CATEGORII DOCUMENTE
Afaceri Calculatoare Casa masina Didactica pedagogie Diverse Educatie Finante Geografie Istorie & politica Legislatie Limba Management Sanatate Tehnologie

 

Interactiunea dintre elementul de pala si apa constituie cauza aparitiei a doua forte: forta portanta perpendiculara pe viteza ca urmare a diferentei de presiune intre extradosul si intradosul; forta de rezistenta paralela cu viteza reala determinata de frecarea dintre apa si elementul de pala.

unde: C_R si C_p sunt coeficientii fortelor portante si de rezistenta;

dF - suprafata de calcul a elementului de aripa.

Calitatile hidrodinamice ale elementului de aripa pot fi caracterizate cu coeficientul de calitate al profilului exprimat prin raportul:

C_p =C_p(a a_opt

unde a_opt - unghiul de atac al profilului la care se obtine portanta maxima [grade].

Randamentul elementului de pala, corespunzator razei r, care se misca in apa libera este dat de relatia :

- randament inductiv .

- randament constructiv

Randamentul inductiv indica pierderile datorate transferului de energie cinetica de la elementul de pala la lichidul inconjurator, iar randamentul constructiv pierderile datorate caracteristicilor hidrodinamice ale profilului.

Avem posibilitatea de a stabili relatiile de calcul pentru dimensiunilor optime ale palei, care se misca intr-un lichid ideal, care are coeficientul de calitate al profilului nul e

Putem exprima aria elementara dF, pentru elementul de elice considerat, ca fiind produsul lungimii elementare de pala sectionata cu coarda c:

dF =c dr

Pentru o elice cu z pale, impingerea elementara dT si respectiv momentul de torsiune elementar la ax dQ, vor fi:

daca tinem cont de ipoteza initiala ca fluidul este ideal, adica e

unde s-a notat cu C_P c, produsul :

Cunoscand vitezele induse u_A, u_T corespunzatoare vitezelor v_A si r w se pot calcula h_0i si produsul C_p c. Se poate alege un profil cu un coeficient de portanta C_Popt si astfel rezulta lungimea de coarda optima c_opt, la raza curenta r.

Pentru profilele utilizate in constructia elicelor navale unghiul a , dintre coarda hidrodinamica si cea geometrica, se poate calcula cu relatia de mai jos iar unghiul optim de asezare a profilului in curentul de fluid la o raza relativa F_opt cu relatia de mai jos:

unde

In acest mod se determina unghiul de pas optim , care da indicatii certe asupra asezarii suprafetei elicoidale la raza curenta r.

Calculul fortei de impingere, momentului si randamentului in apa libera

Pentru caracterizarea regimului de lucru al elicei, se utilizeaza notiunea de avans liniar constructiv, definita ca fiind drumul parcurs de elice in directie axiala, la o rotatie completa a cesteia.

In practica proiectarii elicei navale se foloseste insa avansul relativ definit de raportul:

Pentru determinarea impingerii, respectiv a momentului elicei, se integreaza relatiile pe intervalul [r₀, R] (r₀ reprezinta raza butucului si R raza elicei). Aceasta se face pentru o elice reala cu un numar de z pale:

Adimensionalizam expresiile de sub integrala prin inmultirea cu , respectiv si relatiile devin:

Cu notatiile care sunt denumite coeficientii adimensionali ai impingerii si respectiv momentului, ajungem la expresia fortei de impingere T, respectiv a momentului de torsiune necesar la ax Q, pentru o elice navala cu un numar de z pale, ce functioneaza in apa libera, fara a fi afectata de influenta siajului ce ia nastere in spatele navei ca urmare a deplasarii acesteia.

Marimile K_T, K_Q sunt definite de relatiile :

Expresia impingerii T respectiv a momentului de torsiune Q sunt date de relatiile :

T=K_T r D⁴ n²

Q=K_Q r D⁵ n²

Putem exprima randamentul elicei in apa libera:

Interactiunea corp-propulsor. Coeficientul cvazipropulsiv al elicei.

Functionarea reala a elicei in pupa corpului navei are loc in curent neuniform, in dara lasata de trecerea corpului navei prin apa, cunoscuta sub denumirea de siaj.

Siajul poate fi definit ca fiind curentul de lichid din pupa care se deplaseaza odata cu nava, datorita deplasarii acesteia.

Cand elicea produce impingere in pupa navei, accelereaza apa din fata sa si prin urmare are loc micsorarea presiunilor din jurul pupei.

Acest efect poarta denumirea de suctiune si contribuie la marirea rezistentei la inaintare a navei.

Siajul. Teoretic viteza de siaj este diferenta dintre viteza navei si viteza de avans. In mod practic se foloseste coeficientul de viteza de siaj definit ca raportul:

sau v_A=v (1-w)

Siajul este in general o zona neinvestigata teoretic datorita caracterului aleator foarte complex al miscarii. In calculele de proiectare influenta sa se realizeaza pe baza interpretarilor datelor experimentale obtinute de bazinele de incercari.

Pentru navele maritime de obicei se utilizeaza relatia lui Papnel:

unde: C_B - coeficientul de finete bloc al carenei;

V - volumul carenei [m³];

D - diametrul elicei [m];

x - are valoarea 1 sau 2 pentru nave cu o elice respectiv doua;

- corectie determinata in functie de numarul adimensional al lui Froude.

(F_r-0,2)

Pentru F_r<0,2

Suctiunea. In general suctiunea se exprima sub forma unei fractiuni t din impingerea elicei T, relatia.

DR = t T

Elicea trebuie proiectata, astfel incat ea sa produca o impingere mai mare decat rezistenta la inaintare a corpului navei fara elice cu DR.

T=R+DR

Putem defini coeficientul de suctiune:

Teoretic si experimental s-au stabilit relatii de legatura intre coeficientul de suctiune t si cel de siaj , care se utilizeaza in calculul de proiectare al elicei navale, astfel:

t=q₂ la navele cu o singura elice

t=0,25 la navele cu doua elice.

unde coeficientul adimensional q₂ , este o constanta in functie de tipul navei. Deci forta de impingere utila va fi data de relatia :

T_u = T (1-t).

In aceste conditii putem defini coeficientul cvasipropulsiv al elicei _D

iar cu notatiile de mai jos se pot pune in evidenta influentele corpului si ale caracteristicilor constructive ale elicei navale, unde:

h_H - reprezinta coeficientul de influenta al corpului navei;

h_R - reprezinta randamentul relativ de rotatie, ce ia in considerare corectia pentru coeficientii de impingere si de moment;

h - randamentul elicei in apa libera.

3. proiectareA ELICEI NAVALE

Numeroasele probleme de proiectare ale elicei navale se pot grupa dupa scopul propus si le putem rezolva cu metode diferite.

Inainte de inceperea proiectarii propriu zise, mare importanta are stadiul in care se gaseste nava. Putem avea doua cazuri

- nava se afla in stadiul de proiect fara a fi ales motorul principal de populsie;

- nava este construita, are motor principal de propulsie si se impune proiectarea sau reproiectarea elicei.

Indiferent de stadiul navei, se urmareste ca proiectarea propulsorului sa se faca astfel incat acesta sa functioneze cu un randament cat mai mare. Daca nava este construita si motorul de propulsie ales, conditiile de proiectare ale elicei vor fi impuse de situatia existenta. In cazul in care nava se afla in stadiul de proiect, se proiecteaza elicea ce asigura viteza de serviciu a navei si apoi se alege un motor corespunzator puterii consumate. Aceste situatii de proiectare se pot grupa in sase cazuri conform tabelului :

Semnificatii:

T [N] -impingerea elicei;

n [rot/s] -turatia elicei;

T_e [N] - tractiunea utila a elicei;

P_D [CP] -puterea consumata de elice;

h_D [%] -randamentul global de propulsie;

h_o[%] -randamentul elicei in apa libera;

D [m] -diametrul elicei;

J -avansul relativ;

K_T, K_Q -coeficientul adimensional al impingerii, respectiv al momentului;

K'_n, K'_d -coeficientul de putere-turatie, respectiv coeficientul de putere-diametru.

In general se urmareste a se proiecta o elice care sa realizeze impingerea necesara asigurarii vitezei de serviciu a navei, la un randament cat mai mare. Plecand de la analiza factorilor geometrici ai elicei, avem tendinta de a alege acele caracteristici, care sunt in zona randamentului maxim, adica numar de pale mic, diametru mare, raport de pas mare, diametrul butucului mic, raport de disc mic, grosimea palei mica, caracteristici care au caracter antagonist datorita rezistentei palei pe de-o parte si aparitiei fenomenului de cavitatie pe de alta parte.

Proiectarea caracteristicilor geometrice ale elicei va tine cont de o serie reguli dupa cum urmeaza:

Diametrul elicei D este limitat ca valoare de conditiile de amplasare ale acesteia la pupa navei

Astfel, valoarea maxima a diametrului se va alege tinand cont de prescriptiile date in tabelul de mai sus O nerespectare a acestor conditii, are drept urmare introducerea de presiuni si vibratii puternice pe bolta pupa, ceea ce duce la o inrautatire a calitatii vietii la bordul navei si la o serie de pierderi energetice, pentru a genera aceste vibratii.

2) Raportul de disc A_e/A_o este limitat de conditia de prevenire a fenomenului de cavitatie si de asigurare a unei rezerve de cavitatie de cel putin 15%. Raportul de disc se va alege in functie de sarcina critica q_Tcr care se masoara in [KN/m²], astfel

In functie de adancimea axului portelice h_a (masurata pe planul de forme) si de sarcina critica q_Tcr cu ajutorul diagramei reprezentata in figura urmatoare se determina raportul de disc A_E A₀ care asigura eliminarea celui de-al doilea stadiu de cavitatie.

Pentru elicele cu raportul de disc mai mic decat 0,7 se recomanda ca acesta sa fie majorat cu 50% pentru prevenirea cavitatiei incipient

3)_Numarul de pale se alege astfel incat ca acesta sa divida numarul de cilindrii ai motorului

1m 3m 5m 7m

principal de propulsie si sa existe diagrama serie pentru raportul de disc determinat cu metoda de mai sus.

4) Deoarece solicitarile sunt maxime la radacina palei se va alege diametrul butucului in functie de materialul din care este confectionata elicea conform tabelului :

tv

Dimensiunile butucului

5) Grosimea palei elicei este direct proportionala cu diametrul, insa trebuie avut in vedere respectarea conditiilor R.N.R. impuse pentru 0.6 R si la radacina palei. Odata respectate aceste reguli se aplica algoritmul de proiectare fiecarui caz in parte si se determina caracteristicile geometrice dupa diagramele serie.

Calculul se face tabelar si dupa determinarea caracteristicilor elicei se face verificarea la cavitatie dupa criteriul Schoenherr. Astfel ca o elice sa nu caviteze este necesar ca raportul de disc al acesteia sa satisfaca inegalitatea

unde K_c - caracteristica cavitationala dupa diagramele Schoenherr

f - coeficient empiric 1,3

n - turatia elicei

D - diametrul elicei

r - densitatea apei de mare

p_s - presiunea hidrostatica absoluta la varful superior al palelor elicei

unde h_a - adancimea axului portelice

p_d - presiunea vaporilor saturati a carei valoare se adopta in functie de temperatura

Daca in urma calculelor, raportul de disc rezultat din verificarea la cavitatie, este mult mai mare decat raportul de disc corespunzator diagramei cu care s-au determinat elementele elicei, calculele se repeta pentru raportul de disc determinat la cavitatie, utilizand doua diagrame intermediare acestuia si interpoland liniar valorile gasite. Pentru efectuarea calculelor dupa algoritmii prezentati in literatura de specialitate, este necesara cunoasterea vitezei de mars a navei pe care trebuie sa o asigure elicea. Aceasta insa poate fi stabilita, abia dupa determinarea elementelor elicei.

Caracteristicile cavitationale ale lui Schoenherr pentru o elice cu patru pale.

Din aceasta cauza calculul se efectueaza pentru mai multe viteze (trei, cinci), intr-o gama care sa contina viteza de mars preconizata. Evaluarea aproximativa a vitezei de mars a navei se poate face pe curba puterii de remorcaj adoptand pentru inceput o valoare orientativa a randamentului.

Utilizand rezultatele calculului, grefat pe gama de viteze aleasa in jurul vitezei de serviciu preconizate, este necesar sa se construiasca grafic functiile P/D = f(v_s); D = f(v_s); P_D= f(v_s) si sa se determine v_s la care puterea P_D necesara a fi furnizata elicei, coincide cu puterea disponibila P_S h_S h_S - randamentul liniei de arbori). Odata determinat v_s din curbele trasate, rezulta diametrul elicei si raportul de pas.

Daca se face proiectare dupa diametrul optim si acesta rezulta mai mare decat cel admis de conditiile de amplasare la pupa, atunci diametrul se va lua egal cu cel maxim admis. In acest caz problema se rezuma la determinarea raportului de pas P D pentru care elicea consuma puterea cedata de motor la flansa.

In cazul in care proiectarea se face dupa turatia optima se alege regimul caruia ii corespunde valoarea maxima a randamentului.

Calculand K_n sau K_d (K'_n, K'_d) si utilizand diagramele B_p^-d se determina cu usurinta numarul de rotatii sau diametrul optim corespunzator elicei pentru fiecare viteza a navei. Algoritmul de proiectare este indicat pentru fiecare caz in parte si prezentat pe larg in lucrare.

4. DESENUL ELICEI

Desenul elicei insumeaza constructiile grafice prezentate in figura de mai jos. Etapele elaborarii desenului elicei sunt:

alegerea scarii de-reprezentare;

trasarea conturului indreptat al palei si profilelor acesteia la razele
recomandate , utilizand in acest scop elementele geometrice ale modelului de referinta, transpuse pentru elicea proiectata;

-trasarea conturului indreptat (care se repeta), proiectat si desfasurat al palei ,pe baza indicatiilor prezentate

-reprezentarea proiectiei laterale, conturului de gabarit, diagramei grosimilor maxime ale palei si butucului tinand cont de indicatii

- reprezentarea proiectiei orizontale a palei in modul expus

- reprezentarea triunghiului de formare (elementele geometrice inscrise pe desen sunt cunoscute, mai putin raza cercului de formare R'= R + R, unde: R 150 mm);

- reprezentarea detaliului asupra varfului diagramei grosimilor maxime ale palei.

Observatie. Se recomanda ca pe desenul elicei sa se puna un tabel cu cotele

conturului indreptat al palei si profilelor hidrodinamice construite in figura.

Dupa stabilirea caracteristicilor principale ale elicei se trece la executarea desenului elicei. Acest desen contine in esenta reprezentarea grafica a contururilor expandat sau desfasurat si proiectat ale suprafetei nominale ale palei de la ultimul trecandu-se apoi la reprezentarea proiectiei laterale a palei.

Constructia conturului expandat

Pentru elicele clasice cum sunt elicele de tip Wageningen din seria B literatura de specialitate ofera datele necesare pentru construirea conturului expandat al palei, a traseului liniei grosimilor maxime precum si pentru stabilirea valorilor acestor grosimi maxime. Cu aceste date se determina pentru fiecare raza r = (0,2 ; 0,3 ;..0,6 ;.0,9 ; 1,0)R latimea palei b_r, distanta de la muchia de intrare pana la axa palei b_ri, distanta de la muchia de iesire pana la axa palei b_re, distanta de la muchia de intrare pana la linia grosimilor maxime c_r precum si grosimile maxime ale sectiunilor palei pentru razele respective.

Cunoscand aceste marimi pentru reprezentarea grafica a conturului expandat se procedeaza in felul urmator :

Se ia o dreapta orizontala de baza si perpendicular pe aceasta se traseaza axa (generatoarea) palei pe care se masoara raza R = D/2. cu centrul in O se taseaza cu linie subtire conturul nominal al butucului care este un cerc cu diametrul d_o = (0,167 -0,2)D, limita inferioara corespunzand elicelor din seria B de tip Wageningen. Pe axa palei se noteaza punctele corespunzatoare razelor r = (0,2 ; 0,3 ;.0,6 ;.0,9 ; 1,0)R prin care se traseaza linii orizontale, paralele cu linia de baza.

Pentru o raza oarecare, pe orizontala respectiva se aseaza secmentele CA' = b_ri si CB' = b_re primul in dreapta, celalalt in stanga axei palei. Repetand operatia pentru mai multe raze se obtin mai multe puncte A si respectiv B care unite cu o curba continua reprezinta conturul expandat al palei. Procedand astfel in dreapta se obtine muchia sau marginea de intrare (bordul de atac) iar in stanga muchia sau marginea de iesire (bordul de fuga). In aceasta reprezentare este de mentionat ca la elicele din seria B, varful palei nu se gaseste pe axa palei ci deplasat fata de aceasta spre muchia de iesire cu o distanta egala cu 0,2014 b_r la elicele cu 4 pale si la distanta de 0,1487 b_r = 0,6R la elicele cu 3 pale, unde b_r = 0,6R reprezinta latimea palei la raza r = 0,6R.

Pentru determinarea elementelor palei necesare construirii conturului expandat la elicele cu 4 - 5 pale pot fi utilizate si datele prezentate in tabelul de mai jos, extrase din lucrarea "The Wageningen Screw Series" de W. P. A. van Lammeren, S. D. van Menen si M. W. C. Dosterveld - New York 1966.

Utilizarea datelor din tabel se rezuma la aplicarea urmatoarelor relatii :

pentru latimea palei la raza r :

(1)

pentru distanta de la muchia de intrare pana la axa palei

(2)

pentru distanta de la muchia de iesire pana la axa palei

(3)

pentru distanta de la muchia de intrare pana la linia grosimilor maxime

(4)

pentru grosimea maxima a sectiunii palei la raza r

Semnificatiile elementelor din aceste relatii sunt :

b_r - latimea palei la raza r ;

b_ri - distanta de la muchia de intrare pana la axa (generatoarea) palei ;

b_re - distanta de la muchia de iesire pana la axa palei ;

c_r - distanta de la muchia de intrare pana la linia grosimilor maxime ;

D - diametrul elicei ;

R - raza corespunzatoare varfului palei masurata pe generatoare ;

r - raza unei sectiuni ;

- raportul de disc al elicei ;

z - numarul de pale ;

e_r - grosimea maxima a sectiunii palei la raza r.

Toate calculele referitoare la elementele de mai sus se concentreaza intr-un tabel care face parte integranta din continutul calculelor de proiectare a elicei.

Constructia conturului proiectat si a proiectiei laterale a palei

Conturul proiectat al palei se obtine pornind de la conturul expandat. Daca C₀ A₀AVBB₀C₀ este conturul expandat pentru a se ajunge la conturul proiectat se procedeaza in felul urmator :

Pentru o raza oarecare r careia ii corespunde punctul c pe axa palei se cunosc asa numitele semilatimi ale palei CA = b_ri si CB = b_re. Pe orizontala ce trece prin punctul O se fixeaza polul P astfel ca OP = H/2 unde H este pasul corespunzator razei respective. Din polul P se duce dreapta PC care se prelungeste dincolo de punctul C. Pe dreapta PC se masoara segmentele CA = CA' = b_ri si CB = CB' = b_re. Iar din punctele A' si B' se duc pe axa palei perpendicularele A'A''si B'B''. Cu centrul in O si cu raza r = OC se taseaza un arc de cerc pe care se masoara arcele CA₁ si CB₂ astfel incat arcul CA₁ = CA'' si arcul CB₁ = CB''. Punctele A₁ si B₁ astfel obtinute se gasesc conturul proiectat al palei. Repetand operatia pentru diverse raze se obtine o familie de puncte A₁ si B₁. unind aceste puncte printr-o curba continua se obtine conturul proiectat al palei, adica AA_O1A₁V₁B₁B_O1. De mentionat este ca deocamdata pozitia punctelor A_O1 si B_O1 nu este inca determinata, aceasta operatie efectuandu-se abia dupa construirea proiectiei laterale a palei.

Pentru construirea proiectiei laterale a palei se porneste de la conturul proiectat, procedandu-se dupa cum urmeaza. Pe orizontala din O si in stanga acestuia, la o distanta convenabila se alege centrul O' din care se duce dreapta O'V' (generatoare palei) inclinata fata de verticala sub unghiul = 6º -15º (la elicele Wageningen = 15º). Din punctele C_O si C se duc orizontale care intersecteaza dreapta O'V' in punctele C si C_O. Prin C_O se duce o curba care materializeaza conturul butucului in proiectie laterala. Forma acestei curbe si deci forma butucului nu reprezinta o importanta deosebita, adesea aceasta forma fiind dictata de considerente constructive. De asemenea lungimea butucului nu se poate preciza in aceasta etapa, ea stabilindu-se ulterior direct pe desen astfel incat pala sa inceapa pe butuc.

De o parte si de alta a punctului C se masoara segmentele ca si cb astfel incat ca= A''A' =K si cb = B'B'' = n. din punctele a si b se coboara verticale care intersecteaza orizontalele din A₁ si B₁ respectiv in a₁ si b₁ se gasesc pe conturul proiectiei laterale. Repetand operatia pentru diverse raze se obtine o familie de puncte a₁ si b₁ care unite cu o curba continua dau conturul proiectiei laterale a palei.

Proiectia laterala astfel realizata reprezinta proiectia laterala a suprafetei nominale a palei. La elicele cu sectiuni prin pala de profil aviatic, de regula, datorita grosimii sectiunii in special la bordul de atac, consumul real al proiectiei laterale iese in afara limitelor conturului suprafetei nominale. Din considerente de montaj si de functionare a elicei amplasate in spatele etamboului este necesar sa se construiasca conturul real al proiectiei laterale, contur care poarta numele de contur de gabarit. Pentru aceasta, corespunzator la 3 - 4 raze pe dreapta PC, intre punctele A' si B' se construieste sectiunea respectiva a palei. Referindu-ne la bordul de atac, se prelungeste dreapta A''A' si se duce o tangenta verticala la sectiune prin punctul extrem al acesteia, care intersecteaza prelungirea segmentului A''A' in A'''. In acest caz segmentul K trebuie considerat egal cu A'' A''' si care corespunde segmentului K' din desenul proiectiei laterale. Verticala din a' intersecteaza orizontala din A₁ in a₁' care se gaseste pe conturul de gabarit al palei. O constructie similara se poate realiza si in zona bordului de fuga obtinandu-se punctul b₁'. Unind ca si mai inainte punctele a₁' si b₁' cu o curba continua se obtine conturul de gabarit. De mentionat ca acest contur reprezinta importanta in primul rand in zona bordului de atac, adesea renuntandu-se la ramura acestui contur din zona bordului de fuga.

In ambele proiectii se traseaza adesea curba de intersectie a suprafetei nominale proiectate a palei cu butucul. Pentru aceasta este necesara cunoasterea pozitiei punctelor A_O1 si B_O1, respectiv a_o1 si b_o1 care definesc locurile in care curbele conturului proiectat si a proiectiei laterale se opresc pe butuc. Stabilirea pozitiei acestor puncte se face prin tatonari direct pe desen, pornind de la proiectia laterala. In aceasta proiectie se estimeaza spre exemplu cam pe unde s-ar afla punctul a_o1, cu raza d₁/2 corespunzatoare punctului a_o, estimat si cu centrul in O se traseaza un arc de cerc. Orizontala din a_o1, arcul de curba de raza d₁/2 si marginea de intrare a conturului proiectat trebuie sa se intalneasca in acelasi punct cu cele doua curbe, operatia se repeta modificand pozitia punctului a_o1 pana la obtinerea coincidentei necesare. Similar se stabilesc pozitiile punctelor b_o1 si B_O1.

In ambele proiectii unind prin curbe continue punctele A_O1, C_O si B_O1, respectiv a_o1, c_o si b_o1 se obtine intersectia suprafetei nominale a palei cu butucul.

In proiectie laterala se mai reprezinta sectiunea prin pala facuta dupa linia grosimilor maxime. In acest scop pe orizontalele corespunzatoare diverselor raze se masoara segmente egale cu grosimile maxime ale profilelor sectiunilor, pornind de la generatoarea O'V' spre bordul de atac. Unind extremitatile acestor segmente se obtine asa numita diagrama a grosimilor maximale care in desen se hasureaza si se coloreaza corespunzator.

Trecerea de la conturul desfasurat la conturul proiectat

Unele publicatii privind seriile de elice dau in locul coordonatelor conturului expandat pe cele ale conturului expandat pe cele ale conturului desfasurat. Ca orice suprafata cu dubla curbura, suprafata elicoidala nu poate fi desfasurata fara deformatii. Cu datele furnizate de publicatiile amintite mai sus se poate construi conturul desfasurat punandu-se in continuare problema construirii conturului proiectat de la care se poate face trecerea la conturul expandat si la proiectia laterala a palei.

Avand construit conturul expandat se poate face trecerea al conturul proiectat printr-o metoda grafica aproximativa care se bazeaza pe acceptiunea ca o portiune dintr-o linie elicoidala poate fi substituita printr-un arc de elipsa.

Cunoscand conturul desfasurat (E_OEVFF_O), pentru obtinerea conturului proiectat se procedeaza in felul urmator.

Pentru o raza oarecare r = se construieste elipsa MCN avand semiaxa mica egala cu r = si semiaxa mare , unde este unghiul de pas corespunzator razei respective. Aceasta elipsa intersecteaza conturul desfasurat in punctele E si F. Cu raza OC = r si centrul in O se traseaza un arc de cerc. Orizontalele din E si F intersecteaza acest arc de cerc in punctele A si B, puncte care se gasesc pe conturul proiectat al palei. Repetand constructia pentru mai multe raze se obtine o familie de puncte A si B care unite cu o curba continua conduce la obtinerea conturului proiectat al palei.

Daca se dispune de conturul proiectat si intersecteaza conturul desfasurat aceasta se obtine printr-o constructie analogica, repetand operatiile insa in sens invers.

Desi suficient de exacta metoda este laborioasa pentru nevoile practice datorita necesitatii construirii elipselor pentru diverse raze.

Pentru elipsele cu latime mica sau medie metoda poate fi simplificata prin inlocuirea arcului de elipsa PCE cu un arc de cerc. Astfel din polul P se duce o perpendiculara pe dreapta PC, perpendiculara care intersecteaza prelungirea axei palei in punctul D.

Cu centrul in D si cu raza se traseaza un arc de cerc care la intersectia cu conturul desfasurat determina punctele E si F. Se traseaza apoi arcul de cerc cu centrul in O si raza r = OC, procedura in continuare fiind identica cu cea de la cazul precedent.

Caracteristici principale ale elicei

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Vizualizari: 6398
Importanta:

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved

Distribuie URL
https://www.scrigroup.com/afaceri/transporturi/435/ELICEA-CA-PROPULSOR-NAVAL54715.php

Adauga cod HTML in site
<a href="https://www.scrigroup.com/afaceri/transporturi/435/ELICEA-CA-PROPULSOR-NAVAL54715.php" target="_blank" title=" - https://www.scrigroup.com/afaceri/transporturi/435/ELICEA-CA-PROPULSOR-NAVAL54715.php">ELICEA CA PROPULSOR NAVAL</a>