Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  
AccessAdobe photoshopAlgoritmiAutocadBaze de dateCC sharp
CalculatoareCorel drawDot netExcelFox proFrontpageHardware
HtmlInternetJavaLinuxMatlabMs dosPascal
PhpPower pointRetele calculatoareSqlTutorialsWebdesignWindows
WordXml


Instrumente soft

c



+ Font mai mare | - Font mai mic



Instrumente soft

Exista doua tipuri de instrumente soft:
- facilitati generale puse la dispozitie de catre sistemul de operare;
- facilitati specifice desemnate explicit pentru a ajuta programatorul.
Din moment ce comenzile sistemului de operare pot fi executate dintr-un program C, atunci programatorul poate folosi aceste comenzi ca instrumente de soft pentru indeplinirea anumitor sarcini. Cateva instrumente sunt disponibile intr-un sistem de operare, dar nu si in altul. De exemplu, 'make' exista in UNIX, iar in MS-DOS este o trasatura ce se poate instala. Instrumentele de soft variaza cu timpul. Sistemele de depanare par a fi cele mai disponibile. Compilatorul C insusi poate fi considerat un instrument soft.
In acest capitol vom discuta cum executam o comanda din sistemul de operare dintr-un program C. Apoi vom discuta cateva instrumente soft importante, cum ar fi:
- compilatorul C
- 'make'
- 'touch'
- 'grep'
- instrumente de depanare

Executarea comenzilor dintr-un program C

Functia 'system()' (din biblioteca C) pune la dispozitie accesarea comenzilor sistemului de operare. Astfel, comenzile existente in
sistemul de operare pot fi apelate si din programe C.

Exemplu: Atat in MS-DOS, cat si in UNIX, exista comanda 'date'. Daca intr-un program C, scriem comanda

system('date');
atunci va fi tiparita la ecran data curenta a sistemului.
Sirul trimis ca argument al functiei 'system()' este tratat ca o comanda a sistemului de operare. Cand se executa instructiunea, controlul este trimis catre sistemul de operare, se executa comanda si apoi controlul este trimis inapoi catre program.

Exemplu: In UNIX, 'vi' este o comanda folosita pentru editare. Presupunem ca suntem intr-un program si vrem sa editam un
fisier al carui nume se citteste de la tastatura. Putem scrie:
char comanda[MAXSTRING];
sprintf(comanda, 'vi %s', argv[1]);
printf('Dam comanda vi, deschizand fisierul %sn', argv[1]);
system(comanda);
Un exemplu similar poate functiona si in MS-DOS inlocuind 'vi' cu alt editor de texte.

Exemplu: Consideram ca vrem sa dam comanda MS-DOS 'dir' si dorim afisarea doar cu litere mici. Atunci putem scrie programul:

#include
#include
#include
#define MAXSTRING 100

void main()

O varianta ceva mai 'protejata' este:
#include
#include
#include
#define MAXSTRING 100

void main()

}
Atentie ! Se creeaza intai executabilul si apoi se ruleaza dupa ce s-a iesit din compilatorul C.

Observatii: Pentru programele de mai sus, facem precizarile:

- folosim functia 'tmpnam()' pentru creearea unui nume de fisier temporar (de obicei 'tmp1.$$$'); daca exista deja fisierul
'tmp1.$$$' in directorul curent, atunci se creeaza fisierul 'tmp2.$$$', s.a.m.d.);
- apelam functia 'sistem()' pentru redirectarea iesirii comenzii 'dir' in acel fisier temporar;
- apoi tiparim continutul fisierului la ecran schimband literele mari in mici;
- in final, stergem din memorie fisierul temporar folosind functia 'remove()'.

Variabile de mediu

Variabilele de mediu sunt disponibile atat in UNIX, cat si in MS-DOS. Afisarea lor la ecran se poate face cu urmatorul program:
#include

void main(int argc, char *argv[], char *env[])

Ambii parametri (argv si env) sunt de tip pointer catre pointer catre 'char'. Deci, putem sa-i gandim ca siruri de pointeri catre 'char' sau 'vectori de siruri de caractere'. Sistemul memoreaza spatiu pentru ele. Ultimul element din fiecare astfel de sir este pointerul NULL. Evident programul de mai sus foloseste doar vectorul 'env'.
Pe sistemele UNIX, programul va afisa:
PATH=/usr/local/bin:/bin:/usr/bin:/usr/X11R6/bin:/home/stefan/bin
HOME=/home/stefan
SHELL=/bin/bash
TERM=vt220
USER=stefan
. . . . .
La stanga semnului '=' sunt deci variabilele de mediu, iar la dreapta valorile lor, care trebuie gandite ca siruri de caractere.
Pe sistemele MS-DOS, programul va afisa:
PROMPT=$P$G
PATH=Z:.;Y:.;X:.;W:.;V:.;U:.;T:.;S:.;R:.;Q:.;P:.
COMSPEC=Y:COMMAND.COM
. . . . .
Ambele sisteme (UNIX si MS-DOS) pun la dispozitie comenzi pentru afisarea variabilelor de mediu. In UNIX, se pot folosi comenzile 'env' sau 'printenv' (pe unele sisteme si comanda 'set'), iar in MS-DOS comanda 'set'.
Prin conventie, variabilele de mediu sunt de obicei scrise cu litere mari. Intr-un program C, putem accesa variabilele de mediu prin al treilea argument al functiei 'main()' sau putem folosi functia 'getenv()' din biblioteca standard. Prototipul sau, care se gaseste in , este dat prin:
char *getenv(const char *name);
Daca sirul trimis ca argument este o variabila de mediu, atunci functia intoarce sirul (pointer catre 'char') pus la dispozitie de catre sistem ca valoare a variabilei. Daca sirul trimis ca argument nu este variabila de mediu, atunci se returneaza NULL.

Exemplu:

printf('%s%sn%s%sn%s%sn%s%sn%s%sn',
'Nume utilizator: ', getenv('USER'),
'Nume login: ', getenv('LOGNAME'),
'Shell: ', getenv('SHELL'),
'Env: ', getenv('ENV'),
'Director Home: ', getenv('HOME'));
In UNIX, anumite variabile de mediu, cum ar fi LOGNAME, SHELL, HOME, sunt puse la dispozitie de catre sistem (adica sunt nemodificabile). Pentru a initializa altele, scriem
setenv NAME 'Abcd efgh'
in fisierul nostru '.login'.

Compilatorul C

Exista multe compilatoare de C si un sistem de operare poate pune la dispozitie un numar mare de astfel de compilatoare. Iata cateva posibilitati:

Comanda Compilator C apelat

cc Compilator C creat de Bell Laboratories
cc Compilator C creat de Cray Research (UNICOS)
cc Compilator C creat de Hewlett-Packard (HP-UX)
cc Compilator C creat de Silicon Graphics (IRIX)
acc Compilator C creat de Sun Microsystems (SunOS)
gcc Compilator GNU C creat de Free Software Foundation
hc Compilator High C creat de Metaware
occ Compilator Oregon C creat de Oregon Sofware
qc Compilator Quick C creat de Microsoft
tc Compilator Turbo C, sistem integrat, creat de Borland
tcc Compilator Turbo C, versiune linie comanda, Borland

In cele ce urmeaza, vom preciza modul de apel si optiunile acestora in UNIX. Multe dintre ele sunt valabile si in MS-DOS.
Daca avem un program complet intr-un singur fisier, sa zicem 'pgm.c', atunci comanda:
cc pgm.c
va traduce codul C din 'pgm.c' in cod obiect executabil si-l va scrie in fisierul 'a.out' (In MS-DOS, fisierul executabil se numeste
'pgm.exe'). Comanda 'a.out' executa programul. Consideram acum comanda:
cc -o pgm pgm.c
Aceasta cauzeaza scrierea codului executabil direct in fisierul 'pgm', suprascriind-ul in cazul in care acesta exista deja (In MS-DOS optiunea similara este -e). Comanda 'cc' lucreaza de fapt in trei faze:
- apelul preprocesorului
- apelul compilatorului
- apelul incarcatorului (editorului de legaturi)
Rolul incarcatorului este de a pune (lega) impreuna bucatile furnizate de compilator pentru a face fisierul executabil final. Optiunea -c se foloseste numai pentru compilare (pentru apelul preprocesorului si compilatorului), nu si a incarcatorului. Aceasta optiune este utila daca avem un program scris in mai multe fisiere. Consideram comanda
cc -c main.c fis1.c fis2.c
Daca nu sunt erori, fisierele obiect corespunzatoare vor fi create si vor avea extensia '.o' (In MS-DOS, ele au extensia '.obj'). Pentru creearea unui fisier executabil, putem compila anumite fisiere cu extensia '.c' si '.o' (combinate). Presupunem ca avem o eroare in 'main.c'. Dupa corectarea ei, putem da comanda:
cc -o pgm main.c fis1.o fis2.o
Folosirea fisierului cu extensia '.o' in locul celui cu extensia '.c' reduce timpul de compilare. In plus fata de extensia '.c' si '.o', putem folosi fisiere cu extesia '.s' care sunt create de asamblor sau de compilator cu optiunea '-S' (cand folosim biblioteci create de arhivator). Bibliotecile, de obicei, au extensia '.a' (In MS-DOS ele au extensia '.lib').

Cateva optiuni folositoare pentru compilatorul C

-c Doar compilare, geenereaza fisiere cu extensia '.o'
-g Genereaza cod penttru depanator
-o nume Pune codul executabil in fisierul 'nume'
-p Genereaza cod penttru profiler
-D nume=def Pune la inceputul fiecaruii fisier cu extensia '.c' linia #define nume def
-E Apeleaza preprocesoorul, dar nu si compilatorul
-I dir (i mare) Cauta fisieerele '#include' din directorul 'dir'
-M Creaza un 'makefile'
-MM Creaza un 'makefile', ddar nu include toate dependentele din fisierele header standard
-O Genereaza cod optimiizat
-S Genereaza cod de assamblare in fisiere cu extensia '.s'


Creearea unei biblioteci

Multe sisteme de operare pun la dispozitie facilitati de creare si gestionare a bibliotecilor. In UNIX, acest lucru se face cu arhivatorul si se apeleaza cu comanda 'ar'. In MS-DOS, acest lucru se realizeaza cu bibliotecarul si este o aplicatie ce se poate instala. Bibliotecarul Microsoft este 'lib', in timp ce bibliotecarul Turbo C Borland este 'tlib'. Prin conventie, numele fisierelor din biblioteci au extensia '.a' in UNIX si '.lib' in MS-DOS. In cele ce urmeaza vom discuta situatia din UNIX, dar ideea generala se poate aplica oricarui bibliotecar.
In UNIX, arhivatorul 'ar' poate fi folosit pentru combinarea unui grup de fisiere intr-unul singur numit 'biblioteca'. Biblioteca C standard este un exemplu in acest sens. Pe multe sisteme UNIX, aceasta este fisierul '/lib/libc.a' sau poate exista in mai multe fisiere. Incercati comanda:
ar t /lib/libc.a
Cheia 't' este folosita pentru tiparirea numelor (sau titlurilor) fisierelor din biblioteca. Daca dorim numararea acestor titluri (pentru ca sunt foarte multe) putem da comanda:
ar t /lib/libc.a | wc

Observatie: Pe unele sisteme UNIX, biblioteca C nu este intitulata astfel. De exemplu, pe 'fenrir', puteti incerca alt
------------- exemplu de biblioteca:
ar t /lib/libpwdb.a | wc

Folosirea lui 'prof'

In UNIX, daca folosim optiunea '-p' pentru compilator, atunci se produce cod suplimentar, care poate lua locul in fisiere obiect sau
fisiere executabile produse de compilator. Cand programul este apelat, codul suplimentar produce informatii care pot fi folosite pentru generarea 'profilului' unei executii. Informatiile pentru 'profile' sunt scrise automat in fisierul 'mon.out'. Acest fisier nu poate fi citit de utilizatori. Pentru a obtine informatiile din 'mon.out', programatorul trebuie sa dea comanda
prof pgm
unde 'pgm' este numele programului.

Cronometrarea executiei codului C

Multe sisteme de operare pun la dispozitie functii pentru folosirea ceasului intern. Accesul la ceasul masinii este posibil in ANSI C printr-un numar de functii a caror prototipuri sunt descrise in . Fisierul header contine de asemenea un numar de alte constructii, printre care si definitiile lui 'clock_t' si 'time_t'. De obicei, aceste definitii de tipuri sunt date prin:
typedef long clock_t;
typedef long time_t;
si aceste tipuri sunt folosite in prototipurile functiilor. Iata trei functii utile pentru cronometrarea timpului:
clock_t clock(void);
time_t time(time_t *p);
double difftime(time_t time1, time_t time0);
Cand un program este executat, sistemul de operare tine minte timpul procesorului ce este folosit. Cand este apelata functia 'clock()', valoarea returnata de sistem este cea mai buna aproximare a timpului folosit de program pana in acel punct. Unitatile (de masura) ceasului pot varia de la o masina la alta. Macro-ul
#define CLOCKS_PER_SEC 60 /* dependent de masina */
este pus la dispozitie in header-ul . Acesta poate fi folosit pentru conversia valorii returnate de 'clock()' catre secunde.
Functia 'time()' intoarce numarul de secunde care au trecut de la 1 ianuarie 1970 (sunt posibile si alte unitati, aceasta fiind una din
ele). O folosire uzuala a acestei functii este:
srand(time(NULL));
Apelul se refera la generatorul de numere aleatoare. Daca trimitem doua valori produse de 'time()' catre functia 'difftime()', atunci
va fi returnata diferenta exprimata in secunde de tip 'double'.

Programe de depanare

Un program de depanare permite programatorului sa urmareasca linie cu linie executia codului si de a verifica valorile unor variabile sau expresii. Acest lucru este extrem de folositor (mai ales cand un program nu functioneaza conform asteptarilor). Lumea programarii este plina de programe de depanare. De exemplu, in UNIX exista programul 'dbx' (care insa nu este asa grozav). Programul C 'fis.c' trebuie compilat cu optiunea '-g' (debugging), dupa care se lanseaza comanda 'dbx fis.c'. Pana la comanda 'quit', toate comenzile sunt interne lui 'dbx'. Vizualizarea lor se poate face cu 'dbx help'.
In lumea MS-DOS, programele de depanare sunt in general incorporate. De exemplu, firmele Microsoft si Borland produc programe de depanare excelente.

Utilitarul 'make'

Atat pentru programator, cat si pentru masina, este ineficient si costisitor sa pastram un program C mare intr-un singur fisier care necesita compilari repetate. O strategie mult mai buna este scrierea programului in mai multe fisiere cu extensia '.c' si compilarea lor separata. Utilitarul 'make' poate fi folosit pentru a pastra 'urmele' fisierelor sursa si de a produce acces usor la biblioteci si la fisierele header asociate. Aceasta facilitate este prezenta in UNIX, iar in MS-DOS este o proprietate ce se poate instala.

Utilitarul 'touch'

Utilitarul 'touch' este disponibil intotdeauna in UNIX si uneori disponibila sub MS-DOS (de obicei, este disponibila acolo unde este instalat 'make'). Utilitarul 'touch' este folosit pentru a actualiza data unui fisier. Acesta este util cand folosim 'make' cand se
compara timpurile fisierelor care trebuie compilate.

Exemplu: Daca punem data curenta la un fisier 'aaa.h' folosind comanda:

touch aaa.h
atunci fisierul 'aaa.h' are data cea mai recenta decat toate fisierele '.h', '.c', '.o'. Acum, dand comanda 'make' toate fisierele cu extensia '.c' vor fi recompilate si fisierele obiect linkeditate pentru a crea noul fisier executabil.

Alte instrumente soft utile

Sistemul de operare pune la dispozitie multe instrumente soft pentru programatori. Iata o lista cu cateva instrumente soft ce se gasesc in UNIX (unele chiar si in MS-DOS):

Comanda Observatii

cb Folosit pentru transformarea codului C in 'pretty print'
diff Tipareste liniile care difera in doua fisiere
grep Cauta un 'pattern' intr-unul sau mai multe fisiere
indent Alt 'pretty printer' cu mai multe optiuni
wc Numara liniiile, cuvintele si caracterele dintr-un fisier (sau mai multe)

Utilitarul 'cb' citeste din 'stdin' si scrie in 'stdout'. Utilitarul 'indent' este mai puternic. Poate fi gasit pe versiunile UNIX
Berkeley si Sun.

Exemplu: cb < pgm.c

Utilitarele 'diff', 'grep' si 'wc' pot fi folosite de oricine, nu numai de programatori. Cu toate ca sunt utilitare UNIX, ele sunt de
obicei disponibile si in MS-DOS (in special 'grep', foarte folositor programatorilor).
In final, sa mentionam ca C poate fi folosit in conjunctie si cu alte instrumente de nivel inalt (unele dintre ele limbaje 'adevarate'):

Utilitar Observatii

awk Limbaj de procesare si scanare a pattern-urilor
csh Acest 'shell' (ca si 'sh', 'ksh') este programabil
lex Genereaza cod C pentru analiza lexicala
sed Editor de texte care preia comenzile sale dintr-un fisier
yacc 'Yet another compiler-compiler', folosit la generarea de cod C

O importanta deosebita o au 'lex' si 'yacc' (cu versiunile 'pclex' si 'pcyacc' pentru MS-DOS). Versiuni mai recente, cum ar fi, 'flex' sau 'bison', sunt disponibile de la Free Software Foundation, Inc. Ele lucreaza atat sub UNIX, cat si sub MS-DOS.

Exercitii propuse spre implementare

1. Scrieti un program C care implementeaza strategiile 'bubble sort', respectiv 'quicksort', si folosind functii 'de timp' comparati
timpii de executie ale celor doua metode.
2. Folosind comanda 'system()' scrieti un program C care apeleaza un editor de texte (salvati fisierul 'fis.txt'), apoi listati fisierul
'fis.txt' la imprimanta.






Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 659
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved