Transnationalizarea si structurile macroeconomice

Transnationalizarea si structurile macroeconomice

Influenta pe care societatile transnationale o exercita asupra structurilor macroeconomice este diferita, dupa gradul de dezvoltare economica a statelor. In cazul tarilor dezvoltate, rolul marilor companii autonome si respectiv, al agentilor economici rezidenti (filialele companiilor straine) va depinde de potentialul economic mai mare sau mai mic in tarile in cauza.

Structurile economice ale tarilor dezvoltate mari (S.U.A., Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie) sunt determinate de interactiunea dintre puternicele firme locale si filialele straine importante pe teritoriul lor; firme care, la randul lor, au o forta economica considerabila. De exemplu, Filiala firmei japoneze Honda, instalata in S.U.A. a ajuns sa exporte mai multe automobile decat General Motors, Ford, Chrysler, la un loc. Acest lucru este datorat, desigur, potentialului ei economic ridicat; in acelasi timp, trebuie sa se tina seama de firmele americane prefera sa se concentreze pe piata interna, care au dimensiuni continentale.

Cu toate acestea, rolul decisiv revine "seniorilor" locali, fie ei General Electric, Ford, IBM, ATT, in S.U.A., Toyota, Sony, Mitsubishi, in Japonia, Volkswagen, Bayer, Siemens in Germania.

Dupa cum se aprecia intr-un articol[1], circa "trei sferturi din valoarea adaugata a societatilor transnationale sunt, inca, produse in tara lor de origine. Este practic imposibil de imaginat ca firme precum Toyota sau Mercedes-Benz sa transfere cea mai importanta parte a activitatii lor intr-o tara straina".

Desi puternice, filialele straine din aceste tari mari, n-au ajuns inca in pozitia de investitori strategici. In anumite situatii, chiar statul-gazda a intervenit pentru a le impiedica sa preia controlul asupra unor obiectii economice de importanta nationala. Agentii economici rezindenti, in tarile dezvoltate mari, au preferat o strategie de adaptare la structurile macroeconomice existente in momentul implantarii lor. Filiala firmei suedeze Electrolux in Italia a gasit o puternica industrie autohtona de aparate electromenajere. Ea a preferat Italia deoarece a existat o forta de munca foarte calificata in domeniul amintit si, in plus, mult mai ieftina in tara sa de origine. Alte filiale straine au mers pana acolo, pe linia adaptarii, incat in designul produsului au tinut seama de specificul pietelor respective. Sony, de exemplu, are numeroase uzine in tarile dezvoltate, care fabrica pe loc produse adaptate la particularitatile nationale.

Astazi, cand se vorbeste despre o tendinta de dezindustrializare in tarile dezvoltate, care nu inseamna altceva decat abandonarea economiei "cosurilor de fabricatie" bazata pe forta musculara a lucratorilor si trecerea la economia bazata pe informatie si tehnologie, se admite ca factorul determinat este strategia de dezvoltare adaptata de societatile transnationale. Cu toate ca diversificarea activitatilor societatilor transnationale este cuvantul la ordinea zilei, ea se produce in directii asemanatoare. In consecinta, devine evidenta convergenta structurilor macroeconomice a tarilor dezvoltate, indeosebi a celor mari. S-a ajuns la macrostructuri (dar nu identice).

Tarile dezvoltate mici au o structura economica mult mai putin diversificata. Cauza rezida in dimensiunile relativ mici ale pietelor interne. In aceste tari, si filialele firmelor straine au o influenta mult mai impotanta, uneori chiar decisiva, asupra structurilor macroeconomice. Cu toate acestea ea exista, gratiei activitatii filialelor straine ale lui General Motors, Ford etc.. Capitalul strain isi aduce contributia la "imbogatatirea" unor structuri macroeconomice recunoscute prin eficienta lor.