Industria hoteliera

Industria hoteliera

1. Retrospectiva dezvoltarii industriei hoteliere in secolul al XX-lea

De la inceputul anilor 1900, pana la Marea Recesiune din anii '30 a fost era "marilor hoteluri de lux". In aceasta perioada a fost construit hotelul "Plaza" din New York, care este considerat si astazi cel mai bun hotel din lume. Constructia lui a costat 12 mil$, suma fara precedent la data respectiva. Caesar Ritz a realizat elegantul hotel "Ritz" din Paris, devenit ulterior prototipul hotelurilor Ritz-Carlton din Londra, Madrid, urmate de New York si Boston. In 1931 s-a inaugurat hotelul "Waldorf-Astoria" din New York, care si astazi este unul dintre cele mai mari hoteluri din lume.

In SUA, dupa cel de-al doilea razboi mondial, Conrad Hilton a realizat existenta unei cereri sporite pentru camere de hotel si a inchiriat hotelul "Stevens" din Chicago, cu o capacitate de 2000 de camere, care in timpul razboiului fusese folosit de catre armata. Intr-o succesiune rapida a achizitionat "The Palmer House" din Chicago, "La Plaza" si "Waldorf" din New York si "The Tacon House" din Los Angeles. Curand a adaugat si alte hoteluri mari, realizand ulterior, in anii 1950, o fuziune Hilton-Statler(*), acesta din urma fiind cel mai important lant de hoteluri moderne din SUA. Ernest Henderson a realizat acelasi lucru cu "Sheraton".

Aceste prime lanturi hoteliere moderne au dominat piata pana     cand Hyatt si noul sau prototip atrium (realizat in 1967, odata cu deschiderea hotelului din Atlanta "Hyatt Rogency"), au revigorat arhitectura marilor hoteluri de lux construite la sfarsitul sec. al XIX-lea.

Un alt pas major l-a constituit constructia motelurilor, unitati standardizate, amplasate de-a lungul soselelor, de catre Kemmons Wilson, fondatorul lantului "Holiday Inn". Acestea au fost primele unitati de cazare de categorie economica, care se adresau calatorului obisnuit care cauta camere confortabile si curate.

In Europa, evolutia dupa al doilea razboi mondial a avut un curs diferit. Dezvoltarea transpotului aerian transatlantic a favorizat dezvoltarea turismului international. In perioada marilor hoteluri de lux, calatoria in strainatate se efectua cu vaporul. Odata cu dezvoltarea transportului aerian comercial, noii calatori se deosebeau de generatia anterioara. Erau, de asemenea, si mult mai numerosi, iar tarile dezvoltate erau nerabdatoare sa-i atraga. Nu este surprinzator faptul ca primele hoteluri mari construite dupa razboi se aflau in proprietatea statului sau erau construite cu sprijin public. Primul dintre acestea, "The Caribbean Hilton" din Puerto Rico, a fost construit de catre o companie publica, care apoi l-a convins pe Conrad Hilton sa-l gestioneze pe o baza virtual lipsita de riscuri, printr-un instrument cunoscut sub denumirea de contract de management hotelier. Contractul separa aspectele de proprietate de cele de gestiune a hotelului, permitand unei companii hoteliere sa obtina dreptul de a conduce o unitate , in schimbul unor plati. Aceasta a propulsat Hilton intr-o cursa care l-a lansat in randul celor mai mari lanturi hoteliere internationale.

In anii 1960 turismul, inclusiv cel in scop de afaceri, a avut o evolutie accelerata. La Londra, Paris, Roma, Atena, Hong-Kong, Tokyo s-au construit hoteluri mari, moderne. Lanturile hoteliere Hilton, Sheraton, Hyatt au continuat sa inaugureze hoteluri noi, de capacitati mari si care se adresau in special oamenilor de afaceri.

Valul construirii de noi hoteluri si moteluri din anii 1970 si 1980 a creat un surplus de capacitate, reducand gradul de ocupare in marea majoritate a unitatilor de cazare. In acest context, companiile hoteliere au recurs la noi metode si instrumente de lucru specifice marketingului si managementului, pt. a putea supravietui cu succes intr-un mediu concurential tot mai solicitant.

(*)Hotelierul American E.M. Statler se numara printre cei care au incercat la inceputurile industriei hoteliere, sa ridice nivelul de confort al serviciilor, oferind camere spatioase, cu bai individuale, apa curenta, intrerupatoare electrice, telefoane, room-service, sisteme de rezervari intre hoteluri, radio. Inovatiile ulterioare au inclus incalzire centrala, aer conditionat, lifturi pentru pasageri, sisteme de canalizare, care au fost rapid adoptate de hotelurile internationale.

2. Oferta unitatilor de cazare turistica

Avand in vedere obiectivele acestui capitol, consideram ca, in oferta cazarii turistice sunt incluse toate cladirile care ofera servicii de cazare, pe o baza comerciala sau cvasi-comerciala .

Termenul cvasi-comercial se refera la un nr. insemnat de produse de cazare care nu se includ in sectorul comercial, intrucat pt. consumul acestora se percepe un tarif numai in ideea de a acoperi o parte din cheltuieli.

ex: produse de cazare cvasi-comercila sunt oferite de hotelurile pt. tineret, de universitati, colegii etc. Oferta de cazare a universitatilor este recent comercializata pe piata, asigurand capacitati de cazare pentru conferinte sau vacante, in perioadele cand nu sunt folosite de studenti. Universitatile recurg la aceste activitati, in primul rand, pt. a-si acoperi o parte din cheltuielile de functionare, dar si pt. a contribui la acoperirea cheltuielilor institutiilor care le patroneaza.

O distinctie importanta a activitatii de cazare consta in diferentierea dintre:

- cazarea cu servicii. In aceasta categorie includem unitatile care dispun de personal care asigura servicii precum: servicii de etaj (intretinerea spatiilor), restaurant, bar, room-service etc. In cele mai multe cazuri existenta acestor servicii, chiar daca turistul apeleaza la ele sau nu, se reflecta in nivelul tarifelor practicate.

- cazarea fara servicii (self-catering) presupune numai oferirea serviciilor de cazare de baza (serviciile legate de servirea mesei pot fi comercializate de o unitate separat, deci nu sunt incluse in pretul practicat pt. cazare).In aceasta categorie includem o gama variata de unitati de cazare precum vile, apartamente, cabane, hanuri etc., in marea lor majoritate fiind inchiriate, fara a avea personal de servire.

2.1. Hotelul

Hotelurile sunt unitati care ofera servicii de cazare si masa oricarei persoane care accepta sa plateasca tariful pt. serviciile oferite, fara a fi necesara existenta prestabilita a unui contract.

In tara noastra hotelul este considerat o structura de primire amenajata in cladiri sau corpuri de cladiri, care pune la dispozitia turistilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzator, care asigura prestari de servicii specifice, dispune de receptie si spatii de alimentatie in incinta lor.

In practica internationala se intalnesc mai multi termeni, respectiv hotel, motel, motor hotel, han (inn).

Specialistii din industria hoteliera au admis faptul ca definitia exacta a fiecaruia dintre termenii utilizati este mai putin importanta, in comparatie cu imaginea pe care o au acestia in randul vizitatorilor.

ex: Daca un lant hotelier considera ca termenul "inn" inspira un sentiment de prietenie si caldura, il poate folosi in nomenclatura sa.

ex: Daca termenul "hotel" exprima imaginea de eficienta, servicii, facilitati, o amplasare favorabila in oras, poate, de asemenea, sa fie folosit de catre lanturi.

ex: In alte parti ale globului termenii utilizati pt. a descrie unitatile de cazare au conotatii diferite. In cea mai mare parte a Americii Latine termenul "motel" se refera la un loc vizitat de cupluri, pt. cateva ore, in timp ce in Asia si Orientul Indepartat notiunea este necunoscuta. In Romania se considera ca este o unitate hoteliera situata, de regula, in afara localitatilor, in imediata apropiere a arterelor intens circulate, doatata si amenajata atat pentru satisfacerea nevoilor de cazare si masa ale turistilor, precum si pt. parcarea in siguranta a mijloacelor de transport.

Clasificari ale hotelurilor:

A)    dupa amplasare se disting: hoteluri amplasate in centrul orasului, in suburbii, hoteluri amplasate in aeroporturi (se mai numesc si hoteluri terminale), hoteluri amplasate pe marile artere de circulatie sau in statiunile de destinatie.

B)     dupa tipul pasagerilor se disting:

- hoteluri comerciale (care asigura servicii specifice oamenilor de afaceri);

- hoteluri turistice (care ofera servicii celor aflati in vacanta);

- hoteluri situate in statiuni (cu caracteristici asemanatoare hotelurilor turistice).

C)    dupa serviciile oferite se disting:

- hoteluri cu servicii complete (sau "full-service" care asigura o mare varietate de servicii respectiv cazare, masa, room-service, spalatorie, inchirieri, birouri etc.);

- hoteluri "budget" (care ofera servicii limitate de cazare si masa la preturi rezonabile);

- hoteluri self-catering (care ofera numai servicii de cazare de baza, clientii facandu-si singuri curatenie in camera, preparandu-si singuri hrana etc.; acestea sunt amplasate in apropierea autostrazilor si sunt raspandite in special in SUA si Canada).

D)    dupa modalitatea de administrare se disting:

- hoteluri independente (sunt, de regula, hoteluri de dimensiuni mici, de categorie inferioara, cel mult 2 stele, aflate in gestiune familiala);

- hoteluri afiliate la lanturi voluntare sau lanturi hoteliere integrate.

E)     dupa tipul produsului oferit se disting hoteluri cazino, hoteluri apartament, hoteluri din cadrul centrelor de conferinte etc.

F)     in functie de pret (pentru clienti este cea mai relevanta clasificare considerand ca pretul reflecta calitatea serviciilor oferite) se disting hoteluri "budget" (hoteluri din categoria economic), hoteluri standard sau de nivel mediu si hoteluri de lux.

Clasificarea hotelurilor este mai precisa in Europa si alte parti ale lumii, unde functioneaza un sistem de apreciere pe stele. Ideea clasificarii pe stele a fost preluata de la sistemul de apreciere pentru brandy - unde, cu cat nr. de stele (maxim5) este mai mare, cu atat brandy-ul este mai bun. In cazul hotelurilor, nr. de stele este acordat in functie de calitatea spatiilor de cazare, a restaurantelor, a serviciilor aditionale etc.

Spatiile de cazare turistica

In tara noastra structura spatiilor de cazare (vezi tabelul 1) este statuata prin Ord. MT 510/2002.

Tabelul 1 - Categorii de spatii de cazare

camera cu priciuri. Priciul reprezinta o platforma din lemn sau din alte materiale, pe care se asigura un spatiu de 100 cm. latime pentru fiecare turist.

garsoniera reprezinta spatiul compus din dormitor pentru 2 persoane, salon, vestibul si grup sanitar propriu. Dormitorul poate fi despartit de salon si printr-un "glasvand" sau alte solutii de delimitare estetica.

apartamentul reprezinta spatiul compus din unul sau mai multe dormitoare (maxim 5), sufragerie, vestibul, echipare sanitara proprie. La categoria 5 stele va exista un grup sanitar pentru fiecare doua locuri, iar la 4 stele, precum si la restul categoriilor, minimum un grup sanitar la 4 locuri.

In industria hoteliera internationala se folosesc, de asemenea, termeni standard pt. a descrie tipurile de spatii de cazare. O mare parte din acesti termeni isi au originea in SUA si au aplicatie universala.

termenul single este folosit pt. a descrie spatiul inchiriat unei singure persoane, dar nu implica, in mod obligatoriu, dotarea camerei cu un pat individual. De fapt, in realitate, adeseori in aceste camere se gasesc paturi de dimensiuni mari, de tip Queen sau King.

o camera dubla (double room) este o camera cu un pat dublu, inchiriata unui nr. de 2 persoane. Termenul twin este folosit pentru a desemna spatiul de cazare cu 2 paturi individuale.

Termenul twin-double desemneaza spatiul de cazare cu 2 paturi duble, care se inchiriaza unui nr. de 2,3 sau 4 persoane.

apartamentul (suite) este considerat cel mai bun spatiu de cazare intr-un hotel, dar si cel mai scump. In general are unul sau mai multe dormitoare si sufragerii. Poate avea bar, una sau mai multe bai, o bucatarie mica, precum si alte dotari.

atunci cand apartamentul este amplasat pe 2 nivele, cu scara interioara, se numeste duplex.

unele hoteluri au penthouse suite, care are iesire pe acoperisul hotelului, cu gradina pe acoperis, piscina, uneori teren de tenis si alte dotari.

apartamentul junior (junior suite) este o camera mare, divizata in spatiu de zi si spatiu de dormit, care a devenit din ce in ce mai popular in hotelurile din intreaga lume.   

In hotelurile din statiuni se folosesc in mod frecvent termenii lanai si cabana.

lanai-ul reprezinta o zona exterioara atasata unei camere, iar in terminologia hoteliera exprima o camera cu balcon sau terasa cu vedere spre o zona deosebita (de ex. spre ocean). Aceste camere sunt cele mai solicitate din hotel si , de aceea si printre cele mai scumpe.

cabana este o camera amplasata langa o piscina. In mod fizic, cabanele sunt separate de hotel, dar amplasate pe terenul hotelului si pot asigura sau nu conditii pentru innoptare.

Termenul "efficiency" reprezinta spatiul de cazare care include si facilitati limitate pt. pregatirea hranei, avand si un sinonim, respectiv "kitchenette".

Mai exista hoteluri care ofera spatii special amenajate pentru anumite categorii de turisti: VIP-uri, oameni de afaceri etc.

Clasificarea spatiilor de cazare se poate realiza si in functie de alte criterii si anume: dimensiunile spatiului, amenajarea interioara, amplasarea etc.

Dupa nr. si marimea paturilor distingem urmatoarele spatii de cazare, prezentate in tabelul 2:

Tabelul 2 - Numarul si dimensiunea paturilor

Unde ^' = picior (foot)    0,305m

^'' = tol (inch) 2,539m

Apartamentele pot diferi in mod considerabil de la un hotel la altul, sau chiar in cadrul aceluiasi hotel. Sunt apartamente in care dormitoarele si saloanele sunt separate, ca in cazul apartamentelor de tip studio, sau apartamente in care dormitorul este separat de salon doar printr-un paravan, perete despartitor, etc. In cele mai frecvente cazuri, paturile din apartamente sunt duble, cu dimensiunea specifica camerelor de tip King.

Spatiile de cazare pot fi diferentiate si in functie de dimensiunea spatiului, mobilierul si accesoriile (vezi tabelul 3.)

Tabelul 3 - Categorii de spatii de cazare

2.2 Resedinte secundare in statiuni

Resedintele secundare (condominium) reprezinta, dpdv legal, o resedinta aflata in proprietate individuala in cadrul unui proiect care include mai multe asemenea proprietati, folosind in comun diverse spatii de facilitati. Proprietarii acestora beneficiaza de servicii prestate de o societate de gestiune, care includ: curatenia, spalatorii, intretinerea dotarilor comune (piscina, teren de tenis, etc.) si uneori si animatia. In perioadele de nefolosire, proprietarii pot inchiria aceste resedinte prin intermediul unei agentii de turism, a unui aferent imobiliar, a societatii de gestiune, sau chiar in mod direct de proprietar.

Pt. ca un asemenea condominium sa aiba succes, este necesara desfasurarea unei activitati de planificare care ia in considerare cativa factori, intre care ii mentionam pe cei mai importanti:

condominium-ul trebuie conceput ca o parte integranta a comunitatii;

trebuie sa dispuna de cateva facilitati hoteliere ca de exemplu, hol si receptie, cu birouri pentru manageri si activitati de suport (contabilitate etc.). Dotarile pt. pregatirea si servirea mesei sunt, de obicei, optionale;

trebuie sa fie conceput pt. a fi ocupat atat de o singura persoana - proprietarul, cat si pt. a putea fi divizat in mai multe unitasi de inchiriat separat.

2.3 Time-sharing

Conceptul de time-sharing consta in diviziunea proprietatii si folosirea aceleiasi unitati de cazare de catre mai multi investitori, fiecare dintre acestia achitand o cota parte din investitie si avand dreptul de a folosi proprietatea intr-o anumita perioada a anului.

Time-sharing-ul difera de condominium unde investitorul detine proprietatea completa asupra unitatii de cazare.

Atractia acestei forme de cazare consta in tendinta lor spre stilul de cazare specific apartamentelor. Poate fi parte intr-un hotel, statiune sau condominium .

In prezent, functioneaza 2 tipuri de baza de time-sharing si anume: sistemul interval si sistemul drept de folosinta, pe care vom incerca sa le explicam prin urmatoarele exemple.

ex: Sa presupunem ca un intreprinzator se decide sa realizeze un program time-sharing, fie achizitionand un hotel vechi, un bloc cu apartamente, fie sa construiasca o cladire noua intr-o zona a unei statiuni turistice. El poate lua decizia de a diviza anul calendaristic in 26 segmente a cate 2 saptamani fiecare, si corespunzator acestor segmente sa vanda investitia unui nr. de 26 de persoane diferite.

In cazul sistemului drept de folosinta, cumparatorii nu intra in posesia titlului de proprietate, avand in schimb dreptul de a utiliza proprietatea timp de 2 saptamani, pt. un nr. garantat de ani, in timp ce titlul ramane la intreprinzator.

In cadrul sistemului interval, cumparatorii vor imparti proprietatea detinuta in comun.

In ambele variante cumparatorii participa cu cota parte la costurile de intretinere, taxe si alte cheltuieli asociate acestor unitati de cazare, si beneficiaza de cateva avantaje:

un loc de cazare garantat, intr-o zona de vacanta, pt. multi ani in viitor;

achitarea unei cote parti din cheltuieli, suma care poate fi mai mica comparativ cu cea determinata de inchirierea unei camere de hotel sau a unei case de vacanta;

o investitie initial scazuta in comparatie cu avansul si platile lunare necesare cumpararii si intetinerii unei case de vacanta sau a unui condominium;

o sansa de a schimba unitatile time-sharing cu persoane care detin unitati similare in alte zone sau statiuni turistice, schimburi efectuate , de regula, prin intermediul companiei time-sharing.

Pe plan mondial, aceste unitati de cazare sunt gestionate intr-o masura tot mai mare, de catre companii majore de management hotelier international, precum Marriott, Hilton Hotels Corporation sau Disney.

Conceptul de time-sharing reprezinta un aspect controversat al industriei hoteliere, fiind criticat de unele persoane care sustin ca unele forme de time-sharing utilizeaza tactici de vanzare presante sau care invoca faptul ca aceste unitati urmeaza sa preia clientela traditionala a hotelurilor din zona respectiva. Indiferent de aceste aspecte, time-sharing-ul are, in prezent, un rol bine detinut in activitatea de cazare turistica.

2.4. Pensiuni

Pensiunile sunt, in general, case de dimensiuni mari, transformate in case de oaspeti, care ofera servicii de cazare si masa. Masa este servita intr-un stil familial, la ore stabilite si cu meniuri fixe. Este o forma de cazare frecvent intalnita in Europa si America Latina, distingandu-se prin asigurarea unei atmosfere de familie. Preturile sunt, in cele mai multe situatii, mai mici fata de un hotel de calitate comparabila.

In legislatia din tara noastra se face distinctie intre pensiuni turistice urbane si pensiuni turistice rurale.

Pensiunile turistice sunt structuri de primire turisti, cu o capacitate de cazare de maxim 10 camere, totalizand maxim 30 de locuri in mediul rural si pana la 20 de camere in mediul urban. Ele functioneaza in locuintele cetatenilor sau in cladiri independente, care asigura in spatii special amenajate cazarea turistilor si conditiile de pregatire si servire a mesei.

2.5. Unitati de cazare amenajate in cladiri istorice

In multe tari, cladiri istorice, precum palate, castele, fortarete, manastiri sau alte cladiri similare au fost transformate in hoteluri. Unele dintre aceste se afla in proprietate privata, altele sunt incluse in lanturi gestionate de societati publice, asa cum este lantul Parador din Spania, foarte popular atat pentru vizitatori straini cat si pentru spanioli.

In general, sunt unitati de cazare de categorie inferioara, sunt modernizate in interior, mentinandu-se vechile exterioare. Acestea exercita atractie sporita pt. turistii care doresc o ambianta romantica, specifica epocilor anterioare.

2.6 Bed and breakfast

Acest segment al industriei cazarii a crescut constant in ultimii ani si cuprinde in prezent mii de case aflate in proprietate particulara si hanuri in intreaga lume.

Termenul bed and breakfast (B&B's) este insa imprecis. In industria turismului, o camera de oaspeti intr-o casa particulara este denumita homestay.

Un han B&B s este cel care are cel mult 12 camere, iar un han in mediul rural este amplasat in centrul localitatii si ofera, in special, servicii de alimentatie.

Studii efectuate in SUA, in 1994, asupra B&Bs-urilor au reflectat ca aceste unitati de cazare sunt amplasate in localitati mici, sub 10.000 locuitori, au 6-7 camere, 5-6 bai si 10 spatii de parcare. O mare parte au fost construite de proprietari inainte de 1920 si ofera, in mod tipic, servicii de cazare si masa.

Conceptul B&B's este apreciat de un nr. insemnat de turisti, din intreaga lume, care apreciaza ospitalitatea si un meniu prietenos intr-o casa particulara.

Astazi, activitatea B&B's a inregistrat evolutii organizatorice insemnate, un nr. mare de proprietati fiind afiliate la sisteme internationale de rezervari.

2.7. Unitati de cazere pentru tineri

Acest sector al activitatii de cazare cuprinde unitati cunoscute pe plan international sub denumirea de youth hotels, care ofera numai servicii de cazare de baza, cum ar fi dormitoare si bai comune. Turistul doarme in propriul sac de dormit (imbracat, nu se asigura lenjeria de pat), are la dispozitie dotari (bucatarii) unde isi pregateste hrana, spatii pentru servirea mesei, si uneori si facilitati de recreere.

Pe glob, exista in prezent, aproximativ 5000 de asemenea unitati de cazare, care functioneaza cu girul Federetiei Internationale a Hotelurilor pentru Tineret, ce sediul la Washington D.C.

In Romania, Ord. MT 510/2002 utilizeaza conceptul de "hostel", considerat o structura de primire turistica, cu o capacitate minima de 3 camere sau apartamente, dispuse pe un nivel sau mai multe niveluri, in cladiri amenajate, de regula, ca avand o destinatie initiala, alta decat cea de cazare turistica.

Acest ordin precizeaza si notiunea de hotel pentru tineret fiind acea structura de primire turistica care are dotari simple, adaptate cerintelor tinerilor, care asigura servicii de cazare, masa, agrement pe baza unor regulamente de organizare interioara specifice, si care sunt amplasate in special in centre urbane universitare, statiuni si in alte zone turistice frecventate de tineri.