelucrare proprie dupa Ancheta Structurala in Agricultura, 2005, INS, vol. 1, 2006

*) procent procentual nesemnificativ

**)in anul 2002 la aceste unitati sunt incluse societatile comeriale cu capital de stat + privat

- comparatia in timp a totalului exploatatiilor agrricole scoate in relief o diminuare a acestora in anul 2006 fata de anul 2002 cu -5,1 % ( daca in anul 2002 existau 4484893 exploatatii in anul 2005 exista numai 4256152 ). Pentru ambii ani exploatatiile agricole individuale predomina fata de exploatatiile cu personalitate juridica, nivelul procentual fiind de 99,49 % si respectiv 99,57 %. Din diminuarea totala numarul exploatatiilor agricole individuale s-a diminuat;

- privind forma de utilizare a terenului detinut de exploatatiile agricole, se poate constata ca din suprafata totala, exploatatiile agricole individuale detin numai 65,7, iar restul apartin exploatatiilor cu personalitate juridica;

- analizandu-se situatia suprafetei agricole utilizate ce revine in medie pe o exploatatie se constata delimitari prin diferente foarte mari. Daca media acestei suprafete la nivel national este pentru o exploatatie de 3,37 ha, se constata ca exploatatiile individuale inregistreaza un nivel mult mai scazut ( de 65,8% ), iar la cele cu personalitate juridica rimurile de crestere sunt de cca 80 ori mai mari;

- numarul de exploatatii care detin efective de animale si exploateaza suprafata agricola este de 77,9% , iar exploatatiile agricole numai cu animale reprezinta 3,1% % din total exploatatii, acestea apartinand in majoritate exploatatiilor individuale.

2.- Structura exploatatiilor agricole conform claselor de marime si a statutului juridic. Reprezinta elemente cu implicatii economico-sociale care trebuie luate in considerare prin efectele generate asupra sistemelor agricole de productie adoptate si rezultatelor finale din agricultura. Pentru acest motiv clasele de marime a terenurilor detinute de exploatatiile agricole incadreaza diferentiat atat tipurile exploatatiilor cat si statutul juridic al acestora.

Pentru acest motiv in cunoasterea analitica este nevoie o departajare privind latura dimensionala a tipurilor de exploatatii agricole. S.a luat in considerare numarul tipurilor de exploatatii private si cu statut juridic, structurate prin clase de marime a suprafetelor detinute. În tabelul 1.26 este redata situatia dimensionala a celor doua mari grupe de exploatatii agricole prin incadrare in clasele de marime a suprafetelor, la nivelul anilor 2002-2005, de unde reies urmatorele:

- la nivel national pentru etapele anilor 2002 si 2005, se constata ca numarul exploatatiilor agricole este incadrata predominant la clasele de marime a dimensiunilor 1-5 ha, ceea ce reprezinta intre 43,83% si 45,85%, dupa care succesiv sunt predominante incadrarile pentru treptele de marime ale suprafetelor de 0,5-1 ha, 0,1-0,3 ha, sub 0,1 ha etc.

- exploatatiile agricole individuale sunt preponderente la clase de marime 1-5 ha prin numarul care evolueaza prin descrestere odata cu cresterea clasei de marime. Se pot delimita ca forme situatiile exploatatiilor: de subzistenta pana la 3 ha care concentreaza pana la 70 % din numarul total, ce au prin excelenta o functie de autoconsum; exploatatii intre 3-10 ha ce cca 20% din totalul exploatatiilor agricole individuale din Romania, la care se poate semnala o tendinta de crestere, considerate cu caracter comercial; ferme agricole individuale, reprezentate de un proprietar funciar unic care este motivat sa cumpere si sa foloseasca pamantul in explotatii agricole moderne ( aceasta forma in perioada anilor 2002-2005 au reprezentat cca 0,05% din totalul exploatatiilor individuale, tendinta fiind de stagnare);

Tabelul 1.26 Dinamica numarului exploatatiilor agricole structurate pe clase de marime (%/ numar exploatatii)

Clase de marime	2002			2005			2005/2002 (%)
	Total exploatatii agricole	din care:		Total exploatatii agricole	din care:		Total exploatatii agricole	din care:
		exploatatii agricole individuale	unitati cu personalitate juridica		exploatatii agricole individuale	unitati cu personalitate juridica		exploatatii agricole individuale	unitati cu personalitate juridica
TOTAL	4.299.361	4.277.315	22.046	4.121.247	4.103.404	17.843	95,8	95,9	80,9
sub 0,1	12,56	12,61	2,58	10,07	10,11	1,56	76,8	76,8	49,1
0,1-0,3	13,52	13,56	5,03	11,52	11,55	3,89	81,6	81,7	62,6
0,3-0,5	7,52	7,55	2,84	6,88	6,9	2,33	87,6	87,7	66,3
0,5-1	16,85	16,92	4,29	16,46	16,52	3,82	93,6	93,6	71,9
1-2	20,88	20,96	5,84	21,11	21,8	5,38	96,8	96,9	74,5
2-5	22,94	22,21	13,04	24,61	24,05	12,81	106,4	106,5	79,5
5-10	5,09	5,04	14,36	7,03	6,99	14,5	132,2	133	81,7
10-20	0,09	0,84	6,6	1,6	1,57	7,79	176,1	179,4	95,6
20-30	0,13	0,12	2,02	0,25	0,24	2,15	183,2	191,9	85,8
30-50	0,09	0,08	2,27	0,14	0,13	2,62	151,6	160	93,6
50-100	0,09	0,06	4,95	0,12	0,09	5,72	128,2	142	93,4
peste 100	0,24	0,05	36,18	0,21	0,05	37,43	87,1	99,3	83,7

Sursa:Calculatii proprii, conform datelor din: Recensamantul General Agricol, 2002, INS, 2004, Ancheta structurala in agricultura, 2005, INS, 2006

- la unitatile cu personalitate juridica exista o tendinta certa de concentrare a suprafetelor, manifestata prin numarul majoritar la clasele de marime peste 5 ha. Este deosebit de semnificativ faptul ca peste 1/3 din aceste unitati cu personalitate juridica sunt incadrate la clasa de marime peste 100 ha;

- sub caracterul evolutiv al anilor 2002 si 2005 se manifesta doua tendinte in numarul total de exploatatii.

a) O tendinta a diminuarii numarului acestora pe total precum si la clasele de marime 0,1-2 ha, ( cu referire speciala asupra exploatatiilor agricole individuale ) . Aceasta amplitudine a diminuarii numarului de exploatatii este cea mai scazuta la clasele de marime inferioare ( diminuarea este cu -23,2 % la clasa de marime sub 0,1 ha si de -3,2 % la clasa de marime 1-2 ha ).

b) Tendinta de majorare a numarului de exploatatii pentru clasele de marime peste 2 ha, forma semnlata mai ales la exploatatiile individuale. c) La unitatile cu personalitate juridica se manifesta tendinta certa de micsorare a numarului acestora, atat pe total, cu -19,1 %, cat si pentru fiecare clasa de marime.

Aceasta forma a analizei pune in continuare in discutie statutul uridic al exploatatiei agricole. Prin acest statut juridic este cunoscuta efectiv forma de utilizare a terenului in structura claselor de marime a exploatatiilor. Pentru nivelurile acelorasi ani, 2002 si 2005, in tabelul 1.27, sunt redate exploatatiile agricole pe clase de marime a suprafetei totale, dar dupa modul de detinere a terenului. Valorile reprezentate prin cifre absolute si relative scot in relief urmatoarele aspecte:

- majoritatea exploatatiilor detin terenul in proprietete ( 90,4 % in anul 2002 si 91,2 % in anul 2005). În structura suprafetelor majoritatea exploatatiilor sunt pana la 5 ha;

- pentru forma in concesiune situatiile anilor analizati sunt caracterizate prin diferentieri in numarul exploatatiilor. Pentru anul 2002 din numarul de 5506 exploatatii in concesiune 84,41 % sunt sub 0,5 ha, iar in anul 2005 din cele 9431 de exploatatii in concesiune numarul majoritar de 75,62 % sunt de asemenea cu suprafete pana la 5 ha;

- forma de arenda, in parte si utilizarea cu titlu gratuit incadreaza niveluri procentuale asemanatoare pentru clasele de marime a suprafetelor exploatatiilor agricole, respectiv prin existenta in majoritate a exploatatiilor cu suprafete pana la 5 ha;

- analiza comparativa a celor doi ani scoate in relief situatia anului 2005 fata de anul 2002, in care se manifesta o majorare a numarului de exploatatii in proprietate si in concesiune, alaturi de o diminuare a numarului de exploatatii in arenda, in parte si cu tilu gratuit.

Tabelul 1.27 Exploatatii agricole pe clase de marime a suprafetei totale dupa modul de detinere al terenului in Romania

(%/numar exploatatii)

Statutul juridic al exploatatiei agricole	TOTAL	din care: clase de marime a suprafetelor totale (hectare)
		0-0,5	0,5-1	1-2	2-5	5-10	10-20	20-50	50-100	peste 100
ANUL 2002
TOTAL, din care:	4.299.316	33,6	16,85	20,89	22,15	5,09	0,87	0,22	0,09	0,24
1. numai in proprietate	3.890.022	35,3	17	20,65	21,38	4,77	0,69	0,1	0,02	0,09
2. numai in concesiune	5506	86,41	4,7	2,11	1,65	0,64	0,42	0,51	0,56	3
3. numai luat in arenda	6893	29,99	9,63	8,59	7,24	3,58	3,48	5,76	7,3	24,43
4. numai luat in parte	11.124	31,42	23,71	21,77	15,59	2,71	1,01	1,01	0,93	1,85
5. numai utilizat cu titlu gratuit	20.788	40,22	21,63	20,26	14,99	2,31	0,28	0,12	0,05	0,14
6. alte moduri de detinere	363.983	14,38	15,27	23,85	31,62	8,87	2,77	1,38	0,59	1,27
ANUL 2005
TOTAL, din care:	4.395.408	27,04	16,34	21,25	25,27	7,36	1,78	0,52	0,17	0,27
1. numai in proprietate	4.011.162	28,43	16,3	21,09	24,81	7,12	1,61	0,38	0,11	0,15
2. numai in concesiune	9431	27,13	15,07	13,42	20	6,7	5,56	4,43	2,56	5,13
3. numai luat in arenda	76.186	5,04	15,66	20,23	30,99	11,54	5,12	4,17	2,37	4,88
4. numai luat in parte	145.942	11,35	17,28	24,68	30,96	9,99	3,35	1,57	0,45	0,37
5. numai utilizat cu titlu gratuit	99.449	17,67	17,96	22,24	30,07	8,77	2,41	0,6	0,17	0,11
6. alte moduri de detinere	53.038	14,35	14,88	25,39	28,33	9,66	3,42	1,43	0,7	1,85

Prelucrari proprii dupa: Recensamantul General Agricol 2002, INS, 2004, Ancheta Structurala in Agricultura - 2005, INS, 2006

Tabelul 1.28 Nivelul divizarii in parcele a suprafetelor exploatatiilor agricole din Romania.

Clase de marime	2002			2005			2005/2002 (%)
	Total exploatatii agricole	din care:		Total exploatatii agricole	din care:		Total exploatatii agricole	din care:
		exploatatii agricole individuale	unitati cu personalitate juridica		exploatatii agricole individuale	unitati cu personalitate juridica		exploatatii agricole individuale	unitati cu personalitate juridica
TOTAL	14.520.731	14.302.842	217.889	15.394.318	15.222.467	171.851	106	106,4	78,9
sub 0,1	3,94	4	0,29	2,91	2,94	0,17	78,19	78,2	45,8
0,1-0,3	5,67	5,75	0,62	4,43	4,48	0,47	82,8	82,8	60,2
0,3-0,5	4,39	4,45	0,41	3,6	3,64	0,33	87,04	87,1	63,7
0,5-1	12,5	12,68	0,71	10,93	11,05	0,64	92,74	92,7	72
1-2	22,64	22,97	1,19	20,98	21,21	1,11	98,2	98,3	73,3
2-5	35,38	35,84	3,68	36,74	32,94	4,05	110	110,1	86,7
5-10	11,21	11,3	5,53	14,26	18,49	5,17	134,8	174,2	88,1
10-20	2,11	2,1	3,13	3,77	3,76	4,3	188,9	190,7	108,4
20-30	0,33	0,31	1,59	0,65	0,64	4,28	207,8	218,7	211,6
30-50	0,24	0,22	1,53	0,39	0,38	1,83	175,3	183,8	94,5
50-100	0,25	0,19	4,36	0,31	0,26	5,08	129,9	143,1	91,7
peste 100	1,34	0,19	76,96	1,03	0,21	71,57	81,9	117,5	76,3

Sursa:Calculatii proprii, conform datelor din: Recensamantul General Agricol, 2002, INS, 2004, Ancheta structurala in agricultura, 2005, INS, 2006

3.- Divizarea parcelelor terenului detinut de exploatatiile agricole.Pentru toate tipurile de exploatatii agricole, cu referire speciala aspra celor a caror marime este sub 10 ha, desi au existat strategii de dezvoltare specifice, nu a existat o suficienta orientare asupra uneia din principalele probleme privind capacitatea si marimea exploatatiilor agricole, aceea a fragmentarii excesive a terenurilor. În tabelul 1.28 este redat nivelul divizarii in parcele a suprafetelor exploatatiilor agricole din Romania. Etapele perioadelelor 2002 si 2005, prin de comparatia de evolutie acestor ani se pot scoate in relief urmatoarele:

- la nivel national numarul acestor parcele de teren in anul 2002 este de 3,38 ori mai mare decat numarul exploatatiilor agricole, iar in anul 2005 nivelul mentionat este de 3,73 ori. Efectiv in anul 2002 exitau 14,52 milioane parcele pentru 4,29 milioane exploatatii, iar in anul 2005, nivelurile mentionate sunt de 15,39 milioane parcele pentru 4,12 milioane exploatatii agricole;

- cel mai ridicat grad de divizare este inregistrat la clasele de marime 1-5 ha, ponderea din totalul parcelelor fiind de 58,02% in anul 2002, iar in anul 2005 acest nivel este de 57,72%. Un grad accentuat de divizare este inregistrat si la clasele de marime 0,5-1 ha, la care se adauga si clasa de marime 5-10 ha, nivelurile pentru cei doi ani fiind intre 11,05% si 18,49%;

- exploatatiile agricole individuale se incadreaza in dimendiunile redate la nivelul national, numarul parcelelor de teren in anul 2002 fiind de 3,43 mai mare si de 3, 70 ori mai mare in anul 2005. Amplitudinile redate la nivelul national se regasesc si la nivelul structural al acestor exploatatii;

- gradul de divizare in parcele a suprafetei unitatilor cu personalitate juridica este de 9,88 in anul 2002 si 9,63 in anul 2005. Aceste unitati cu prsonalitate juridica localizeaza intre 76,96% si 71,57% la clasa de marime peste 100 ha. Urmeaza clasele de marime 2-20 ha al caror grad de divizare este intre 3,13% si 6,17%;

- raportul anilor 2005/2002 pentru indicatorii gradului de divizare analizati scot in relief faptul ca pe ansamblu national exista o tendinta unei cresteri a gradui de divizare, cu referire speciala la exploatatiile individuale ( cu un nivel de 106,4 ), alaturi de o reducere accentuata a divizarii suprafetelor in parcele pentru unitatile cu personalitate juridica ( nivelul fiind de 78.9% ). Pentru exploatatiile individuale gradul de divizare pe parcele la clasele de marime intre 5-100 ha, este foarte accentuat in anul 2005 ( comparativ cu 2002, amplitudinile sunt intre 143,1% si 218,75% ). La unitatile cu personalitate juridica depasirea gadului divizarii in parcele in anul 2005/2004, este inregistrata la clasa de marime 10-20 ha, cu 108,4% si clasa de marime 20-30 ha, unde acest nivel ajunge la 211,6%. Exista si diminuari semnificative a numarului de parcele in structura claselor de marime, pentru anul 2005/2004 Aceste niveluri sunt inregistrate la exploatatiile indiviuale pentru clasele 0,1-2 ha, iar la unitatile cu personalitate juridica pentru toate clasele de marime pana la 10 ha.

Din toate acestea se poate deduce necesitatea de crestere a dimensiunii exploatatiei, dar prin strategii a caror obiective vor trebui sa fie specifice tipurilor de exploatatii agricole.

5.- SUPRAFETELE AGRICOLE ÎN STRUCTURA DIMENSIONALA A EXPLOATATIILOE AGRICOLE

Structura suprafetelor agricole din Romania a fost puternic influentat de sistemul si orientarile reformei de dupa 1989. Prin legislatia existenta a fost amplificat patrimoniul privat al fondului funciar cu referire speciala asupra terenului agricol si a structurilor folosintelor acestuia. Existenta inca a structurilor diferite, a relatiilor dintre economic-social-politic, au generat dezechilibre (neconcordante) chiar privind suprafetele fondului funciar privat. Structura evolutiva a suprafetelor agricole, din care proprietatea privata, in dinamica perioadei 1990-2006, prezentata in tabelul 1.29, scot in relief urmatoarele:

- privind totalul suprafetei agricole se poate arata ca in perioada analizata a ramas constant. Suprafata in proprietate privata s-a modificat continuu. Daca in anul 1995 aceasta suprafata reprezenta 72,2 %, in anul 2006 reprezinta 95,2 %;

- categoriile de folosinta incadrate la proprietate privata sufera de asemenea modificari esentiale la toate categoriile de folosinta. Terenul arabil, pasuni, vii si livezi care in anul 1995 erau intre 31,6 % si 93,6 % din total, in anul 2006 nivelul in cifre relative era peste 92,0 % pentru toate categoriile de folosinta.

Toate acestea dovedesc ca privatizarea a fost absolut necesara pentru demararea procesului de dezvoltare a agriculturii. Chiar in situatia diferentei de apartenenta asupra pamantului si a celorlalte mijloace de productie, producatorul agricol din Romania urmareste o serie de probleme privind tipul si formele proprietatii private, respectiv, de intoarcerea la proprietatea privata. Dar, in actualele conditii au existat si efecte privind: suprafetele excesiv faramitate caracteristica gospodariei taranesti, intarzierea acordarii titlurilor de proprietate, tergiversarea rezolvarii problemelor legate de proprietatea domeniului public si din domeniul privat al statului si de tendinta distructiva care a insotit tranzitia agriculturii la economia de piata, la care se adauga regresul tehnologic, managementul defectuos si starea generala a economiei nationale7.

Facem referiri la ariile suprafetelor totale, agricole si de teren arabil ocupate in structura exploatatiilor agricole exprimate prin unitati de dimensiune economica (UDE ). În tabelul 1.30 este redat numarul acestor exploatatii ce pot fi coroborate cu suprafetele detinute ce pot reliefa urmatoarele aspecte:

- majoritatea exploatatiilor existente in prezent in Romania este majoritar la dimensiunea de 0-1 UDE, numarul in cifre absolute este de 1211,8 mii exploatatii. Numarul sucede descrescad pana la clasa de dimensiune peste 100 UDE, unde acest numar este de 3,0 mii exploatatii;

Tabelul 1.29 Structura suprafetelor agricole din Romania.

Specificare	1990		1995		2000		2005		2006
	mii ha	% in proprietate privata	mii ha	% in proprietate privata	mii ha	% in proprietate privata	mii ha	% in proprietate privata	mii ha	% in proprietate privata
TOTAL Agricol, d.c.:	14.769	..	14.797.2	72,2	14.856,80	95,7	14.741,20	95,5	14.731	95,2
arabil	9450	,,,	9337,1	83,6	9381,1	96,4	9420,2	96,1	9434,6	95,9
pasuni	3262,5	,,,,	3392,4	31,6	3441,7	92,9	3364	93,1	3334,4	92
fanete	1465,3	,,	1497,7	93,6	1507,1	97,4	1514,7	97,8	1524,9	97,9
vii si pepiniere viticole	277,4	.	292,4	75,2	272,3	96	224,1	96	223,7	96,2
livezi si pepiniere pomicole	313,4	.	277,6	68	254,6	93,9	218,2	93,3	213,4	93,8
.. Lipsa date

Prelucrari dupa Anuarul Statistic al Romaniei, INS, 2007

Tabelul 1.30 Numarul exploatatiilor si suprafetele ocupate de acestea in Romania exprimate prin UDE.

Dimensiunea economica (UDE)	UM	peste 1	sub 1	1-2	2-4	4-8	8-16	16-40	40-100	peste 100
Structuri de exploatatii si suprafete
Total exploatatii agricole	mii exploatatii	3273,1	1211,8	865,5	268,5	51,6	12,6	6,7	3,9	3
Suprafata totala a exploatatiilor	mii hectare	6870,3	11.804	2576,5	1410,7	551,8	468,7	1118,7	1961,7	3716
Suprafata agricola utilizata (SAU)	mii hectare	3307,2	10.623,50	2357	1303,3	483,3	388,9	944,4	1666,4	3480,2
Suprafata de teren arabil	mii hectare	1862	6911,8	1673,7	979,9	351,3	239,2	452,8	759	2456
Suprafata agricola ce revine pe o exploatatie	ha pe exploatatie	1	8,8	2,7	4,9	9,4	30,9	141,6	430,8	1171

Sursa:Structure des exploitations agricoles, Roumanie, 2002, Statistique en bref, 41/2005, Eurostat,

- suprafata totala detinuta de exploatatiile agricole este reprezentata prin aceiasi evolutie a marimii in UDE, care este corelata cu suprafata agricola utilizata si suprafata de teren arabil;

-referitor la suprafata ce revine pe o exploatatie amplitudinea este destul de mare, de la 2,7 ha agricola la dimensiunea de 1-2 UDE, la 1171,0 ha agricol la dimensiunea de peste 100 UDE.

În completare se poate arata elemente comparative cu alte tari din care reies urmatoarele[5]:

- numai 29% din exploatatiile agricole au o dimensiune economica de cel putin 1 ESU. Din cele 4.256.152 exploatatii agricole existente in Romania, numai 1.246.159 dintre acestea ating pragul de 1 ESU ( care reprezinta echivalentul a 1.200 de Euro ). Aceasta prin comparatie, ponderea exploatatiilor agricole ce detin cel putin un ESU este in Romania de 29,3%, fata de Ungaria - 21,7%, Republica Ceha - 62,4%, Slovenia - 78,9%, Polonia - 43,7%, Lituania - 50,8%;

- exploatatii agricole de cel putin un ESU din Romania, utilizeaza 74,4% din suprafata agricola, in comparatie cu Ungaria - 94,8%, Republica Ceha - 99,0%, Slovenia - 92,3%, Polonia - 89,0%, Lituania - 83,7%. Cu alte cuvinte, exploatatiile agricole de subzistenta (cu o dimensiune economica de sub un ESU) detin o pondere de 71% din numarul total al exploatatiilor, in conditiile in care utilizeaza putin peste 25% din suprafata agricola.

Conform tuturor acestor date argumentate se poate remarca lipsa unui numar consistent de exploatatii familiale care sa se incadreze in forma de baza a organizarii existenta in tarile UE. Numarul mare al exploatatiilor agricole de subzistenta sub un hectar, care nu sunt viabile datorita excesivei faramitari a terenurilor rezultate in urma aplicarii legilor fondului funciar (cu exceptia unor ferme ecologice) si care nu fac fata unei piete concurentiale, urmeaza sa fie excluse de la sprijinul acordat prin schemele de plata directa pe suprafata din bugetul agricol al UE si platile nationale complementare directe din bugetul national.

6.- CAPACITATI SI PRODUCTII VEGETALE SI ANIMALE ALE EXPLOATATIILOR AGRICOLE DIN ROMÂNIA

Suprafetele agricole utilizate impun o cunoastere a unor structuri din care sa reiasa structura culturilor si efectivelor de animale existente in exploatatiile agricole din Romania. Pentru fiecare din aceste doua sectoare intereseaza latura cantitativa care priveste capacitatea de productie ( exprimata prin suprafete si numar de animale) si productiile realizate ( randamente la hectar si pe cap de animal ).

Structura pe principalele sectoare, arata ca sectorul vegetal este preponderent atat prin suprafete cat si a productiilor totale realizate. Analizandu-se perioada 1990-2006 pentru suprafetele si productiile la princialele grupe de culturi se constata diferentieri semnificative, mai ales in sectorul privat. Nivelurile acestor indicatori redate in tabelul 1.31, pot fi considerate relevante prin urmatoarele:

Tabelul 1.31 Suprafetele si productiile la principalele culturi agricole din Romania

Specificare	1990		1995		2000		2005		2006
	TOTAL	d.c. % sector privat (%)	TOTAL	d.c. % sector privat (%)	TOTAL	d.c. % sector privat (%)	TOTAL	d.c. % sector privat (%)	TOTAL	d.c. % sector privat (%)
SUPRAFETE PE GRUPE DE CULTURI (mii ha/%)
Cereale boabe	5704	36,5	6444,8	84,5	5655,2	89,7	5865,7	98,6	5114,4	99
Leguminoase pentru boabe	129,5	12,2	62,8	51,7	41,3	801	44,2	92,5	40,4	96,2
Plante tehnice	908	3	979,3	71	1137,5	73,8	1220,9	98,2	1330,8	98,3
Cartofi	289,6	59,9	244,3	96,1	282,7	97,8	284,9	99,5	278	99,6
Legume	216	92,1	213,8	88,6	234	97	266,7	96,5	280,1	98,3
Plante de nutret	1962,1	28,2	1202,3	71	1083,3	86,5	820,4	89,9	858,6	90,1
PRODUCTII TOTALE (mii tone/%)
Cereale boabe	17.173,50	36,3	19.882,80	82,7	10.477,50	86,6	19.345,50	98,7	15.759,30	99
Leguminoase pentru boabe	112,1	26,7	97	50,8	36,9	78,5	80,9	94,6	71,6	96,2
Cartofi	3185,6	63,1	3019,9	95,6	3469,8	98	3738,6	99,5	4015,9	99,7
Legume total	2357,5	49,6	2870,3	89,1	2527,8	96,3	3624,6	97,2	4138,9	98,4

Sursa:Calculatii dupa Anuarul Statistic al Romaniei, INS, 1991-2006

- suprafatele totale ocupate de grupele de culturi cum sunt cerealele, leguminoasele pentru boabe si plantele de nutret, se diminueaza in anul 2006 fata de anul 1990. Pentru aceleasi perioade de comparatie suprafetele altor culturi cum sunt plantele tehnice si legumele cresc;

- privind productiile totale realizate se constata mentinerea acelorasi tendinte, de scadere pentru cereale si leguminoase boabe si de crestere pentru cartofi si legume;

- in aceiasi dinamica, sectorul privat in productia vegetala reflecta cresteri semnificative

atat la supraete, unde nivelurile sectorului privat depasesc 90,1 %, cit si la productii unde acestea sunt peste 96,2 %.

Sectorul zootehnic reprezentat prin existenta efectivelor de animale si a productiilor realizate in exploatatiile agricole, a avut in perioada 1990-2006 o evolutie oscilatorie. Aceasta intrucat sectorul zootehnic a suportat cel mai greu socul reformelor si al politicilor agricole. Efectiv acesta situatie s-a datorat lichidarii marilor complexe de crestere a animalelor, dar si a amplificarii cu dificultate a efectivelor de animale in sectorul privat. În tabelul 1.32 este redata structura efectivelor si productiilor animale cu referire speciala asupra sectorului privat din Romania de unde reies urmatoarele:

- privind majoritatea efectivelor de animale, prin comparatie in dinamica perioadei postrevolutionare, a avut loc o diminuare semnificativa a numarului acestora. Ponderea scaderii efectivelor anului 2006 fata de anul 1990, este intre -53,2 % la bovine, -41,6 % la porcine, -50,2 % la ovine si - 25,4 % la pasari. În fig. 1.1 este redata grafic evolutia acestor efective. Reiese ca numai incepand cu perioada 1995-2005 are loc o crestere a acestor efective. Privind sectorul privat se poate constata un transfer al efectivelor de animale in exploatatiile agricole mai ales de tip privat. Se ajunge astfel ca in anul 2006, nivelul procentual al efectivelor sa ajunga la peste 99,0% in sectorul privat;

Tabelul 1.32 Structura efectivelor de animale si a productiilor realizate in Romania.

Specificare	UM	1990		1995		2000		2005		2006
		Productii totale	d.c. realizate in sector privat	Productii totale	d.c. realizate in sector privat	Productii totale	d.c. realizate in sector privat	Productii totale	d.c. realizate in sector privat	Productii totale	d.c. realizate in sector privat
EFECTIVE DE ANIMALE
Bovine	mii capete/%	6291	33	3481	87,7	3051	96	2862	99,4	2934	99,4
Porcine	mii capete/%	11.671	28,5	7758	56,9	5848	85,8	6622	99,1	6815	99,5
Ovine	mii capete/%	15.435	46,5	10,897	90	8121	97,3	7611	99,7	7678	99,8
Cabaline	mii capete/%	1017	100	784	96,4	858	98,6	834	99	805	99
Pasari	mii capete/%	113.968	36,3	70.157	66	69.143	93,6	86.552	99,2	84.990	99,1
Familii de albine	mii familii/%	1201	85,4	747	93,1	614	97,8	888	99,8	891	99,8
PRODUCTII REALIZATE
Carne	mii tone gr. Vie/%	2232	43,3	1846	70	1414	97,1	1508	99,3	1401	99,3
Lapte	mii hl/%
Lana	tone/%	44.229	58,6	56.775	93.2	51.630	97,8	60.614	99.6	64.607	99,7
Oua	mil buc/%	8077	49,3	5567	74,1	5711	95,3	7310	99	7429	99
Miere extrasa	tone/%	10.579	94,4	10.435	96,4	11.746	98,9	17.704	99,6	18.195	99,9

*lapte vaca si bivolita inclusiv consumul viteilor

Sursa:Calculatii dupa Anuarul Statistic al Romaniei, INS, 1991-2006

- productile realizate in dinamica 1990-2006, inregistreaza diferentieri redate prin diminuari la carne, lana si oua, dar cresteri la lapte si miere extrasa. În mod asemanator in anul 2006, sectorul privat este preponderent, ponderile fata de total productii realizate fiind de peste 99,0 %.

Fig. 1.2.-Evolutia efectivelor de animale in Romania ( numar ).

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, INS, 2006.

Din toate acestea se poate deduce ca in perioada de tranzitie, performantele sectorului zootehnic din Romania s-au mentinut scazute si s-au redus treptat fata de deceniul '80. Totodata, dupa anul 1996, decalajele de productivitate fata de agricultura Uniunii Europene s-au adancit, ca urmare a procesului lent de reforma a structurilor agricole, dar si a lipsei de consistenta si coerenta a mecanismelor de sprijinire a producatorilor.

În acest context s-a considerat neceasar ca in anliza efectuata sa fie cunoscuta situatia exploatatiilor agricole care detin efective de animale, alaturi de efectivele de animale detinute de exploatatii, dar in structura claselor de marime a exploatatiilor agricole. În acest fel sectorul zotehnic la nivel national a fost necesara o analiza sub dublu aspect: al exploatatiilor agricole care detin animale si al numarului de animale existente in aceste exploatatii. Aceste laturi au fost studiate in continuare prin corelatia cu structura claselor de marime a suprafetei totale a exploatatiilor agricole reliefate in tabelul 1.33 din care pentru principale specii rezulta urmatoarele:

- privind numarul de exploatatii care detin animale, se constata ca acest numar este preponderent pentru speciile ierbivore, bovine si ovine, incadrate la clasele de marime intre 1 si 10 ha. Speciile granivore, porcine si pasari, sunt majoritare la categoriile de exploatatii intre 1 si 5 ha;

Tabelul 1.33 Exploatatii agricole care detin efective de animale in Romania in anul 2005

Specificare	Total (%/numar)	din care pe clase de marime a suprafetei totale (%)
		0-0,5	0,5-1	1-2	2-5	5-10	10-20	20-50	50-100	peste 100
EXPLOATATII AGRICOLE CARE DETIN ANIMALE (numar)
Bovine	1.233.374	9	10,5	22,6	38,9	14	3,6	0,9	0,4	0,1
Ovine	486.526	9,7	9,8	18,7	36,8	17,6	5,3	1,5	0,3	0,3
Porcine	1.753.423	18,3	13,3	21,6	32,1	11	2,7	0,7	0,2	0,1
Pasari	3.296.013	27,5	14,7	20,3	26,1	8,3	1,9	0,4	0,1	0,1
EFECTIVE DE ANIMALE DETINUTE IN EXPLOATATIILE AGRICOLE (capete)
Bovine	2.766.097	7,3	7,5	17,2	35,6	17,4	6,7	3,3	1,2	3,8
Ovine	7.604.425	8,1	5	11,9	28,1	19	10,2	6,7	4	7
Porcine	4.935.657	35,3	8,1	1,4	27,2	11,1	5	4,4	2,6	4,9
Pasari	81.701.400	30,5	10,5	14,7	24,8	0,9	5,9	4,3	3,9	4,5

Sursa: Prelucrat dupa Ancheta Structurala in Agricultura, 2005, INS, vol. 1, 2006

- efectivele de animale, sub aspect numeric, pentru aceleasi clase de marime a exploatatiilor agricole evidentiaza in mod distinct clasa de marime a exploatatiilor de 2-5 ha. Analiza efectivelor de animale in exploatatiile agricole semnifica mentinerea acelorasi niveluri, in cifre relative, pentru ierbivore (bovine si ovine). Pentru speciile granivore (porcine si pasari), ponderile cele mai mari sunt inregistrate la categoriile de marime 0-0,5 ha si 2-5 ha, nivelurile procentuale fata de total fiind de 35,3% si 30,5%, si respectiv 27,2% si 24,8%.

Prin comparatie fata de anul 2002, se constata ca in anul 2005, se manifesta tendinta de majorare a numarului de exploatatii care detin efectivele de animale la categoria de marime peste 10 ha. Prin aceiasi comparatie variatia numarului efectiv de animale este diferita in sensul ca numai la specia bovine se manifesta cresteri la exploatatiile intre 10-20 ha, iar la celelate specii se regasesc la o marime a exploatatiei intre 0-0,5 ha[6].

Relevanta problemelor redate anterior scot in relief faptul ca evolutia de ansamblu a exploatatiilor de cresterea animalelor nu a avut un ritm de crestere dorit datorita declinului efectivelor de animale si a productiei zootehnice. Literatura de specialitate delimiteaza pentru prima perioada postrevolutionara imprejurari care au concurat la existenta acestei situatii[7]:

- desfiintarea complexelor zootehnice a CAP-urilor si lichidarea asociatiilor economice intercooperatiste;

- conditiile inadecvate in sectorul particular dominat de exploatatiile agricole de mici dimensiuni, 0-5 ha, pentru cresterea animalelor la scara mare. Se pot face referiri la lipsa resurselor banesti, a constructiilor necesare, a furajelor si a unui comportament specific producatorului pentru piata, cu preocupari si cunostinte privind tehnologiile perfomante si cerintele pietei concurentiale;

- politica distructiva fata de complexele de porci si pasari cu capital integral sau majoritar de stat. Acest sector era cel mai bine situat din punct de vedere tehnologic si cu cele mai mari sanse de a face fata concurentei produselor straine pe piata interna si externa;

- normativele de functionare vamala, cu referire la reducerea taxelor vamale aplicate asupra importurilor de alimente (mai ales de origina animala), prin care exploatatiile de cresterea animalelor nu au putut face fata concurentei pe piata produselor animaliere.

În urma celor prezentate rezulta ca evolutia exploatatiilor agricole cu profil zootehnic este caracterizata prin urmarirea dependentei de clasele de marime a suprafetelor, dar si printr-o diferentiere a grupelor de animale (ierbivore si granivore).

Un rol important in evolutia exploatatiilor agricole l-a avut existenta in proprietatea acestora a masinilor si echipamentelor agricole[8]. Cu referire speciala asupra exploatatiilor agricole individuale a reiesit ca in anul agricol 2004-2005, acestea au utilizat 152 mii tractoare, 63 mii semanatori cu tractiune mecanica, 21 mii combine pentru recoltat cereale si furaje. Prin comparatie fata de anul agricol 2001-2002 se constata o crestere cu 4,0 % la tractoare, cu 26,0 % la semanatori si cu 30,7 % la combine. Numarul exploatatiilor agricole care au revenit la un tractor a scazut de la 31 la 28, la o semanatoare de la de la 90 la 68 si la o combina de la 281 la 204.

Prin analiza comparativa evolutiva fata de terenul arabil s-a constatat ca pentru tractoare nu s-a determinat o scadere ci o crestere cresterea suprafetei ce a revenit in medie pe tractor. Aceasta deoarece in anul 2006 suprafata de teren arabil a exploatatilor agricole individuale in a fost cu 848 mii ha mai mare fata de anul 2002. Astfel suprafata arabila ce a revenit in medie pe un tractor a crescut de la 37,3 ha in anul 2001 la 41,5 ha in anul 2005[9].

7.- EVOLUTII ÎN DELIMITARLE DIMENSIONALE ALE EXPLOATATIILOR AGRICOLE DIN ROMÂNIA

Exploatatiile agricole ca forma principala de reprezentare a spatiului rural romanesc ca sistem teritorial si ca ansamblu functional, a avut permanent elemente si relatii pentru atingerea unor scopuri comune. Aceasta a avut ca efect un anumit tip de dezvoltare teritoriala cu finalitati de ordin socio-economic. Permanent si etapizat a avut loc o delimitare teritorial-dimensionala a exploatatiei agricole, care in perioada postrevolutionara poate fi structurata prin urmatoarele etape:

1.- Etapa initiala posrevolutionara, perioada in care nivelul marimii exploatatiei agricole era considerat numai prin dimensiunea teritoriala. Aceasta mai ales pentru motivul ca in Romania, procesul de retrocedare al terenului agricol in proprietate privata, a inceput in anul 1991 si a continuat in etape succesive, astfel incat, pana in anul 2005, s-a retrocedat peste 96% din suprafata totala a terenului agricol detinut de fermele de stat.

Obiectivul principal al acestei etape era accelerarea reformei funciare prin urgentarea acordarii titlurilor de proprietate. Marimea exploatatiei agricole era reprezentata prin cumularea suprafetele/numarului de animale a exploatatiei agricole, care orienta si profilul exploatatiilor. Dimensiunea economica conform profilului de productie agricol, structureaza aceste exploatatii in tabelul 1. dupa urmatoarea forma:

Tabelul 1.34 Dimensiunea exploatatiilor agricole dupa profilul de productie.

Dimensiunea teritoriala a exploatatiilor agricole in etapa postrevolutionara

Sursa: Strategia dezvoltarii agriculturii romanesti, ASAS, MAPD, 1995

- pentru productia vegetala conform profilului cerealier si plante tehnice din zona de campie cu dimensiuni de 500-1500 ha, iar in zona de deal 250-700 ha;

- in cazul culturilor horticole, incadrate la sistemul intensiv ramurile legumicola, pomicola si viticola, dimensiunea minima este data de suprafata de 50 ha, iar pentru cea maxima se ajunge pana la 200 ha;

- pentru productia animala numai pentru specia bovine, este facuta o delimitare a dimensiunii economice pentru sistemul gospodaresc si intensiv. Sistemul gospodaresc delimiteaza suprafete intre 5-10 ha la categoria de animale vaci de lapte si 20-30 ha pentru bovine pentru carne. În cazul sistemului gospodaresc nivelul pentru acelasi indicator este de 100-200 ha, iar la sistemul intensiv 500-2000 ha.

2.- Etapa a doua, prin care apare o delimitare a fermelor conform specializarii, considerat un efect al politicilor generale. Devin obiective prioritare cresterea dimensiunii exploatatiilor agricole, promovarea formelor asociative sau de cooperare in exploatarea terenurilor si/sau la prelucrarea produselor agricole in vederea unei valorificari superioare a potentialului agricol al zonei,

Solutiile au fost incadrate prin dezvoltarea tuturor ramurilor dar si serviciilor. În aceasta etapa intervine modelul de agricultura si de politica agricola orientetat permanent prin dimensiunea exploatatiei agricole spre niveluri de performanta economica ridicata, tendinta fiind de compatibilizare cu "modelul agricol european". Este recomandat fermelor conform profiului de productie, ale caror delimtari sunt redate in tabelul 1.35.

Tabelul 1.35 Delimitari ale fermelor conform specializarii.

Sursa: Otiman I.P. - Agricultura Romaniei, Ed. Agroprint, Timisoara, 2002

Se pot constata urnatoarele:

- fermele vegetale sunt diferentiate ca marime existand limite intre 30-50 ha la culturile de cimp si 3-10 ha pentru fermele horticole;

- la fermele de vaci de lapte diferenterea este data pentru zonele de campie, deal si munte, prin limitele ce pornesc de la 20 capte si 30 ha, la 5 capete si 5 ha;

- fermele de porci, gaini si oi sunt diferentiate numai prin numarul de capete,

- categoria de ferme mixte variaza ca marime pe cele trei forme de relief cu marimi ale suprafetelor intre 30 ha si 3 ha.

Dar, in actuala perioada de timp limitele dimensiunilor considerate economice mentionate au devenit greu operabile datorita unor cauze cum sunt[10]: cresterea exesiva a dimensiunilor teritoriale a unor societati comerciale private ( prin terenurile concesionate ), nerationala concentrare a unor intinderi mari de terenuri sau efective de animale din societatile comerciale care arendeaza sau cumpara terenuri etc. Pentru aceste motive au fost necesare si alte procedee in evaluarea dimensiunii economice a exploatatiilor agricole.

Tabelul 1.36 Marja bruta standard si determinarea orientarii tehnico-economice a exploatatiei agricole.

Sursa: dupa Draghici M (autor coordonator) s.a. - Manual de management al fermei, Ed. Atlas Press, Bucuresti, 2004

3.- Etapa a treia, in care problemele dimensiunii exploatatiilor agricole au fost abordate in termeni prin care s-a luat in considerare utilizarea marjei brute standard conform unui tip general si principal de activitate. Aceasta a fost generata dintr-o serie de motive, inclusiv nerezolvarea problemelor dezvoltarii rurale din anumite regiuni.

Prin marja bruta standard s-au putut efectua delimitari ale tipologiei exploatatiilor agricole intr-o forma de ansamblu si structurata a orientarilor de specializare a activitatilor din exploatatiile agricole din Romania. Orientarea tehnico-economica a fost data de ponderea pe care o ocupa in MBS a exploatatiei fiecare din gruparile prezentate in tabelul 1.36.

Gruparea este reprezentata prin 9 clase de orientare generala a exploatatiilor agricole care in structura se prezinta astfel: 5 clase specializate, 3 clase mixte si o clasa care nu se incadreaza in cele 8 clase mentionate anterior. Pentru a se da o orientare tehnico-economica trebuie ca grupa de activitati sau activitatea sa detina un nivel al MBS cu o pondere mai mare de 2/3 din MBS a exploatatiei.

Acestea au impus si pentru exploatatiile agricole din Romania necesitatea imbunatatirii competitivitatii, in special a celor de semi-subzistenta care prin investitii, atat de tipul capital fix, cat si de tipul introducerii de tehnologii noi si performante au condus in aceasta perioada la transformarea unui numar mare de astfel de ferme in exploatatii agricole viabile din punct de vedere economic. Dupa anunl 2000, prin masura 3.1 "Investitii in exploatatiile agricole" din cadrul Programului SAPARD, s-a alocat fermierilor un sprijin financiar in valoare de 259,07 milioane euro. Sprijinul a constat in achizitionarea de tractoare, masini si echipamente agricole performante, investitii pentru modernizarea tehnologiilor de obtinere a produselor agricole si de crestere a animalelor. Astfel, pana la sfarsitul anului 2006, s-au construit si modernizat 629 de grajduri si alte constructii in ferme; s-au modernizat 16 sere pe o suprafata de 1,432 ha si s-au construit 71 sere noi pe o suprafata de 16,689 ha; s-au achizitionat 8.713 de utilaje si echipamente; s-au infiintat si modernizat 684,403 ha de plantatii pomicole si 952,540 ha plantatii viticole, etc.

4.-Etapa a patra, prin care efectiv sunt avute in vedere metodologii efective pentru determinarea nivelurilor dimensionale ale exploatatiilor agricole. Marja bruta standard poate fi utilizata la calcularea marimii fermei[11]. Unitatea de dimensiune economica ( UDE )a fost definita prin Decizia 94/376/CE, era in anul 1980 de 100 euro. Deci marimea unei ferme din Romania s-a calculat raportand marja bruta totala ( MB ), exprimata in euro la 1200. S-au efectuat doua forme ale dimensiunii tehnico-economice, respectiv pe grupe si pe clase.

În functie de numarul UDE, exploatatiile agricole s-au delimitat in forma initiala pe grupe prin nivelurille redate in tabelul 1.37

Se poate constata existenta a 6 grupe de marime care incepe de la dimensiunea sub 4 UDE, care cuprinde exploatatiile foarte mici , la peste 100 UDE, unde sunt incadrate exploatatiile foarte mari.

Tabelul 1.37 Structura pe grupe a exploatatiilor agricole dupa dimensiunea tehnico-economica

Sursa: dupa Draghici M (autor coordonator) s.a. - Manual de management al fermei, Ed. Atlas Press, Bucuresti, 2004

Referitor la structura pe clase a exploatatiilor agricole, se poate arata ca prin Decizia 1999/725/CE din 1999 au fost stabilite 10 asemenea clase de dimensiune economica. Baza metodologica a fost in functie de numarul de UDE, iar nivelurile pe clase sunt prezentate in tabelul 1.38.

Tabelul 1.38 Structura pe clase a exploatatiilor agricole dupa dimensiunea tehnico-economica.

Sursa: dupa Draghici M (autor coordonator) s.a. - Manual de management al fermei, Ed. Atlas Press, Bucuresti, 2004

Exista astfel 10 clase de marime, existand limita inferioara cu mai putin de 2 UDE, care incadreaza clasa I a dimensiunii si prin terminarea cu nivelul de peste 250UDE, incadrat in clasa a X-a.

Metodologii recente redate in literatura de specialitate, transforma acest indicator in unitati de marime europeana ( UME ). O asemenea unitate de marime europeana este apreciata la nivelul anului 2004 la 1200 euro.

În aceasta etapa ca urmare a investitiilor realizate cu sprijin financiar acordat in perioada de pre-aderare, o parte din exploatatiile agricole comerciale, au reusit sa se adapteze nevoilor actuale ale pietei. Cu toate acestea, s-a impus in continuare, accelerarea restructurarii si modernizarii exploatatiilor agricole, avand in vedere importanta economica, ecologica si sociala a acestora, pentru asigurarea dezvoltarii unei agriculturi competitive si durabile, in conformitate cu cerintele ecoconditionalitatii.

Din cele 4.256.152 de proprietati agricole inregistrate la nivelul anului 2005, utilizand o suprafata agricola de 13.906.700 ha s-au inscris in baza de date a Agentiei de Plati si Interventie in Agricultura, la data de 01.06.2007, un numar de 1.232.616, care exploateaza o suprafata de 9.705.502 ha. Pentru a fi inscrise in baza de date, exploatatiile agricole trebuie sa detina in exploatare suprafete de minim 1 ha, iar parcelele sa nu aiba mai putin de 0,3 ha.

În perioada 2000-2006, prin masura 3.1 "Investitii in exploatatiile agricole" din cadrul Programului SAPARD, s-a alocat fermierilor un sprijin financiar in valoare de 259,07 milioane euro. Sprijinul a constat in achizitionarea de tractoare, masini si echipamente agricole performante, investitii pentru modernizarea tehnologiilor de obtinere a produselor agricole si de crestere a animalelor. Astfel, pana la sfarsitul anului 2006, s-au construit si modernizat 629 de grajduri si alte constructii in ferme; s-au modernizat 16 sere pe o suprafata de 1,432 ha si s-au construit 71 sere noi pe o suprafata de 16,689 ha; s-au achizitionat 8.713 de utilaje si echipamente; s-au infiintat si modernizat 684,403 ha de plantatii pomicole si 952,540 ha plantatii viticole, etc.

Ca urmare a investitiilor realizate cu sprijin financiar acordat in perioada de pre-aderare, exploatatiile agricole comerciale, in parte, au reusit sa se adapteze nevoilor actuale ale pietei.

Toate acestea se incadreaza in programul privind evolutia exploatatiilor agricole in perioada 2002-2010 prin care sunt prevazute ca obiective specifice urmatoarele:

- reducerea numarului gospodariilor individuale;

- eliminarea in timp a parcelelor mici si a numarului lor prin actiuni de arendare, prestare de servicii, cumparare;

- cresterea suprafetei medii a asociatiilor familiale si a societatilor agricole cu personalitate juridica;

- continuarea privatizarii societatilor comerciale agricole cu capital preponderent de stat.

Cu toate acestea, este necesara imbunatatirea competitivitatii exploatatiilor, in special a celor de semi-subzistenta care prin investitii, atat de tipul capital fix, cat si de tipul introducerii de tehnologii noi si performante vor conduce la transformarea unui numar mare de astfel de ferme in exploatatii agricole viabile din punct de vedere economic.

8.- FACTORI CARE AU INFLUENTAT MARIMEA SI PERFORMANTELE EXPLOATATIILOR AGRICOLE ÎN PERIOADA DE TRANZITIE DIN ROMÂNIA

În urma analizei sectorului agricol, se impune in continuare, accelerarea restructurarii si modernizarii exploatatiilor agricole, avand in vedere importanta economica, ecologica si sociala acestora, pentru asigurarea dezvoltarii unei agriculturi competitive si durabile, in conformitate cu cerintele ecoconditionalitatii.

Întrucat categoria exploatatiilor agricole individuale, este cea mai numeroasa, in mare parte acestea fiind de subzistenta, a creat o situatie prin care datorita incapacitatii de asigurare in utilizarea resurselor de munca existente in cadrul lor, gasirea unor solutii care sa genereze venituri si care sa faca posibil un trai decent al producatorului agricol. Principalele elemente care au influentat marimea exploatatiilor agricole din Romania in perioada de tranzitie pot fi considerate urmatoarele[12]:

1. Procesul de privatizare a pamantului prin distrugerea exploatatiilor agricole. Procesul de privatizare a pamantului, principalul mijloc de productie din agricultura, s-a produs in baza Legii fondului funciar nr.18/1991, care a fost recorelat cu privatizarea celorlalte bunuri si cu organizarea exploatatiilor economice. Finalizarea privatizarii bunurilor agricole s-a constituit pe baza unor noi legi care au adus modificari la Legea numarul 18/1991. Alicarea acestora a condus la parcelarea excesiva a terenurilor si la formarea unui numar de peste patru milioane gospodarii taranesti de subzistenta, cu o suprafata medie de circa 2,4 ha .

De asemenea, distrugerea sistemelor de irigatii si reducerea drastica a suprafetelor irigate, in conditii climatice nefavorabile au condus, alaturi de alti factori la scaderea productiei agricole.

În anul 2000, structura gospodariilor taranesti pe clase de marime a suprafetelor se prezenta astfel: sub 0,5 ha - 558 mii reprezentand 13,1 % din total de gospodarii, intre 3-5 ha - 691,6 mii gospodarii reprezentand 16,2 %, cea mai mare pondere - 32.3% avand gospodariile intre 1 si 3 ha in numar de 1374, iar cu osuprafata mai mare de 5 ha numarul gospodariilor taranesti fiind in continua scadere.

Tot ca o observatie referitoare la scaderea productiei agricole este reducerea suprafetei irigate, care in 1989 era de 3.196 ha din care efectiv irigata 95%, apoi in fiecare, an aceasta scazand, ajungand in anul 2002 la o suprafata de 3175 ha din care efectiv irigata 22,7%.

2. Lipsa de capital. Politicile agricole nu au favorizat modernizarea tehnica a agriculturii. Distrugerile de patrimoniu si reducerea drastica a investitiilor au redus stocul de capital. Lipsa unui sistem de credit specializat si a unei politici ferme de sprijin constituie impedimente majore in capitalizarea exploatatiilor agricole si in modernizarea acestora. Evolutia investitiilor in agricultura ca pondere in total, economia era in 1990 de 17,l %, fiind in scadere in fiecare an pana la 7,5 % in anul 2000. Rata de investitie in anul 1990 era de 15,9 % pentru ca in anul 2000, sa scada la 6,4 %.

Decapitalizarea agriculturii este reflectata si in consumul de ingrasaminte si pesticide utilizate astfel:

- in anul 1989 s-au utilizat in agricultura 1.159 mii tone de
ingrasaminte, pentru ca in 2000 sa ajunga la 342 mii tone (circa un sfert din cantitatea ce se utiliza in 1989).

- ingrasaminte, naturale se utilizau in agricultura in anul 1989 erau evaluate la 41.603 mii tone, iar pe parcursul anilor de tranzitie acestea au ajuns la 15.813 mii tone.

3. Forta de munca si productivitatea muncii. Mutatiile in structura fortei de munca din Romania, in sensul cresterii acesteia in perioada postrevolutionara de la 28% la 42% exprima nivelul scazut al productivitatii muncii in aceasta ramura. Ponderea de 42% a populatiei ocupate in agricultura, din totalul populatiei ocupate, situeaza Romania pe penultimul loc in Europa (dupa, Albania). Evolutia potentialului uman al agriculturii si mediului rural in perioada 1989 - 2000 se prezinta astfel :

- in anul 1989 populatia rurala era de 10.840 mii persoane iar in anul 2000 usor in scadere ajungand la un numar de 10.158 mii persoane, populatia ocupata in agricultura in anul 1989 era de 3.012 mii persoane, iar pana in unul 2000 se cunoaste o usoara crestere ajungand la 3.460 mii persoane. Indicatorul ponderea populatiei rurale in populatia totala era in anul 1989 de 16,8 % fata de 15,3 % in anul 2000; ponderea populatiei ocupate in agricultura din populatia rurala totala se situa in 1989 la o valoare de 27,8 %, pentru ca in anul 2000 aceasta sa cunoasca o crestere pana la nivelul valorii de 34,1 %; dealtfel si indicatorul ponderii populatiei ocupate in agricultura in populatia totala ocupata era in 1989 de 27,5% si pana in anul 2000 aceasta este intr-o curba crescatoare ajungand la o valoare de 42,5 %.

Decalajul dintre productia finala agricola medie pe o persoana ocupata in agricultura, fata de unele tari membre ale UE, se poate asocia faptului ca o persoana ocupata in agricultura Romaniei producea in anul 2000 hrana pentru 6,4 alte persoane fata de 7,6 in anul 1989. Decalajul fata de UE este de circa 1 : 7,8. Potentialul real agricol al Romaniei este estimat pentru a asigura hrana pentru 60- 70 milioane persoane.

La toate acestea pentru prima perioada postrevolutionara se poate adauga lipsa unei strategii si a unei legislatii coerente in domeniu.

Totodata este necesara a se cunoaste si aprecia faptul ca, in perioada 2001-2003 politicile agrare stabilite de Ministerul Agriculturii impreuna cu Parlamentul Romaniei, contin o serie de elemente pozitive ce vizeaza solutii realiste pentru revigorarea acestei importante, ramuri. Se pot enumera cateva dintre acestea: legea asigurarilor agricole; legea creditului agricol; programul de subventionarea reabilitarii sistemului de irigatii si a instalatiilor aferente acestora; programul de subventionare, pe produs; subventionarea semintelor la principalele produse, agricole; subventionarea produselor animaliere - carne, lapte.

Toate aceste decizii de strategie agricola au generat o serie de efecte pozitive, prin faptul ca au aparut un numar din ce in ce mai mare de societati si asociatii agricole viabile, numarul acestora crescand de la 10%, din suprafata arabila in 2000 la 30% in anul 2006. Ca un fapt imbucurator, aceste exploatatii agricole, sunt conduse in special de specialisti agricoli, in marea lor majoritate, tineri, care reprezinta modele in agricultura.

Consider ca aceste exploatatii reprezinta jeraticul ce va aprinde jocul relansarii agriculturii romanesti.

- CONCLUZII

În actuala etapa interesul manifestat pentru mediul rural s-a accentuat, acesta fiind generat de necesitatea unei dezvoltarii specifce, care este de neconceput daca nu se porneste de la propriile resurse fizice, umane si financiare. Dezvoltarea rurala este un imprerativ ultilateral, constituind unul din principalele motive pentru care conceptul de dezvoltare durabila in spatiul rural a inregistrat o frecventa relativ ridicata de aparitie in diferitele segmente ale problemelor redate in literatura de specialitate. Totodata conceptul de dezvoltare durabila, este legat indisolubil de dezvoltarea complexa, care a patruns si in agricultura ca raspuns la intreaga gama de neajunsuri ale agriculturii conventionale.

Permanent continutul definirii se refera, la existenta a doua concepte delimitative, si anume: conceptul de nevoi, in particular nevoile esentiale ale populatiei sarace, carora trebuie sa li se acorde prioritate inainte de toate; ideea limitarilor impuse de starea tehnologiei si a organizatiilor sociale asupra abilitatii mediului de a satisface nevoile prezente.

Conform acestor structurari, dezvoltarea durabila implica, pe de o parte, utilizarea resurselor naturale regenerabile, care sa nu fie eliminate sau degradate, dar nici sa le diminueze utilitatea pentru generatiile viitoare, iar pe de alta parte, implica si utilizarea resurselor minerale neregenerabile, astfel incat sa nu se excluda posibilitatea accesului usor la ele pentru alte generatii.

Definitia data de Comitetul Tehnic Consultativ al Grupului International de Cercetare Agricola (TAC/CGIAR) prin care "dezvoltare durabila a agriculturii consta in practicarea unui management de succes al resurselor pentru agricultura, in a satisface nevoile in continua schimbare ale oamenilor, pe fondul mentinerii sau sporirii calitatii mediului si conservarii resurselor naturale".

Au fost elaborate, modele noi de dezvoltare rurala integrata, ce sunt justificate prin ritmul de crestere al populatiei la nivel mondial. A reiesit ca nivelul de crestere al populatiei la nivel mondial este in continua crestere, iar populatia agricola si rurala inregistreaza un ritm de crestere mult mai scazut.

Concomitent importanta dezvoltarii rurale este impusa de existenta unui nivel de trai mult mai scazut in zonele rurale. Saracia rurala este mult mai mare ca cea urbana (de 2,4-3,4 ori mai mare ), este mai rigida la cresterea economica decat saracia urbana, este in scadere, dar intr-un ritm mult mai lent etc.

Privitor la conceptul de dezvoltare complexa si durabila se poate arata ca au fost elaborate abordari teoretice care au fost incadrate intr-un ansamblu structural al transformarilor economice si sociale. Se poate considera ca sub raport economic esenta procesului de dezvoltare complexa si durabila o constituie un:

- proces de crestere economica bazat pe o alocare rationala a resurselor de natura sa asigure prezervarea in timp a utilitatii economico-sociale a acestora concomitent cu cea a conditiilor de mediu;

- model de crestere economica pe termen lung in masura sa conduca la o distribuire echitabila a bunastarii de-a lungul generatiilor.

Referirile privind formele de corelare a dezvoltarii durabile si diversificarea activitatilor din spatiul rural, se poate spune ca acestea incadreaza multiple interpretari, judecand faptul ca aceste activitati ce se pot desfasura in cadrul ruralului nu pot fi durabile nu daca sunt: robuste ecologic, viabile economic, echitabile social, uman si adaptabil, laturi care au continut distinct:

Legat de problemele dezvoltarii durabile trebuie aratata necesitatea corelarii cu nevoia de a preveni degradarea resurselor de baza si deteriorarea calitatii mediului, la care se aduga necesitatea cresterii continue a productiei agricole.

Un capitol referitor la dezvoltarea durabila si dezvoltarea rurala este cuprins si in cadrul Agendei 21, care pune accentul pe mentinerea si imbunatatirea productivitatii celor mai bune terenuri in scopul sustinerii populatiei in continua crestere. În acest sens, palierele pentru o agricultura sustenabila si dezvoltare rurala vizeaza, in principal, activitatile integrate, resursele naturale si inputurile externe

Caracterul multilateral al dezvoltarii rurale ( dimensiunea economica, sociala si ecologica ), include si conceptul de dezvoltare integrata a spatiului rural, in cadrul caruia o pozitie importanta este detinuta de dezvoltarea durabila. Dezvoltarea activitatilor din amontele si avalul agriculturii stimuleaza realizarea unor forme de integrari pe verticala. Acest fel de integrare are efecte benefice atat pentru agricultura cat si pentru dezvoltarea rurala in ansamblul sau, care este generata de cel putin trei factori: cresterea volumului de capital destinat activitatilor din spatiul rural; tendinta agentilor economici ( din agricultura, din amontele si avalul acesteia ) care doresc sa-si impuna controlul si asupra productiei agricole; organizarea si specializarea acestor unitati din amonte si aval de agricultura.

În principal, strategia dezvoltarii complexe, economice si sociale pentru unitatile agricole este in stransa legatura cu dezvoltarea spatiilor rurale, trebuie sa se orienteze cu precadere spre paliere care privesc: cerintele ecologice si de resurse, a perspectivei economico-sociale.

Pentru acest motiv, agricultura durabila poate fi considerata drept un proces in care cererea de produse agroalimentare, materii prime, plante ornamentale si spatiul rural sunt satisfacute de catre practicile agricole, eficiente si acceptabile din punct de vedere economic, social si al mediului.

O forma specifica de cunoastere aplicabila in toate domeniile vietii economico-sociale din mediul ruarl incadreaza si activitatile alternative, conform efectelor manifestate, cat si prin structura activitatilor. Se pot delimita formele efectelor manifestate prin impactul direct, indirect si indus.

Aceste forme ale de manifestre ale viabilitatii si sanselor de succes ale integrarii activitatilor alternative in spatiul rural sunt sunt insotite si de anumite riscuri cum sunt:

-crearea si organizarea activitatilor alternative, cu specific neagricol, de dimensiuni economice, avand in vedere posibilitatile tehnologice si de valorificare locale;

- implantarea metodelor si tehnicilor manageriale si atenuarea gradului redus de dezvoltare economica a economiei rurale neagricole;

- creearea unor microunitati care sa asigure o oferta competitiva in ceea ce priveste cantitatea si mai ales calitatea produselor/serviciilor la costuri reduse, dar cu asigurarea unor venituri comparabile cu cele obtinute din alte domenii de activitate;

- dezvoltarea serviciilor pentru agricultura si preluarea unei parti din populatia ocupata in agricultura in domeniul activitatilor alternative;

- cresterea si extinderea eficientei retelei de credit rural, care poate fi un suport real si indispensabil in acest sens;

- ameliorarea si modernizarea structurilor necesare desfasurarii de activitati alternative;

- functionarea organismelor de control care sa stabileasca norme pentru toate categoriile de lucrari ale activitatilor alternative, privind consumurile materiale si manopera pe capacitate de productie si/sau produs.

Privind evolutia exploatatiilor agricole din cadrul UE, se poate constata tendinta dezvoltarii rurale prin activitati alternative la nivel international, ce a avut ca baza urmarirea crearii avantajelor create prin globalizarea si implementarea unor laturi manageriale care sa contribuie la progresul societatii rurale, prin mentinerea specificitatilor retelei de arii nationale.

Situatia a inceput sa se schimbe in deceniul 5 cand mecanizarea si migrarea fortei de munca din agricultura spre industrie au avut ca efect cresterea productivitatii si productiei agricole si a veniturilor fermierilor.

Motivele care au stat la baza adoptarii acestei politici au fost: nevoia de fluidizare a comertului european cu produse agricole si dorinta tarilor exportatoare de a se asigura de certitudinea plasamentului produselor lor. Trasaturile distincte ce reflecta politicile comune s-au putut concretiza prin politica prin excelenta integrationista, considerata o politica cu un consum mare de resurse financiare, care manifesta un grad sporit de vulnerabilitate la presiunile de lobbyin.

Obiectivele politicii agricole comune, initiale stabilite prin Tratatul de la Roma (1958), au suferit permanent modificari astfel ca in prezent PAC este guvernata de principiile pietei unice, a preferintei consumatorilor si soliditatii financiare. Dar disparitatile regionale privind dezvoltarea si standardele de viata ale populatiei, aceste forme fiind existente inca inainte de crearea Comunitatii, au constituit o preocupare pentru toate statele membre. Toate acestea au fost legate si de atenuarea nivelului existent al saraciei din UE. Indicatorii redati scot in evidenta o diferentiere a principalilor indicatori ai saraciei din tarile UE, reiesind ca tari cum sunt Portugalia si Grecia, rata saraciei persistente are nivelurile cele mai mari ( de 10 si respectiv 12 fata restul tarilor cu valori ale acestui indicator intre 3 - 8 ).

Astfel, politica de dezvoltare regionala a Uniunii Europene este necesara pentru incurajarea dezvoltarii armonioase a teritoriului, care sa permita tuturor regiunilor Uniunii sa beneficieze deplin de oportunitatile oferite de piata unica si sa contribuie la succesul uniunii economice si monetare.

Pentru realizarea obiectivelor PAC s-a dezvoltat un sistem de reguli si mecanisme care reglementeaza productia, comertul si prelucrarea produselor agricole, grupate sub denumirea de organizatii comune de piata. În prezent, aproximativ 90% din produsele agricole din Uniunea Europeana fac parte dintr-o organizatie comuna de piata.

Legat de relatiile UE cu celelalte tari europenne se poate arata ca stadiul reformelor din agricultura a fost continuat si in economiile in tranzitie in centru si estul Europei si in Comunitatea Statelor Independente. Acestea sunt cunoscute intr-o forma structurala, care au inclus: politica comerciala si de preturi conforma pietei, reforma funciara, industria alimentara si de materii prime agricole, sistemul funciar, cadrul institutional, servicii publice etc. Pentru implementarea masurilor comune de reglementare a pietelor, Comunitatea are la dispozitie urmatoarele instrumente: preturile, interventia de piata, ajutoarele financiare, cotele de productie, protectia vamala comuna.

Componenta de dezvoltare rurala in cadrul UE a captat o atentie sporita dupa elaborarea de catre Comisie a documentului strategic Agenda 2000, devenind astfel al doilea pilon al PAC. Au fost puse in evidenta doua ratiuni majore care au justificat necesitatea unei abordari in aceasta directie :

1.- a fost motivata de proportia foarte mare pe care o detin suprafetele agricole pe teritoriul Uniunii Europene - 80%;

2.- luarea in considerare a obiectivului esential de coeziune economica si sociala al Uniunii Europene, a carui realizare ar deveni utopica fara acordarea atentiei cuvenite dezvoltarii armonioase a zonelor rurale.

O conturare si sistematizare a principiilor politicii UE de dezvoltare rurala, conform principalelor idei desprinse prin Declaratia de la Cork (Irlanda) din noiembrie 1996, pot fi delimitate prin: agricultura - componenta a politicii de dezvoltare rurala - care necesita o simplificare radicala a legislatiei; o mai mare coerenta a a initiativelor si activitatilor care se desfasoara prin canale separate; limitarea legilor UE la reguli si proceduri generale; o mai mare subsidiaritate a deiziilor, descentralizarea implementarii politicii si in general mai multa flexibilitate; marea diversitate a zonelor rurale impune o actiune parteneriala si cooperare intre toate nivelurile politice, in contextul unei politici de dezvoltare rurala descentralizata cit mai mult posibil.

În conexiune cu "Agenda 2000", Consiliul Europei a hotarat, in decembrie 1997, la Luxembourg, sa dezvolte caracterul multifunctional al agriculturii peste tot in Europa, inclusiv in regiunile care se confrunta cu dificultati deosebite, iar dezvoltarea rurala sa aiba o abordare integrata. A scazut rolul agriculturii ca sursa de venit si de ocupare a fortei de munca, dar ea a ramas cel mai important exploatator al pamanturilor, deci cu importanta majora din punctul de vedere al mediului rural.

Prin regulamente s-au elaborat principiile care stau la baza politicii de dezvoltare rurala, privind multifunctionalitatea agriculturii, abordarea multisectoriala si integrata a economiei rurale, a flexibilitatii financiare dezvoltarii rurale, a transparentei in elaborarea programelor de dezvoltare rurala.

Perioada dupa Agenda 2000, s-a caracterizat prin conturarea de politici in domeniu adaptate necesitatilor dezvoltarii rurale cum sunt: conservarea unui mediu viabil; protejarea diversitatii mediului rural european si incurajarea serviciilor oferite de agricultura multifunctionala; cresterea competitivitatii fermelor agricole; existenta unor politici de dezvoltare rurala cu aplicabilitate in toate zonele UE extinsa printr-o promovare si resonsabilitate a programelor de parteneriat; simplificari semnificative privind politicile de dezvoltare rurala cu referire la strategii, finantari si sisteme de control.

Conform acestor concluzii, agricultura europeana trebuie sa fie "un sector durabil si apt concurential"motiv pentru care PAC trebuie sa creeze premisa pentru care prestatiile de mediu si de peisaj sa fie recunoscute si onorate ca functiuni cu totul valoroase ale agriculturii.

Din toate acestea reiese ca procesul de modernizare a agriculturii si a spatiului rural nu se poate reduce la o singura directie, ci trebuie sa fie complex si sa se extinda asupra tuturor structurilor economice si sociale.

Privind capacitatea si structura fortei de munca din agricultura UE, se poate arata ca mai mult de jumatate din populatia celor 27 de state membre ale Uniunii Europene traieste in zonele rurale, care acopera 90% din teritoriul european. Pentru acest motiv unul din principiile care au stat la baza politicii de dezvoltare rurala a fost diversificarea activitatilor, crearii de surse suplimentare de venit si ocupare.

La nivelul UE si in structura tarilor componente populatia ocupata in agricultura, silvicultura, exploatare forestiera si economia vanatului, pot fi scoase in evidenta urmatoarele :

- totalul persoanelor din UE ocupate in acest sector este este de 6898 mii persoane ceea ce reprezinta 4,5 % din populatia totala,

- tari dezvoltate economic (Germania, Regatul Unit, Suedia), au cele mai scazute niveluri, iar la tarile mai putin dezvoltate nivelul acestui indicator este mai ridicat ( Grecia, Portugalia );

- conform statutului profesional salariatii (barbati si femei ) ocupa 34,6% din totalul fortei de munca, iar lucratorii pe cont propriu 52,0%;

- din analiza timpului alocat activitatii agricole se constata ca ocuparea in majoritate a timpului este aferenta pentru 82,8 % din populatie si numai 17,2 % cu timp partial;

- conform categoriilor de varsta se constata ca persoanele intre 25-54 de ani reprezinta majoritatea, respectiv 66,3 %.

Toate acestea sunt o consecinta a cerintelor de crestere a productivitatii agricole prin promovarea progresului tehnic si a dezvoltarii rationale a productiei, este accentuata, prin mentiunea adoptata in art. 33 TCE din obiectivele PAC.

Însasi domeniile eligibile din Obiectivele 1 si 2 ale fondurilor structurale, ca si din Sectiunea Garantare a Fondului European de Orientare si Garantare a Agriculturii (FEOGA) sprijina diversificarea structurii economice din zonele rurale prin incurajarea activitatilor. Se acorda priortati prin care se urmarsc: cresterea concurentei in agricultura prin acordarea de ajutoare pentru investitii; sporirea concurentei zonelor rurale, facandu-le mai accesibile si ajutandu-le sa-si diversifice activitatile sprijinind intreprinderile mici si mijlocii si sectoarele novatoare; protejarea mediului si a patrimoniului rural european prin protectia peisajului, a resurselor naturale si a zonelor rurale traditionale; promovarea turismului rural si activitatilor de renovare a satelor.

Statele membre UE au avut in vedre permanent modul in care vor transpune strategiile active si preventive recomandate in liniile directoare de ocupare a fortei de munca, in masuri specifice.

Randamentele si capacitatile dimensionale ale exploatatiilor agricole in tarile UE, scot in evidenta: cunoasterea aspectului tridimensional ce se refera la randamente productiei agricole, a dimensiunii exploatatiilor si a structurii tehnico-economice a acestora.

Randamentele in productia vegetala, scoate in relief faptul ca productia agricola a UE detine cca 15 % din productia mondiala de grau, 14% din productia de zahar, 18 % la carnea de vita, porc si pasari, 23 % la lapte; 61 % la vin. Aceste elemente evidentiaza faptul ca potentialul tarilor din UE este de a exporta cantitati substantiale de produse agroalimentare. Ritmurile sunt diferentiate cu referire la cereale unde sunt cele mai scazute ritmuri de crestere, la culturile tehnice si fructe la care asistam la scaderi de productii, cu referire la floarea soarelui, pere si piersici, iar pentru grupa produselor legumicole, cartofului si tutunului ritmul de crestere a randamentelor sunt semnificative, situatie inregistrata si la produsul lapte de vaca.

Totodata de constata protejarea produselor prin mecanismul preturilor produsele agricole originare din UE sunt favorizate. Pe de alta parte au existat ajutoare finaciare (subventii ) care au fost concretizate prin platile directe, formate din ajutoare pentru productie, plati compensatorii si restitutii de export si alte ajutoare financiare

Numarul si dimensiunea exploatatiilor agricole, din UE cunoaste un proces de reducere accentuata a numarului de exploatatii agricole. Daca in anul 1994 numarul exploatatiilor agricole a celor 12 state membre era de 8157 mii exploatatii, in anul 1997 cele 15 state membre aveau doar 7370 mii exploatatii. Refeitor la aceste aspecte se pot reliefa urmatoarele:

- suprafata utila totala a celor 15 state de 131407 mii ha, din care cca 70,03 % este detinuta de Germania, Spania, Franta, Italia si Marea Britanie;

- tarile cu suprafete mari detin si un numar mai mare de exploatatii, dar pentru care suprafata medie pe exploatatie variaza intre 69,3 ha in Marea Britanie si 32,1 ha in Germania;

- in celelalte tari, cu suprafete agricole utile mai scazute, unde si numarul exploatatiilor este mai scazut, suprafata medie inregistreaza amplitudini intre 34,7 ha in Suedia si 4,3 ha in Grecia.

În domeniul marimii fizice fermele (exploatatiile agricole ) din UE, se poate arata ca exista o corelare a nivelului marimii economice cu cea fizica. Astfel pentru anii 1975 si 2000 a fost analizata marimea exprimata in suprafata si numar capete de animale de unde au reiesit urmatoarele:

- suprafata medie a unei exploatatii agricole in UE a evoluat de la 15,3 ha in anul 1975, la 19,0 ha in anul 2000. Similar numarul de animale, pentru aceleasi perioade a crescut rimul cel mai accentuat de +89,6 % fiind inregistrat pentru fermele de porcine (de la 58 capete in anul 1075 la 110 capete in anul 2000);

- pentru suprafete, bovine si vaci de lapte, fata de media aratata, majoritatea tarilor se incadreaza in limite de crestere cu aproximativ aceleasi cote de marime. Pentru specia porcine sunt tari la care marimea fermei este de 7,8 ori mai mare ( de exemplu Irlanda ), sau diminuate sub jumatate ( pentru fermele din Grecia si Portugalia ).

De aici reiese ca deosebirile intre tari sunt foarte semnificative. De exemplu, cea mai mare concentratie de teren agricol pe o exploatatie se gaseste in Marea Britanie de 69,3 ha, apoi Danemarca 42,6 ha, Luxemburg 42,5 ha, Franta 41,7 ha si Suedia cu 69,3 ha. La polul opus sunt Grecia cu 4,3 ha, Italia 6,4 ha si Portgalia 9,2 ha.

Pe total UE ponderea cea mai mare revine la exploatatiile sub 5 ha ( nivelul fiind de 58 % din numarul total ). Statisticile oficiale mentioneaza ca ponderea cea mai mare o au exploatatiile de dimensiun mici ( clasa 0-5 ha ), chiar daca in anumiti ani inregistreaza scaderi care sunt nesemnificative, iar numarul exploatatiilor mari ( de 50 ha ) au inregistrat ritmuri de crestere mici.

Structura exploatatiilor agricole conform orientarii tehnico-economice, scoate in relief tipurile de exploatatii dupa profilul si structura de productie (vegetala si animala ) pe fiecare tip in parte. Printr-un ansamblu de acte normative s-a stimulat si sprijinit procesul de creare a exploatatiilor agricole de dimensiuni optime care sa aiba un inalt grad de specializare si eficienta economica.

În perioada ultimilor 50 de ani apar diferentieri privind numarul fermelor specializate.Aceasta situatie de ansamblu al tipurilor de exploatatii a fost scoasa in relief specializarea exploatatiilor agricole reflectata prin nivelurile de delimitare a trei indicatori:

- numarul total de exploatatii specializate in cultura mare, horticultura, animale erbivore si granivore care este intr-o usoara scadere, de cca 10%;

- marja bruta standard care inregistreaza o tendinta de crestere pentru toate tipurile de exploatatii;

- la indicatorul unitati de munca anuale, exista o tendinta generala de reducere, constatandu-se diminuari si foarte usoare ritmuri de cresteri.

Performanta in productia agricola a UE este sustinuta si de gradul de mecanizare, respectiv incarcatura pe tractor sau utilaj agricol. Pentru indicatorul suprafata pe tractor, daca media la nivelul UE era de 18,5 ha agricol/tractor si 11,1 ha arabil/tractor, in tarile componente exista diferentieri semnificative. Privind suprafata agricola/tractor, tari cum sunt Belgia-Luxemburg, Germania, Danemarca acest nivel este intre 13,8 si 19,6 ha/tractor, iar in tari ca Irlanda, Portugalia si Marea Britanie nivelul acestui indicator este intre 26,4 si respectiv 37,0 ha/tractor. La suprafata arabila amplitudinile intre tari sunt mult mai mici ( intre 7,5 ha/tractor in Belgia-Luxemburg si 19 ha/tractor in Suedia);

Suprafata agricola si agrabila pe utilaj agricol evidentiaza aspecte asemanatoare, dar cu niveluri de cateva ori mai reduse.

Sistemele integrare si cooprare in tarile UE scot in relief caracteristici bazate pe doua sisteme: a).sistemul englez, care se caracterizeaza prin concentarea proprietatilor terenurilor si efectivelor de animale, in unitati ( ferme ) de mari dimensiuni; b) sistemul danez, care porneste de la ideea ca ferma constituie forma de proprietate esentiala in realizarea productiei. Specific sistemunlui danez este sistemul de cooperatie pentru aprovizionare, prelucrare, depozitare, desfacere si servicii, integrate in industria alimentara pentru totalitatea fermelor, independent ca marime.

Privind numarul de cooperative si caracteristicile acestora, in structura tarilor UE sunt sesizate diferentieri prin care exista o diferentiere a numarului de cooperative si de membrii in cadrul unei cooperative. În acest scop sunt relevante cotele de piata detinute de cooperativele agroindustriale in principalele sectoare din tarile UE, care difera de la 30 % la 75 %. De exemplu in Germania cooperativele agroindustriale sunt axate pe grupa produselor lactate si zootehnie, nivelurile fiind de 75 % si respectiv 35 %, dar care sunt inexistente pentru celelalte produse.

Procesul de formare si consolidare a structurilor agrare a avut o continuitate permanenta, dar diferentiata in tarile vestice europene fiind un fenomen de durata. Aceasta situatie a avut implicatii directe asupra resurselor funciare, a dotarii si echiparii tehnice , mai ales in ce priveste comasarea terenurilor, acest proces fiind derulat si in perspectiva.

Noile masuri privind dezvoltarea exploatatiilor agricole in UE, s-au concretizat prin: diminuarea asimetrica a sprijinului in sectorul lapte; reducerea cu 50% a cresterii lunare a preturilor de interventie in setcorul cerealalor; reforme in sectoarele de orez, grau dur, nuci, cartofi pentru amidon si furaje uscate. În mod analitic structura acestor elemente ale noii reforme ale politicii agricole comune au fost orientate catre:eliminarea legaturii dintre productie si platile directe (decuplare), obligativitatea respectarii de catre fermieri a anumitor standarde ( de mediu, securitate alimentara, sanatate a plantelor, sanatate si bunastare a animalelor, pastrarea terenurilor agricole in bune conditiuni ), suplimentarea resurselor financiare pentru dezvoltarea rurala pe seama reducerii ajutoarelor directe, disciplina financiara, revizuirea politicii de piata (pilonul 1 ).

Se considera ca principala schimbare pe care o aduce actuala reforma a PAC se refera la modul de acordare a subventiilor agricole, care vor fi decupate, adica cea mai mare parte a subventiilor va fi platita independent de volumul productiei. Prin aceasta se urmareste ca ponderea populatiei rurale si a suprafetei ocupate de spatiul rural, sa capete dimensiuni si importanta nationala si internationala.

Evolutia exploatatiilor agricole in Romania in etapa dupa revolutie este conturata prin structura unor etape care privesc: orientarea si identificare a activitatilor din spatiul rural romanesc, a conturarii dimensionale si stabilirii celor mai adecvate forme de organizare in diversificare prin activitatilor agricole si a celor alternative, si de dezvoltare in dezvoltarea rurala prin diversificarea activitatilor din spatiul rural.

Etapele privind prioritatile si orientarile mentionate anterior nu sunt separate mecanic in timp, iar in cadrul strategiilor regionale nu au existat intotdeauna modalitati efective de aplicare locala, motiv pentru care nu au exista si rezultate semnificative.

În evolutia mentionata prin structurarea etapelor au existat politici si reforme ce au avut influente directe asupra exploatatiilor agricole. Instrumentele si mecanismele economico-financiare necesare in efecturea reformei structurale din agricultura s-au soldat printr-o evolutie care se reflecta la nivel macroteritorial prin nivelurile PIB, iar la nivel microteritorial prin ansamblul indicatorilor tehnico-economici realizati de exploatatiile agricole.

La nivel national, cat si pentru agricultura cuantumul PIB a fost intr-o crestere, pentru care ritmul exprimat in lei a fost mai mare decat ritmul de crestere in euro. Tendinta de reducere a ponderii agriculturii in PIB total trebuie insa corelata cu procesul pozitiv de crestere de ansamblu a economiei, reflectata de dinamica mai accentuata a PIB total fata de cel agricol. Nivelul PIB agricol la hectar teren cultivat a fost de 515,22 euro in 1991 si de 989,01 euro in 2006. În perioada 1997 - 2000, PIB agricol la hectar a stagnat, iar in anii urmatori cresterea a fost foarte lenta. Evolutiile PIB raportat pe o persoana ocupata in agricultura au fost similare cu PIB agricol la un ha teren cultivat. Nivelul cel mai ridicat al productivitatii muncii s-a realizat in ultimii ani unde acest nivel ajunge la 2687,2 euro/persoana ocupata. Deprecierea bazei tehnice, adancirea caracterului de subzistenta, stagnarea investitiilor, distrugerile de active (sisteme de irigatii, plantatii, utilaje, complexe zootehnice) cat si greselile existente in gestionarea bunurilor aflate in proprietatea statului si in sprijinirea procesului de formare a agriculturii private comerciale, constituie principalele cauze care au condus la reducerea contributiei agriculturii la formarea PIB- lui, nivelului scazut al productivitatii muncii in agricultura, precum si la un sold negativ al balantei comerciale agricole.

Privind subventionarea agriculturii in perioada de tranzitie la economia de piata, se poate spune ca aceasta a fost puternic influentata de politicile agricole ale guvernelor care s-au situat adesea pe pozitii diferite fata de necesitatea efectuarii reformei structurale in agricultura. Sprijinul bugetar acordat agriculturii, estimat la hectarul cultivat, a crescut de la 20,43 euro, in 1991, la 64,56 Euro, in 2005, iar cel bugetar acordat exploatatiilor agricole pentru terenul arabil a inregistrat de asemenea oscilatii. Privind ponderea cheltuielilor bugetare pentru sprijinirea agriculturii sunt reflectate in BIB la nivelul national unde se constata o crestere de la 4,0 % in anul 1991, la 7,1 % in anul 2006.

Din toate aceste acordari de sprijin a reiesit ca subventionarea micilor proprietari cu suprafete sub 5 ha, a determinat ca unii dintre acestia sa iasa din asociatiile familiare sau societatile agricole, cea ce a mentinut starea de subzistenta, si de intarzirere in procesul de formare a fermelor mijlocii care sa produca pentru piata.

Populatia rurala constituie un factor determinat in dezvoltarea activitatilor agricole motiv pentru care a fost analizata in structura teritoriala si ocupationala.

Ponderea populatiei rurale in structura teritoriala, reliefeaza faptul ca in cadrul regiunilor de dezvoltare a existat si persista o diferentiere a nivelului populatiei rurale. Dupa revolutie ponderea populatiei rurale este de cca ½ fata de total, iar regiunile cu cel mai ridicat nivel sunt Nord-Est, Sud si Sud-Vest. În dinamica perioadei 1992-2006, la nivel national se constata o usoara descrestere, de la 45,7 % in anul 1992 la 44,8 % in anul 2006. În structura regionala numai la regiunea Sud-Est se inregistreaza un trend in crestere, iar la celelalte regiuni populatia este in descrestere.

Aceasta vulnerabilitate demografica a populatiei rurale in profil teritorial impune cunoasterea populatiei ocupate si active din spatiul rural. Populatia ocupata si activa din mediul rural, procentual fata aceasta populatie pe total tara, are un nivel mai ridicat decat procentul populatiei, iar totalul populatiei rurale era reprezentat prin 44,8 %.

În dinamica analizata, este semnalat fenomenul de scadere atat a populatiei acupate cat si active. Nivelul ratei de ocupare si de activitate a populatiei din mediul rural este de asemenea cu mult mai mare decat acelasi indicator la nivel national. Din aceasta analiza s-a putut deduce ca toate aceste diminuari nu sunt o noutate pentru spatiul rural din Romania. S-a pus in continuare problema cunoasterii ritmului si mai ales motivelor acestor fluxuri migratorii.

Fluxurile migratorii a populatiei rurale sunt edificatoare prin balanta persoanelor de plecari/sosiri. Schimbarile de domiciliu la nivel natioal, ca rezultate dintre sosiri/plecari, sunt soldate pritr-o echilibrare si numai in anul 2006, este inregistrat un sold pozitiv. În schimb in mediul rural, cu exceptia anului 2005, sosirile sunt superioare plecarilor, deci solduri pozitive. Ratele la 1000 locuitori scot in relief faptul ca nivelurile inregistrate se incadreaza in aceleasi amplitudini. În mediul rural ratele la 1000 locuitori inregistreaza amplitudini care pentru majoritatea anilor sunt pozitive.

Întrucat in societatea rurala romaneasca postcomunista au avut loc schimbari mai ales de natura socio-economica, a avut loc un impact asupra raportului de dependenta demografica. Asfel, in mediul rural numarul persoanelor sub 15 ani si de 64 ani si peste care revin la o persoana este in crestere, raportat la populatia din grupa de varsta 15-64 de ani. În structura regionala nationala, acest proces de imbatranire este cel mai avansat in regiunile Nord-Est, Sud-Est si Sud-Vest ( nivelurile raportului de dependenta demografica sunt cele mai ridicate ).

În ansamblul acestor fenomene manifestate in perioada de tranzitie concomitent este sesizata existenta unui ritm superior al ponderii persoanelor inactive fata de 1000 persoane active existente in spatiul rural. Aceasta reprezinta una din formele pe care o exercita populatia rurala fata de populatia din agricultura.

Dar, specific actualei etape toate acestea sunt legate de situatia precara in care se afla mediul rural romanesc si care constituie una dintre cele mai mari vulnerabilitati ale societatii romanesti odata cu aderarea la Uniunea Europena.

Identificarea utilizarii fortei de munca, a fost scoasa in relief printr-o clasificare a tipurilor de exploatatii in unitati de dimensiune economica (UDE ). Structura fortei de munca utilizate in exploatatiile agricole din Romania, exprimata in unitati de munca anuale (UMA ), sunt luate in discutie probleme ale provenientei acesteia, reiesind urmatoarele:

- din totalul de 2699,6 UMA, un procent de 46,7 % este localizat la exploatatiile care inregistreaza un nivel al dimensiunii economice (UDE), sub 1 UDE;

- privind provenienta fortei de munca, reiese ca potentialul familial contribuie cu 66,6 % din totalul persoanelor si 50,2 % din UMA;

- forta de munca nefamiliala are ponderi scazute in uniformitatea utilizarii fortei de munca ( pentru care este inregistrata o folosire regulata de 2,2 %, cat si neregulata de 23,5 %).

Structura exploatatiilor agricole si actualele dimensiuni ale acestora din Romania nu sunt inca compatibile cu cele ale tarilor membre ale Uniunii Europene. Facem referiri la reformele funciare care au condus la o dispersare marimii acestora.

Analizata bidimensional structura exploatatiilor agricole pe baza formei de utilizare a terenului scot in relief forma de utilizare a terenului agricol si existenta efectvelor de animale. Se constata o diminuare a cestora in anul 2006 fata de anul 2002 cu -5,1 % ( daca in anul 2002 existau 4484893 exploatatii in anul 2005 exista numai 4256152 ). Privind forma de utilizare a terenului detinut de exploatatiile agricole, se poate constata ca din suprafata totala, exploatatiile agricole individuale detin numai 65,7, iar restul apartine exploatatiilor cu personalitate juridica. Referitor la suprafata agricola utilizata ce revine in medie pe o exploatatie se pot delimita diferente foarte mari. Numarul de exploatatii care detin efective de animale si exploateaza suprafata agricola este de 77,9 %, iar exploatatiile agricole numai cu animale reprezinta 3,1% % din total exploatatii, acestea apartinand in majoritate exploatatiilor individuale.

Conform claselor de marime si a statutului juridic al exploatatiilor se constata atat prin tipurile exploatatiilor cat si statutul juridic al acestora. S-a luat in considerare numarul tipurilor de exploatatii private si cu statut juridic, structurate prin clase de marime a suprafetelor detinute:

- numarul exploatatiilor agricole este predominant la clasele de marime la dimensiunile 1-5 ha, intre 43,83% si 45,85%, dupa care succesiv sunt predominante incadrarile pentru treptele de marime ale suprafetelor de 0,5-1 ha, 0,1-0,3 ha, sub 0,1 ha etc.

- exploatatiile agricole individuale sunt preponderente la clase de marime 1-5 ha prin numarul care evolueaza prin descrestere odata cu cresterea clasei de marime;

- la unitatile cu personalitate juridica se manifesta tendinta certa de concentrare a suprafetelor, manifestata prin numarul majoritar la clasele de marime peste 5 ha. Este deosebit de semnificativ faptul ca peste 1/3 din aceste unitati cu personalitate juridica sunt incadrate la clasa de marime peste 100 ha.

În dinamica anilor 2002 si 2005 privind structura exploatatiilor se manifesta urmatoarele tendinte. a) O tendinta a diminuarii numarului acestora pe total precum si la clasele de marime 0,1-2 ha, ( cu referire speciala asupra exploatatiilor agricole individuale ) . b) Tendinta de majorare a numarului de exploatatii pentru clasele de marime peste 2 ha, forma semnlata mai ales la exploatatiile individuale. c) La unitatile cu personalitate juridica se manifesta tendinta certa de micsorare a numarului acestora, atat pe total, cu -19,1 %, cat si pentru fiecare casa de marime.

Forma de utilizare a terenului in structura claselor de marime a exploatatiilor. scot in relief faptul ca majoritatea exploatatiilor detin terenul in proprietete ( 90,4 % in anul 2002 si 91,2 % in anul 2005). În structura suprafetelor majoritatea exploatatiilor sunt pana la 5 ha. Pentru forma in concesiune situatiile anilor analizati sunt caracterizate prin diferentieri in numarul exploatatiilor. Forma de arenda, in parte si utilizarea cu titlu gratuit incadreaza niveluri procentuale asemanatoare pentru clasele de marime a suprafetelor exploatatiilor agricole ( respectiv prin existenta in majoritate a exploatatiilor cu suprafete pana la 5 ha ). Analiza comparativa a celor doi ani scoate in relief situatia anului 2005 fata de anul 2002, in care se manifesta o majorare a numarului de exploatatii in proprietate si in concesiune, alaturi de o diminuare a numarului de exploatatii in arenda, in parte si cu tilu gratuit.

Divizarea parcelelor terenului detinut de exploatatiile agricole este o situatie specifica tipurilor de exploatatii sub 10 ha. Pentru aceste clase de marime nu a fost o suficienta orientarea uneia din principalele probleme privind capacitatea si marimea exploatatiilor agricole, ci aceea a fragmentarii excesive a terenurilor. Sunt scoase in evidenta numarul acestor parcele de teren care in anul 2002 este de 3,38 ori mai mare decat numarul exploatatiilor agricole, iar in anul 2005 nivelul mentionat este de 3,73 ori mai mare. Cel mai ridicat grad de divizare este inregistrat la clasele de marime 1-5 ha, ponderea din totalul parcelelor fiind de 58,02% in anul 2002, iar in anul 2005 acest nivel este de 57,72%.

Prin raportul anilor 2005/2002 pentru indicatorii gradului de divizare analizati este scos in relief faptul ca pe ansamblu national exista o tendinta unei cresteri a gradului de divizare, cu referire speciala la exploatatiile individuale, alaturi de o reducere accentuata a divizarii suprafetelor in parcele pentru unitatile cu personalitate juridica ( nivelul fiind de 78,9% ). Exista si diminuari semnificative a numarului de parcele in structura claselor de marime, pentru anul 2005/2004, niveluri care sunt inregistrate la exploatatiile indiviuale pentru clasele 0,1-2 ha, iar la unitatile cu personalitate juridica pentru toate clasele de marime pana la 10 ha.

Din toate acestea se poate deduce o necesitate de crestere a dimensiunii exploatatiei, dar prin strategii a caror obiective vor trebui sa fie specifice tipurilor de exploatatii agricole.

Suprafetele agricole in structura dimensionala a exploatatiilor agricole sunt puternic influentate de sistemul si orientarile reformei de dupa 1989. Prin legislatia existenta a fost amplificat patrimoniul privat al fondului funciar cu referire speciala asupra terenului agricol si a structurilor folosintelor acestuia. Existenta inca a structurilor diferite, a relatiilor dintre economic-social-politic au generat dezechilibre (neconcordante) chiar privind suprafetele fondului funciar privat. Privind totalul suprafetei agricole se poate arata ca in perioada analizata acesta a ramas constant, dar suprafata in proprietate privata s-a modificat continu. Asemenea modificari esentiale exista la toate categoriile de folosinta ( terenul arabil, pasuni, vii si livezi care in anul 1995 erau intre 31,6 % si 93,6 % din total, in anul 2006 nivelul in cifre relative era peste 92,0 % pentru toate categoriile de folosinta ).

Facem referiri la ariile suprafetelor totale, agricole si de teren arabil ocupate in structura exploatatiilor agricole exprimate prin unitati de dimensiune economica (UDE ), situatie ce este coroborata cu suprafetele detinute. Astfel majoritatea exploatatiilor existente in prezent in Romania este majoritar la dimensiunea de 0-1 UDE, iar privind suprafata totala detinuta de exploatatiile agricole se constata ca care este corelata cu suprafata agricola utilizata si suprafata de teren arabil. Referitor la suprafata ce revine pe o exploatatie amplitudinea este destul de mare, de la 2,7 ha agricola la dimensiunea de 1-2 UDE, la 1171,0 ha agricol la dimensiunea de peste 100 UDE.

Prin comparatiile facute se constata ca numai 29% din exploatatiile agricole au o dimensiune economica de cel putin 1 ESU. Fata de alte tari se constata ca ponderea exploatatiilor agricole ce detin cel putin un ESU este in Romania de 29,3%, fata de Ungaria - 21,7%, Republica Ceha - 62,4%, Slovenia - 78,9%, Polonia - 43,7%, Lituania - 50,8%. Din aceste exploatatii agricole de cel putin un ESU din Romania, suprafata utilizata este de 74,4% din suprafata agricola, in comparatie cu Ungaria - 94,8%, Republica Ceha - 99,0%, Slovenia - 92,3%, Polonia - 89,0%, Lituania - 83,7%.

Se poate sintetiza faptul ca exploatatiile agricole de subzistenta (cu o dimensiune economica de sub un ESU) detin o pondere de 71% din numarul total al exploatatiilor, in conditiile in care utilizeaza putin peste 25% din suprafata agricola.

Conform tuturor acestor date argumentate se poate remarca lipsa unui numar consistent de exploatatii familiale care sa se incadreze in forma de baza a organizarii existenta in tarile UE. Numarul mare al exploatatiilor agricole de subzistenta sub un hectar, care nu sunt viabile datorita excesivei faramitari a terenurilor rezultate in urma aplicarii legilor fondului funciar (cu exceptia unor ferme ecologice) si care nu fac fata unei piete concurentiale, urmeaza sa fie excluse de la sprijinul acordat prin schemele de plata directa pe suprafata din bugetul agricol al UE si platile nationale complementare directe din bugetul national.

Structura culturilor si efectivelor de animale existente in exploatatiile agricole din Romania scot in relief nivelul capacitatii de productie ( exprimata prin suprafete si numar de animale) si productiile realizate ( randamente la hectar si pe cap de animal ).

Structura pe principalele sectoare, arata ca sectorul vegetal este preponderent atat prin suprafete cat si a productiilor totale realizate. Sectorul privat in productia vegetala reflecta cresteri semnificative atat la supraete, unde nivelurile sectorului privat depasesc 90,1 %, cit si la productii unde acestea sunt peste 96,2 %.

Sectorul zootehnic reprezentat prin existenta efectivelor de animale si a productiilor realizate in exploatatiile agricole, care a avut in perioada 1990-2006 o evolutie oscilatorie. Aceasta intrucat acest sector a suportat cel mai greu socul reformelor si al politicilor agricole. Din analiza numarului si structurii efectivelor de animale se constata existenta in sectorul privat a unei situatii de transfer al efectivelor de animale in exploatatiile agricole mai ales cele de tip privat. Se ajunge astfel ca in anul 2006, nivelul procentual al efectivelor sa ajunga la peste 99,0% sa se gaseasca in sectorul privat. Productile realizate in dinamica 1990-2006, inregistreaza diferentieri redate prin diminuari la carne, lana si oua, dar cresteri la lapte si miere extrasa. În mod asemanator in anul 2006, sectorul privat este preponderent, prin ponderile fata de total productii realizate care sunt peste 99,0 %.

Din toate acestea se poate deduce ca in perioada de tranzitie, performantele sectorului zootehnic din Romania s-au mentinut scazute si s-au redus treptat fata de deceniul '80. Totodata, dupa anul 1996, decalajele de productivitate fata de agricultura Uniunii Europene s-au adancit, ca urmare a procesului lent de reforma a structurilor agricole, dar si a lipsei de consistenta si coerenta a mecanismelor de sprijinire a producatorilor.

Prin corelatia cu structura claselor de marime a suprafetei totale a exploatatiilor agricole care detin efective de animale se constata ca acest numar este preponderent pentru speciile ierbivore, bovine si ovine, incadrate la clasele de marime intre 1 si 10 ha. Speciile granivore, porcine si pasari, sunt majoritare la categoriile de exploatatii intre 1 si 5 ha. Efectivele de animale, sub aspect numeric, pentru aceleasi clase de marime a exploatatiilor agricole evidentiaza in mod distinct clasa de marime a exploatatiilor de 2-5 ha. Prin comparatie fata de anul 2002, se constata ca in anul 2005, se manifesta tendinta de majorare a numarului de exploatatii care detin efectivele de animale la categoria de marime peste 10 ha.

Relevanta problemelor redate anterior scot in relief faptul ca evolutia de ansamblu a exploatatiilor de cresterea animalelor nu a avut un ritm de crestere dorit datorita declinului efectivelor de animale si a productiei zootehnice.

În urma celor prezentate rezulta ca evolutia exploatatiilor agricole cu profil zootehnic este caracterizata prin urmarirea dependentei de clasele de marime a suprafetelor, dar si printr-o diferentiere a grupelor de animale ( ierbivore si granivore ).

Un rol important in evolutia exploatatiilor agricole l-a avut existenta in proprietatea acestora a masinilor si echipamentelor agricole. Cu referire speciala asupra exploatatiilor agricole individuale a reiesit ca in anul agricol 2004-2005, acestea au utilizat 152 mii tractoare, 63 mii semanatori cu tractiune mecanica, 21 mii combine pentru recoltat cereale si furaje. Prin comparatie fata de anul agricol 2001-2002 se constata o crestere cu 4,0 % la tractoare, cu 26,0 % la semanatori si cu 30,7 % la combine. Numarul exploatatiilor agricole care au revenit la un tractor a scazut de la 31 la 28 la o semanatoare de la de la 90 la 68 si la o combina de la 281 la 204.

Delimitarile dimensionale ale exploatatiilor agricole, au avut un anumit tip de evolutie in dezvoltarea teritoriala cu finalitati de ordin socio-economic. Permanent si sub o forma etapizata a avut loc o delimitare teritorial-dimensionala a exploatatiei agricole, care in perioada postrevolutionara poate fi structurata prin urmatoarele etape:

- etapa initiala posrevolutionara ( perioada in care nivelul marimii exploatatiei agricole era considerat numai prin dimensiunea teritoriala );

- etapa a doua, prin care apare o delimitare a fermelor conform specializarii, ce este un efect al politicilor generale ( se caracterizeaza prin obiectivele prioritare de cresterea dimensiunii exploatatiilor agricole, promovarea formelor asociative sau de cooperare in exploatarea terenurilor si/sau la prelucrarea produselor agricole in vederea unei valorificari superioare a potentialului agricol al zonei );

- etapa a treia, in care problemele dimensiunii exploatatiilor agricole au fost abordate in termeni prin care s-a luat in considerare utilizarea marjei brute standard ( situatie ce a fost generata de o serie de motive, inclusiv nerezolvarea problemelor dezvoltarii rurale din anumite regiuni );

- etapa a patra, prin care efectiv sunt avute in vedere metodologii efective pentru determinarea nivelurilor dimensionale ale exploatatiilor agricole ( deci marimea unei ferme din Romania s-a calculat raportand marja bruta totala., MB, exprimata in euro, la 1200 ). În aceasta etapa ca urmare a investitiilor realizate cu sprijin financiar acordat in perioada de pre-aderare, o parte din exploatatiile agricole comerciale, au reusit sa se adapteze nevoilor actuale ale pietei

Toate acestea se incadreaza in programul privind evolutia exploatatiilor agricole in perioada 2002-2010 prevede ca obiective specifice privind: reducerea numarului gospodariilor individuale; eliminarea in timp a parcelelor mici si a numarului lor; cresterea suprafetei medii a asociatiilor familiale si a societatilor agricole cu personalitate juridica; continuarea privatizarii societatilor comerciale agricole cu capital preponderent de stat.

Factorii care au influentat marimea si performantele exploatatiilor agricole in perioada de tranzitie din Romania, sunt considerati urmatorii: procesul de privatizare a pamantului prin distrugerea exploatatiilor agricole, lipsa de capital, forta de munca si productivitatea muncii.

Este semnificativ decalajul dintre productia finala agricola medie pe o persoana ocupata in agricultura, fata de unele tari membre ale UE, la care se poate asocia faptului ca o persoana ocupata in agricultura Romaniei producea in anul 2000 hrana pentru 6,4 alte persoane, fata de 7,6 in anul 1989. Decalajul fata de UE este de circa 1 : 7,8. Potentialul real agricol al Romaniei este estimat pentru a asigura hrana pentru 60- 70 milioane persoane.

Din analiza evolutiei categoriilor de folosinta a terenurilor agricole se scot in relief urmatoarele: reducerea utilizarii intensive a fondului funciar, propriettea privata a devenit prioritara, cresterea ponderii agriculturii din PIB, crestrea ponderii fotei de munca ocupata in agricultura, scaderea investitiilor si a dotarii tehnice a agriculturii, preponderenta importurilor de produse agroalimentare, scadera randamentelor la majoritatea culturilor in sectorul productiei vegetale, structura productiei vegetale incadrata intr-un caracter cerealier deci extensiv, accentuarea subdezvoltarii sectorului zootehnic, scaderea drastica a utilizarii input-urilor agricole.

Se impune cunoasterea si aprecierea situatiei din perioada 2001-2003 politicile agrare stabilite de MADR impreuna cu Parlamentul Romaniei, care contin o serie de elemente pozitive ce vizeaza solutii realiste pentru revigorarea acestei importante ramuri. Se pot enumera cateva dintre acestea: legea asigurarilor agricole; legea creditului agricol; programul de subventionarea reabilitarii sistemului de irigatii si a instalatiilor aferente acestora; programul de subventionare, pe produs; subventionarea semintelor la principalele produse, agricole; subventionarea produselor animaliere - carne, lapte.

Cu toate ca s-a conturat un cadru legislativ pentru sistemul exploatatiilor agricole comerciale, procesul este inca lent, atat datorita situatiilor create de legislatia funciara, a deficientelor de ordin managerial si mecanismelor de politica agricola, cat mai ales datorita resurselor insuficiente pentru dotarea si modernizarea tehnica.

Deschiderea agriculturii catre piata si organizarea ei pe baze capitaliste, presupune si un efort de industrializare a agriculturii, iar suportul social al modernizarii rurale il constituie extinderea politicilor publice in mediul rural. Toate acestea constituie si o garantie a implicarii active a Romaniei in politicile agricole comunitare.

CUVINTE CHEIE:

Dezvoltare complexa, dezvoltare rurala, dezvoltare integrata, proces de dezvoltare, crestere economica, activitate rurala, diversificarea activitatilor, saracie rurala, subnutritie, degradarea resurselor, productie agricola, productie alimentara, competitivitatea agriculturii, Politica Agricola Comuna (PAC ), etapa postrevolutionara, exploatatie agricola, exploatatie de subzistenta/semi-subzistenta, structura dimensionala, capacitate de productie, agricultura multifunctionala, sprijin financiar, Fondul European de Orientare si garantare a Agriculturii (FEOGA), capacitate dimensionala, unitate de dimensiune economica (UDE), unitati de munca anuala (UMA), marje bruta standard (MBS), fondul proprietatii de stat (FPS), fondul proprietatii private (FPP), suprafata agricola/arabila, divizare a parcelelor, randamente, model agricol european, produs intern brut (PIB), fluxuri migratorii, dependenta demografica.