Caracteristicile serviciilor de transport de marfuri

Caracteristicile serviciilor de transport de marfuri

Marfa, ca produs al muncii si obiect al activitatii de comert, reprezinta unitatea a doi factori, valoarea de intrebuintare si valoarea.

Marfa, ca produs al muncii, are o anumita valoare a carei marime este determinata de valoarea materiilor prime si auxiliare introduse in fabricare, de uzura aparatelor si a instalatiilor tehnologice folosite, de timpul de munca necesar pentru producerea ei, de valoarea ambalajelor folosite etc. Toate acestea, insumate, determina valoarea marfii si se exprima prin pret.

Marimea valorii exprimata prin pret este insa stabilita si in functie de modul cum marfa satisface o anumita necesitate a omului, adica in functie de valoarea de intrebuintare.

Marfurile sunt grupate dupa anumite criterii:

dupa felul materialelor utilizate, pot fi naturale si sintetice;

dupa stadiul de prelucrare si folosire, pot fi: materii prime, produse semifabricate si produse finite;

dupa destinatie pot fi: imbracaminte, materiale sportive, de uz casnic, etc.

Clasificarea marfurilor cuprinde:

sectorul - alcatuit din produse cu caracteristici similare (de exemplu, sectorul "produse alimentare")

grupa - o parte din sector (de exemplu, grupa "carne si produse din carne")

subgrupa - o parte din grupa (de exemplu, subgrupa "produselor din carne" o formeaza "preparatele din carne").

Calitatea marfurilor si factorii care o influenteaza

Calitatea produselor este definita prin totalitatea insusirilor concrete ti a caracteristicilor care determina utilizarea lor in raport cu scopul pentru care au fost create, precum si eficienta lor economica. De pilda, insusirile concrete care definesc calitatea unui produs alimentar in functie de natura lui, sunt: organoleptice, fizico-chimice, microbiologice, starea produsului din punct de vedere igienico-sanitar.

Calitatea unei marfi, asa cum rezulta din definitia de mai sus, este determinata de: parametrii tehnici (functionalitate, rezistenta la uzura, etc.), parametrii economici (consum de energie, de materii prime), parametrii estetici (aspect, culoare, forma).

Calitatea produselor prezinta o deosebita insemnatate pentru intreaga societate, deoarece are efecte favorabile in toate domeniile activitatii economice. De aceea aceasta notiune care exprima unitatea insusirilor esentiale ale marfurilor a capatat importanta majora fiind reglementata prin legea calitatii.

La nivelul comertului, s-au infiintat, in cadrul intreprinderilor comerciale laboratoare de control a calitatii produselor, servicii de calitate si comisii de receptie pe grupe de marfuri, care au obligatia sa stabileasca calitatea marfurilor la primire, precum si sa urmareasca modul cum produsele isi mentin calitatea pe parcursul perioadei de pastrare garantata de producator.

Calitatea marfurilor este determinata de o serie de factori ca: materia prima, procesul tehnologic, ambalajul, marcarea, transportul, pastrarea. Toti acesti factori formeaza continutul unor documente, elaborate la nivel central si denumite standarde de stat. Ele prescriu conditiile de calitate a marfurilor.

Intrucat marfurile isi pot modifica, calitatea si pe parcursul comercializarii este necesar sa intregim grupa factorilor specifici etapei productive cu factori, ca: pastrarea, conditiile de ambalare si gradul de calificare a lucratorului din comert.

Primul factor cu influenta hotaratoare asupra calitatii il formeaza materiile folosite, denumite, dupa contributia ce o au in obtinerea produsului, materii prime si materii auxiliare.

Procesul tehnologic cuprinde un ansamblu de operatii desfasurate pe baza unor retete de fabricatie sau a unui proces tehnologic. In cadrul acestuia o contributie hotaratoare o au starea de functionare a aparatelor cat si forta de munca (lucratorul).

Ambalajul. Acest factor implicat in definirea calitatii este tot o marfa. El se obtine in intreprinderi speciale, din materii prime diferite, in forme, marimi si culori variate, in functie de produsul ambalat.

Ambalajul are influenta pozitiva asupra produsului atunci cand intruneste urmatoarele conditii:

- este bine construit ca sa poata asigura integritatea produsului;

- este neutru fata de produsul ambalat;

- corespunde din punct de vedere igienico-sanitar;

- are insusiri estetice privind forma, culoarea, capacitatea, ceea ce poate sa stimuleze vanzarea produsului;

- este usor de manipulat.

Rolul ambalajului este acela de a asigura integritatea produsului ambalat si de a contribui la mentinerea calitatii acestuia pe toata perioada folosirii lui. Ambalajele sunt diferentiate dupa mai multe criterii:

- dupa felul materialului folosit la confectionare, ambalajele pot fi: din hartie, lemn, textile, sticla, metal, mase plastice sau materiale complexe.

- dupa procedeul confectionarii sunt: ambalaje fixe, demontabile, sau pliante.

- dupa domeniul de utilizare: ambalaje de transport, de desfacere - prezentare

Ambalajul, in general, reprezinta un mijloc de protectie a marfii, dar in acelasi timp, trebuie sa fie si un element de raspandire, de concretizarea a frumosului.

Marcarea este factor de calitate cu dublu rol: de informare - indentificare a produsului si estetic, determinat de varietatea solutiilor.

Formele de marcare sunt:

- etichete litografiate, care cuprind printr-o grafica estetica si fotografia produsului ambalat

- banderole litografiate - folosite de regula la produse zaharoase

- ambalaje de hartie superioara (cerata, metalizata)

- stantarea - o imprimare codificata aplicata pe ambalaje metalice sau prin cuvinte, aplicata pe ambalaje din sticla

- stampilarea si pirogravarea sunt imprimari in lemn, aplicate ambalajelor din acest material.

Continutul marcarii consta in urmatoarele:

- elemente de identificare ca: denumirea produselor, denumirea fabricii sau emblema acesteia, cantitatea ambalata, pretul

- elemente de informare privind compozitia produsului ambalat, indicatii de utilizare sau chiar de pastrare

Ca factor care influenteaza calitatea, marcarea contribuie la cresterea valorii produsului, trezind totodata curiozitatea cumparatorului.

Transportul constituie un sector important al economiei nationale, care are rolul de mentine calitatea produselor pe perioada efectuarii acesteia. Pentru a-si indeplini rolul, cu ocazia transportului trebuie sa se asigure:

- mijlocul de transport corespunzator fiecarei grupe de produse;

- conditii de temperatura, umiditate, aerisire - specifice grupelor de produse;

- conditii de igiena sanitara pe perioada manipularii si transportului;

- o aranjare corespunzatoare a ambalajelor care sa permita stabilitate pe toata durata transportului.

Pastrarea este importanta o etapa importanta a circulatiei marfurilor, cu rol determinant asupra calitatii produselor. Se face in spatii special amenajate.

Cerintele unei bune pastrari a marfurilor sunt:

- asigurarea parametrilor de pastrare specifici fiecarui produs (adica temperatura, umiditate, etc.)

- aranjarea marfurilor respectandu-se vecinatatea admisa intre produse, deoarece sunt produse care transmit in spatiul de pastrare mirosul lor specifice

- asigurarea conditiilor de igiena sanitara

- aranjarea ambalajelor in asa fel incat sa permita exercitarea unui control permanent asupra modului cum produsele isi mentin calitatea.

- Cerintele de pastrare prezinta particularitati pe grupe de produse, a caror nerespectare reduce perioada de garantie acordata de producator.

- Calitatea produselor si mentinerea ei este influentata si de nivelul de pregatire a lucratorului din industrie si comert.

Importanta economica a transportului de marfuri
Ce este de fapt transportul marfurilor? Majoritatea specialistilor il considera un set de activitati logistice de baza, care se desfasoara in aproape orice canal de marketing si consta in crearea utilitatilor de loc si de timp. De fapt clientul nu utilizeaza doatr simpla deplasare spatiala a marfurilor, ci cumpara un set de activitati la care participa o serie de componente: participantii primari (furnizorii), transportatorii, guvernul (prin reglemetarile legislative impuse in acest domeniu) si publicul, prin nevoile si cerintele sale.

Importanta transporurilor se realizeaza pe doua cai si anume: la nivel macro si microeconomic. Factorii care influenteaza pe acesta din urma sunt: utilitatea de loc, de timp, de forma, impactul asupra competitivitatii, contributia la costuri si preturi, efectul de parghie asupra profitului, impactul asupra unor activitati logistice si influenta asupra altor laturi ale activitatii organizatiei. Cel mai semnificativ cuvant in acest aragraf putem spune ca este pretul, intrucat acesta este un important factor de selectie a transportatorului.

Tocmai de aceea se tine cont de economia de scara , care presupune cresterea cantitatilor transportate pentru reducerea costurilor de transport pe unitatea de produs, cat si economia de distanta care presupune descresterea pretului prportional cu marirea distantei de transport.
De asemenea, in ceea ce priveste factorii macroeconimici care determina importanta activitatii de transport a marfurilor, acestia tin de posibilitatea specializarii geografice, productia pe scara mare, intesificarea concurentei, dar si dezvoltarea economica a unei tari.
Se stie ca in orice economie, fara cerere nu exista oferta.

Astfel, cererea de transport, legata strans de cererea de marfuri venita din partea publicului, a dus la aparitia pe piata a tot mai multor transportatori. Imediat se creeaza avantajul competitiv care il da furnizorului posibilitatea sa aleaga dintr-o varietate de oferte de pret care includ, transportul + descarcarea la destinatie, pe cea mai mica si mai convenabila. In acest sens se creeaza un cerc vicios in care pretul influenteaza cererea de transport, care la randul sau are impact asupra celei de cea de marfuri. Pe de alta parte mai exista si aria pietei care isi pune amprenta pe cererea de transport.

Toate aceste clasificari sunt menite sa duca spre urmatorul element important al aconomiei transporturilor si anume strategia de pret. Practic, acesta inseamna realizarea de fiecare transportor a tarifelor specifice in functie de costul serviciului (in acest caz se stabileste tariful in functie de costul serviciului la care se adauga o marja de profit) sau in functie de valoarea transportului (tariful creste proportional cu valoarea produsului transportat).

Distributia marfurilor

Procesul de distributie reprezinta o componenta importanta a activitatii pe care agentii economici o desfasoara in cadrul pietei. Data fiind importanta sa, un asemenea proces trebuie sa fie astfel orientat incat sa raspunda necesitatilor de realizare ca valoare a fiecarui produs, in functie de conditiile specifice in care actioneaza fiecare firma sau societate comerciala in cadrul pietei, de natura si puterea concurentei, de structura mijloacelor de desfacere, precum si de unele elemente conjuncturale specifice fiecarei perioade.

Totodata, trebuie urmarit ca pe intreg parcursul distributiei marfurilor alimentare, adica incepnd de la producator, depozit, mijloc de transport angro-ist, detail-ist si pna la consumatorul final, acestea sa-si mentina calitatea. Cu atat mai mult la produsele alimentare, datorita caracterului lor usor perisabil si al perioadei limitate de depozitare, trebuie sa se tina seama de factorul timp si de influenta acestuia asupra nivelului calitativ al produselor.
Distributia, ca intermediar intre productie si consum, este determinata de acestea, dar la randul ei, are un rol activ asupra lor, influentand atat productia din ciclul urmator cat si consumul din ciclul prezent.
Relatiile de interdependenta dintre distributie si productie, respectiv consum a marfurilor alimentare, sunt puse in evidenta de catre functiile pe care aceasta le indeplineste in cadrul circuitului economic:
1. functia de schimbare a proprietatii asupra produsului se realizeaza prin operatiuni comerciale care constau in : repartizare, vanzare, cumparare, prezentare a produselor alimentare etc.;
2. functia de transport asigura scurgerea produselor alimentare de la producator la distribuitor si de la acesta la consumator, dupa ce, de regula suporta si operatiuni de depozitare. Cum situatiile in care consumatorul isi cumpara direct produsul de la producator, sunt rare, activitatea de transport devine inevitabila si inseamna cheltuieli, ce sporesc valoarea produsului. Pe durata transportului, de asemenea trebuie sa se tina cont de conditiile specifice in care se transporta fiecare categorie de produse alimentare.
3. functia de stocare permite ajustarea in timp a productiei la evolutia cererii. De obicei distribuitorul cumpara (se aprovizioneaza) de la producator (in partida mare _ engros) la anumite intervale de timp si pune la dispozitie permanent consumatorului, care va gasi produsul atunci cand il doreste. Depozitarea trebuie sa asigure conditii bune pentru a nu se altera caracteristicile produsului. Aceste conditii le vom analiza mai detailat in lucrare
4. functia de sortare si ambalare face posibila oferirea unei varietati de produse sub aspect calitativ, structural, de marca. Distribuitorul transforma lotul de productie in lot de vanzare, oferindu-i produsul consumatorului, individual sau in loturi mici. Ambalarea influenteaza pozitiv pastrarea marfurilor si conservarea caracteristicilor de calitate a marfurilor alimentare
5. functia de promovare ofera informatii consumatorului despre produse, iar prin formele de vanzare utilizate, publicitate, etc. contribuie la cresterea volumului vanzarii;
7. functia financiara se realizeaza prin faptul ca distribuitorul cumpara de la producator in partida mare, oferindu-i contravaloarea produselor, ceea ce-i permite continuitatea activitatii, chiar daca produsele nu au ajuns la consumator.

In acest fel, distribuitorul este cel care finanteaza continuitatea productiei, asumandu-si riscul
8. - functia sociala _ consta in asigurarea protectiei intereselor consumatorului si educarea sa, prin numeroase mijloace pe care comertul le are la dispozitie.
Distributia isi indeplineste aceste functii prin elementele sale componente : canalele de distributie, distributia fizica, comertul engros si comertul cu amanuntul.
Calitatea este o notiune complexa care are in vedere, pe de o parte, caracteristicile intrinseci ale produsului de a satisface la un anumit nivel o necesitate oarecare, iar pe de alta parte, aspectele economice legate de realizarea produsului/serviciului.
Calitatea nu are un caracter static, strict delimitat la o anumita cerere, ci ea are un caracter dinamic intrucat continutul ei evolueaza in pas cu necesitatile practice, istoriceste determinate, atat extensiv (cand variaza numarul de caracteristici) cat si intensiv (cand se imbunatatesc caracteristicile produsului/serviciului).
Caracterul dinamic al calitatii pe langa factorii care sunt legati de evolutia pietei, a cerintelor consumatorilor, mai este dat si de evolutia in timp a nivelului principalelor caracteristici ale produselor, de constanta lor pe circuitul tehnico-economic, de la furnizor la comert si de aici la consumator. Pe acest traseu calitatea proiectata si realizata se poate modifica, de regula in sens negativ, datorita actiunii unor factori specifici circulatiei marfurilor: ambalare, manipulare, transport, pastrare-depozitare etc. Din aceasta cauza, trebuie asigurat un nivelul calitativ constant al produselor alimentare pe intreg circuitul tehnico _ economic.

Marfa, ca produs al muncii, are o anumita valoare a carei marime este determinata de valoarea materiilor prime si auxiliare introduse in fabricare, de uzura aparatelor si a instalatiilor tehnologice folosite, de timpul de munca necesar pentru producerea ei, de valoarea ambalajelor folosite etc. Toate acestea, insumate, determina valoarea marfii si se exprima prin pret.

Marimea valorii exprimata prin pret este insa stabilita si in functie de modul cum marfa satisface o anumita necesitate a omului, adica in functie de valoarea de intrebuintare.

Marfurile sunt grupate dupa anumite criterii:

- dupa felul materialelor utilizate, pot fi naturale si sintetice;

- dupa stadiul de prelucrare si folosire, pot fi: materii prime, produse semifabricate si produse finite;

- dupa destinatie pot fi: imbracaminte, materiale sportive, de uz casnic, etc.

Clasificarea marfurilor cuprinde:

- sectorul - alcatuit din produse cu caracteristici similare (de exemplu, sectorul 'produse alimentare')

- grupa - o parte din sector (de exemplu, grupa 'carne si produse din carne')

- subgrupa - o parte din grupa (de exemplu, subgrupa 'produselor din carne' o formeaza 'preparatele din carne').