Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Eficienta economica in tarile cu economie de piata

Economie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Economia riscurilor si asigurarile - Riscul si incertitudinea
STUDIUL MODELULUI LINIAR CIND IPOTEZELE CLASICE ASUPRA ERORILOR NU MAI SUNT REALIZATE
SOMAJUL
ALEGEREA SI TEORIA UTILITATII MARGINALE IN ECONOMIE
INFLATIA - Mecanismele inflatiei, Masuri antiinflationiste
MACROECONOMIE LICENTA – TEST GRILA
LECTII PENTRU POLITICA MONETARA
MONEDA ELECTRONICA
ACTUALA CRIZA ECONOMICO-FINANCIARA SI INFLUENTA EI ASUPRA BURSEI
MONOPOLURILE IN ECONOMIA ROMANIEI

TERMENI importanti pentru acest document

referat revolutia manageriala si cresterea productivitatii factorilor de productie : : productivitatea muncii constituie : cai de crestere a eficientei economice : factorii indirecti de crestere ai eficientei economice :

Eficienta economica in tarile cu economie de piata

Obiective

-          Conceptul de eficienta economica

-          Factorii de crestere ai eficientei economice si formele sale

-          Productivitatea factorilor de productie

-          Productivitatea muncii si formele productivitatii muncii

-          Factorii care influenteaza productivitatea muncii

-          Caile de crestere a productivitatii muncii

 Conceptul de eficienta economica si formele sale

Eficienta economica reprezinta una dintre categoriile cele mai generale ale economiei de piata. Ea exprima forma concreta pe care o impune piata pentru relatiile dintre rezultate (efecte) si cheltuieli (eforturi) in cadrul activitatii fiecarui agent economic pe ansamblul economiei. De aceea, eficienta economica este considerata o componenta principala a rationalitatii actiunii umane. Aceasta inseamna ca fiecare agent economic doreste sa-si atinga scopul propus cu un efort cat mai mic. Astfel, activitatea agentului economic este considerata eficienta atunci cand incasarile obtinute prin vanzarea rezultatelor pe piata depasesc cheltuielile care s-au facut.

In expresia generala, eficienta pune in relatie rezultatele sau efectele unei activitati cu cheltuielile (eforturile) depuse atat la un moment dat cat si pe o perioada de timp. Eficienta economica poate fi interpretata sub doua aspecte:

a)      ca randament al utilitatii si combinarii fortei de productie

b)      sub forma consumului fortei de productie unde eficienta economica apare ca raport intre veniturile realizate si factorii de productie consumati.

In raport de aceste doua modalitati de exprimare, sporirea randamentului factorului presupune fie marirea efectelor utile la unitatea de efort depus, fie micsorarea cheltuielilor de resurselor pentru obtinerea rezultatelor utile scontate.

 

R - rezultate

C- cheltuieli

La o analiza mai aprofundata a corelatiei Rezultate/Cheltuieli sau Efecte/Eforturi, ies in evidenta urmatoarele aspecte de care agentul economic trebuie sa tina seama:

1)      se impune ca rezultatul sau efortul util sa fie apreciat din 3 puncte de vedere:

a)      material

b)      valoric

c)      social

a)      Efectele in expresie materiala caracterizate in bunuri materiale si servicii realizate din acest punct de vedere problemele esentiale este ca acestea sa raspunda cantitativ, structural si calitativ trebuintelor totale ale tarii respective;

b)      Atat la nivel micro si macro, aceste rezultate sa se exprime prin mai multi indicatori ca de exemplu produsul national net, produsul intern brut sau produsul national brut, productivitatea neta, profit, etc.

c)      Ca efect social, rezultatele sau efectul util trebuie sa duca la imbunatatirea nivelului de instruire, etc. Numai in masura in care se iau in considerare si se armonizeaza toate cele 3 aspecte se poate asigura un inalt efort util in activitatea economica.

2)      determinarea efortului, adica a consumului de munca de resurse naturale si de capital pentru obtinerea unui anumit efect trebuie privit la randul sau sub doua aspecte:

a)      ca un consumator efectiv de munca sub forma capitalului fix (amortizare), a capitalului circulant cat si a salariilor

b)      ca un consumator de resurse sub forma repartizarii sau alocarii lor intr-un anumit sector de activitate

In practica optimizarii activitatii economice principalele criterii de apreciere a eficientei economice pot fi sintetizate in urmatoarele:

1)      maximizarea atragerii populatiei in varsta apta de munca la desfasurarea unor activitati socialmente utile;

2)      maximizarea productivitatii muncii;

3)      maximizarea gradului de valorificare a resurselor naturale;

4)      maximizarea efectelor nou create la fiecare unitate de efort integral depus;

5)      minimizarea cheltuielilor de resurse pentru atingerea efectelor dorite.

In concluzie, rezulta ca cerintele eficientei economice privesc maximizarea rezultatului concomitent cu minimizarea cheltuielilor, precum si optimizarea folosirii resurselor de munca, resurselor materiale si banesti. In literatura economica se arata ca eficienta economica poate fi analizata si cercetata din urmatoarele puncte de vedere:

a)      Din punct de vedere al fazelor reproductiei sociale se disting urmatoarele forme:

1)      eficienta productiei si a cercetarii stiintifice

2)      eficienta repartitiei

3)      eficienta schimbului

4)      eficienta consumului

b)      Din punct de vedere al diviziunii muncii pe ramuri exista eficienta activitatii in industrie, agricultura, constructie, transporturi, turism, comert invatamant

c)      Din punct de vedere al fortei de productie folosita in activitatea economico-sociala:

1)      eficienta utilizarii resurselor umane sau a fortei de munca (W)

2)      eficienta utilizarii sau a randamentului capitalului productiv (atat fix cat si circulant)

3)      eficienta utilizarii resurselor naturale sau a factorului pamant.

4)      eficienta investitiilor productive sau a acumularilor, a cresterii economice

d)      Din punct de vedere al formei de exprimare a eficientei economice poate fi:

1)      in marimi absolute

2)      in marimi relative

Eficienta economica este o categorie complexa de larga aplicabilitate. Practic, toate activitatile si procesele economico-sociale in care se considera forta de munca, resurse naturale si banesti in scopul obtinerii unor rezultate economice si sociale trebuie sa fie analizata prin prisma eficientei lor

2. Factorii de crestere ai eficientei economice

Eficienta economica constituie masura valorificarii resurselor disponibile in societate la un moment dat, dar in acelasi timp si premisa realizarii unei cresteri economice intensive. La nivel macro exista factori directi cat si factori indirecti care contribuie la cresterea eficientei economice.

Factorii directi se prezinta sub forma unor masuri tehnice concretizate in urmatoarele actiuni: perfectionarea organizarii productiei si a muncii, perfectionarea calificarii personalului lucrator.

La factori indirecti sunt considerati dezvoltarea invatamantului si a cercetarii stiintifice, sporirea numarului de inventii si a cercetarii stiintifice, sistemul de preturi si parghiile financiar bancare cat si aplicarea unor stimulente materiale.

La nivel microeconomic actioneaza:

a)      cunoasterea si anticiparea cererii pe piata (studii de marketing);

b)      promovarea tehnologiei moderne care au ca rezultat cresterea activitatii;

c)      reducerea costurilor;

d)      imbunatatirea calitatii productiei;

e)      alegerea celei mai bune metode de management de gestiune economica

3. Productivitatea factorilor  de productie

Expresia sintetica a rationalitatii si eficientei in orice activitate economica este categoria denumita productivitate. Aceasta reprezinta rodnicia sau randamentul sau eficienta de productie utilizata in activitati care au ca rezultat bunuri de productie utilizati in activitati care au ca rezultat bunuri economice. In sensul cel mai general, termenul de productie apare ca o insusire a unui lucru sau serviciu de a fi productiv. Potrivit acestui inteles, considerand munca factor de productie, proces constient specific omului, aceasta productivitate a muncii se deosebeste de productivitatea resurselor naturale, de productivitatea sau randamentul capitalului care exprima rodnicia acestora in productia unor bunuri materiale. nivelul productiei in general se determina ca raport intre productia obtinuta intr-o unitate economica, intreprindere ramura sau economie, factori simplificata in realizarea ei.

P – productivitatea obtinuta evaluata cu valoare in unitati fizice sau valorice)

F – factori de productie utilizati

In conditiile contemporane, metodele pentru determinarea si analiza productivitatii s-au dezvoltat si diversificat in raport cu complexitatea tot mai mare a activitatii economice.

In literatura economica se disting urmatoarele forme ale productivitatii:

A) 1) productivitate partiala, care este productivitatea unui factor de productie considerandu-se ca acesta se afla la originea productivitatii obtinute. Aici se determina si se analizeaza productivitatea sau randamentul celor 3 factori:

2) productivitate globala, exprima eficienta agregata a tuturor factorilor de productie implicati in obtinerea unui rezultat. De exemplu, eficienta intregii productii sociale.

B) ambele forme ale productivitatii se determina si ca:

1)      productivitate medie sau raport intre productivitatea obtinuta si factorul de productie retinut ca fiind la originea acesteia (de exemplu productivitatea medie a muncii );

2)      productivitatea marginala exprima sporul de rezultat care se obtine in situatia cand se mareste cu o unitate unul sau fiecare din factorii de productie folositi.

Productivitatea marginala a fiecarui factor este

C) Pe baza indicatorilor de masurare a valorii productivitatii economistii din tarile cu economie de piata deosebesc:

1)      productivitate neta, cand valoarea productivitatii este exprimata prin productivitate neta (productivitate globala – costuri de productie);

2)      productivitate bruta, cand productivitatea se exprima prin indicatori productie marfa;

3)      productivitate mixta, cand productivitatea este exprimata prin indicatorul valoare adaugata.

M = C + S + P

D) Pe baza unitatii de exprimare sau omogenizarea valorii productivitatii se pot deosebi:

1)      productivitate fizica: productivitatea este masurata prin unitati naturale, fizice (m, l, kg);

2)      productivitate conventionala: daca productivitatea este omogenizata prin unitati de masura conventionale sau conventional valorice ( tractoare de 15 cai putere, tone combustibili conventionali, tone substanta activa);

3)      productivitate valorica cand omogenizarea productie se face prin unitati valorice (lei, $, marci, etc.).

Deci, toti acesti factori procesuali de productie contribuie la crearea masei de bunuri materiale si servicii in asa fel incat nu exista un raport de cauzalitate numai intre productivitate si unul din factori (Michel Didier – Regulile jocului).

4. Productivitatea muncii si formele sale

In literatura economica se apreciaza ca primele evolutii ale productivitatii in general au avut loc in SUA la sfarsitul secolului XIX. S-a pus accent, s-a scos in evidenta productivitatea fortei de munca sub forma productivitatii muncii. Productivitatea muncii constituie forma principala de exprimare a eficientei economice intrucat ea reprezinta rodnicia sau eficienta cu care se cheltuieste forta de munca.

Productivitatea muncii este una din cheile reusitei economice. Ea permite sa se inteleaga programul economico-social al unei natiuni. Asa cum aprecia Michel Didier in lucrarea ,,Regulile jocului” ,,un taran chinez hraneste dificil 3 persoane in timp ce un fermier american produce hrana a mai mult de 10 persoane”. Aceasta explica de ce in Rusia raioanele magazinelor sunt cel mai des goale in timp ce Japonia exporta produsele sale in lumea intreaga. In practica economica in vederea aprecierii eficientei economice se apeleaza in primul rand la productivitatea muncii. Intre eficienta economica in general si productivitatea muncii exista unele deosebiri:

1)      productivitatea muncii exprima cheltuielile fortei de munca in sfera productiei pe cand eficienta economica caracterizeaza direct rezultatele dobandite in urma utilizarii tuturor factorilor de productie.

2)      productivitatea nu se determina numai in sfera productivitatii materiale pe cand eficienta economica are aplicabilitate in toate domeniile de activitate

3)      sfera de cuprindere este mai mare a eficientei economice si se reflecta in aceea ca atat la nivel micro si macroeconomic, productivitatea muncii este doar una din formele principale de exprimare a eficientei economice. In literatura economica se disting doua forme ale productivitatii muncii: productivitatea muncii individuala si productivitatea muncii sociala.

Productivitatea muncii individuale se calculeaza ca raport:

Q poate fi: - unitati naturale sau fixe (kg, m, l, bucati);

                  - unitati natural-conventionale (tractoare de 15 cai putere, tone combustibil conventional);

                  - unitati valorice (lei, marci, dolari);

T – numar de lucratori

   -  numar mediu scriptic de salariati

K – coeficient de calitate

Productivitatea muncii este:

Ws = V.N. (P.N.N.) / numar lucratori din ramurile producatoare de venit national

Intre Wi si Ws exista o stransa legatura interdependenta.

Cresterea productivitatii muncii determina indirect cresterea Ws. Cresterea Wi se exprima prin cresterea Wi din perioada curenta

5. Factorii care influenteaza productivitatea muncii

Caracterizarea productivitatii muncii reflecta directia progresista a miscarii economice. Sporirea productivitatii reprezinta expresia concentrata a perfectionarilor ce au loc in conditiile de productie. La sporirea productivitatii muncii concura un numar variat de factori. Prin factori intelegem conditiile sau procesele care influenteaza productivitatea cat si care tin de imprejurari obiective la un moment dat.

1)      Factori tehnici, care au in vedere nivelul atins de stiinta, tehnica, tehnologia la un moment dat

2)      Factori economici si sociali sunt cei legati de organizarea productiei si a muncii la nivel micro si macroeconomic si sistemele de cointeresarea pregatirii scolare.

3)      Factori uman si tehnologic (nivelul de cultura) adaptabil la conditiile de munca

4)      Factori naturali: conditii de clima, fertilitate, adancimea si concentratia unui zacamant

5)      Factori de structura: schimbari intervenite in structura pe ramuri si subramuri a economiei nationale, modificarea structurii ?

6.  Caile de crestere a productivitatii muncii

Sunt modalitati de folosire de catre societate la un moment dat a factorilor ce influenteaza cheltuielile factorilor de munca

1)      Introducerea pe scara larga a progresului tehnic prin mecanizare, automatizare, robotizare, etc.

2)      Modernizarea capacitatii de productie existente prin imbunatatirea parametrilor sai tehnico-economici in vederea reducerii consumurilor exagerate de materii prime si energie, ridicarea gradului de siguranta in exploatare (fiabilitate).

3)      Innoirea productiei prin perfectionarea caracteristicilor constructive, functionale, ergonomice, estetice in vederea satisfacerii la un nivel calitativ superior

4)      Perfectionarea organizarii productiei si a muncii dar si a conditiilor unitatilor economice (management).

5)      Pregatirea si perfectionarea resurselor umane.

6)      Cointeresarea materiala a lucratorilor privita sub cele doua laturi ale ei:

-          de stimulare a lucratorilor prin salarii in concordanta cu activitatea desfasurata,

-          de raspundere materiala pentru pagubele provocate.

Concepte cheie


Cuvinte cheie

·         Eficienta.

·         Productivitate.

·         Productivitate globala

·         Productivitate partiala.

·         Productivitate medie.

·         Productivitate bruta.

·         Productivitate neta.

·         Productivitatea muncii.

·         Productivitate marginala.

Teste grila

1.      Productivitatea este:

a)    expresia sintetica a eficientei consumarii resurselor;

b)   capacitatea unui agent economic de a obtine o productie tot mai mare;

c)    expresia sintetica a eficientei utilizarii factorilor de productie in activitatile din care rezulta bunuri economice;

d)   rodnicia, randamentul factorilor de productie utilizati.

2.      Nivelul productivitatii se determina:

a)    cu ajutorul indicelui de crestere a productivitatii calculat dupa formula: , unde: W1 si W0 reprezinta productivitatea din momentul t1, respectiv, t0;

b)   pe firma, pe ramura si pe economia nationala privita in ansamblu;

c)    ca raport intre efortul depus, adica factorii de productie utilizati (Fi) si efectul, rezultatul, adica bunurile economice obtinute (Q);

d)   ca raport intre sporul productiei obtinute (DQ) si sporul factorilor de productie utilizati (DF).

3.      Raportul dintre productia obtinuta si factorii de productie utilizati reprezinta:

a)    rentabilitatea;

b)   rata profitului:

c)    nivelul productivitatii;

d)   masa profitului.

4.      Prin cresterea productivitatii are loc:

a)    o reducere a costului total al firmei:

b)   o crestere a costurilor marginale;

c)    o reducere a costului total mediu.

5.      Nivelul productivitatii se determina:

a)    ca raport intre marimea profitului si capitalul folosit;

b)   ca raport intre marimea profitului si cifra de afaceri;

c)    ca raport intre nivelul productiei obtinute si nivelul costurilor;

d)   ca raport intre bunurile economice obtinute si factorii de productie implicati in realizarea lor.

6.      Productivitatea muncii se determina ca:

a)    raport intre productia obtinuta si suma factorilor ce influenteaza nivelul salariului;

b)   raport intre cantitatea de munca utilizata si productia obtinuta;

c)    raport intre productia obtinuta si cantitatea de munca utilizata;

d)   raport intre productia obtinuta si totalitatea factorilor utilizati pentru producerea ei.

7.      Calculata ca raport intre productia obtinuta si cantitatea de munca utilizata, productivitatea muncii este un criteriu pentru:

a)    stabilirea taliei optime a intreprinderii;

b)   stabilirea marimii salariilor;

c)    aprecierea  eficientei  si  competitivitatii  firmelor, ramurilor si economiilor nationale;

d)   dimensionarea profitului.

8.      Productivitatea partiala este:

a)    cea a unui factor de productie, considerat a fi la originea productiei si a modificarii acesteia;

b)   productivitatea muncii, a capitalului, a pamantului;

c)    determinata sub doua forme: medie si marginala.

9.      Productivitatea globala:

a)    exprima eficienta agregata a tuturor factorilor de productie implicati in obtinerea unui rezultat;

b)   indica performanta de ansamblu a factorilor de productie din a caror combinatie a rezultat efectul util;

c)    poate fi evaluata cu dificultate pentru ca metodele prin care sunt insumati factorii de productie prezinta numeroase aspecte discutabile;

d)   se prezinta sub doua forme: medie si marginala.

10.  Raportul dintre rezultatele obtinute intr-o anumita perioada de timp si capitalul tehnic utilizat poarta denumirea de:

a)      productivitatea medie a capitalului;

b)      randamentul capitalului;

c)      rentabilitate a capitalului;

d)      profitabilitate a capitalului.

Titluri de referate si de lucrari complexe

1.      Mutatii contemporane in sistemul productiv sub incidenta progresului in stiinta si tehnica.

2.      Revolutia manageriala si cresterea productivitatii factorilor de productie.

3.      Analiza comparativa a productivitatii muncii si a randamentului capitalului in diferite tari.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 220
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved