Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Societatea Turistilor din Romania (S.T.R.)

Turism

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Vila “BELVEDERE” 3* - HERCULANE
Hotel “CAPRIOARA” 3* - COVASNA
RESEDINTA EXCEPTIONALA IZVORANI
Muntii Gutii
Tursim international
Hotel “MURES” 2* - BAILE FELIX
Relieful orasului Piatra Neamt
DEFILEUL LAPUSULUI
PROGRAM DE VALORIFICARE SUPERIOARA A POTENTIALULUI TURISTIC A STATIUNII GEOAGIU-BAI
Clubul Alpin Roman

Societatea Turistilor din Romania (S.T.R.)

La 25 ianuarie 1903, din initiativa profesorului Ludovic Mrazec si a lui Alexandru Tzigara-Samurcas[1], a luat fiinta Societatea Turistilor din Romania. In adunarea generala de constituire a fost definitivat si Statutul, care, la articolul 2, preciza: „Scopul societatii este de a dezvolta sportul excursiunilor, de a inlesni cunoasterea frumusetilor tarii romanesti si de a intari, astfel, iubirea de patrie si de neam'. Primul comitet a fost alcatuit din: Grigore Antipa, G. Bals, Vintila Bratianu, Ion Costinescu, George Flaislen, colonel G. Iannescu,. Simion Mehedinti, Ludovic Mrazec, Gheorghe Munteanu-Murgoci, Theodor Nica, Tr. Tamm, Alexandru Tzigara-Samurcas, Alceu Urechia, Alexandru Vlahuta, M. Vladescu. Delegati ai comitetului, alesi, erau: vicepresedinti — Ludovic Mrazec si colonel G. Iannescu; casier — Theodor Nica; secretari — Alexandru Tzigara-Samurcas si Gheorghe Munteanu-Murgoci. La infiintare, S.T.R. a avut aproximativ 300 de membri printre care figurau Take Ionescu, membru si sustinator al Societatii Carpatine ,,Sinaia', si Radu Porumbaru, cel ce in 1877 a urcat pe Mont Blanc. Ambii, insa, s-au retras dupa numai un an. In decursul anilor, numarul membrilor a inregistrat unele fluctuatii. Pe parcursul celor 15 ani de activitate, Societatea Turistilor din Romania a avut o serie de realizari pe care le vom mentiona, selectiv, in paginile urmatoare


Excursii. Itinerar la Caltun si Negoi. In vara anului 1903, unul dintre membrii S.T.R., din familia Bals, a facut o ascensiune in Muntii Fagarasului, la Caltun si Negoi. El a relatat despre excursia sa. Din descrierea ascensiunii[2] se poate deduce ca autorul mai fusese pe acolo, intrucit stia si alte variante de traseu pina la Virful Negoiul. Convins ca Negoiul este cel mai inalt virf din Carpati, scria: „Aceste motive fac din aceasta excursiune cea dintii pe care ar trebui sa o faca cei ce doresc sa cunoasca Carpatii si iubesc natura intr-adevar montana'. Desigur, din dragoste pentru acest pisc, se facea o recomandare gresita, deoarece este indicat sa urci mai intii pe trasee mai usoare. Numai dupa un antrenament temeinic e bine sa te avinti catre virfurile cele mai inalte si mai greu de urcat.

Tura recomandata de Gheorghe Bals dura 3½—4 zile, pe ruta Bucuresti-Curtea de Arges-Capatineni, unde se innopta la hanul lui Iancu Ionescu. Continua a doua zi: Capatineni-Podeanu, cu dormitul la stina. Ziua a treia: Podeanu-Caltun (sau Negoiu) si intoarcerea la Podeanu. Ultima zi: Podeanu-Capatineni-Bucuresti.

In descriere sint mentionate si calauzele, toti romani si proprietari de cai: Gheorghe Streut, Nae Popescu, Constantin Petre Badea, Florea Nica (din Arif, azi Arefu), Mustata (din Corbeni). Se remarca faptul ca intregul itinerar este prezentat in etape scurte, cu obiective precise si cu indicarea timpului de parcurgere de la o etapa la alta: „de la Capatineni la Arif, 40 minute, drumul apuca la dreapta, iesire din Arif, dupa 35 minute in plaiul de sub magura (odaia lui Mihai Barboi), in 30 minute suis intre fagi mici si rari, vederea devine din ce in ce mai intinsa: la vest, muntele Cozia; la sud, Valea Argesului pina la cimpie'. Asa, simplu si precis, descrierea traseului ducea pina la Caltun. De aici la Negoiu urma un coboris repede si greu timp de o ora, pina la „Portita', unde se intilnea marcajul facut cu vopsea rosie de Societatea Carpatina Transilvaneana (SKV). Urmind acest marcaj, la stinga, pe un drum greu, de o ora si jumatate, trecind prin Strunga Dracului, se ajungea pe Virful Negoiu. De pe virf se putea cobori, dupa aceleasi semne, in doua ore si jumatate, la cabana Negoiu. Aici se gasea de mincare si se putea dormi. Marcajul ducea mai departe catre gara Porumbacu. Exista si un alt drum, de la Podeanu la Negoiu, care nu trecea prin virful Caltun, lasindu-l la dreapta; acesta insa trebuia inca cercetat si nu avea semne. Pe o alta varianta, din Podeanu se cobora in Valea Topologului (prin stina Scarei), si la vest de Negoiu, prin trecatoarea Scarei, se ajungea in Transilvania, in poteca ce cobora de la casa spre Porumbacu[3].

Excursii in Gorjiu. I. Moisil descrie, sub acest titlu, sapte calatorii posibile cu plecarea din Tirgu-Jiu.

Excursia a saptea este cea care duce catre muntele Paring. Se pleaca din oras, foarte de dimineata, pina la Crasna, cale de 30 de kilometri, cu trasura sau calare, si in aceeasi zi se urca pe Muncel si Molidvis, unde se petrece noaptea. A doua zi se continua suisul prin Tartarau la Paring si pina in Virful Mindra, numit acum Paringul Mare (2 518 metri), inapoierea pe aceeasi ruta[4].

O excursie in Muntii Mehedintului. La 29 iunie 1905, M. Hergot, Colici, R. Macarie, Banarescu, N. Baciu si C. Armasu au calatorit din Baia de Arama, parte calari, parte cu trasuri, la Marasesti, unde-i asteptau restul de cai si Bunceanu, conducatorul excursiei. Grupul, marit la 14 persoane, s-a pus in miscare la ora 3 d.a., cu directia culmea Cernei. Au suit Baroina, din virful careia vedeau, in dreapta, Gorganul, iar la stinga, spre Obirsii, Poiana Draghicani. Tirziu, pe inserat, au coborit in Valea Cernei, la intilnirea aranjata cu parintele Craciunescu din Orzesti. S-au ospatat cu pastravi prinsi de acesta si au petrecut noaptea sub cerul liber. Dimineata au inceput urcusul pe plaiul Gisca si, dupa un popas la amiaza, au iesit la gol pe muntele Cumpanu. Au trecut culmea muntilor spre cracul lui Mihoc si, pe carare, au inaintat pina la o stina, in vecinatatea careia au intins cortul si au dormit. Dimineata, pe vreme frumoasa, s-au indreptat calari spre Pietrele Albe, au trecut muntele Olanelul, apoi Olanul sau Groapa lui Burai la riul Ses si, de aici, catre Virful Godeanu. Ajunsi pe pisc priveau spre Banat, Bistra, iar inapoi vedeau Mocirlau, Micusa, Girdomanu. Din virf au coborit doua ore pina la stina din Balmaj si au innoptat. Dimineata, prin paduri seculare, au ajuns la Cerna si Oslea iar, dupa ce au urcat culmea Cernei si au coborit plaiul lui Motru, au sosit la Orzanesti[5].

Excursie in Retezat. Un grup format din Sabina Cantacuzino, Pia Bratianu, Ion I. C. Bratianu, Matei A. Bals, Vasile Popovici-Hateg, la care se adaugau calauza si insotitorii, in total noua persoane, a urcat la 25 august 1905 in masivul Retezat. La Hateg excursionistii au fost gazduiti de Vasile Popovici-Hateg. Dimineata au plecat cu trasura in satul Riu de Mori. Aici ii asteptau calauzele, caii si insotitorii lor. Au pornit calari trecind pe linga ruinele numite „Cetatea Coltu', aflata in stinga, apoi pe Valea Riusorului. Dupa sase ore au ajuns la locul numit Valea Reasa[6] o poiana mare, unde se despartea drumul spre Retezat de cel ce ducea la lacul Zanoaga. Primul se putea parcurge numai cu piciorul, pe al doilea se putea urca si calare. Au preferat mersul pe jos si, dupa trei sferturi de ora, se gaseau la Custura Retezatului. Au continuat calea inca trei sferturi de ora pina la cel mai apropiat izvor de virf, unde au cinat si au innoptat. Dorind sa vada rasaritul soarelui, au pornit pe jos la ora patru si jumatate in dimineata urmatoare si la sapte fara un sfert erau pe Virful Retezat. Soarele rasarise. Privelistea era deosebit de frumoasa. S-au indreptat catre coama Bucurei, dar au trebuit sa coboare timp de doua ore, cind spre vale, cind de-a coasta. Au suit un urcus mic, de unde de asemenea aveau privelisti splendide: la stinga Virful Bucura si, in fund, Retezatul, iar mai inainte — Virful Peleaga; in dreapta — coama, iar in fata — sapte lacuri mici si mari. Din coama au mers in jos la lacul Bucura. Dupa o pauza de doua ore s-au reintors pe unde venisera, apoi luind-o putin la stinga au atins din nou coama, dar in alt punct, cu un orizont schimbat[7]. De aici pina la lacul Zanoaga au facut doua ore. Aici ii asteptau caii si insotitorii veniti pe alta cale. Au cinat si innoptat. A treia zi, calari, pe Valea Judelui si pe coamele muntelui cu acelasi nume s-au lasat in Valea Lapusnicului si au poposit la casa de vinatoare a proprietarului locului. Plecind de la casa, au trecut prin cheile Lapusnicului, petrecind noaptea in Poiana Zlata. Dimineata urmatoare au calarit pina la Riu de Mori. Aici s-au despartit de cai si de calauze si, cu trasurile, s-au reintors la Hateg[8].



Din Sinaia sau Predeal la Piatra Craiului[9] Gheorghe Bals, membru in comitetul S.T.R., a facut o ascensiune in Piatra Craiului, in 1905, impreuna cu mai multi participanti. Sositi cu trenul in Zarnesti, unde se gaseau calauze calificate ca Ion Minea, Bobinca etc.; dintre cele doua drumuri ce pleaca din susul orasului (unul prin Magura, putind fi urmat si calare, incit in trei ceasuri se ajungea la cabana S.K.V., iar al doilea prin Prapastia, care nu se facea decit pe jos), l-au ales pe cel din urma fiind mai frumos si mai pitoresc. De la intrarea in chei au mers vreo trei ceasuri pina la cabana S.K.V. Adapostul nu avea ingrijitor. De la cabana la virf, pe un drum fara dificultati, au mai urcat doua ore si jumatate. Din Virful ,.La Om', privelistea era minunata: la vest — lantul Muntilor Fagarasului pina la Negoiu; la sud-vest — Iezerul si Papusa; iar la est — masivul Bucegi. Au coborit pe partea de vest a Pietrei Craiului, „Drumul lui Deubel', marcat cu semne rosii, considerat atunci „unul din cele mai dificile din muntii nostri' si, dupa 4—5 ore, au sosit la Plaiul Foii.

Din Novaci in Paring si in Valea Lotrului. Gheorghe Bals a condus in 1904 o excursie[10], cu plecarea din localitatea Novaci, pe muntele Paring si, in continuare, pina in Valea Lotrului. Parasind Novaci, centru bun de excursii, participantii au mers prin plaiul Heresestilor si, dupa doua ore si jumatate, au ajuns la Poiana Co-mandei. De acolo, in continuare, la Redeiul si Rotunda, inca treizeci si cinci de minute. Mai departe, pina sa iasa din padure la gol, au mai suit o ora si un sfert, pina la Maileasa. Drumul prin „golul alpin' le-a oferit privelisti minunate: la nord virful muntilor, la sud si est — vaile adinci si coastele impadurite. Pina la fintina din coasta Crainicului au mai facut o ora si un sfert. Acum au inceput ascensiunea spre virf. Dupa o ora si un sfert de calarie, au parasit caii si, pe jos, printre stinci de gneiss si granit, cu truda, au sosit pe Virful Mindra — Paringu Mare (2 518 metri). Au admirat peisajul si au urmat coasta spre est, trecind Gruiul, Piclesul si Setea; in doua ore si jumatate se aflau in curmatura dintre Iesul si Geresul. Aici au regasit caii, veniti pe alta cale. Au incalecat si in treizeci de minute erau la Piatra Taiata. Cotind-o spre nord si coborind in Caldarile, au lasat Cilcescu cu lacul lui pe dreapta si, trecind o panta repede, spre rasarit, la o ora si treizeci de minute au intilnit un pichet. De la el au strabatut o padure rara si, depasind riul Lotru, au avut in fata casa lui Dutescu, in Carbunele. De la casa lui Dutescu la Voineasa se faceau opt ore. Poteca urca spre est si incrucisa drumul Novaci-Salane[11], apoi, pe culmea dintre Lotru si Latorita, se indrepta spre rasarit, pe versantul de sud al coastei Benghii, pe o carare foarte buna, pe la stina „La Biserica', si Pietrile, traversa calea Latorita-Vidra, intre Puru si Turcitu, ajungindu-se la Maileasa, apoi la Voineasa.

O calatorie in Muntii Caucaz[12]. Trei membri ai Societatii Turistilor din Romania, sectia Wander-Club Bucuresti, dr. A. Wetter, dr. Rohler si Westermann, profesori, au intreprins o ascensiune in masivul Caucaz, pe Virful Kazbek (5 047 metri altitudine) in iulie 1912. Plecarea a avut loc din Bucuresti cu directia Istanbul si de acolo, cu vaporul, de-a lungul coastelor din sudul Marii Negre pina la Batum, unde au ajuns la 4 iulie. In continuare au mers pina la statia Kazbek. Aici sperau sa gaseasca o calauza, dar nu au luat decit purtatori de bagaje. Abia mai tirziu au putut angaja calauza pe Isac Besurtanov. La 1 800 metri altitudine, drumul intra pe albia piriului Amiliska, a carui sursa era un ghetar. Tot urcind, dupa un timp, li s-a aratat in fata un „dom' de zapada, numit Voljiska nr. 1 (4 300 metri) pe care la prima vedere l-au confundat cu Kazbek. In apropierea acestui „dom' se afla o casuta alba, o cabana pentru adapostit. Pe parcurs alpinistii au observat ca drumul era marcat cu gramezi de pietre, numite ca si la noi „momii'. Dupa sapte ore de urcus, au sosit la cabana Iermolov, situata pe creasta lantului Bartge, un adapost foarte modest. A doua zi, de la cabana, ei au pornit dimineata la ora cinci fara un sfert, catarindu-se pe peretii stincosi si, o ora mai tirziu, se aflau la 3 750 metri altitudine. La 4 050 metri au lasat o parte din bagaje. Inca o ora si jumatate de suis si se gaseau la piciorul adevaratei creste, la 4 400 metri. Aici au lasat ultimele bagaje si au prins la ghete „potcoave'. Acum, pe zapada, au inceput asaltul catre virf. La ora 13 admirau panorama inconjuratoare de la 5 047 metri altitudine. O jumatate de ora de desfatare, dupa care a urmat coborisul pe vechile urme, pentru a recupera bagajele lasate la cele doua etape. La un moment dat au pierdut urmele, calauza s-a abatut din drum si a cazut intr-o crevasa. Cu multa greutate si numai cu ajutorul corzilor au reusit sa-l scoata si astfel s-au inapoiat cu totii.

Publicatii. S.T.R. a publicat 13 numere din anuarul sau, aceasta fiind, dupa parerea noastra, cea mai de seama realizare a sa, deoarece anuarele erau atunci un pretios indrumator pentru cei ce voiau sa faca excursii montane, iar acum ele sint documente care reflecta intreaga activitate a acestei societati incepind cu anul 1903 si pina la inceperea razboiului. Partea finala a fiecarui anuar cuprindea lista membrilor din centrala si din sectii, incit ne permite sa urmarim evolutia numerica a membrilor, cum si numele celor ce au ramas legati de societate pe tot timpul existentei sale.

Avantaje de calatorie[13]. Pentru a usura calatoriile spre munte si spre alte obiective, asa cum prevedea statutul, S.T.R. a obtinut pentru membrii sai o serie de inlesniri la transportul pe C.F.R. Astfel, inca din primul an (1903), C.F.R. a acordat 50% reducere grupurilor de trei persoane, la bilete circulare, in perioada 1 mai — 30 septembrie, si reducere, in orice directie, grupurilor de peste 20 de persoane. Aceste avantaje au sporit in 1908, cind s-a acordat reducerea de 50% si grupurilor de minimum trei persoane, pentru tot anul si pentru toate statiunile balneoclimaterice. Societatea forestiera „Arges' a acordat acces liber membrilor S.T.R. pe trenuletele sale ce faceau cursa Curtea de Arges-Cumpana. Din partea Ministerului de Finante, in iulie 1903, S.T.R. a obtinut pentru membrii sai libera trecere peste granita in regiunea muntoasa limitrofa. Societatea a stabilit cu S.K.V. o serie de intelegeri de interes reciproc; una, incheiata in 1904, cuprindea conditiile privind cabanele ce urmau sa fie construite in zona de la Turnu Rosu, la Piatra Craiului; alta in 1905, prevedea clauzele intrarii in Romania, fara pasaport, a membrilor S.K.V. cu biciclete si aparate fotografice; in schimb, S.K.V. oferea adapost membrilor S.T.R. in cabanele Malaesti, Vladusca, Cristianul Mare, Paltinis, Prejba, Negoiu si in cele de la cascada si lacul Bilea.




Adaposturi. In primul Anuar al S.T.R. (1904) au aparut doua stiri privind adaposturile montane la care aveau acces membrii societatii turistice: prima anunta ca Ministerul Domeniilor a cedat acestora cladirea de pe muntele Furnica-Bucegi (numita si „Casa Carp'), iar a doua anunta hotarirea comitetului S.T.R. de a cere primariei capitalei sa-i cedeze constructiile parasite de la Scropoasa. Nici unul nici celalalt din scopurile propuse nu a putut fi atins. Casa Carp a fost lasata sa se ruineze, iar cele de la Scropoasa vindute sau inchiriate unui particular. In 1905, in urma unei intelegeri cu Societatea forestiera „Arges', aceasta a pus la dispozitia membrilor S.T.R. cabanele forestiere de la Piscul Negru si de la Valea Caprei din Muntii Fagarasului. In 1907, S.T.R. a construit doua cabane: una in Piatra Craiului, la Grind, realizata de sectia Cimpulung si inaugurata la 8 iunie 1908, cind s-a organizat si o excursie sub conducerea lui B. Golescu, in zilele de 7, 8 si 9 iunie. Din partea comitetului central a participat A. Stefanescu-Galati. Plecati din Cimpulung la Rucar, excursionistii au petrecut noaptea in satul Dimbovicioara. A doua. zi, dupa cinci ore de calatorie pe cai, au ajuns la stina din Grind, iar inca dupa o ora si jumatate — la cabana[14] (situata la 1 800 metri altitudine). A doua cabana a fost ridicata pe muntele Podeanu din masivul Fagarasului. Inaugurarea ei a avut loc la 18 august 1908, in prezenta Elenei Sturdza, a lui Gabriel Dimitriu, Gh. Tasca, Matei Bals, Stoicescu si a lui Duffour. Cabana din Ceahlau, la care societatea a contribuit material cu 200 lei (darea de seama din 1914), s-a inaugurat in primavara anului 1914, in prezenta a 606 persoane.

Sectiuni. S.T.R. a infiintat sectiuni in Cimpulung Muscel, Turnu Severin si Iasi. Dintre acestea, singura care a avut o activitate importanta a fost sectia Cimpulung, animata de farmacistul Gabriel Dimitriu, un mare pasionat al muntelui. Societatea a mai avut afiliate citeva grupuri turistice (asociatii) existente: Societatea germana Wander-Club Bucuresti, Societatea Vereinigung der Reichsdeutschen din Cimpina si sectiunile scolare Mihai Viteazul si Seminarul Nifon. Au mai fost afiliate, citva timp, Societatea Romaneasca de Sport si Societatea Studentilor in Litere. Platind cite trei lei pentru membrii lor, acestia beneficiau de drepturile acordate membrilor S.T.R.

Drumuri si marcaje. Societatea nu a construit nici un drum, in schimb a marcat un drum pe Negoiu, insemnat de Gheorghe Bals in 1903 sau mai inainte[15] incepind de la Podeanu, cu vopsea rosie si cu sageti indicatoare. In 1913 S.T.R. in colaborare cu Wander-Club, respectiv Traian Lalescu, secretarul general al societatii, si cu W. Winter, au marcat Valea Jepilor si Valea Cerbului punind si doua placi indicatoare pana pe zidul Fabricii de hirtie si cealalta la Elizeul din Valea Cerbului; tot ei au marcat atunci si drumul pe platou de la cabana Caraiman la Virful Omul—S.T.R. a mai infiintat si o sectie de fotografi amatori, prima ce aduna laolalta pe iubitorii acestei arte.



[1] Cf. Anuarul S.T.R., nr. 1—1904, darea de seama din 2 februarie 1904.

[2] Articolul-reportaj este semnat simplu: Bals. Stim insa ca in S.T.R. activau patru persoane cu acest nume: Bals Gg.. d-na Bals G.M., Bals A. M. si d-na Bals M. Zoe. Pentru a identifica pe autorul descrierii am purtat o convorbire telefonica cu profesorul doctor Matei Bals. Am aflat astfel ca este vorba de doua familii cu acelasi nume: prima alcatuita din Gheorghe Bals si sotia lui, M. G. Bals, care sint parintii convorbitorului nostru, si a doua — Matei A. Bals si sotia lui, Zoe M. Bals. Conducatorul excursiei la care ne referim a fost Gheorghe Bals. col ce a marcat drumul de la Podeanu la Negoiu (vezi, Marcaje).

[3] Am reprodus itinerarul descris de Gheorghe Bals pentru a se vedea, o data in plus, cit de mult se umbla pe munte la inceputul acestui secol. Fireste, toponimele notate de autor sint schimbate azi

[4] Cf. Anuarul S.T.R., anul I, 1903, p. 37.



[5] Idem, III, 1905, p. 58.

[6] Denumirea actuala este ,,Valereasa', vezi Buletinul alpin I, nr. 3. pp. 41—42.

[7] Atragem din nou atentia cititorului ca trebuie sa tina seama de timpul cind au fost publicate descrierile dupa care relatam excursia din 1905 in Retezat; pe atunci toponimia era mai saraca sau chiar alta decit azi. Chiar si drumurile s-au schimbat.

[8] Vezi, O excursiune in masivul Retezatului, de Matei Bals. Anuarul S.T.R., volumul 3, 1905, pp. 9—15.

[9] Cf. Anuarul S.T.R., 3, 1905, pp. 16—18.

[10] Cf. G. Bals, Excursiunea pe Paring. Anuarul S.T.R., 11—1905, p. 7.

[11] Denumire care azi nu mai exista.

[12] Dr. A. Wetter, O calatorie in Caucazii centrali, Anuarul S.T.R., volumul XI — 1913, p. 35.

[13] Ordinea realizarilor o comunicam dupa darea de seama din adunarea generala a societatii pe anul 1915, Anuarul S.T.R., volumul XIII—1915, p. 131.

[14] Casa avea doua camere din zid: una pentru dormit, de patru metri si jumatate pe patru, pentru 16—20 persoane, iar cealalta servea ca bucatarie si pentru ingrijitor si avea trei metri pe patru. Se putea amenaja si podul; in astfel de cazuri, capacitatea de cazare a cabanei se ridica la 30 de persoane.

[15] Cu prilejul excursiei facute in 1903 pe Negoiu, marcajul exista.









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1136
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site