| CATEGORII DOCUMENTE |
| Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
| Transporturi | Turism | Zootehnie |
| Navigatie |
Organizarea procesuala
Organizarea manageriala este subordonata realizarii obiectivelor previzionate.
Obiectivele firmei stabilite ca urmare a procesului de previziune pot fi privite drept caracterizari cantitative si calitative ale scopurilor urmarite de firme.
Ele se pot imparti in functie de sfera de cuprindere si de importanta in mai multe categorii:
|
Obiective fundamentale |
- exprima principalele scopuri urmarite de firma in ansamblul sau. |
|
Obiective derivate de gradul I (principale) |
- se deduc din din obiectivele fundamentale; - la realizarea lor participa un numar mare de salariati care realizeaza procese de munca importante; - se realizeaza prin efectuarea unor procese de munca denumite functiuni. |
|
Obiective derivate de gradul II (secundare) |
- se deduc din obiectivele derivate de ordinul I; - sunt caracterizate printr-o definire mai concreta; - se realizeaza prin desfasurarea de procese de munca denumite activitati. |
|
Obiective specifice |
- se deduc din obiectivele derivate de gradul II; - se determina prin fixarea unor lucrari si actiuni concrete denumite atributii. |
|
Obiective individuale |
- se deduc din obiectivele specifice; - se realizeaza prin procese de munca care sunt desfasurate de regula de catre o singura persoana. |
Dupa cum se observa din schema prezentata, obiectivele firmei se realizeaza print-un ansamblu de procese si actiuni care trebuie desfasurate intr-o anumita ordine.
Procesele prin care se realizeaza obiectivele firmei sunt:
Functiunea |
- reprezinta ansamblul activitatilor omogene, asemanatoare, complementare efectuate de salariati de o anumita specialitate cu folosirea de netode si tehnici specifice orientate spre realizarea obiectivelor derivate de gradul I |
|
Activitatea |
- reprezinta ansamblul atributiilor omogene ce se indeplinesc de catre salariati ce poseda cunostiinte de specialitate intr-un domeniu mai restrans, in vederea realizarii unor obiective derivate de gradul I |
Atributia |
- reprezinta ansamblul sarcinilor precis conturate care se executa periodic si uneori continuu, de personal cu cunostiinte specifice unui domeniu restrans care ajuta la realizarea unui obiectiv specific. |
|
Sarcina |
- reprezinta ansamblul operatiunilor desfasurate de regula de catre o persoana care contribuie la realizarea unor obiective individuale |
Figura de mai jos surprinde relatia dintre sistemul de obiective si procesele de munca ce trebuie desfasurate in vederea atngerii acestora.
Functiuni
Obiective derivate de gradul
I
Activitati
Atributii
Obiective specifice
Sarcini
Obiective individuale
Toate aceste elemente au un caracter dinamic, continutul lor schimbandu-se in functie de actiunea factorilor externi si interni care influenteaza activitatea firmei.
Functiunile care sunt inerente continutului definitoriu al firmelor, se regasesc in toate tipurile de intreprinderi, indiferent de ramura economica de care apartin (industrie, agricultura, turism, transporturi etc.) sau de nivelul de organizare.
Diferentierea functiilor la diverse feluri de intreprinderi in cadrul ramurilor economiei nationale se realizeaza prin proportia in care se realizeaza acestea.
Exista o mare diversitate de pareri ale specialistilor in ceea ce priveste functiunile unei intreprinderi, dar desi cu unele nuante, in cvasiunanimitatea lor acestia sunt de parere ca aceste functiuni sunt:
Functiunea de cercetare-dezvoltare;
Functiunea de productie;
Functiunea comerciala;
Functiunea financiar-contabila;
Functiunea de personal
In unele lucrarile de specialitate mai apare separat si functiunea de marketing
Din aceasta perspectiva, aparitia acestei functii, a condus la stabilirea in organigrama multor intreprinderi comerciale a unui compartiment de marketing aflat in subordinea directa a managerului general.
Functiunea de marketing reprezinta asadar ansamblul activitatilor prin care se urmareste:
Investigarea pietei si a necesitatilor de transport;
Conectarea dinamica a pietei la mediul economico-social;
Satisfacerea in conditii superioare a nevoilor de consum;
Maximizarea eficientei economice.
Functiunea reprezinta deci ansamblul de activitati al intreprinderii comerciale in cadrul carora se folosesc tehnici specializate, in vederea realizarii unor obiective derivate, rezultate din obiectivele generale ale intreprinderii.
Ea reprezinta un prim pas spre calea intelegerii profunde si sub toarte aspectele a mecanismului de functionare a intreprinderii, grupand pe baze rationale activitatile diverse, realizate de partile componente ale acestui mecanism si care asigura efectuarea in continuare a detalierii structurii organizatorice la toate nivelurile ierarhice.
Organizarea procesuala
In literatura de specialitate, exista numeroase definitii asupra organizarii structurale.
Consideram ca in contextul capitolului pe care-l
prezentam semnificativa este defintia data de Robert Goffin si Claire Opsoner
de la Universitatea din
"L¢ entreprise son
orgasnisation et son environnement" Les Edition Foucher -
Elementele organizarii procesuale pe care le-am definit anterior, trebuie sa fie incorporate intr-o structura organizatorica pentru a deveni viabile. Ni se pare sugestiva definitia data de C. Hidos in lucrarea "Proiectarea structurilor organizatorice"- Editura Politica, Buc, 1974- structura organizatorica poate fi definita ca ". un shelet construit pentru a sustine o serie de elemente care dau viata unitatii respective si a carui alcatuire izvoraste din necesitatea de a asigura o diviziune a muncii si a responsabilitatilor, de a prevedea interdependentele diferitelor activitati componente si de a transmite pe cai dinainte stabilite, informatii si decizii in asa fel incat acestea sa ajunga la destinatie pe trasee cat mai scurte, fara a fi simplificate sau amplificate in continut si fara sa sufere intarzieri".
Asadar structura organizatorica poate fii definita ca fiind ansamblul compartimentelor de munca a modului cum acestea sunt constituie si grupate, precum si principalele legaturi ce se stabilesc intre ele, in vederea realizarii in cat mai bune conditiii a sistemului de obiective prin desfasurarea unor procese de munca adecvate acestui scop (functiuni, activitati, atributii, sarcini, operatii).
Abordarea complexa a structurii organizatorice impune identificarea si definirea componentelor sale principale.
Acestea sunt:
Postul;
Functia;
Ponderea ierarhica;
Compartimentul;
Relatiile organizatorice.
Postul
Postul reprezinta cea mai simpla subdiviziune si reprezinta ansamblul proceselor de munca ce pot fi efectuate de o persoana in limitele balantei sale energetice, avand competente si responsabilitati in vederea realizarii unor obiective individuale si specifice.
In defintie apare termenul de balanta energetica. Conform definitiei date de profesorul Petre Burloiu[1] prin balanta energetica a persoanei incadrate in munca se intelege capacitatea acestuia de a raspunde factorilor agresivi de mediu si de a-si pastra capacitatea de munca intacta.
Figura de mai jos reda triunghiul de aur al organizarii:
Responsabilitati Competente
Obiective specifice si individuale
|
|
|
In practica si literatura de specialitate se intalnesc trei tipuri de structuri organizatorice:
Structura organizatorica ierarhica (liniara) - sistem Fayol
este compusa dintr-un numar redus de compartimente;
a avut o larga raspandire la sfarsitul secolului trecut si se caracterizeaza prin faptul ca orice treapta un lucrator (conducator al unui grup de lucratori sau executanti) primeste dispozitii de la un singur conducator in fata caruia are o serie de responsabilitati;
ca avantaje distingem:
- creaza o ierarhie liniara;
- permite comunicatii rapide intre diferitele niveluri ale intreprinderii;
- asigura unitatea de conducere si actiune;
- stabileste precis sfera de atributii, sarcini si responsabilitati,
competente pentru fiecare lucrator;
- comunicarea se face prin contacte directe, ceea ce inseamna ca
aproape intreaga comunicare se face prin contacte directesub forma
de informatii orale;
ca dezavantaje distingem:
- conducatorul trebuie sa aiba o calificare universala;
- acest tip de structura, impiedica legatura intre compartimente aflate
la acelasi nivel ierarhic;
Acest tip de structura este indicata
pentru unitatile mic (magazine, restaurante, depozite);
la nivelul unor colective de munca restranse (birouri)
In prezent acest tip de strctura organizatorica ierarhica (liniara) este mai raspandit fiind actual in conditiile tranzitiei la economia de piata.
Structura organizatorica functionala- sistemul "Staff":
fiecare compartiment sau conducator este specializat intr-un anumit domeniu: organizare, comercial, evidenta, planificare etc.;
functiile de executie operative, primesc dispozitii atat din partea conducatorilor directi cat si din partea compartimentelor functionale;
ca avantaje distingem:
- se asigura indeplinirea la un nivel ridicat a proceselor de munca in
compartimentele specializate;
ca dezavantaje distingem:
- existenta unui numar mare de compartimente fapt care provoaca
cresterea cheltuielilor structurii;
- posibilitatea aparitiei unor dereglari in activitatea firmei prin emiterea
unor dispozitii contradictorii de catre nivelurile ierarhice;
- se dilueaza responsabilitatea si se ingreuneaza controlul realizarii
sarcinilor;
- creste numarul lucratorilor;
- nu se asigura unitatea de decizie si actiune.
Datorita dezavantajelor aplicarii sale, el a fost putin raspandit in practica.
Structura organizatorica ierarhic-functionala /Staff -line):
constituie rezultatul imbinarii elementelor organizatorice valoroase ale celor doua tipuri de structuri organizatorice;
ea presupune crearea de compartimente functionale care dispun de autoritate functionala in domeniul lor de specialitate (denumite frecvent -"state majore");
acestea dispun de specialisti care ajuta cadrele de conducere in activitatea lor prin studii, analize, recomandari, propuneri, avize etc. sprijinind in acest mod autoritatea liniei ierarhice care asigura, desfasurarea proceselor de munca din cadrul compartimentelor intreprinderii;
compartimentele functionale dau dispozitii numai prin linia linia ierarhica de conducere a activitatii economice.
ca avantaje distingem:
- asigura folosirea cunostintelor de specialitate;
- unitatea de comanda si actiune, necesara pentru desfasurarea unei activitati
eficiente.
ca dezavantaje distingem:
- costul mai ridicat al structurii;
- tendinta unor conducatori ai compartimentelor de executie de a
ierarhiza recomandarile specialistilor din compartimentele functionale in
functie de filtrele lor de perceptie.
Acest tip de structura este cel mai raspandit in practica datorita avantajelor pe care le ofera. Ea este aplicabila in intreprinderile mari cu activitate economica complexa.
Prezentam in continuare unele structuri organizatorice intalnite in intreprinderile de shipping
Armator
Director
General
Persoana desemnata Consilier juridic
de la uscat PDU Litigii
maritime
Resurse umane Investitii
Perfectionare Dezvoltare
Managementul Aprovizionare
Calitatii MQ Administrativ
Departament Departament Departament Departament
Comercial Operational Tehnic Financiar -
Navlosiri SUPERINTENDENTI Contabilitate
Nava 1 Nava 2 . Nava n
Daca la uscat exista o organigrama, tot asa si la nava trebuie sa existe una care va fi adaptata la fiecare tip de nava:
Nava
C o m a n d a n t
Sectia punte Sectia Masina Sectia Intendenta
Capitan Sef mecanic
Echipaj punte Echipaj masina Echipaj auxiliar
Pentru echipajul superior la punte, adica ofiterii de cart si ierarhizarea functiilor, se prezinta in continuare principalele atributiuni la bord, cu mentiunea ca pentru comandant Codul ISM stabileste niste conditii speciale.
Procesul de concepere si proiectare a structurilor organizatorice cuprinde urmatoarele etape:
1. Determinarea volumului de munca si delimitarea continutului concret al functiilor si posturilor
a) Inregistrarea tuturor sarcinilor, atributiilor si activitatilor;
b) Analiza lor si determinarea volumului de munca necesara efectuarii lor;
c) Gruparea in functie de natura si volumul de munca pe functiuni si activitati.
2. Gruparea posturilor in compartimente
a) Eliminarea sarcinilor si atributiilor inutile sau paralele;
b) Simplificarea sarcinilor si atributiilor;
c) Gruparea compartimentelor si reglementarea raporturilor dintre ele;
3. Consemnarea structurii organizatorice
a) Precizarea relatiilor organizationale cu punct de convergenta la organele de management participativ si managerul de top;
b) Stabilirea relatiilor organizationale intre compartimente si grupe de compartimente;
c) Inscrierea in organigrama;
d) Elaborarea regulamentului de organizare si functionare;
e) Elaborarea descrierilor de functii si posturi.
4. Evaluarea structurii organizatorice de ansamblu a firmei
a) Compararea cu parametrii variabilelor organizationale si structurale ale firmelor similare;
b) Examinarea structurii firmei prin prisma principiilor de organizare rationala.
3 Organizarea informala
Formele organizarii studiate pana in prezent pot fi incadrate in categoria organizarii formale. Realitatea demonstreaza ca in cadrul intreprinderii comerciale, exista un intreg sistem de elemente si relatii distincte de cele formale care reprezinta organizarea informala..
Prin organizarea informala a intreprinderii comerciale se intelege ansamblul interactiunilor umane cu caracter organizatoric care apar spontan si natural intre componentii sai.
Aparitia acestui tip de organizare este determinata de aparitia urmatorilor factori interesele comune apartenenta organizatorica nivelul pregatirii si calificarii vechimea in munca etc.
Elementul central al organizarii informale este structura informala.
Structura informala consta din ansamblul grupurilor si al relatiilor interumane, de natura voluntara ce caracterizeaza raporturi socio-profesionale, stabilite relativ spontan intre membrii acestuia in vederea satisfacerii unor interese comune.
Literatura de specialitate din domeniu scoate in evidenta urmatoarele componente ale structurii informale:
a) Grupul informal - definit drept o reunire cu o durata variabila a unui numar restrans de membrii bazata pe similitudini, raporturi dominant afective si nevoi comune.
b) Rolul atribuit fiecarui membru al grupului - poate fi definit ca fiind ansamblul de comportamente pe care altii le asteapta in mod legitim din partea individului .
c) Normele de grup - alcatuite dintr-un ansamblu de valori si reguli proprii carora le corespund anumite modele de comportament prin care se reglementeaza conduita membrilor si procesele de interactiune.
d) Liderul informal -este persoana care asigura conducerea grupului si castiga autoritatea informala respectiv o anumita putere de influenta exercitata atat asupra componentilor grupului informal cat si asupra altor persoane din cadrul firmei.
Cercetarile au scos in evidenta faptul ca structura informala apare o data cu infiintarea firmei si se dezvolta in umbra acesteia.
Structura informala se explica prin functia de autoreglare prin actiuni compensatorii ce asigura functionalitatea grupului. Ea permite satisfacerea unor nevoi (de afiliere, de stima, de prietenie etc.) partial satisfacute sau nesatisfacute de organizarea formala.
Structura formala si informala se dovedeste a fi un adevarat instrument de reglare a functionarii interne a intreprinderii comerciale.
Din aceasta perspectiva literatura de specialitate din domeniu, scoate in evidenta o serie de avantaje si dezavantaje ale existentei grupurilor informale:
Avantaje:
o functionare mai buna a firmei datorita spontaneitatii si flexibilitatii grupurilor informale;
comunicari rapide si relativ corecte care scurtcircuiteaza canalele oficiale, rigide si incarcate.;
supapa de siguranta care permite membrilor grupurilor informale posibilitatea exprimarii nemultumirilor, frustrarilor si pe aceasta baza disiparea energiilor negative;
posibilitatea controlului chiar in situatia in care grupul informal sfideaza regulile si procedurile oficiale, prin observarea normelor de grup, a conduitei membrilor, pentru aplicarea metodelor optime de gestionare a conflictelor;
fiabilitatea sporita a sistemului de relatii interumane prin faptul ca oamenii resimt apartenenta, stima, afectiunea si isi ofera reciproc solidaritatea in caz de necesitate
Dezavantaje
propagarea remarcilor, informatiilor putin fondate, nesigure si preconcepute;
agravarea unor situatii conflictuale prin neintelegeri, solidaritati negative contra intereselor firmei;
promovarea unor comportamente daunatoare care pot fi multiplicate prin mimetism: pauze nejustificate, telefoane abuzive, lipsa de interes si de atentie fata de sarcinile curente;
riscul propagarii conformismului, rutinelor si rezistentei la schimbare
Structura informala exercita o serie de influente asupra celor formale dupa cum ne scoate in evidenta urmatorul tabel:
|
Influente de tip pozitiv |
Influente de tip negativ |
|
Cand grupul informal se suprapune subdiviziunilor organizatorice formale iar seful numit este recunoscut si acceptat ca lider; In aceasta situatie convergenta de interese, aspiratii va determina coeziunea grupului iar starea de satisfactie in munca va contribui la realizarea obiectivelor stabilite prin organizarea formala. |
Cand grupul informal se constituie intre compartimente sau niveluri ierarhice diferite. Concentrarea activitatii grupurilor informale catre realizarea propriilor interese se va solda cu lipsa de interes fata de sarcinile ce decurg din structura posturilor, diluarea responsabilitatii, consum ridicat de timp pentru intretinerea legaturilor informale, culegerea si transmiterea informatiilor. |
In orice intreprindere comerciala, organizarea formala este insotita de una informala si prin urmare managementul de top va trebui sa gaseasca mijloacele pentru a integra orientarea si obiectivele organizarii informale in obiectivele organizarii formale.
Luarea in considerare a acestor elemente, va contribui la evitarea tensiunilor, la cresterea coeziunii si fortei colectivelor de munca.
Conform afirmatiilor domnului profesor Petre Burloiu, scopul organizarii ergonomice a muncii este acela de a asigura cresterea productivitatii muncii, de a organiza procese de munca rationale, economice, realizate cu mai putina oboseala, intr-un timp scurt, cu un ritm de munca normal, cu o economie de energie, materii prime, materiale, spatiu, etc., de a stabili metode de munca noi, in concordanta cu procesele tehnologice precizate de a crea conditii optime de activitate, cu influenta pozitiva asupra capacitatii de munca a omului
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2029
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
