Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


CALATORIA INCEPE DE-ACASA

Turism

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
BAZA TEHNICO MATERIALA A TURISMULUI - Structuri turistice de cazare
Sistemele centrale de rezervari - Sistemul de rezervare computerizat
Hotel “COZIA” 2* - CALIMANESTI-CACIULATA
Hotel “POIENITA” 2* - BAILE FELIX
Hotel “PRESIDENT” 4* - MANGALIA
Vila “PALAS” 2*+ SLANIC MOLDOVA
Creta Hotel Aldemar Cretan Village 4* – all inclusive
Creta - Hotel Astir Beach 4* – demipensiune / pensiune completa / all inclusive
Analiza S.W.O.T. – VALEA PRAHOVEI
Hotel “OLTENIA” 2* - GOVORA

TERMENI importanti pentru acest document

cum trebuie sa se pregateasca turistii pentru a parcurge un traseu montan : : itinerar turistic si obiective turistice buc tirgul jiu drobeta tr severin : programul trenurilor bixad - satu mare : :

CALATORIA INCEPE DE-ACASA

Calatoria incepe odata cu privitul. Ochiul se lasa purtat de lumini, spre imparatia luminilor. El poate patrunde dincolo de primul deal, dincolo de oras, dincolo de prima stea. Calatoriile ochiului incep intotdeauna in noi si nu se termina nicaieri, caci privirea nu are punct terminus. Copii fiind, calatorim spre viitor tot cu privirea: muntii pe care-i vedem ca fiind foarte aproape, desi la sute de kilometri distanta, apar albastrui, abia alegindu-se din ceturi de mister, care de fapt reprezinta propriul nostru viitor incarcat de mari nostalgii. Privirea nu are intoarcere, ea doar pleaca, strapunge lucrurile, trece mai departe, infinit de departe. Sunetele insa par doar ca se intorc, aruncate spre noi de obiectele lumii noastre. Ecoul reprezinta astfel neputinta sunetului de a se pierde in departari, caci acestea il intorc mereu spre origini. Mai inefabila decit calatoria ochiului este cea a gindului, ea patrunzind adinc, spre miezul lucrurilor. Gindul urca pina spre esente. El este in egala masura plecare si intoarcere, ca un surub care inainteaza doar invirtindu-se imprejurul axei sale.

Propria noastra evolutie ca oameni este o calatorie perpetua. Ne-am incrustat semnele in lut, piatra, bronz, fier si, de curind, civilizatia noastra si-a intins granitele dincolo de portile misterioase ale atomului si ale Terrei. Calatoria continua.

Calatorul are prefigurat dintotdeauna drumul sau in stare potentiala. A incepe aventura calatoriei inseamna a raspunde unei necesitati interioare; asa se explica marele drum al lui Tuculescu in pictura, calea lui Enescu in lumea sunetului de arta, itinerarul lui Emil Racovita pe continentele stiintei. Am putea spune chiar ca specia umana isi urmeaza calea prin marii ei calatori, inainte de a fi un revolutionar al artelor, Brancusi a fost un mare calator: a pornit pe jos din Hobita spre Paris, apoi spre New York pentru a ajunge la sine, treptat, cu fiecare etapa a drumului.

Este, deci, justificat respectul pe care lumea il arata calatorilor. Mersul nostru inainte este insa din ce in ce mai rapid; acceleratia comprima timpul si ne face sa traim mai mult. Intr-un secol, omenirea a calatorit cu balonul, cu avionul supersonic si cu racheta. Jules Verne a fost de mult depasit: de la inconjurul Pamintului in 80 de zile, cum anticipa el, am ajuns la ocolul lui in 80 de minute, si cursa vitezelor continua.

Nimic nu poate fi insa mai reconfortant decit sa masori drumul cu propriul pas, cerul cu propriul ochi, sunetul pesterii cu propria ureche, acum cind intre noi si natura se interpun roata masinii, fotografia, banda de magnetofon. Calatoria de acest gen este o necesitate, pentru ca o conditie a sanatatii speciei noastre este contactul nemijlocit cu natura, care are functii de invigorare, improspetire si tonifiere spirituala. Grija pentru reusita calatoriei propriu-zise este insa egala cu masurile luate la pregatirea ei, de pilda asa cum le descrie Calistrat Hogas in memorabile pagini. Se impune, deci, previziunea, anticiparea calatoriei in chiar procesul pregatirii ei. Am putea spune, asadar, ca aventura incepe din momentul gindirii ei.

            Stabilirea itinerarului

Problema aceasta este cu siguranta mai importanta si mai dificila decit pare la prima vedere. Mai ales pentru excursiile scurte de l—2 zile — aparent simple — itinerarul trebuie sa fie intocmit cu deosebita grija, in asa fel ca deplasarea sa fie cit mai interesanta, dar sa nu degenereze intr-o cursa continua de la un obiectiv la altul. Un oras mare ca, de exemplu, Sibiul, bogat in obiective de interes turistic, nu poate fi vazut in intregime in l—2 zile, pentru ca important este nu „sa fi trecut' doar pe la muzee sau prin cartiere cu cladiri interesante, ci sa te opresti in fata fiecareia, sa afli informatii cu privire la un ansamblu de arhitectura cum este, de pilda, cel din Orasul de Jos sau Piata Unirii, la o anume cladire, de exemplu aceea care a adapostit sediul primariei din 1548 pina in 1945, ori o alta interesanta atit prin vechime, cit si pentru arhitectura ei — cum este casa Haller (Piata Republicii, 10) construita in secolul al XVI-lea, in stilul renasterii, cu elemente gotice; la un monument, opera de arta, parc ori la unele instalatii originale de tehnica populara, dintre cele expuse in cadrul muzeului instalat in parcul Dumbrava (cu frumoasa lui padure de stejari batrini), sau sa faci o vizita la comorile adapostite in rafturile bibliotecii muzeului Brukenthal, care poseda, printre cele peste 200 000 volume si manuscrise, unele exemplare unice in lume. Apoi, e bine sa notezi, in „jurnalul de calatorie' personal, impresii si informatii, sa faci o fotografie sau o schita ori — eventual — sa realizezi o secventa de film documentar sau sa inregistrezi pe banda magnetica un interviu, o explicatie sau naratiune. Pentru a fi reusita, orice calatorie, orice excursie sau expeditie trebuie gindita de acasa din timp, sub toate aspectele, iar pe teren sa i se satisfaca valentele. Si — pentru a obtine o cit mai mare eficienta — se incepe prin buna intocmire a itinerarului, a stabilirii etapelor sale, potrivit cu obiectivele urmarite, a programului, punctelor de innoptare etc.

Alcatuirea itinerarului se face in functie de mai multi factori: tema, virsta excursionistilor, pregatirea lor fizica, anotimp, timpul disponibil, mijloc de transport, modalitati de aprovizionare si cazare, cantitatea bagajelor necesare, posibilitati materiale Deosebit de toate acestea trebuie avuta in vedere atractivitatea excursiei (frumusetea peisajului, surpriza intilnirii unor obiective interesante, animale sau plante rare — cum pot fi cele care vietuiesc in parcuri nationale si in rezervatii naturale — comori ale muzeelor, pregatirea unor bucate noi, specifice tipului de excursie sau bucatariei localnicilor — de pilda, preparatele culinare pescaresti din delta etc.). Este indicat ca in cadrul unei excursii, itinerarul sa cuprinda cel putin doua-trei astfel de puncte de atractie. Chiar in timpul calatoriei cu mijloace de transport in comun, cind aceasta dureaza mai mult de doua ore si trece prin locuri mai putin interesante sau se petrece dupa ce s-a lasat noaptea — este bine sa se prevada organizarea unor jocuri, mici concursuri atractive, auditii muzicale la casetofon etc.

Anotimpul este cel care conditioneaza, in primul rind, multe din elementele de baza ale excursiei. Astfel, nu vom pleca in expeditie iarna la mare sau in Delta, nici pe lungi itinerarii montane. In schimb, acest anotimp este prielnic pentru excursii cu teme citadine: literare, muzeale, la monumente istorice, la obiective industriale etc. Desigur, si muntele este deosebit de frumos si atractiv iarna, prielnic pentru iubitorii de schi si sanius ori pentru alte jocuri pe gheata si zapada — dar numai in preajma cabanelor, pe drumuri bine cunoscute si circulate, in etape scurte si parcurse pe lumina buna si timp favorabil. Iarna se innopteaza aproape imediat dupa ora 16 — oricind poate incepe o ninsoare abundenta sau un viscol si primejdia intilnirii cu animale salbatice, in special lupi — nu este exclusa. De exemplu, intr-o zi de iarna insorita se poate face o excursie plecind din Sinaia, in jurul orei 8,30, pina la Cota l 400 si de acolo la Virful cu Dor, urmind ca innoptarea sa se faca la cabana sau sa se coboare cu telecabina. Ar fi insa o mare greseala ca in aceeasi zi sa se porneasca, in continuare, spre alte obiective mai indepartate. In timpul primaverii, desi mai persista unele din conditiile de iarna (in special la munte) si apare pericolul inundatiilor, durata luminoasa a zilei este in crestere ca si temperatura, ceea ce permite organizarea de excursii in zone subalpine si chiar alpine, luind totusi masuri de prevedere. Aria excursiilor poate fi extinsa in toate localitatile, in paduri, pe cimpie si la majoritatea monumentelor naturii. Vor fi evitate zonele cu pericol de avalanse sau de inundatii. Vara este anotimpul cel mai prielnic excursiilor in orice zona, de lunga durata, pe teme variate si complexe, bogate in posibilitati de joc si agrement, cu folosirea intensa a innoptarii in cort, coliba, hamac, si a posibilitatii de a pregati lesne mincarea cu mijloace proprii.

Tema sau obiectivul de baza urmarit, stabilit de acasa, constituie alt criteriu important de alegere a unui itinerar. Astfel, un traseu va fi stabilit pentru a intilni, sa zicem, unele specii botanice si faunistice specifice zonei geografice a muntilor Neamtului, si alt drum daca este preferata tema unei excursii cu caracter literar „pe urmele lui Hogas, prin Muntii Neamtului'. Este evident ca oricare din aceste doua excursii pot fi organizate numai in timpul verii sau al toamnei. Daca insa tema ar ramine in cadrul preocuparilor literare, dar ar fi formulata, de pilda: „Scriitori romani prin Muntii Neamtului', itinerarul ar putea cuprinde, eventual, zona Tirgu Neamt (Humulesti) — comuna Vinatori — Piatra Neamt — Bicaz, care este accesibila in oricare anotimp, cu trenul si autobuzul. Alt itinerar literar, lesne accesibil in toate anotimpurile, poate fi: Bucuresti — Tirgoviste — Cimpulung — Curtea de Arges — Pitesti — Golesti — Bucuresti.

Daca tema aleasa are ca scop cunoasterea de ansamblu a unei zone montane, de pilda masivul Fagaras, itinerarul (de vara) va fi stabilit tinind seama de timpul disponibil, experienta drumetilor, posibilitati de hrana si de adapostire pentru noapte. Desigur, intr-un masiv muntos pot fi stabilite multe trasee diferite, dar tinind seama intotdeauna de amplasarea cabanelor din zona. In exemplul nostru, unul dintre ele ar avea ca baza cabana Bilea-lac (2 034 m), de unde s-ar putea merge la Iezerele Doamnei — cascada Bilea si lacul Capra, drum ce poate fi strabatut, fara mari dificultati, in aproximativ doua ore, dupa care se revine la cabana Bilea-lac. Iata si un exemplu de traseu montan in Retezat, de parcurs in circuit, cu baza la cabana Pietrele (l 475 m), de unde se pleaca spre Valea Stinisoarei — Saua Retezatului — Poarta Bucurei — Taul Agatat — lacul Bucura si se revine la cabana Pietrele, in timp de aproximativ zece ore, ce cuprinde si scurte popasuri. Fireste ca trebuie ales si drumul necesar din localitatea de domiciliu pina la cea de acces spre obiectivul montan. In exemplul de mai sus, aceasta fiind Ohaba de sub Piatra si de aici spre cabana prin localitatea Salasu — Nucsoara — Poiana Cirnic — cabana Pietrele, cu durata de aproximativ sapte ore. Reiese ca trebuie sa se ajunga la Ohaba de sub Piatra numai in cursul diminetii, cel mai tirziu pina la ora 11, in timpul verii, sau la ora 9 pentru lunile mai ori septembrie, octombrie, astfel ca drumul sa fie facut in timpul zilei, fara graba, urmind marcajul.

Foarte util este sa fie cunoscute si drumurile forestiere care pot deschide turistilor acces spre multe obiective interesante: chei, rezervatii, pesteri, monumente ale naturii etc. De exemplu: plecind din Cimpulung Muscel prin Rucar si Podul Dimbovitei, un drum de aproximativ 40 km strabate valea riului Dimbovita, trecind prin frumoasele Chei Mici ale Dimbovitei. Drumul trece pe sub Piatra Craiului, ocoleste virful Papusa si merge pina aproape de Iezer. Din Cheile Mici este accesibila de vizitat Pestera Ursilor. Sau: pe drumul Saua Dichiu — Costila in Bucegi, mergind la inaltimea de l 650—2 500 m se parcurge tot platoul Bucegi pe ruta: Virful cu Dor — Piatra Arsa — Babele — Caraiman — Costila. De aici, in circa o ora se ajunge la Omul.

Se va avea grija, la stabilirea itinerarului, ca grupul de excursionisti — chiar daca este alcatuit doar din trei-patru persoane — sa fie cit mai omogen ca virsta, posibilitati fizice si preocupari. Astfel, un grup compus din tineri in virsta de 18—25 ani se poate deplasa fara probleme intr-o excursie de citeva zile pe munte. Ei pot merge normal, 8—10 ore pe zi, vara, timp de doua-trei zile; dar daca in grup este inclus si un copil sub 13 ani, intregul colectiv va trebui sa-si ajusteze itinerarul, etapele si programul la posibilitatile fizice ale celui mai tinar. In cazul cind in grup ar fi cooptata o persoana de peste 45 ani, urmarile ar fi asemanatoare. Aceasta nu inseamna insa ca o familie nu poate organiza o excursie impreuna; dimpotriva! — dar cu conditia alegerii unui itinerar potrivit cu posibilitatile celui mai putin rezistent membru al grupului.

Ar fi gresit insa daca cineva ar gindi ca numai muntele, Delta si litoralul marii sau zonele turistice vestite ca nordul Moldovei, Maramuresul, Oasul etc. pot prezenta interes pentru calatorii. Dealurile si chiar cimpia pot oferi multe surprize si satisfactii celor care merg sa le cerceteze. Baraganul, de pilda, cu toata aparenta sa monotonie, dispune de peisaje incarcate de frumusete si demne de interes. Unele sint cele legate de reteaua hidrografica: Dunarea, Buzaul si Ialomita; apoi salba de limanuri fluviatile: Jirlau, Amara, Balta Alba, Fundata, Strachina etc. La acestea pot fi adaugate si unele din lacurile sarate, care aduc cimpiei o nota aparte: Tataru, Batogu, Coltea, Lacul Unturos, apoi Movila Miresii, Ianca, Lacul Sarat si altele — in jurul carora au aparut statiuni balneare. Din primavara pina toamna tirziu cimpia Baraganului constituie o zona de interes turistic, inca putin cercetata de marele public, dar prezenta in operele multor artisti ai cuvintului: Odobescu, Alecsandri, Sadoveanu, Istrati Chiar o zona limitata, cum este orasul Braila cu Lacul Sarat din imediata apropiere, Combinatul chimic Chiscani, punctul pescaresc Ghecet si Balta Brailei (in care se poate patrunde pe bratul Vilciu pina la Marasu, apoi pina la cabana Serbanu) ofera o mare bogatie de peisaje geografice, greu de intilnit in alta parte a tarii.

Hartile turistice si materialul documentar va vor ajuta la alegerea traseelor si la intocmirea programelor potrivit cu dorintele, interesele si posibilitatile ce le aveti, cu temele care va intereseaza. Tinerilor le recomandam sa-si alcatuiasca un program turistic de perspectiva, pe 4—5 ani, in care sa prevada excursii capabile sa le permita, treptat, cunoasterea tuturor regiunilor interesante ale tarii, pe itinerarii cit mai diverse si folosind mijloace de transport diferite: bicicleta, motoreta, trenul, autobuzul, vaporul, barca si — la toate acestea, trebuie adaugate cit mai numeroase etape de mers cu piciorul fiindca, dupa cum spunea pasionatul calator-drumet Calistrat Hogas: „orice calatorie, afara de cea pe jos, e dupa mine o calatorie pe picioare straine; a avea la indemina cupeaua unui tren, roatele unei trasuri sau picioarele unui cal, in-samna a merge sezind si a vedea numai ceea ce ti se da, nu insa si tot ce ai voi'.

La dispozitia calatorului, mai ales a celui tinar, stau diferite tipuri de excursii, care pot fi clasificate fie in functie de specific geografic, anotimp, mijloc de transport, durata etc. Dintre acestea, pot fi luate ca exemplu, mai intii, excursiile cu tema, care sint cele ce raspund in mai mare masura unei eficiente sporite a calatoriei, atit din punct de vedere al dozarii efortului fizic, cit si al cistigului instructiv-educativ. Astfel pot fi organizate excursii atit in grupuri mici, cit si de catre echipaje scolare pentru care

VA RECOMANDAM:

obiective industriale — fie luate in mod global, dintr-o anumita zona sau localitate, cum ar putea fi „Pe Valea Jiului' sau „In cetatea industriala a Hunedoarei', fie selectind pe cele dintr-o anumita ramura, de exemplu cea a industriei petrochimice, incluse intr-o tema ca ,Metamorfozele aurului negru: Momesti — Borzesti — Ploiesti — PHesti';

obiective agroindustriale — cum poate fi vizitarea unui I.A.S. din Baragan sau a unei cooperative agricole de productie dintr-o zona de deal, cu specific pomicol-viticol;

o tema literara — de pilda „Literatura romana veche'; sau consacrata vietii unui scriitor „G. Bacovia la Bacau si in Bucuresti', ori avind ca obiectiv un muzeu memorial: „Arghezi la Martisor', in fine printr-un subiect capabil sa cuprinda aria unei intregi mari localitati: „lasii marilor iubiri si al prieteniilor fecunde', sub un moto, ca cel desprins din scrierile lui Geo Bogza, care defineste lasul ca fiind „locul ideal unde fiecare ar vrea sa-si petreaca viata ca nacaieri aiurea'. „Acasa la ', ori „Pe urmele lui' pot constitui, de asemenea, teme de evocare a unei personalitati a literaturii, culturii sau stiintei romanesti, ori a zonei unde se petrece actiunea unei scrieri literare, de pilda cea a romanului ION, despre care insusi Liviu Rebreanu spune (Marturisiri, 1932): „Actiunea se petrece in satul Prislop de linga Nasaud; in roman, Pripasul. Armadia e numele gasit orasului Nasaud '

• o tema muzeala — este indicata atit pentru o calatorie intr-o localitate unde se gaseste fie un muzeu important ca amploare, de pilda Muzeul Banatului din Timisoara, fie un colier de muzee interesante, ca la Cluj-Napoca, Iasi, Ploiesti, Sibiu etc., ori la unele muzee cu profil unic in tara (si rare chiar peste hotare), cum este Muzeul aurului de la Brad, jud. Hunedoara. Vizitarea muzeelor se mai poate face si pe o tema mixta, de exemplu biografica si de arta, ca „Brancusi la Hobita, Tirgu Jiu si in Bucuresti' ori „Drumul lui N. Grigorescu in pictura la Agapia, Cimpina (muzeu memorial), Iasi (Muzeul de arta), Sibiu (Muzeul Brukenthal) si Bucuresti (Muzeul de arta al R.S.R. si Muzeul colectiilor de arta);

monumentele naturii — constituie, desigur, un subiect de exceptional interes. Ele pot fi vizitate fie global — toate care se afla pe o anume arie geografica —, fie pe specific: geologice, botanice etc. De exemplu, intr-o excursie de trei zile pot fi vizitati vulcanii noroiosi din zona Berea, jud. Buzau si focul viu de la Andreiasu, jud. Vrancea;

gradini botanice si parcuri dendrologice — tema ce poate prilejui itinerarii interesante, prin variate regiuni ale tarii. Pot fi vizitate gradinile botanice din Cluj-Napoca si Bucuresti, apoi parcurile dendrologice: Mirmesti-Muscel, cu Suprafata de 05 ha, Dofteana, jud. Bacau, 24,10 ha, renumit pentru colectia de specii exotice, mai ales rasinoase; Arcalia, jud. Bistrita-Nasaud, 15,94 ha, vechi de peste 150 ani; Arboretumul de la Simeria, jud. Hunedoara, 78 ha, creat la inceputul secolului al XVIII-lea, unde pot fi intilniti cei mai batrini salcimi din tara si specia exotica Magnolia macrophila, cu frunze ce ajung la 60 cm lungime, unica in tara; Valeni, jud. Neamt, 3 ha, cu peste 100 specii; Bazos, jud. Timis, 60,4 ha, care adaposteste peste 400 specii de arbori si arbusti exotici proveniti din cinci continente etc.;

„lumea intunericului' — adica vizitarea unor pesteri ofera tinerilor o tema de mare atractivitate. Se poate incepe cu cele amenajate in mod special pentru turism, cum sint Pestera Muierii sau Scarisoara, ori unele usor accesibile, cum sint Cetateaua Mare si Cetateaua Mica din Cheile Turzii, pentru a continua cu, sa zicem, Pestera Meziad (4 750 m dezvoltare totala) si a cerceta neaparat uluitorul fenomen carstic care-l constituie Cetatile Ponorului;

„mistere in piatra' — poate fi tema unei excursii facuta la unele din acele ciudate „sculpturi' enigmatice, care pot fi intilnite in diverse colturi ale tarii. Dintre acestea amintim in muntii Bucegi virful Omul (2 507 m), care in luna noiembrie, la apusul soarelui, lasa o umbra cu imaginea clara a unui corp omenesc; Babele „asemenea unor momii puse inadins sa pazeasca singuratatea bintuita de viscole' (S. Mehedinti); Sfinxul Bucegilor, asemanator cu un imens cap de om, cu orbitele goale, care privesc spre virful Omul. Observat de aproape, se descopera blocurile de culori diferite din care este format; apoi se mai gasesc alti sfincsi: in Banat, pe partea stinga a riului Cerna; cel de la Meziad, la pestera cu acelasi nume; cel de la Stanilesti, in muntele Cozia etc.;

• alte teme, indicate mai ales pentru organizarea unor cercetari de nivel scolar, sint propuse, in paginile care urmeaza, la titlul „expeditia scolara'.

Mijlocul de transport determina in mod hotaritor stabilirea unui itinerar. Pentru calatorii la distante mai mari se recomanda folosirea mijloacelor de transport in comun, in primul rind trenul, apoi autobuzele si vapoarele.. Acestea asigura deplasari suficient de rapide, economice, si permit transportarea lesnicioasa a intregului echipament necesar (inclusiv corturi, saltele, schiuri. ..). Prin folosirea lor combinata (tren-autobuz, tren-vapor, autobuz-vapor) se poate realiza apropierea de orice obiectiv turistic din tara, urmind ca sectiunile cele mai interesante din traseu sa fie parcurse cu piciorul (sau cu bicicleta adusa, de asemenea, cu trenul). Cu titlul de exemplu, in tabelul de mai jos sint prezentate zece trasee posibile. Ele sint alcatuite astfel incit sa cuprinda toate regiunile tarii. Unele sectiuni din itinerariile nr. 6, 7 si 9 trebuie sa fie parcurse cu autobuzul, pe trasee normale ale I.T.A., iar itinerarul 10 include strabaterea pe jos a distantei intorsura Buzaului — Mineciu, pe un drum de munte: pasul Bratocea — cabana Babarunca — cabana Ciucas — cabana Muntele Rosu-Cheia.

VA RECOMANDAM:

Traseul

obiective generale

lungimea in km

1. Bucuresti — Galati — Iasi — Suceava — Baia Mare — Satu Mare — Oradea — Timisoara — Drobeta Tr. Severin — Rosiori — Bucuresti.

circuitul general al Romaniei

1855

2. Timisoara — Arad — Sibiu — Brasov — Ploiesti — Bucuresti — Mangalia si retur prin Craiova.

Carpatii Meridionali — Valea Prahovei — litoralul — Capitala si Oltenia.

1690

3. Craiova — Caransebes — Timisoara — Arad — Ilia — Hunedoara — Simeria — Petrosani — Craiova.

Oltenia — Banatul — Valea Jiului

886

4. Brasov — Ciceu — Deda — Dej — Cluj-Napoca — Teius — Sighisoara — Brasov.

Podisul Transilvaniei

807

5. Bucuresti — Pitesti — Piatra Olt — Podul Olt — Sibiu — Brasov — Bucuresti.

Valea Prahovei si Valea Oltului

708

6. Iasi — Suceava — Vatra Dornei — Bicaz — Tecuci — Iasi.

Moldova de nord — Tara Dornelor — Valea Bistritei

677

7. Oradea — Cluj-Napoca — Turda — Abrud — Zlatna — Alba Iulia — Simeria — Arad — Oradea.

In jurul Muntilor Apuseni

677

8. Bucuresti — Brasov — Ciceu — Adjud — Buzau [ — Ploiesti — Bucuresti.

Valea Prahovei si Valea Trotusului

664

9. Cluj-Napoca — Salva — Vatra Dornei — Borsa — Sighetu Marmatiei — Bixad — Satu Mare — Oradea — Cluj-Napoca.

Tinuturile Dornelor si Maramuresului, cimpia Crisurilor

635

10. Ploiesti — Brasov — intorsura Buzaului — Mineciu — Ploiesti.

Valea Prahovei — Tara Birsei — Carpatii de curbura

194

Pentru deplasarile turistice cu trenul sint indicate mai ales biletele de calatorie in circuit, cu insemnate avantaje in ceea ce priveste costul transportului si posibilitatile de intrerupere repetata a voiajului.

IMPORTANT: in timpul excursiilor nu va grabiti! Daca, de pilda, v-ati decis sa vizitati Maramuresul, incepind de la Baia Mare, resedinta judetului, si plecati din Bucuresti., nu calatoriti cu avionul, nici cu un tren rapid; preferati un personal (cel putin pina la Toplita) si faceti drumul in citeva etape. Vizitati neaparat Brasovul (cu Poiana Brasov) si, eventual, Baile Tusnad si Borsecul (intrerupind la Toplita). La inapoiere, calatoriti prin Dej — Apahida — Blaj — Medias — Sighisoara. Faceti escale de cel putin citeva ore in ultimele trei localitati. De la Sighisoara pina la Bucuresti puteti lua un tren accelerat, deoarece veti trece prin locuri parcurse (in cea mai mare parte) la ducere. Cititi un ghid turistic pentru a va convinge cite obiective de interes deosebit, de o mare varietate si frumusete va asteapta in locurile propuse pentru intreruperea calatoriei cu trenul. Chiar daca in unele locuri ati mai fost in urma cu mai mult de 4—5 ani, nu pregetati sa le vizitati din nou: veti gasi, de regula, multe noutati sau veti descoperi aspecte care v-au scapat la prima intilnire.

Pentru excursiile intreprinse cu vaporul, in special vara si toamna, amintim ca Dunarea este navigabila in tara noastra pe tot parcursul ei (l 075 km). Ea ofera, deci, un prilej minunat pentru excursii odihnitoare, dar capabile sa trezeasca emotii deosebite fata de traseele parcurse pe uscat, atit prin unghiul diferit din care este admirat peisajul, cit si prin momente specifice: apropierea de insule, intilnirea cu alte ambarcatiuni, consumarea unor bucate cu specific pescaresc etc. Poate fi ales fie traseul complet, de la Bazias pina la Sulina (de strabatut in etape., cu vizitarea unor obiective turistice — monumente ale naturii, orase — din apropierea porturilor), fie secvente.. ca: Orsova — Moldova Noua; Drobeta Tr. Severin — Turnu Magurele; Zimnicea — Giurgiu; Oltenita — Calarasi; Braila — Galati; Galati — Sulina; Tulcea — Sfintu Gheorghe etc. Pe timp de vara, zilnic pornesc din Galati si Tulcea, pe cele doua brate ale Dunarii — Sulina si Sfintu Gheorghe — atit vapoare clasice (care pot transporta si un bagaj numeros) cit si nave rapide. Ele fac legatura cu cele mai importante asezari din Delta: Maliuc, Mila 23„ Ilganii de Sus si de Jos, Murighiol, Sfintu Gheorghe, orasul Sulina.

In sfirsit, nici un itinerar nu poate fi definitivat mai inainte de a folosi cit mai cu atentie

Documentarea

Am avut prilejul — nu o singura data — sa auzim expresia „plecam in Retezat' sau „mergem o saptamina in Delta' ori in Maramures, Oas etc. si sa constatam, dupa aceea, ca respectivii mersesera — de fapt — intr-o localitate sau la o cabana, unde-si petrecusera tot timpul in casa, mincind la restaurant si facind citeva plimbari in imediata apropiere.

De multe ori se intimpla astfel nu numai din comoditate, ci si din lipsa informatiilor asupra regiunii in care se face excursia.

Evident, documentarea ca si itinerarul trebuie pregatit de acasa, urmind ca pe traseu sa fie completat, din surse locale: agentii si birouri de turism, muzee, cetateni etc.

Documentarea are doua directii principale:

a) cea referitoare la itinerar (alegerea celui mai interesant traseu, mijloace de transport, locuri de popas, cazare si surse de alimentare). Informatiile necesare se culeg din harti, planurile oraselor, ghiduri turistice, precum si din orarul trenurilor, autobuzelor, vapoarelor. Cu ajutorul acestora se stabileste traseul general al excursiei, punctele de intrerupere si de continuare a calatoriei, timpul de stationare la locurile de innoptare;

b) cea referitoare la obiectivele care vor fi vizitate si la materialul informativ pe care il pot furniza. Se stabilesc astfel unele amanunte si trasee locale ale itinerarului, cit si o mai deplina cunoastere si intelegere a obiectivelor ce urmeaza a le intilni in teren. In acest scop poi fi folosite atit ghiduri turistice, cit si publicatii referitoare la monumentele naturii, istorice, de arta si istorie-arheologie, de muzee si case memoriale, la unele manifestari cu caracter folcloric etc. De asemenea pot fi vizionate diapozitive si filme documentare.

In mod suplimentar (mai ales pentru excursiile si expeditiile scolare pe o tema literara) este recomandabil sa se faca apel si la surse de documentare literara, citind scrieri in versuri si proza (clasice si contemporane) referitoare la regiunile sau localitatile cuprinse in itinerar. Luind cunostinta de gindurile si emotiile incercate cindva de alti calatori ilustri, se face o pregatire spirituala. o necesara si binevenita atentionare fata de unele sectiuni din traseu. Astfel, inaintea oricarei calatorii turistice la munte, este de folos lectura incintatoare! Cartea muntilor, veritabila opera literara si, in acelasi timp, ghid practic, scrisa in 1920 de Bucura Dumbrava. Lucrarea continua si astazi sa instruiasca, delectind. Daca excursia se face „prin Muntii Neamtului', este binevenita lectura celebrului memorial de calatorie al lui Hogas sau unele pagini din Romania pitoreasca a lui Vlahuta. Pentru cei care merg pe vechiul drum dintre Cimpulung Muscel si Brasov, o buna calauza estetica pot fi volumul de poezie Pe Arges in sus de Ion Pillat si romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intiia noapte de razboi. Drumetului pe Valea Oltului ii recomandam sa ia chiar in rucsac — ca o hrana spirituala — Cartea Oltului a lui Geo Bogza si sa citeasca unele din poeziile lui Goga. In Delta nu poate fi lectura mai nimerita decit scrierile lui Sadoveanu referitoare la acest pamint romanesc despre care spune ca: „Daca n-ar avea alta minune decit Delta Dunarii si atunci ar putea revendica Romania de la toti indragostitii de natura un pelerinaj care sa le dezvaluie farmece necunoscute inca'. In sfirsit, multe din peisajele tarii isi afla o interesanta si instructiva reflectare in descrierile geografice estetice ale lui Simion Mehedinti, George Valsan si Ion Simionescu. Desigur, acestea sint doar citeva exemple. Este stiut insa ca nu exista colt din patria noastra care sa nu fi atras atentia vreunui artist al cuvintului sau a unui mare geograf. Ei l-au descris pe fiecare cu farmec si respect pentru adevar si realitate.

Luind cunostinta de aceste scrieri, calatorul va simti poate indemnul binevenit de a-si conduce firul itinerarului si „pe urmele lui” pentru a vedea, la rindu-i, obiective si peisaje care au trezit entuziasmul unor inaintasi sau contemporani.

Documentarea inceputa acasa continua pe traseu. In primul rind se culeg informatii de la localnici. Acestea pot fi uneori inedite si extrem de interesante. Astfel — in anul 1973 — am descoperit la invatatorul din satul Hobita, comuna Pestisani (jud. Gorj) — o scrisoare a marelui Brancusi, iar un satean in virsta de 84 ani ne-a relatat fapte si intimplari de interes deosebit cu privire la viata sculptorului. Un an mai tirziu, trecind prin Baia Mare (cu un grup expeditionar alcatuit din 30 de elevi bucu-resteni), am avut bucuria sa-l vizitam acasa pe sculptorul Vida Gheza si sa aflam de la el nenumarate legende si informatii in legatura cu viata din trecut a minerilor din regiune. Apoi, „acest fiu a lui Pan, brazdat de munci ca de cnut, cu chip de departe asemanator propriilor sale sculpturi' (Ion Frunzetti) ne-a impartasit, cu sinceritate si calda omenie, aspecte din viata si drumul sau in arta, ne-a condus prin casa, atelierul si colectia de cactusi (adunata din toata lumea), ne-a facut cunostinta cu „Patru si Marioara', perechea de bufnite pe care o creste, ca un adevarat fiu al codrilor din partile de Miazanoapte.

Echipament si materiale

Inaintea oricarei calatorii, turistii, trebuie sa se pregateasca si sa alcatuiasca atit un echipament individual, cit si unul necesar intregului colectiv. De regula, in pregatirea bagajelor se constata doua tendinte diametral opuse: unii se incarca inutil cu tot ce le cade in mina zicind „ca-i mai bine sa prisoseasca decit sa lipseasca', iar altii o pornesc „lejer' spunindu-si ca „se vor descurca la fata locului'.

Toate acestea pot fi evitate daca se opereaza in mod ordonat, dinaintea plecarii. In acest scop, se va intocmi o lista-inventar de echipament individual, dupa tipul excursiei, anotimp, scop, mijlocul de transport si particularitatile fizico-geografice ale regiunii unde se face deplasarea si o a doua lista a materialelor colective. Prioritate are mai ales cea de-a doua lista, dupa care urmeaza intocmirea inventarului personal. Se procedeaza la impartirea rationala a aprovizionarii cu materiale, echipament si alimente. Se stabileste cine si ce aduce pentru echipamentul colectiv: cort, toporisca (si o pila pentru a o ascuti pe traseu), galeata din material plastic (cu capac), oala si cratita din aluminiu, un aparat pentru incalzit mincarea (spirtiera sau aragaz de voiaj) si combustibilul necesar, briceag universal, fringhie, lanterne, trusa de cusut, trusa medicala, aparate pentru inregistrari audio-vizuale, caiet, pix, harta, ghid turistic, un joc (sah, remi), eventual echipament de cercetare (ciocan geologic, cutii, pungi, borcane, coli de hirtie pentru ierbare etc.), materiale de pescuit si, — in sfirsit — ce alimente, in ce cantitati si in ce fel de ambalaj (vor fi evitate cele din sticla).

Bagajele trebuie sa fie facute, controlate dupa inventar si depozitate intr-un singur loc, cu 12 — 24 ore inaintea plecarii. Astfel exista mai multa garantie ca nu se uita nimic esential.

Nu vom indica aici — in mod pedant — cita lenjerie de corp este necesara, aceasta o va decide fiecare in cadrul grupului sau. Facem doar recomandarea de a se lua doar strictul necesar, stiind ca pe majoritatea traseelor lenjeria poate fi usor spalata cu un detergent si uscata in aer liber (eventual in timpul noptii).

IMPORTANT: din bagajele individuale nu trebuie sa lipseasca a) o trusa sanitara (fie si improvizata intr-o punga din material plastic), b) obiectele necesare toaletei zilnice, inclusiv pentru spalatul dintilor, c) hirtie igienica sau servetele, d) materiale pentru intretinerea (reparatia) echipamentului (ata, ace, nasturi, gaici, ace de siguranta, sireturi pentru incaltaminte), e) lanterna si baterii de rezerva, f) ochelari de soare (si iarna).

Pentru intregul grup este recomandabil sa fie luate:

a) harta turistica a regiunii in care se face deplasarea, b) instrumente de orientare in teren (busola, altimetru, termometru, binoclu, barometru), c) un ceasornic desteptator de tip voiaj, d) un termometru medical, e) o mica oglinda, f) crema de protectie contra razelor solare si alifie de „strugurel' pentru buze, care impiedica uscarea si craparea (grava si dureroasa) a pielii din cauza vintului, g) un ghem de sfoara, h) citeva pungi din material plastic si din hirtie, i) dopuri si capsule pentru sticle, j) o folie din material plastic cu suprafata de aproximativ 4 metri patrati.

ATENTIE! in tot timpul calatoriei pastrati actele, legitimatia de calatorie, carnetul C.E.C. si bancnotele intr-un portvizit dublat cu material plastic. Astfel vor fi la adapost de apa unei eventuale ploi care va poate surprinde pe traseu, de transpiratia excesiva si de nedorita alunecare in apa unui riu, lac etc. Portvizitul va fi tinut intr-un buzunar inchis cu fermoar sau cu doua ace de siguranta.

Expeditia scolara

Excursia este, de regula, o calatorie (In grup) facuta pe jos sau cu un mijloc de transport, in scop instructiv-educativ, sportiv sau distractiv. Excursiile se fac de obicei in natura pentru ca drumetii sa se bucure de soare si aer curat, ori de puritatea zapezii, de frumusetea peisajelor, liniste si un orizont mai larg, sa aiba prilejul unor exercitii fizice dorite si binefacatoare: mersul pe jos, usoare ascensiuni montane, inot, schi, sanius etc. In acelasi timp excursia ofera si prilejul imbogatirii si consolidarii unor cunostinte din domeniul geografiei, istoriei, etnografiei, literaturii, artei etc. Totodata se iveste si nevoia practicarii unor activitati specifice: alegerea si amenajarea locurilor de popas si innoptare, instalarea cortului sau constructia altui tip de adapost provizoriu, facerea focului si altele … Unii calatori folosesc prilejul excursiei si pentru a-si exercita cite o pasiune: stringerea de piese pentru colectii, pescuit, realizarea de diapozitive, fotografii, filme documentare etc.

Excursiile sint de feluri diferite si pot fi clasificate dupa scop, tema, mijloc de transport, dupa anotimp sau durata etc. Spre deosebire de excursie, expeditia tineretului scolar consta intr-o calatorie cu o durata mai lunga (de obicei 1214 zile), facuta de un grup organizat, cu scopuri stiintifice, de cercetare sau de a face o activitate social-utila: stabilirea unor trasee montane si marcarea lor, refacerea unor marcaje in munti, culegerea de plante medicinale, participarea la lucrarile unui santier arheologic, sub indrumarea unor specialisti etc.

Expeditia scolara este o calatorie mai scurta si uneori mai putin anevoiasa decit expeditiile stiintifice, ea reunind elevi care au preocupari si inclinatii bine conturate pentru un anumit domeniu, iar in cadrul ei obiectivele didactice si cele pedagogice interfereaza si converg spre acelasi scop: formarea si dezvoltarea adolescentului, prin participarea lui directa la actiuni care sa-i solicite si sa-i dezvolte masiv si multilateral principalele aspecte ale vietii sale psihice: atentia, memoria, curajul, disciplina, gindirea creatoare, inteligenta, setea de actiune, intelegerea, vointa, indeminarea, rapiditatea.

In expeditie, elevul este „vioara intii' caci el cauta, el cerceteaza, organizeaza, structureaza, el inventeaza solutii, actioneaza, profesorul avind doar rolul de a dirija, de a scoate din impasuri mai grele expeditia, de a se ocupa de aspectele ei mai dificile, desi — si e foarte important de subliniat — elevii pot solutiona singuri cele mai dificile sarcini, daca li se acorda suficient credit si intelegere. Expeditia scolara este nu numai o mare ocazie de a aplica in practica cele invatate la scoala, dar si de a dezvolta unele trasaturi ale personalitatii copilului care cu greu s-ar putea face doar in scoala. Succesul unei expeditii scolare nu se masoara, fara indoiala, dupa kilogramele si calitatea rocii adusa din munti, dupa numarul si factura obiectelor de folclor procurate, dupa portiunea din harta corespunzind drumului parcurs cu piciorul sau cu trenul prin tara. Succesul unei expeditii scolare se exprima in marimea si bogatia informatiei adunate in calatorie, dupa numarul de ferestre ale sufletului deschise catre noi aspecte si frumuseti ale naturii tarii.

Organizarea expeditiei scolare

Fixarea duratei itinerarului este in functie de anotimp, virsta, cunostintele participantilor. Una din preocuparile conducatorului expeditiei o constituie stabilirea itinerarului si a modalitatilor de transport. Daca deplasarea se face cu un mijloc de transport in comun in nici un caz nu se vor depasi zece ore de calatorie intr-o singura etapa. Daca drumul este mai lung, se va organiza odihna de o noapte intr-o localitate intermediara, de pe parcurs. Deplasarea se va face de preferinta numai ziua, pentru ca, din tren sau autobuz (cu opriri in locurile interesante) sa poata fi vizionate de catre elevi obiectivele mai importante de pe traseu (forme de relief, obiective industriale, monumente etc.).

In perioada vacantei de iarna se recomanda ca itinerarul unei expeditii scolare, de la baza de plecare pina la obiectivul de cercetare, sa fie mai scurt, de cel mult pina la 7 km (dus si intors) cu o deplasare de 2—3 km pe ora, astfel ca pentru cercetarea obiectivului sa ramina 3—4 ore; deoarece in cursul saptaminilor din aceasta vacanta durata zilei este intre 8½ si 9 ore. Intr-o astfel de drumetie va trebui sa se tina seama si de felul zapezii. Astfel, zapada pufoasa pina la 30 cm, nu impiedica mersul. Daca ea depaseste grosimea de 30 cm, este indicat sa se aleaga trasee scurte, cu pante domoale, pentru ca, asternuta peste straturi mai vechi si in cantitati mari sau pe coaste cu o inclinatie de peste 35°, zapada poate da nastere la avalanse destul de periculoase. Zapada cu crusta (insa nu acoperita cu gheata lucioasa) ofera posibilitatea unui urcus sau coboris spornic si fara mari eforturi. Zapada sub forma de ace (cade la temperaturi joase) asternuta peste un alt strat nu indeajuns stratificat ingreuneaza mersul normal si sporeste durata parcurgerii unui traseu. Zapada denumita „grea' (rezulta din ninsori cu fulgi foarte mici si desi) ofera, in genere, posibilitatea unui mers normal.

Starea zapezii putind fi diferita de-a lungul unui traseu, se recomanda sondarea ei, in special, la traversari de vai si pe pante cu o inclinatie mai mare.

In vacanta de primavara, caracteristica vremii fiind, in general, instabilitatea, itinerarul unei expeditii scolare va fi de cel mult 6—8 km (dus si intors) cu o deplasare de 2—4 km pe ora, astfel ca, pentru cercetarea obiectivului propriu-zis, sa ramina 5—6 ore, tinind seama ca, in acest anotimp, durata zilei este de 12—13 ore. Se recomanda, de asemenea, a nu se depasi altitudinea de 1400— l 500 m, deoarece exista inca pericol de avalanse si de viscole.

Perioada vacantei de vara constituie timpul cel mai favorabil pentru efectuarea expeditiilor scolare. Itinerariile, de la locul de innoptare pina la obiectivul de cercetare, pot ajunge in aceasta perioada pina la 10—12 km (dus si intors) sau numai dus, daca linga obiectivul de cercetare se organizeaza o tabara temporara in corturi. Deplasarea poate fi de 3—4 km pe ora, raminind astfel timp suficient pentru cercetare (sau pentru instalare), tinind seama ca, in cursul lunilor iunie, iulie, august, durata zilei este de 15½—16 ore. Cu elevii de peste 14 ani se pot face deplasari pina la crestele cele mai inalte, bineinteles dupa un control medical prealabil (facut de acasa, inainte de plecarea in expeditie).

Numarul de ore fixat pentru deplasarea pe jos in toate anotimpurile se va modifica insa daca se parcurge un teren accidentat. Pe baza stabilirii urcusului si coborisului pantelor, pentru fiecare urcus de 300 m si coboris de 500 m se va adauga, la timpul fixat, cite o ora in plus.

Organizarea colectivului de elevi

Echipa care strabate traseul va fi organizata pe grupe, de preferinta de cite zece, fiecare grupa avind cite un responsabil.

Locurile in autobuz vor fi fixate in functie de inaltimea participantilor, cei mici fiind plasati in fata si spre ferestre, pentru a putea urmari mai bine informatiile si explicatiile ce se dau pe parcurs si obiectivele de pe traseu.

Instrumentele pentru cercetare (aparataj stiintific, aparate de fotografiat si filmat, casetofoane etc.) se distribuie pe grupe.

In cazul cind efectivul expeditiei este alcatuit numai din 10—15 elevi, acestia vor fi impartiti in doua grupe. Fiecare participant va indeplini o sarcina precisa, potrivit cu preocuparile, cunostintele, deprinderile, aptitudinile si preferintele sale: geograf, istoric, botanist, zoolog, ecolog, reporter, fotograf, operator film, cartograf, topometru, desenator, gospodar-bucatar etc.

Jurnalul colectiv al expeditiei si carnetul de insemnari individuale intra in vigoare din momentul in care grupul (echipajul) pleaca din localitatea de domiciliu. Redactorul sau un colectiv redactional, numit de conducatorul expeditiei (ori ales de expeditionari), va inscrie zilnic evenimentele semnificative. Un exemplu de jurnal ar putea fi intocmit astfel: primele pagini vor cuprinde tabelul nominal al participantilor la expeditie, cu urmatoarele rubrici: numele si prenumele, sexul, virsta, functia indeplinita in echipaj, observatii. Urmeaza planul expeditiei cu datele prevazind perioada expeditiei, itinerarul, numarul de kilometri parcursi, mijloacele de transport folosite (inclusiv mersul pe jos), obiectivele de pe traseu, obiectivul de cercetare, activitati sportive, cultural-artistice, jocuri si amuzamente. Pe doua pagini, fata in fata, se va desena schita itinerarului de la baza la obiectivul de cercetare. In urmatoarele pagini se vor inscrie sarcinile grupelor date de conducatorul expeditiei si inventarul instrumentelor si aparaturii de cercetare. In restul paginilor se trec insemnarile zilnice privind viata, activitatea colectivului, principale cercetari, descoperiri, ipoteze, intilnirile cu oameni interesanti.

Tipuri de expeditii scolare

Dupa obiectivele cercetate, in functie de nivelul de cunostinte si deprinderile practice ale elevilor, expeditiile se grupeaza in mai multe tipuri. Dintre acestea mentionam:

a) expeditia geologica, prin care se urmareste cercetarea stiintifica a unui fenomen geologic: un vulcan, o pestera, un zacamint, o mina, o apa subterana, un torent, structura unei vai, structura solului dintr-o microregiune s.a.

b) expeditia geografica, prin care se urmareste cunoasterea stiintifica a unor forme de relief; munte, podis, cimpie, lunca etc. sau a repartitiei ecologice a unor plante sau animale etc. De asemenea, se realizeaza cercetarea unei asezari urbane sau rurale, vizitarea unor intreprinderi si alte obiective industriale, agricole etc.;

c) expeditia de stiintele naturii, prin care se urmareste cercetarea stiintifica a unor fenomene biologice ca, de exemplu: conditiile de dezvoltare a unei specii de plante intr-o regiune oarecare, aria de raspindire a unei plante, conditiile de adaptare, mediul in care se dezvolta un anumit animal (capra neagra, ursul brun, risul carpatin, cocosul de mesteacan) etc. etc.;

d) expeditia cu tematica istorica, prin care se urmareste cercetarea unui obiectiv cu caracter istoric: o cetate, un drum vechi, un monument, o inscriptie etc.;

e) expeditia etnografic-folclorica, prin care se urmareste cunoasterea si documentarea asupra unor obiceiuri si datini, sau a cintecelor populare, strigaturilor, a unor indeletniciri stravechi etc.

Mai sint, fireste, si alte tipuri de expeditii, ca, de pilda, cele sugestiv intitulate „Cutezatorii' — care au un caracter de masa antrenind zeci de mii de pionieri si utecisti in fiecare vacanta ele vara; ca si cele organizate pentru a marca noi trasee in munti sau spre alte obiective turistice. Acestea se organizeaza pe baza unor regulamente proprii.

Cind colectivul expeditiei este mai numeros, se pot opera cercetari pe mai multe planuri, expeditia capatind, in aceste conditii, caracter complex.

Se va urmari ca atit itinerarul, cit si obiectivul de cercetat — continutul cercetarii — sa fie fixat in functie de nivelul de cunostinte ale elevilor participanti, de virsta lor, de anotimpul in care se desfasoara expeditia. Deoarece expeditia scolara nu este numai o plimbare de agrement, o actiune distractiva, ci mai ales o activitate instructiv-educativa polivalenta, care trebuie sa contribuie indeosebi la largirea orizontului stiintific, cultural al elevilor, precum si la stimularea dorintei de cercetare a participantilor, se recomanda organizatorilor si conducatorilor acestei activitati multa atentie si deosebita grija in stabilirea obiectivelor de cercetare.

Daca intr-o excursie cu tema geografica se urmareste in special surprinderea anumitor aspecte ale peisajului, relaxarea psihica si fizica, intr-o expeditie geologico-geografica se cerceteaza, din punct de vedere stiintific, un fenomen al naturii privind evolutia si modul de manifestare a acestuia in regiunea data, intr-un anumit sezon, precum si cauzele care determina modul respectiv de manifestare al fenomenului. Ca urmare, intr-o expeditie geologico-geografica, intr-o pestera, de exemplu, se va urmari cercetarea aspectelor concrete: dimensiunile deschiderii de patrundere in pestera, directia si lungimea galeriilor, inaltimea boltilor, dimensiunile stalactitelor si stalagmitelor, formele acestora, schitind si descriind amanuntit aspectul lor minunat; de asemenea perimetrul, suprafata si adincimea lacului subteran (daca el exista); in sfirsit, stabilirea felului de minereu si a speciilor de fosile vii.

Daca intr-o excursie scolara cu tematica de stiintele naturii accentul se pune pe verificarea cunostintelor privind varietatea de forme si specii de plante si animale si legatura dintre organism si mediul inconjurator, intr-o expeditie de acest gen se urmareste a se stabili numarul de exemplare dintr-o specie de plante sau animale pe o suprafata data, raportul numeric comparativ fata de o alta specie, ca si explicarea acestei repartitii in functie de legatura dintre organism si mediu. Ca urmare, intr-o padure se vor stabili speciile de plante, raportul numeric dintre diferitele specii, in lumina relatiei dintre organism si mediu. Se pot descoperi, eventual, exemplare de specii de plante, dintr-o alta zona, in arealul concret de cercetare din cadrul expeditiei.

In stabilirea obiectivelor de cercetare trebuie sa se tina seama si de sezonul in care are loc expeditia, deoarece multe fenomene din natura se manifesta diferit in cele patru anotimpuri. Astfel, variatia debitului de apa a riurilor este determinata de cantitatea mare de precipitatii din lunile mai—iunie, de topirea zapezilor si a ghetarilor ce se petrece in cursul lunilor martie— iunie, precum si de evaporatia puternica din perioada iulie—august.

Ca urmare, de exemplu, tema de cercetare „Studiul debitului unui riu si urmarile variatiei acestuia asupra versantilor vaii lui' nu poate fi realizata decit primavara si vara. Dimpotriva, terna de cercetare „Formatiunile de gheata a riurilor si lacurilor', ca o completare a temei anterioare, in scopul elaborarii unui studiu complet, asupra acestui fenomen hidrologic, nu se poate realiza decit in sezonul de iarna, in perioada ianuarie— februarie.

Propuneri de teme de cercetare

Iata citeva sugestii de teme de cercetare in cadrul expeditiilor:

• geologie si pedologice: a) forme de relief; b) solurile forestiere intr-o zona de deal; c) solurile de padure in zona de munte; d) cercetarea unui punct fosilier; e) observatiuni asupra unor alunecari de teren; f) cercetarea mineralelor si rocilor pe un traseu montan, deal etc.; g) profilul geologic intr-o cariera;

geografice: a) cercetarea unei terase la tarmul marii sau pe valea unui riu; b) cercetarea unei dune maritime sau fluviale; c) observatii asupra albiei unui riu; d) descrierea unui traseu intre doua localitati apropiate; e) studiul unui riu; f) studiul unui lac; g) cercetarea unui deal; h) observatii asupra unui munte; i) studiul microclimatic al unui loc; j) studiul geografic al unei asezari rurale; k) studiul geografic al unei intreprinderi industriale; 1) studiul geografic al unei unitati agricole socialiste; m) studiul geografic complex;

de stiintele naturii: a) studiul vegetatiei unei paduri; b) studiul unei pajisti-pasuni si finete; c) studiul vegetatiei unei mlastini; d) studiul vegetatiei unui riu; e) studiul buruienilor dintr-o suprafata cu culturi; f) studiul plantelor medicinale si aromatice de pe un teren; g) observatii asupra vietii animalelor din padure; h) observatii asupra animalelor de stepa; i) fauna piscicola dintr-un riu; j) fauna unei balti; k) insectele din padure; 1) insecte daunatoare dintr-o livada; m) cercetari de comportament la animale;

istorice: a) cercetarea unei cetati; b) cercetarea unei biserici-cetati; c) cercetarea unui mausoleu; d) cercetarea unui monument istoric; e) studierea unei case memoriale; f) itinerare la locul unor importante locuri unde s-au desfasurat actiuni sociale, pe unde au trecut revolutionari ai neamului si legata de activitatea ilegala a P.C.R.

etnografice-folcloristice: a) cercetarea costumului national judetean (sau regional); b) evolutia ocupatiei locuitorilor dintr-o comuna; c) uneltele folosite in diferite ocupatii in decursul timpului; d) instrumente muzicale tipice locului; e) culegerea de cintece populare vechi si noi, strigaturi etc.; f) nume toponimice din regiune.

ATENTIE! in capitolul V sint date indrumari referitoare la dotarea cu aparataj de cercetare si la activitatea pe teren a expeditiilor scolare.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 403
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved