Atestat profesional - Intretinerea unitatii centrale

Ministerul Educatiei si Cercetarii

Grup Scolar C.C.F. Fetesti

Tema

Intretinerea unitatii centrale

Cuprins

1. Debransarea de la sursa de curent electric    pag. 4

2. Deconectarea perifericelor si a monitorului    pag. 5

3. Demontarea carcasei    pag. 6

4. Deconectarea cablurilor din interiorul calculatorului    pag. 6

5. Demontarea componentelor hardware interne ale

calculatorului pag. 8

6. Intretinerea componenetelor hardware interne    pag. 11

7. Intretinerea componenetelor hardware externe pag. 21

8. Intretinerea sistemului de operare si a softurilor instalate pag. 26

9. Pastrarea integritatii datelor    pag. 32

Bibliografie    pag. 38

In momentul in care ne-am hotarit sa demontam calculatorul trebuie sa fim siguri ca avem la dispozitie citeva ore fara a fi deranjati, in asa fel incit sa nu lasam lucrurile pe jumatate terminate. Calculatorul si monitorul trebuie sa fie reci, adica sa nu se fi aflat in functiune in ziua respectiva sau eventual sa fi fost inchise de cel putin o ora. In cazul monitorului acesta trebuie inchis complet, nu sa fie lasat in stand-by.

Operatiunea de demontare se realizeaza cel mai bine pe o masa si nu pe jos pentru ca in acest fel ne asiguram ca nu vom calca pe componente. Singurul instrument de care avem nevoie este o surubelnita obisnuita cu cap cruce. Este foarte important ca in cursul operatiei de demontare sa fim foarte ordonati adica sa punem bine toate componentele dezasamblate. In plus este indicat sa avem grija sa nu pierdem suruburile si sa le punem linga piesa pe care au fixat-o, lucru care ne va scuti de timpul pierdut cu cautarea acestora. De asemenea este bine sa grupam piesele demontate pe categorii : unitati de stocare (hardisc, CD-ROM), placi de extensie (placa video, modem, etc.), cabluri (cablu de alimentare, cabluri IDE, etc.), periferice (maus, tastatura, etc.) pentru a le avea la indemina mai usor.

1. Debransarea de la sursa de curent electric

Trebuie sa avem in vedere ca scoaterea corecta a unui stecher (conector) dintr-o priza se face tragind de capul stecherului si nu de cablul lui.

Primul lucru pe care trebuie sa il facem este debransarea calculatorului de la reteaua de curent electric. Scoatem din priza de curent alternativ stecherul cablului de alimentare a calculatorului si apoi scoatem si conectorul cablului aflat in priza de pe carcasa, de linga sursa de alimentare. De asemenea deconectam de la priza de curent stecherul monitorului si stecherul imprimantei. Aceste manevre nu sint periculoase, fiind similare cu deconectarea oricarui aparat electric.

Dupa deconectare apasam pe butonul de pornire a calculatorului. Prin aceasta manevra nu intentionam sa pornim calculatorul care evident nu mai are alimentare cu curent electric, ci descarcam condensatorii sursei de alimentare in asa fel incit acestia sa piarda electricitatea stocata.

In cursul operatiunilor de deconectare a perifericelor si de demontare a carcasei este bine sa fim atenti si sa nu atingem priza de pe carcasa calculatorului la care a fost conectat cablul de alimentare. Daca o atingem exista sansa sa ne curentam datorita electricitatii acumulate in condensatorii sursei de alimentare, care este posibil sa nu se fi descarcat complet chiar daca am folosit manevra de mai sus.

2. Deconectarea perifericelor si a monitorului

Apucam pe rind conectoarele PS/2 (sau USB) ale cablurilor tastaturii si mausului si le tragem usor spre exterior. In mod normal conectoarele ies foarte usor din prizele PS/2, insa in cazul prizelor USB este uneori nevoie de un efort ceva mai mare si de multe ori daca zgiltiim un pic conectoarele ele vor iesi mai usor. Procedam in mod similar cu conectorul cablului boxelor si al cablului microfonului, care ies cu mare usurinta din prizele respective. Repetam operatia si pentru celelalte periferice pe care le avem instalate, de exemplu pentru joystic. Unele mausuri mai vechi folosesc conectoare cu suruburi incastrate pentru fixarea la unul din porturile seriale ale calculatorului. In cazul lor desurubam suruburile si apoi tragem spre exterior conectorul pentru a-l scoate.

Daca avem un modem conectat la linia telefonica trebuie sa procedam cu atentie pentru deconectarea lui. Daca vom incerca sa tragem de conectoarele celor doua cabluri care intra in prizele modemului (numite 'Line' si 'Phone') nu vom reusi sa le desprindem. Aceste conectoare au un mecanism de blocare simplu dar eficient. Pentru a le deconecta trebuie sa ducem degetele mare si aratator la limita dintre conector si cablul telefonic si sa apasam in sus pe o lamela de plastic care se desprinde din conector, in acelasi timp tragind conectorul spre exterior in asa fel incit acesta sa iasa din priza.

Pentru a nu ramine fara telefon pe timpul cit curatam calculatorul trebuie sa scoatem conectorul aflat in priza telefonica si sa punem in locul lui conectorul care s-a aflat in priza 'Phone' a calculatorului. In acest fel am ramas in mina cu cablul care facea legatura intre calculator si priza telefonica, cablu pe care trebuie sa-l punem bine pentru a reface legatura la reasamblarea calculatorului.

Conectorul cablului monitorului care intra in priza placii video este de obicei fixat in pozitie cu ajutorul unor suruburi avind capete de plastic si care sint incastrate in conector. Aceste suruburi se pot desuruba usor cu ajutorul degetelor, dupa care tragem conectorul spre exterior si acesta iese foarte usor. Aceeasi procedura trebuie aplicata si in cazul imprimantei, care se conecteaza la portul paralel al calculatorului.

3. Demontarea carcasei

Carcasa calculatorului este formata dintr-o structura metalica de sustinere (pe care se fixeaza la interior componentele calculatorului) care este acoperita cu doua panouri laterale, un panou superior si un panou frontal ('fata' calculatorului). Toate panourile sint detasabile, fiind fixate de obicei cu suruburi metalice sau cu elemente de plastic. Panourile laterale si cel superior sint de obicei din metal iar panoul frontal din plastic. La anumite carcase panourile laterale si panoul superior formeaza un tot unitar deci se manevreaza impreuna.

Toate panourile pe care le demontam trebuie puse intr-un loc ferit in asa fel incit sa nu calcam pe ele. Un panou metalic indoit poate fi eventual indreptat si fortat sa isi ocupe pozitia la remontarea carcasei insa aspectul estetic este pierdut intr-o mai mica sau mai mare masura.

Incepem prin a dezasambla panourile laterale. Acestea sint fixate cu mai multe suruburi de partea din spate a structurii metalice de sustinere. Dupa desurubare tragem pe rind panourile inspre inapoi si ele culiseaza pina in momentul in care parasesc sina pe care se afla si astfel pot fi scoase. Nu este nevoie sa scoatem panourile superior si frontal dar o putem face daca socotim ca este necesar.

Panoul frontal este fixat de obicei de structura metalica a carcasei prin niste dispozitive de plastic foarte simple. Acestea au forma unui mic cilindru gol care este sectionat pe lungime. Cilindrul este introdus intr-o gaura a structurii metalice si fixeaza panoul frontal datorita presiunii pe care o exercita cele doua sectiuni ale sale pe conturul gaurii. Daca apasam cu degetele usor pe cele doua sectiuni ale cilindrului si in acelasi timp il impingem dinspre interiorul carcasei spre exterior il vom scoate din gaura. Vom repeta operatiunea cu toate celelalalte dispozitive de fixare ale panoului frontal si in acest fel il putem demonta. Trebuie insa sa tinem cont ca demontarea acestuia trebuie facuta dupa ce am deconectat cablurile care fac legatura intre butoanele de pe panoul frontal si placa de baza. In mod normal insa nu este necesar sa demontam panoul frontal.

4. Deconectarea cablurilor din interiorul calculatorului

Inainte de a incepe sa umblam la interiorul carcasei este indicat sa descarcam electricitatea statica acumulata in corpul nostru, pentru ca este posibil ca aceasta sa provoace defectiuni ale componentelor calculatorului atunci cind le manipulam. Electricitatea statica poate fi descarcata daca atingem cu miinile o parte din carcasa care nu este vopsita, de exemplu structura metalica de sustinere a componentelor calculatorului. O modalitate folosita de profesionisti este folosirea unei bratari anti-statice. Aceasta este o bratara pe care o purtam la mina atunci cind umblam in calculator si pe care o conectam printr-un fir metalic la carcasa acestuia.

Cablurile aflate la interiorul calculatorului sint de trei tipuri :

4.1. Cablurile de conectare a unitatilor de stocare (hardisc, CD-ROM, discheta) cu placa de baza. Acestea sint niste cabluri plate (ca niste benzi) de culoare gri, avind la capete niste conectori lati, de obicei de culoare neagra. Se apuca conectorul care intra in priza unitatii de stocare si se trage inspre exterior, de obicei fiind necesar sa zgiltiim un pic conectorul si eventual sa incercam sa-l scoatem mai intii dintr-o parte a prizei si apoi din cealalta. Daca avem doua unitati conectate la acelasi cablu trebuie sa tinem minte (sau mai bine sa notam undeva) in ce unitate intra conectorul de la mijlocul cablului si in ce unitate intra cel de la capatul cablului.

Procedura este asemanatoare si in cazul conectorilor care intra in prizele de pe placa de baza, cu mentiunea ca uneori acestia sint fixati cu ajutorul unor dispozitive simple de blocare a iesirii lor. Aceste dispozitive constau in doua lamele atasate la conector care se termina cu niste 'cirlige' (sau cu un singur cirlig). Aceste cirlige se ataseaza automat de niste excrescente aflate pe priza de pe placa de baza in momentul in care conectorul este impins complet in priza. Pentru a deconecta cablul va trebui sa apasam usor cu degetele de la o mina pe extremitatile superioare ale celor doua lamele si in acelasi timp sa tragem conectorul inspre exterior cu ajutorul celeilalte miini.

In cazul unitatii CD-ROM trebuie sa deconectam si cablul audio analog care o leaga de placa de baza. Acesta este un cablu subtire care se deconecteaza extrem de usor atit de la priza de pe CD-ROM cit si de la cea de pe PB.

4.2. Cablurile de conectare cu sursa de alimentare a unora dintre componentele calculatorului. Acestea ies din sursa de alimentare si au la capete niste conectori din plastic de obicei de culoare alba, care intra in prizele de alimentare ale unora din componentele calculatorului (placa de baza, hardisc, unitatea CD-ROM, unitatea de discheta). Conectoarele pentru alimentarea componentelor sint cel mai greu de scos desi nu au nici un dispozitiv special de fixare. Este bine sa punem niste mici etichete pe cabluri dupa ce le-am deconectat pentru a tine minte ce unitate alimenta cu energie fiecare. Aceasta este o masura de precautie recomandata in special celor care demonteaza un calculator pentru prima data. Conectoarele sint de diverse tipuri si sint standardizate in asa fel incit nu putem gresi la reasamblarea calculatorului, chiar daca nu am pus etichete pe cabluri.

Pentru scoterea conectorilor care se fixeaza in prizele unitatilor de stocare (in special hardisc si CD-ROM) este nevoie de rabdare si de o tehnica speciala care consta in zgiltiirea usoara a conectorilor si tragerea lor inspre exterior in planul prizei, nu in jos sau in sus. Unele conectoare ies relativ usor, insa altele ne pot crea probleme pentru ca sint fixate foarte puternic. Daca nu se reuseste deconectarea atunci este bine sa folosim o minusa de piele in care sa ne introducem mina cu care apucam conectorul. In acest fel asiguram o aderenta mai buna intre degetele noastre si conector si in acelasi timp evitam ranirea degetelor. In orice caz trebuie evitata tragerea cu o putere excesiva pentru ca in acest caz putem deteriora priza. De asemenea trebuie sa fim atenti atunci cind scoatem un conector fixat prea puternic ca mina noastra sa nu loveasca din inertie alte piese ale calculatorului atunci cind conectorul se va elibera.

In cazul conectorului pentru placa de baza acesta are de obicei un mic dispozitiv de blocare constind dintr-o lamela de plastic terminata cu un 'cirlig' care se agata de o excrescenta de pe priza de alimentare a PB in momentul in care conectorul a intrat complet in aceasta. Atunci cind scoatem conectorul din priza va trebui sa apasam pe lamela si dupa ce 'cirligul' a fost eliberat sa tragem conectorul in sus. Placile de baza pentru procesoare Pentium 4 au si un cablu de alimentare suplimentar al carui conector este asemanator cu cel pentru priza ATX insa este mai mic. Scoaterea acestuia se face similar cu scoaterea conectorului ATX.

4.3. Cablurile de conectare ale butoanelor de pe panoul frontal cu placa de baza. Acestea sint niste cabluri subtiri care se termina cu niste conectoare alungite de culoare neagra care intra intr-o serie de prize speciale (cu pini) asezate una in continuarea celeilalte pe o latura a placii de baza. Fiecare conector are scris pe el o mica denumire, de ex. PW-ON (pentru butonul de pornire a calculatorului) sau HD-LED (ledul care ne indica faptul ca hardiscul are activitate). Conectoarele ies extrem de usor din prizele lor.

Este indicat ca inainte de deconectare sa notam pe o foaie de hirtie ordinea conectoarelor si pozitia lor pentru ca exista riscul ca unele butoane de pe panoul frontal sa nu functioneze daca nu am montat corect conectoarele. O schema a conectoarelor este binevenita si ne ia doar citeva minute, chiar daca avem manualul placii de baza pe care putem sa il consultam la reasamblarea calculatorului.

5. Demontarea componentelor hardware interne ale calculatorului

5.1. Placa Video si Placile de extensie. Toate placile care se monteaza pe placa de baza (PB) pot fi demontate folosind acelasi procedeu.

Prima operatiune este scoaterea surubului care fixeaza lamela metalica (de pe latura care contine prizele placii) de cadrul metalic al PB.

A doua operatiune este valabila doar pentru placa video (PV). Aceasta este fixata suplimentar cu ajutorul unui dispozitiv de blocare numit 'AGP retainer' care este in fapt o clema de plastic care se pozitioneaza deasupra unei excrescente ('cirlig') aflata la partea de jos a PV. Rezultatul este blocarea PV in slotul AGP in asa fel incit PV sa nu iasa din slot cu usurinta. Clema de obicei este de culoare alba si are un mic 'miner' pe care trebuie sa apasam inspre exteriorul PV (nu in jos) pentru a elibera mica portiune blocata. Atunci cind clema a ajuns in pozitie orizontala (de la pozitia verticala initiala) putem trece la operatiunea urmatoare.

A treia operatiune se aplica numai pentru placile care au o conexiune prin cablu cu PB si consta in deconectarea acestui cablu. De exemplu placa de retea are un mic cablu care este conectat la priza WOL ('Wake on LAN') de pe PB. Punem mina pe micul conector si tragem in sus iar cablul va fi deconectat foarte usor.

A patra operatiune este cea de scoatere a placii din slot si se face apucind cu ambele miini de portiuni ale placii care nu contin componente electronice si apoi tragind ferm (dar in acelasi timp cu delicatete) in sus. Este posibil sa fie nevoie sa zgiltiim usor placa inainte de a o putea elibera complet.

5.2. Hardiscul, Unitatea CD-ROM, Unitatea de discheta

Unitatile de stocare sint fixate prin suruburi in niste locasuri ('bays') ale structurii metalice a carcasei aflate in spatele panoului frontal al acesteia. Va trebui sa desurubam auruburile de fixare si sa scoatem cu grija unitatile respective tinindu-le de partile lor laterale si avind grija sa nu le scapam din mina. De obicei locasurile au niste ghidaje de sustinere care nu permit unitatilor sa cada atunci cind au fost inlaturate toate suruburile. Exista insa si carcase care nu au aceste ghidaje si deci cel mai bine este sa sprijinim cu o mina unitatea care este desurubata in asa fel incit aceasta sa nu cada.

Hardiscul si unitatea de discheta se scot tragindu-le din locasuri inspre interiorul carcasei. Unitatea CD-ROM se scoate tragind-o din locas inspre exteriorul carcasei. Daca nu ne-am asamblat singuri calculatorul este indicat sa tinem minte (sau sa notam) care au fost locasurile in care au fost instalate unitatile pentru ca remontarea lor ulterioara sa decurga mai repede.

5.3. Placa de baza

Placa de baza este fixata prin mai multe suruburi de una din portiunile laterale ale carcasei. Va trebui sa desurubam pe rind suruburile si apoi sa ridicam PB si sa o punem de-o parte, intr-un loc ferit. PB nu se fixeaza direct pe carcasa, suruburile intra de fapt in niste piese metalice numite despartitoare care si ele sint tot niste suruburi, avind insa capul gaurit si filetat. La remontarea PB trebuie sa tinem minte sa verificam daca aceste despartitoare sint bine insurubate in carcasa, iar daca unele s-au desurubat partial atunci cind am demontat PB va trebui sa le insurubam la loc.

5.4. Modulele de memorie

Demontarea modulelor de memorie se realizeaza mai usor dupa scoaterea PB din carcasa dar se poate realiza si avind PB fixata in carcasa.

Modulele de memorie se prezinta ca niste placute subtiri, inalte de 2-3 cm, care sint fixate de obicei in niste sloturi de linga procesor. Sloturile in care se monteaza modulele de memorie se caracterizeaza prin faptul ca la partile laterale au doua dispozitive din plastic ('cleme') care permit fixarea foarte sigura a modulelor de memorie in sloturi. Aceste cleme se pot misca in sus si in jos.

Apasam usor (in jos si spre exterior) cu degetele mari de la cele doua miini pe cele doua cleme ale unui slot de memorie. La scurt timp conectoarele modulului de memorie vor fi eliberate iar modulul va 'sari' din slotul in care a fost fixat. Apucam modulul de una din laturile placutei sale si il punem bine.

5.5. Racitorul Procesorului

Demontarea racitorului ('cooler') si a procesorului se realizeaza mai usor dupa scoaterea PB din carcasa dar se poate realiza si avind PB fixata in carcasa.

Tehnica descrisa in cele ce urmeaza este valabila in principal pentru racitorul TTC-D5T produs de compania Titan (pentru procesoarele Athlon si Duron) dar ea poate fi adaptata usor si pentru racitoarele care prezinta eventual mici variatii constructive fata de racitorul Titan.

Racitorul este format dintr-un radiator (o structura lamelara construita de obicei din aluminiu dar care poate avea si parti din cupru) pe care este fixat prin suruburi un ventilator acoperit de obicei de un mic grilaj metalic fixat prin suruburi. Radiatorul se fixeaza cu ajutorul unei cleme de soclul procesorului. Clema in cauza trece prin mijlocul structurii lamelare a radiatorului si are forma unei lame metalice ale carei capete sint indoite in jos. Soclul procesorului are niste excrescente (ca niste 'dinti' sau ca niste 'cirlige') de plastic pe doua din laturile sale. Ambele capete ale clemei au cite trei orificii (gauri) in care trebuie sa intre 'dintii' ('cirligele') soclului. Unul din capete este insa articulat, adica el se poate misca in raport cu corpul clemei (lama metalica). Acest capat are si un dispozitiv (un fel de mic miner) care ne permite sa il pozitionam cu ajutorul degetelor atunci cind dorim sa ii introducem sau sa ii scoatem orificiile din cirligele soclului.

Inainte de a trece la demontarea propriu-zisa a racitorului se deconecteaza cablul de alimentare a ventilatorului din priza de pe PB punind mina pe micul conector si tragind in sus.

Tinem cu mina stinga racitorul fara a-l apasa peste procesor. Apoi cu degetele mare si aratator ale miinii drepte va trebui sa tinem minerul capatului articulat al clemei si sa il apasam (cu delicatete dar ferm) in jos. In momentul in care orificiile capatului clemei au ajuns la nivelul dintilor (cirligelor) soclului 'tragem' incet minerul inspre interiorul soclului. Din cauza faptului ca acest capat este articulat, in momentul in care manevram minerul spre interior capatul care contine orificiile se va deplasa spre exterior in asa fel incit dintii (cirligele) soclului vor iesi din orificii. In momentul in care acest lucru s-a intimplat nu mai aplicam presiune pe miner si capatul articulat al clemei se va elibera. Manevram apoi usor clema (lama metalica) inspre exteriorul soclului in asa fel incit orificiile capatului nearticulat al clemei sa se elibereze si ele din cirligele de pe partea respectiva a soclului procesorului. Aceasta manevra este mult mai usoara decit cea precedenta si la terminarea ei ridicam racitorul de pe procesor.

Dupa separarea racitorului de soclul procesorului se demonteaza grilajul ventilatorului inlaturind suruburile care il fixeaza. Apoi se desurubeaza suruburile care fixeaza ventilatorul si se separa ventilatorul de radiator.

5.6. Procesorul

Procesorul se prezinta ca o placutta pe care la partea superioara se gaseste corpul procesorului iar la partea inferioara se gasesc contactele metalice (numite pini - 'ace') care fac dupa montare legatura cu placa de baza. Procesorul este fixat intr-un locas numit 'socket' (soclu) care este construit din material plastic si are o multitudine de mici gauri pe suprafata sa, in care trebuie sa intre pinii procesorului. Soclul este construit din doua parti, una superioara si una inferioara. Gaurile de pe partea superioara sint usor decalate fata de cele de pe partea inferioara in asa fel incit nu vom putea sa demontam procesorul decit dupa ce aducem gaurile pe aceeasi linie.

Soclul procesorului are pe una din partile laterale un brat metalic. Rolul acestuia este sa permita fixarea procesorului in soclu si apoi sa 'zavorasca' contactele (pinii) acestuia. Pentru a demonta procesorul trebuie sa ridicam bratul metalic. Pentru aceasta prindem capul bratului metalic cu degetele si il tragem usor inspre exterior si apoi il ducem in sus pina cind bratul se afla in pozitie verticala. Observam ca partea superioara a soclului procesorului a culisat in timpul ridicarii bratului metalic in asa fel incit acum este permisa demontarea procesorului. Apucam cu degetele laturile placutei procesorului si o tragem in sus. Aceasta va iesi foarte usor din soclu. Procesorul este cea mai importanta piesa a calculatorului deci trebuie sa fim atenti unde il punem, pentru a nu-l deteriora din greseala.

5.7. Sursa de Alimentare

Sursa de Alimentare este fixata cu ajutorul a patru suruburi de partea din spate a carcasei. Este indicat sa tinem carcasa in pozitie culcata (sau in pozitie inversata, cu susul in jos) atunci cind trecem la operatiunea de desurubare si eventual sa sustinem sursa cu o mina pentru ca sa nu cada.

6. Intretinerea componenetelor hardware interne

6.1. NOTIUNI GENERALE

6.2. MATERIALE NECESARE

6.3. PRECAUTII

6.4. CURATAREA SUPRAFETELOR

6.5. INTRETINEREA VENTILATOARELOR

6.6. INTRETINEREA RACITORULUI PROCESORULUI

6.7. INTRETINEREA PROCESORULUI

6.8. INTRETINEREA PLACII VIDEO

6.9. INTRETINEREA PLACII DE BAZA, A PLACILOR DE EXTENSIE SI A

MEMORIEI RAM

6.10. INTRETINEREA UNITATILOR DE STOCARE

6.11. INTRETINEREA SURSEI DE ALIMENTARE

6.12. PERIODICITATEA PROCESULUI DE CURATARE

6.1. Notiuni generale

Componentele interne ale unui calculator degaja o cantitate importanta de caldura in timpul functionarii acestuia. Principalelele componente care produc caldura sint transformatorul sursei de alimentare, procesorul, hardiscul, unitatea CD-ROM si placa video. Unele din aceste componente au instalate niste dispozitive de disipare a caldurii (ventilator sau radiator sau ambele) care isi fac cu succes datoria mai ales daca ele insele sint bine intretinute.

Un alt factor care afecteaza disiparea caldurii produsa de calculator este praful care datorita atractiei electrostatice si gravitatiei are tendinta de a se acumula pe componentele interne ale calculatorului. Praful depus pe o suprafata (de exemplu pe placa de baza sau pe placa video) actioneaza ca un izolator termic reducind schimbul de caldura intre suprafata respectiva si mediul inconjurator. Ca urmare suprafata respectiva nu va putea sa transfere o parte din caldura catre mediul ambiant si este posibil ca piesa careia ii apartine suprafata in cauza sa devina in timp instabila in functionare.

Mediul ambiant in care se afla calculatorul are o importanta deosebita in functionarea optima a acestuia. Calculatorul este un aparat a carui racire se face cu aer adus din mediul inconjurator. Prinicipiul de atragere a aerului pentru racirea componentelor interne ale calculatorului este foarte simplu. Sursa de alimentare este inchisa intr-o cutie metalica care este prevazuta cu multe fante. Ventilatorul sursei de alimentare este orientat in asa fel incit sa elimine aerul incalzit din interiorul sursei. In momentul in care ventilatorul sursei elimina aerul din interiorul ei se creeaza un efect de vid si ca urmare prin fantele cutiei sursei va intra aer din interiorul carcasei calculatorului, aer care si el urmeaza sa fie eliminat. Efectul de vid apare si in interiorul carcasei si ca urmare aerul care este atras de sursa de alimentare este inlocuit cu aer din exteriorul carcasei. Acest aer din mediul ambiant patrunde in carcasa prin micile gauri care exista pe panourile acesteia.

Este indicat sa pastram temperatura mediului ambiant din camera in care se afla calculatorul la valori rezonabile, de pina la 25 de grade Celsius. De asemenea nu trebuie sa supunem calculatorul la variatii mari de temperatura pentru ca exista posibilitatea ca acestea sa produca defectarea unora dintre componente, cel mai frecvent prin ruperea unor conexiuni ('lipituri') intre piesele electronice care compun un circuit. De exemplu daca pe timp de iarna, avind calculatorul oprit am uitat geamul deschis la camera timp de 1-2 ore si temperatura a scazut mult este recomandat ca sa lasam temperatura sa revina la valori de peste 15-16 grade Celsius inainte de a porni calculatorul.

Cu cit aerul din camera in care se afla calculatorul este mai curat, cu atit calculatorul va functiona mai bine. Aceasta inseamna ca trebuie sa aspiram in mod regulat praful din camera si sa nu permitem fumatul in aceasta. Atunci cind ne hotarim sa punem aspiratorul trebuie sa avem inchis calculatorul de cel putin o ora pentru ca el sa fie deja rece si electricitatea statica acumulata de componente sa fie minima. Va trebui sa acoperim cu saci de plastic atit calculatorul cit si monitorul si perifericele (tastura, boxe, etc.). Dupa ce am terminat lucrul cu aspiratorul va trebui sa aerisim bine camera inainte de a reporni calculatorul. Aceasta masura de precautie este necesara deoarece in timpul functionarii aspiratorului o cantitate importanta de praf care se afla in covoare se va ridica in aer si o parte din ea nu va fi aspirata, raminind in suspensie. La repornirea calculatorului o parte din acest praf din aer va intra in carcasa si se va depune pe componentele interne.

6.2. Materiale necesare

Pentru asigurarea unei intretineri corecte a calculatorului avem nevoie de citeva cirpe de bumbac curate, uscate si care sa nu lase scame. De asemenea avem nevoie de o solutie de detergent lichid care sa fie compusa din apa si sapun sau un detergent folosit pentru spalarea vaselor. In fine este posibil sa avem nevoie si de o mica pensula de pictura curata (nefolosita) si moale care ne va ajuta sa curatam praful din zone mai greu accesibile.

Un accesoriu util este si un aspirator (sau mai bine un miniaspirator) care sa poata inversa fluxul de aer, adica sa fie capabil sa sufle aerul. Nu este indicat sa tinem dispozitivul prin care suflam aerul (furtun, de ex.) foarte aproape de suprafata care trebuie curatata, mai ales daca viteza curentului de aer este mare.

6.3. Precautii

Un calculator care nu a fost curatat de multa vreme poate avea la interior o cantitate mare de praf si ca urmare este bine sa ne luam citeva precautii care sa ne asigure ca nu ne vom periclita sanatatea. Este bine sa folosim niste ochelari de plastic etansi (de exemplu niste ochelari de schi) pentru a evita sa ne intre praful in ochi. Daca nu avem astfel de ochelari trebuie pur si simplu sa inchidem ochii atunci cind suflam praful de pe componente. De asemenea trebuie sa evitam cit putem de mult sa inhalam o cantitate mare de praf.

Atunci cind suflam cu ajutorul unui aspirator praful din interiorul carcasei sau de pe piesele calculatorului trebuie sa facem operatia respectiva in exteriorul casei sau pe balcon (pentru ca acest praf sa nu ramina in incaperea in care se afla calculatorul) si de asemenea sa fim atenti la directia fluxului de aer in asa fel incit sa nu inspiram noi praful mobilizat de pe componente.

6.4. Curatarea suprafetelor

Toate suprafetele murdare (panourile carcasei calculatorului, carcasa monitorului, etc.) trebuie mai intii sterse de praf cu o cirpa uscata si abia apoi curatate cu o solutie de apa calduta si detergent lichid.

Trebuie tinut minte faptul ca solutia de apa calduta si detergent (sau apa si sapun) nu se pune direct pe piesa curatata ci pe cirpa cu care curatam. Pentru suprafetele de plastic putem folosi si alcool sanitar (spirt) care are avantajul ca se evapora foarte repede dar care nu curata atit de bine ca solutia de apa si detergent lichid si care are si un miros specific care nu este foarte placut.

Inmuiem o cirpa in solutia de detergent (in intregime sau doar o parte din ea), si apoi stoarcem foarte bine cirpa in asa fel incit sa nu mai curga apa din ea indiferent cit de tare o stoarcem. Stergem cu cirpa suprafetele murdare si apoi inlaturam detergentul ('clatim') de pe suprafetele respective cu ajutorul unei cirpe curate inmuiata in apa si foarte bine stoarsa. Dupa aceea stergem orice urma de apa de pe suprafetele curatate cu ajutorul unei cirpe uscate.

6.5. Intretinerea ventilatoarelor

Functionarea optima a sistemului de calcul chiar si in conditiile in care temperatura ambianta este ridicata depinde in mare masura de capacitatea diferitelor ventilatoare de a disipa caldura degajata de componentele calculatorului. Un ventilator nou isi indeplineste functia cu succes insa o data cu trecerea timpului randamentul sau scade. Prinicipalele cauze pentru scaderea randamentului ventilatorului sint acumularea de praf pe palelele elicei (care le ingreuneaza miscarea) si disparitia lubrifiantului care asigura rotirea lina (fara sincope) a elicei.

Un ventilator care functioneaza normal emite un zgomot care isi pastreaza aceeasi intensitate, ca un fel de zumzet (biziit) continuu. Un ventilator care nu mai merge bine are de asemenea un sunet caracteristic, sincopat, care nu are in pemanenta aceeasi intensitate pentru ca numarul de rotatii pe minut variaza destul de mult chiar pe perioade scurte de timp. Uneori zgomotul ventilatorului dispare pentru o perioada de timp, semn ca el s-a oprit din functionare. Ne putem da seama ca un ventilator merge prost fie dupa zgomotul scos de el, fie daca pornim calculatorul cu carcasa deschisa si ne uitam la ventilator cu o lanterna.

Stergerea palelor elicei se face intii cu o cirpa uscata pentru a indeparta praful si apoi cu o cirpa umezita in solutie de detergent. Stoarcem bine cirpa si curatam murdaria de pe toata suprafata ventilatorului (elice si casa elicei) dupa care stergem ventilatorul cu o cirpa uscata. Putem insa sa stergem direct palele cu o cirpa umezita in apa, fara a mai folosi cirpa uscata. De asemenea se poate folosi si un tampon de vata umezit in spirt.

Pentru lubrifierea ventilatoarelor calculatorului avem nevoie de ulei folosit in mecanica fina (de ex. cel folosit pentru ungerea componentelor ceasurilor mecanice). Un ventilator (indiferent ca este cel de la sursa de alimentare, de pe racitor sau cel de pe placa video) este compus dintr-o elice de plastic care se invirteste fixata pe un ax. Rotirea este cu atit mai usoara cu cit axul este mai bine lubrifiat (uns) cu ulei. Un ventilator nou are destul lubrifiant pentru a functiona optim un an de zile insa cu trecerea timpului lubrifiantul dispare si rotirea elicei ventilatorului devine din ce in ce mai grea, iar acest lucru se rasfringe asupra functionarii procesorului care nu mai este racit suficient. Axul ventilatorului nu este vizibil, el fiind acoperit cu un mic dop de cauciuc care este si el ascuns vederii.

Toate ventilatoarele au doua etichete autocolante lipite pe parti opuse ale portiunii centrale a elicei, dintre care una este colorata mai viu si este mai frumoasa iar alta este colorata in culori mai sterse, fiind mai putin atragatoare. Eticheta mai frumoasa acopera partea elicei care se vede la exterior si are o functie publicitara, ea acoperind doar o suprafata de plastic. Eticheta mai putin atragatoare acopera insa dopul de cauciuc pe care trebuie sa-l scoatem pentru a avea acces la axul elicei. Inlaturam eticheta fara a o rupe sau mototoli si o punem bine pentru ca o vom pune la loc dupa ce ungem axul.

Scoatem dopul de cauciuc cu ajutorul unei surubelnite cu capul plat si subtire sau cu ajutorul unui briceag, a unei foarfeci, etc. Punem capul surubelnitei la limita dintre marginea dopului de cauciuc si portiunea din plastic a elicei si apoi tragem usor in sus iar dopul va iesi. In compartimentul care apare vedem capul axului elicei peste care punem o picatura de ulei cu ajutorul unei pipete sau a unei seringi mici. O picatura este suficienta, nu este necesar si nici indicat sa punem mult ulei.

Punem dopul de cauciuc la loc apasindu-l cu degetul si apoi lipim din nou eticheta peste dop sau punem o bucata de banda izolatoare (sau scoci) daca lipiciul etichetei nu mai permite atasarea ei. Apoi tinem ventilatorul cu dopul in sus si rotim de citeva ori cu mina elicea ventilatorului pentru a permite uleiului sa patrunda in jos pe toata lungimea axului. Punem ventilatorul de-o parte pentru o jumatate de ora inainte de a-l monta din nou, timp care permite uleiului sa coboare pe ax si sa nu iasa pe linga marginile dopului atunci cind manipulam ventilatorul.

Pentru ventilatoarele mici (cum sint cele ale unor placi video mai ieftine) care nu au dop de cauciuc deasupra axului lor, este esential sa il acoperim pe acesta din urma fie cu eticheta autocolanta, fie cu o bucata de banda izolatoare (recomandat) sau cu scoci daca eticheta si-a pierdut lipiciul. Eticheta sau bucata de scoci trebuie aplicate doar dupa ce am curatat bine suprafata pe care urmeaza sa le lipim. In nici un caz nu trebuie lasat descoperit axul ventilatorului, pentru ca in acest caz lubrifierea sa a fost in zadar, uleiul disparind in citeva zile. Cantitatea de ulei folosita la lubrifiere nu trebuie sa fie foarte mare pentru ca daca punem prea mult ulei el va dezlipi eticheta de pe axul ventilatorului si se va scurge in afara. De fapt in cazul ventilatoarelor fara dop de cauciuc este mai degraba indicat sa folosim un lubrifiant pe baza de pasta (de ex. vaselina), pentru ca acesta este mai aderent si nu riscam sa il pierdem atit de usor din cauza fortei centrifuge. Temperatura ridicata scade consistenta pastei lubrifiante, ceea ce permite ungerea optima a axului ventilatorului. Lubrifiantul-pasta se va evapora dupa un anumit timp si va trebui aplicat din nou, dar chiar si asa durata de functionare corespunzatoare a ventilatorului este dubla fata de lubrifiantii pe baza de ulei.

6.6. Intretinerea racitorului procesorului

Functionarea la capacitate maxima a procesorului chiar si in conditiile in care temperatura ambianta este ridicata depinde in mare masura de capacitatea racitorului de a disipa caldura degajata de procesor. Un racitor nou isi indeplineste functia cu succes insa o data cu trecerea timpului randamentul racitorului scade. Prinicipalele cauze pentru scaderea randamentului racitorului sint acumularea de praf (pe radiator si pe ventilator) si disparitia lubrifiantului care asigura rotirea usoara a palelor ventilatorului.

Praful actioneaza nefast asupra racitorului prin doua mecanisme. El se depune pe palele ventilatorului si face ca acestea sa se roteasca mai greu, dar se depune si pe structura lamelara a radiatorului ingreunind schimbul de caldura dintre aceasta si mediul exterior.

Radiatorul se curata usor de praf folosind o cirpa uscata si subtire, de exemplu o batista, pe care o introducem cu grija in spatiile dintre lamelele radiatorului si o miscam intr-o parte si in alta. Putem folosi si o pensula de pictura (nefolosita pentru pictat) pentru a curata de praf anumite zone ale radiatorului. Curatarea ventilatorului si lubrifierea axului elicei se fac asa cum a fost prezentat in sectiunea de intretinere a ventilatoarelor.

Intretinerea racitorului este bine sa fie facuta la intervale regulate dar oricum cel putin o data la 6 luni pentru a fi siguri ca elicea ventilatorului poate sa mentina numarul de rotatii pe minut necesar pentru racirea adecvata a procesorului. Ea poate fi facuta si fara a demonta radiatorul, cu alte cuvinte este posibil sa demontam doar ventilatorul si sa facem procedurile de intretinere ale radiatorului (curatarea de praf) pastrindu-l pe acesta montat peste procesor.

6.7. Intretinerea procesorului

Procesorul nu necesita o intretinere propriu-zisa, dar este bine sa-l demontam daca dorim sa fim siguri ca transferul de caldura intre el si radiator este maxim. Pasta termoconductoare, cea care asigura transferul termic, este supusa la temperaturi foarte mari si ca urmare este posibil ca in timp calitatea ei sa sa se degradeze, lucru care poate avea consecinte nefaste asupra functionarii procesorului. Inlocuirea pastei termoconductoare este o operatiune extrem de simpla. Va trebui sa stergem pasta termoconductoare veche de pe suprafata procesorului si a bazei radiatorului cu o cirpa uscata si apoi sa curatam ambele suprafete cu ajutorul unei cirpe imbibate (si bine stoarse) in spirt. In final stergem bine cu o cirpa uscata ambele suprafete. Trebuie sa fim atenti sa nu apasam tare pe procesor in timpul operatiei de curatare.

Montam procesorul in soclu si aplicam o picatura de pasta termoconductoare (din seringa furnizata impreuna cu racitorul) pe suprafata lui. Imprastiem cu delicatete picatura de pasta intr-un strat omogen pe toata suprafata procesorului cu ajutorul degetului aratator invelit intr-o bucata de plastic (punga, minusa) si inlaturam pasta care a depasit marginile procesorului. Dupa aceasta operatiune putem sa montam racitorul peste procesor.

6.8. Intretinerea placii video

Placile video (PV) moderne sint componente de a caror functionare la parametri maximi depinde performanta generala a calculatorului. Ele au procesoare grafice (GPU-VPU) din ce in ce mai puternice care degaja din ce in ce mai multa caldura. Inlaturarea caldurii se face cu ajutorul unor radiatoare (asezate atit pe GPU cit si pe memoria de pe PV) si a unui ventilator pentru GPU.

Placa video este usor de demontat, ceea ce face ca intretinerea ei sa nu fie dificila. Ventilatorul PV este fixat prin niste suruburi pe radiatorul de pe GPU. Pentru a le desuruba trebuie sa avem la indemina o surubelnita cu un cap ceva mai mic. Dupa desurubare deconectam cablul de alimentare al ventilatorului, cablu care este fixat intr-o priza de pe PV. Unele ventilatoare sint acoperite cu un grilaj (masca) asemanator cu cel prezent la racitoarele procesoarelor, pe care trebuie sa-l inlaturam prin desurubare inainte de a putea sa demontam ventilatorul. Radiatorul de pe GPU si cele de pe memorii sint de obicei lipite de acestea deci nu este indicat sa incercam sa le inlaturam.

Suflam cu aer PV pe ambele parti pentru a indeparta praful de pe ea si eventual folosim si o cirpa uscata sau o pensula pentru a curata anumite portiuni ale ei pe care praful a ramas aderent.

Radiatorul se curata de praf folosind o cirpa uscata si subtire, de exemplu o batista, pe care o introducem cu grija in spatiile dintre lamelele radiatoarelor (de pe GPU si memorii) si o miscam intr-o parte si in alta. Curatarea postamentului radiatorului (portiunea care acopera procesorul grafic) trebuie facuta cu delicatete, fara a apasa tare, pentru a nu deteriora procesorul. Putem folosi si o pensula de pictura pentru a curata de praf anumite zone ale radiatoarelor. Curatarea ventilatorului si lubrifierea axului elicei se fac asa cum a fost prezentat in sectiunea de intretinere a ventilatoarelor.

Racitoarele ('coolers') de pe placile video sint de multe ori principalele responsabile de functionarea necorespunzatoare a acestora. Un racitor care nu a fost curatat timp de 3 - 6 luni va duce la supraincalzirea cipsetului grafic si in consecinta la deteriorarea performantei acestuia, in special in cursul aplicatiilor grafice intensive (jocuri 3D, etc.). Din cauza faptului ca ventilatoarele de pe PV cu performanta obisnuita sau medie sint de cele mai multe ori de mici dimensiuni, ele isi vor pierde destul de usor lubrifiantul si nu vor mai fi capabile sa se roteasca cu numarul de rotatii pe minut necesar pentru racirea corespunzatoare a cipsetului. Un ventilator care are nevoie de lubrifiere scoate un sunet sincopat (cu intreruperi) si nu unul constant (zumzet).

In conditiile in care ventilatorul PV se roteste foarte incet, plasticul din care este construita PV se va supraincalzi si va emite un miros caracteristic de ars, chiar daca nici una din componentele electronice de pe ea nu s-a ars la acel moment. Daca nu vom demonta ventilatorul de pe PV pentru a-l curata de praf si a-l lubrifia atunci avem toate sansele ca PV sa devina inutilizabila, pentru ca mai devreme sau mai tirziu una din componentele electronice principale (cipsetul sau modulele de memorie) nu va mai rezista la temperatura crescuta si se va arde cu adevarat. MunteAlb recomanda curatarea racitorului (radiator + ventilator) placii video o data la 3 luni sau mai des, in functie de cit de buna este retentia lubrifiantului. Este esential ca dupa lubrifierea ventilatorului sa acoperim axul lui cu eticheta autocolanta, pentru ca daca nu o vom face tot uleiul pe care l-am pus se va pierde in citeva zile din cauza evaporarii si a actiunii fortei centrifuge. In cazul in care eticheta autocolanta si-a pierdut lipiciul o putem inlocui cu o bucata de banda izolatoare (recomandat) sau cu scoci.

Pentru ventilatoarele mici fara dop de cauciuc este recomandata folosirea unui lubrifiant pe baza de pasta, cum este vaselina, care nu se pierde atit de repede pentru ca se evapora mai greu si este aderenta. Se ia cu virful unui ac o cantitate mica de lubrifiant si se unge axul ventilatorului, dupa care se trage usor de elice inspre exterior de citeva ori pentru a impastia lubrifiantul pe toata lungimea axului. Apoi se invirt palele de 2-3 ori. Chiar daca palele se misca greu nu trebuie sa ne facem probleme, deoarece temperatura crescuta din timpul functionarii placii video va scade consistenta pastei si palele se vor roti la viteza maxima. Si in acest caz nu trebuie sa uitam sa aplicam eticheta sau banda izolanta deasupra axului ventilatorului. Putem folosi ca lubrifiant orice pasta medicinala sau cosmetica pentru ca acestea contin in cantitati mari lanolina si parafina. Un ventilator fara dop caruia i s-a aplicat pasta lubrifianta functioneaza corespunzator o perioada dubla fata de unul caruia i-a fost aplicat un lubrifiant lichid.

6.9. Intretinerea placii de baza, a placilor de extensie si a memoriei

RAM

Placa de baza (PB) trebuie suflata cu aer pe ambele parti pentru a indeparta praful acumulat la suprafata ei. Este posibil ca o parte din praf sa ramina aderent la suprafata in unele locuri (sloturi PCI, sloturi ale modulelor de memorie, etc.) si acesta va trebui indepartat cu o cirpa uscata sau cu o pensula. Cablurile de conectare a componentelor calculatorului (cablurile IDE, de ex.) trebuie si ele sterse de praf.

Una din componentele cipsetului PB si anume cea numita 'NorthBridge' este racita fie cu un radiator, fie cu un racitor complet (radiator si ventilator). Pentru intretinerea acestora se procedeaza asa cum a fost explicat mai sus.

Placile de extensie sint placile introduse in sloturile PCI (modem, placa de retea, etc.) si la fel ca PV ele trebuie curatate de praf prin suflare si eventual cu ajutorul unei cirpe uscate. Modulele de memorie trebuie sterse de praf cu o cirpa uscata.

6.10. Intretinerea unitatii de stocare

Hardiscul, unitatea CD-ROM si unitatea de discheta trebuie sterse de praf la exterior cu o cirpa uscata.

Functionarea unitatii CD-ROM este uneori afectata de acumularea de praf la interior (mai ales daca folosim discuri murdare, pline de praf) care se depune pe lentila mecanismului de citire a discurilor. Exista niste CD-uri speciale care permit curatarea lentilei respective. In mod normal nu este necesar sa folosim aceste discuri speciale pentru ca unitatea functioneaza bine timp de cel putin 1,5-2 ani de folosire intensiva, dupa care este recomandat sa o inlocuim cu o unitate noua.

Unitatea de discheta este una din componentele care acumuleaza pe parcursul timpului mult praf la interior indiferent daca o folosim sau nu. Acest lucru se intimpla din cauza prezentei fantei de introducere a dischetelor prin care intra mult praf chiar daca fanta este acoperita de un volet protector. Unitatea se poate demonta foarte usor pentru ca panoul frontal din plastic si partea superioara a carcasei metalice nu sint fixate cu suruburi ci au niste ghidaje care se incastreaza in niste gauri si astfel putem curata praful din interiorul unitatii. Aceste unitati sint insa atit de ieftine incit dupa 1,5-2 ani de folosire intensiva este mai bine sa cumparam o unitate noua daca cea pe care o avem nu mai functioneaza corespunzator.

6.11. Intretinerea sursei de alimentare

Sursa de alimentare este componenta care in caz ca nu este intretinuta periodic poate afecta cel mai mult functionarea calculatorului. Multi utilizatori ai calculatoarelor se pling de faptul ca sursele ieftine nu sint fiabile si ca se defecteaza mai devreme sau mai tirziu. Ei recunosc totusi ca nu au acordat atentie faptului ca sursa de alimentare trebuie intretinuta corespunzator pentru a avea randament maxim si de durata. Nu trebuie insa pierdut din vedere faptul ca si sursele scumpe trebuie intretinute, pentru ca si ele sint afectate de praf si caldura. Este posibil ca sursele scumpe sa fie mai tolerante la lipsa de intretinere, insa in timp si ele isi vor pierde din functionalitate daca nu sint curatate.

Sursa este compusa in principal dintr-un transformator care are rolul de a prelua curentul electric alternativ de 220 V provenit de la priza de perete si de a-l transforma in curent continuu de diferite voltaje pentru alimentarea componentelor calculatorului. Transformatorul se incalzeste foarte tare in timpul functionarii si pentru racirea lui se foloseste un ventilator care elimina in permanenta aerul cald din cutia sursei.

Temperaturile inalte si praful duc cu timpul la defectarea ventilatorului si in consecinta functionarea sursei de alimentare este perturbata. La sfirsitul unui an de functionare este foarte posibil ca ventilatorul sursei sa isi piarda o mare parte din lubrifiant si palele elicei sa fie pline de praf. Ca urmare zgomotul scos de ventilator va deveni sincopat (se opreste, porneste iar, etc.) iar daca ne uitam cu lanterna putem vedea ca palele se invirtesc greu. Uneori este posibil ca ventilatorul sa nu inceapa sa se invirta atunci cind pornim calculatorul sau sa se opreasca dupa un anumit timp. Sursa va emite un miros caracteristic, de ars si acesta este semnul cel mai evident ca trebuie sa inchidem calculatorul si sa curatam sursa sau sa cumparam una noua. Prezenta mirosului de ars nu inseamna ca sursa s-a ars si nu mai poate functiona. Daca o curatam in mod corespunzator ea va functiona bine.

Marea dilema legata de intretinerea surselor de alimentare este data de faptul ca pentru a le curata complet trebuie sa le deschidem si in acest fel rupem sigiliul producatorului. Daca nu le curatam la timp ele se vor strica, iar daca vrem sa le curatam vom pierde garantia oferita de producator. Fiecare posesor de calculator trebuie sa decida singur daca isi asuma riscul de a pierde garantia. Este recomandat ca sursa de alimentare sa fie deschisa si curatata de personal specializat de la un service pentru calculatoare. Deschiderea sursei de alimentare este prezentata aici doar in scop informativ, fiecare utilizator care o pune in practica asumindu-si responsabilitatea personala pentru deschiderea sursei si curatarea ei la interior.

Exista si posibilitatea sa efectuam o curatire partiala a sursei fara a o deschide. Pentru aceasta suflam cu aspiratorul aer prin fantele cutiei in care se afla sursa si astfel eliminam o parte din praful asezat pe piesele din sursa. Cu acest procedeu nu rezolvam insa cele mai importante probleme si anume curatarea palelor ventilatorului si lubrifierea axului acestuia.

Cutia sursei este alcatuita din doua parti metalice incastrate si atasate prin suruburi. Inlaturam suruburile de la partea superioara a cutiei si scoatem 'acoperisul' acesteia. Pe tot parcursul manevrelor urmatoare este indicat sa nu atingem piesele sursei de alimentare. In acest moment putem 'sufla' aer peste componente pentru a inlatura praful. Desurubam ventilatorul si il scoatem din cutie atit cit putem, el fiind fixat printr-un cablu care nu se poate deconecta. Aplicam procedurile cunoscute de intretinere a ventilatorului (curatare de praf si lubrifiere) dupa care remontam cutia sursei.

6.12. Periodicitatea procesului de curatare

Procesul de curatare a componentelor interne trebuie repetat periodic dar nu este nevoie sa demontam complet calculatorul decit cel mult o data la 6 luni pentru a-l curata de praf in mod temeinic. Periodicitatea intretinerii unui calculator este in anumite limite o materie de preferinta personala, insa nu trebuie uitat ca un calculator bine intretinut functioneaza mai bine decit unul care este neglijat d.p.d.v al curateniei.

Este indicat ca o data la 3 luni (sau mai frecvent, in functie de mediul ambiant in care se afla calculatorul) sa deschidem carcasa calculatorului si sa suflam aer peste componente pentru a le curata de praf. Unele componente (placa video, de ex.) pot fi demontate si curatate foarte usor. Putem de asemenea sa stergem de praf unitatile de stocare fara a le demonta. Ventilatoarele trebuie curatate de praf si eventual lubrifiate o data la 3 luni.

7. Intretinerea componenetelor hardware externe

7.1. INTRETINEREA MAUSULUI

7.2. INTRETINEREA TASTATURII

7.3. INTRETINEREA BOXELOR, A IMPRIMANTEI, MICROFONULUI,

JOYSTICULUI

INTRETINEREA CARCASEI

7.5. INTRETINEREA MONITORULUI

Perifericele sint componentele aflate in exteriorul calculatorului si care se conecteaza la acesta prin porturi (USB, serial, paralel). Ele se murdaresc de obicei din cauza prafului care se depune pe ele insa in cazul mausului si tastaturii ele se murdaresc in special prin contactul cu miinile noastre. Desi miinile sint spalate frecvent, ele ramin partea cea mai 'murdara' a corpului nostru pentru ca ne folosim de ele pentru a inspecta si a manipula obiectele din mediul inconjurator, obiecte care nu sint intotdeauna foarte curate.

Murdarirea mausului si a tastaturii mai este determinata si de niste obiceiuri mai putin igienice insa foarte raspindite. Utilizatorii calculatoarelor au destul de frecvent obiceiul sa manince sau sa bea (de ex. cafea) in timp ce folosesc calculatorul. Firimiturile sau picaturile de lichid se lipesc de miinile noastre si in acest fel ele ajung pe maus sau pe tastatura, murdarindu-le.

7.1. Intretinerea mausului

Mausul este componenta periferica cea mai folosita si ca urmare necesita intretinerea cea mai frecventa. Cele mai raspindite mausuri ramin cele cu bila, desi in ultimul timp mausurile optice tind sa devina din ce in ce mai folosite.

Mausul (cu bila sau optic) trebuie curatat la exterior cu ajutorul unei cirpe umezite (si bine stoarse) intr-o solutie de apa si detergent. Apoi trebuie sters cu o cirpa uscata.

Curatarea la interior este valabila doar pentru mausurile cu bila. Acestea stau de obicei pe un covoras din plastic ('mouse pad') pe care se aduna atit praf cit si alte tipuri de murdarie. De exemplu atunci cind miscam mausul, podul palmei si unele degete se freaca de covoras iar celulele descuamate rezultate se vor depozita incetul cu incetul pe covoras desi ele sint invizibile pentru ochii nostri. Cu timpul insa pe covoras vor apare mici pete de murdarie. O parte din murdaria de pe covoras este preluata de bila mausului si depozitata la interiorul acestuia. In momentul in care mausul devine foarte murdar la interior el nu mai functioneaza corespunzator, cursorul de pe ecran se misca greu si nu merge in directia dorita de noi.

Deschiderea unui maus este extrem de usoara. Intoarcem mausul 'pe spate' si observam ca in jurul bilei se afla o piesa de plastic circulara ('colac') pe care sint desenate doua sageti cu orientare opusa. Punem degetele mari de la ambele miini pe piesa circulara si le miscam in sensul sagetilor, adica unul din degete in sus si celalt in jos. Se formeaza un cuplu de forte si colacul se va desuruba extrem de usor facind un zgomot specific (un 'clic'). Este posibil ca pe colac sa fie doua arii care sint concepute special pentru punerea degetelor pe ele, in sensul ca sint 'zimtate' si maresc aderenta degetelor. Intoarcem mausul 'pe burta' (in pozitia normala de functionare) si lasam bila sa ne cada in palma. Punem bila si colacul de-o parte. Atunci cind montam la loc mausul repetam procedura de demontare in sens invers (inclusiv rotirea colacului in sens invers).

La interiorul compartimentului bilei observam doi mici cilindri ('role') de plastic, care sint cei care transmit miscarea bilei catre dispozitivele care o folosesc pentru a ii indica cursorului de pe ecran directia de deplasare. Mai observam si o rotita de plastic care serveste la tinerea in tensiune a bilei (apasata pe cei doi cilindri) in asa fel incit miscarea ei sa fie interpretata corect. Murdaria de pe bila se depune cu timpul atit pe cilindri cit si pe rotita (de obicei sub forma unor fisii de latime variabila) iar rezultatul este ca bila 'patineaza' pe cei doi cilindri, iar acestia sint incapabili sa transmita care sint amplitudinea si directia corecta de miscare a bilei.

Va trebui sa curatam atit bila cit si cilindrii si rotita cu ajutorul unei mici cirpe umezite in solutie de apa si detergent, cirpa care trebuie sa fie foarte bine stoarsa. Putem sa mobilizam murdaria de la interiorul mausului (dupa ce am umezit cilindrii) ajutindu-ne de o mica surubelnita (sau bat de chibrit, etc.) cu care sa riciim (foarte delicat) suprafata cilindrilor si a rotitei in asa fel incit fisiile de murdarie sa se desprinda. Este esential sa rotim cilindrii si rotita pentru ca sa le curatam intreaga suprafata. Dupa curatare stergem bila si piesele de la interiorul mausului cu o cirpa uscata si care sa nu lase scame.

Curatarea mausului trebuie facuta saptaminal sau cel mult la doua saptamini. Uneori mausul se murdareste foarte repede (2-3 zile) mai ales daca il folosim intensiv pentru jocuri (de tip FPS sau RTS) pe care le jucam timp de citeva ore pe zi. De fiecare data cind curatam mausul trebuie sa il deconectam de la calculator.

7.2. Intretinerea tastaturii

Tastatura devine cu timpul cea mai murdara componenta a calculatorului si aceasta datorita tolerantei crescute la murdarie, a carei acumulare nu afecteaza functionalitatea tastaturii. Murdaria provine in principal de pe miinile noastre (celule descuamate de ex.) dar provine si din nenumarate alte surse (praf si scame din atmosfera, firimituri, par, etc.). Ea aluneca prin spatiile dintre taste si ramine cantonata pe postamentul pe care sint fixate tastele fara a le afecta prea mult functionalitatea.

Curatarea tastaturii este o operatiune simpla insa destul de laborioasa. Inainte de a incepe curatarea trebuie sa deconectam tastatura de la calculator si sa ne notam care este pozitia tastelor (sau sa fi facut in prealabil o poza pe care sa o avem la dispozitie). Apoi va trebui sa scoatem tastele una cite una folosind virful unei surubelnite (sau un cutitas, o foarfeca, etc.) pe care il introducem sub una din laturile tastei dupa care tragem in sus cu delicatete, fara a forta. Scoaterea este mai usoara daca ne folosim de principiul pirghiei si sprijinim surubelnita pe marginea cadrului postamentului care delimiteaza tastele.

Dupa ce am scos toate butoanele le curatam cu ajutorul unei cirpe curate inmuiata intr-o solutie de apa si detergent, le clatim cu o cirpa inmuiata in apa, dupa care le stergem cu o cirpa uscata. In cazul postamentului trebuie mai intii sa inlaturam praful si murdaria acumulata si apoi sa il stergem si pe el cu o cirpa inmuiata in solutie de detergent, dupa care sa il stergem cu o cirpa uscata. Cirpele inmuiate trebuie sa fie bine stoarse, in asa fel incit sa nu picuram apa in gaurile in care se fixeaza tastele.

Tastele mari (ENTER, SHIFT, etc.) sint fixate in plus fata de celelalte taste cu ajutorul unui fir metalic indoit in forma de cadru. Capetele firului intra sub niste cirlige de plastic de pe postament. Atit capetele firului cit si cirligele contin un lubrifiant sub forma de pasta care nu trebuie inlaturat atunci cind curatam tastele sau postamentul.

Montarea tastelor se face apasindu-le usor peste gaurile corespunzatoare pina cind partea lor inferioara intra in gaura. In cazul tastelor mari, trebuie mai intii sa introducem capetele cadrului metalic sub cirligele de plastic de pe postament si abia apoi sa apasam tasta peste gaura.

7.3. Intretinerea boxelor, a imprimantei, microfonului, joysticului

Toate aceste periferice se curata conform procedurii descrise in sectiunea de curatare a suprafetelor, bineinteles dupa ce le-am deconectat de la calculator. In mod evident trebuie sa ne ferim sa introducem apa in ele, de aceea cirpele folosite pentru curatare trebuie sa fie foarte bine stoarse.

7.4. Intretinerea carcasei

La exterior (panou frontal si panouri laterale) carcasa trebuie curatata conform procedurii descrise in sectiunea de curatare a suprafetelor, iar in cazul panoului posterior care nu este vopsit il curatam cu o cirpa uscata. La interior trebuie intii suflat praful acumulat si apoi cu ajutorul unei cirpe uscate inlaturam murdaria ramasa si stergem structura metalica si portiunile inferioara si superioara ale carcasei. Pentru o curatare temeinica este bine sa demontam si panoul superior daca acest lucru este posibil.

Curatarea carcasei la exterior (stergerea de praf si inlaturarea petelor aparute) trebuie facuta cel putin lunar si asta in principal din considerente estetice. Curatarea la interior trebuie facuta la intervale mai mari, de exemplu o data la 3 luni, eventual fara a demonta componentele interne.

7.5. Intretinerea monitorului

Pastrarea monitorului intr-o stare de curatenie desavirsita este o necesitate impusa in principal de faptul ca un ecran curat este o binefacere pentru ochii nostri. Pe de alta parte curatarea carcasei monitorului este si ea importanta pentru ca praful si murdaria acumulate impiedica intr-o anumita masura schimbul de caldura cu exteriorul. Monitoarele CRT se incalzesc in mod normal foarte mult in timpul functionarii lor si ca urmare au nevoie de eliminarea in mediul ambiant a unei parti cit mai mari din aceasta caldura.

Monitorul este insa si componenta cea mai vizibila a calculatorului, cea care atrage cel mai mult atentia, din aceasta cauza persoanele fara prea multe cunostinte in domeniul tehnicii de calcul considerindu-l ca fiind calculatorul propriu-zis. Avem deci tot interesul ca monitorul sa fie curat daca dorim sa oferim despre noi o imagine de persoana ingrijita, care apreciaza curatenia.

Curatarea carcasei si a postamentului monitorului se vor face conform procedurii descrise in sectiunea de curatare a suprafetelor. Trebuie sa fim extrem de atenti sa nu picuram apa in interiorul monitorului atunci cind curatam portiunea superioara a carcasei (cea care contine multe orificii de evacuare a caldurii) care devine cu timpul cea mai murdara portiune exterioara a monitorului. Este bine sa curatam lunar carcasa monitorului.

Curatarea ecranului monitorului trebuie facuta ori de cite ori este nevoie. Murdarirea ecranului nu poate fi practic evitata pentru ca multe persoane (in special copiii) au obiceiul de a-l atinge cu degetele. In afara de aceasta exista multe alte motive pentru care ecranul se murdareste fara ca noi sau altcineva sa fim de vina. Electricitatea statica emisa de ecran atrage praful si scamele din mediul ambiant, luminozitatea ecranului atrage diverse gize care se aseaza pe el, iar uneori se intimpla sa stranutam sau sa tusim cind stam la calculator aruncind in mod involuntar in directia ecranului picaturi de saliva.

Ecranul trebuie curatat folosind o solutie de apa calduta si detergent lichid. Folosirea alcoolului medicinal (spirt) nu este indicata. In loc de solutia de detergent putem folosi un detergent special pentru geamuri. In orice caz trebuie tinut minte faptul ca detergentul nu se aplica direct pe ecran ci pe cirpa cu care curatam. Toate cirpele pe care le folosim pentru curatarea ecranului trebuie sa fie moi si sa nu lase scame.

Incepem prin a sterge de praf ecranul cu o cirpa uscata. Apoi il stergem cu o cirpa curata, inmuiata in solutie de apa si detergent si extrem de bine stoarsa. Il clatim cu ajutorul unei cirpe umezite in apa calduta, il lasam un pic sa se usuce singur si apoi il stergem cu o cirpa uscata. Ecranul se va usca in scurt timp prin evaporarea apei ramase pe el. De obicei el nu este perfect curat ci are niste zone in care se observa dire lasate de detergentul care s-a uscat pe suprafata lui. Aceste dire se indeparteaza foarte usor daca aburim suprafata ecranului cu respiratia noastra si apoi frecam zona aburita cu o cirpa uscata. Repetam procedeul pentru toate zonele care contin dire si in scurt timp ecranul va arata impecabil. Metoda de curatare prin aburire poate fi aplicata rapid si eficient ori de cite ori murdarim din greseala ecranul, de exemplu atunci cind stranutam in directia lui si citeva picaturi au ajuns pe el.

8. INTRETINEREA SISTEMULUI DE OPERARE SI A

SOFTURILOR INSTALATE

8.1. SCANAREA HARDISCULUI

8.2. DEFRAGMENTAREA HARDISCULUI

8.3. INSTALAREA SI DEZINSTALAREA SOFTURILOR

8.4. CONFIGURAREA MENIULUI DE START

8.5. STERGEREA FISIERELOR INUTILE

8.6. INSTALAREA ULTIMELOR VERSIUNI ALE DRAIVERELOR

Sistemul de operare (SO) trebuie intotdeauna instalat 'pe curat' adica pe o partitie care a fost formatata in prealabil. Performanta sistemului de operare tinde sa scada o data cu trecerea timpului din mai multe motive si din aceasta cauza trebuie ca la intervale de timp regulate (in functie de preferintele personale si de gradul scaderii de performanta) sa 'reparam' sistemul de operare sau sa il reinstalam.

Repararea SO presupune etapele urmatoare:

8.1. Scanarea hardiscului

Pe masura ce se repeta ciclul de scriere si apoi de stergere a datelor de pe hardisc, ciclu care caracterizeaza o utilizare obisnuita a calculatorului, este posibil sa apara erori de citire a datelor, erori care scad performanta sistemului sau chiar pot duce la blocarea calculatorului.

Pentru a preveni aparitia acestor erori sau pentru a le remedia pe cele existente trebuie sa folosim utilitarul de scanare disponibil pe sistemele de operare Windows. Pentru aceasta avem la dispozitie mai multe metode, dar cea mai simpla si care este valabila atit pentru Windows 95/98/ME cit si pentru Windows XP este sa facem clic dreapta in Windows Explorer pe denumirea unui hardisc (sau a unei partitii) si din meniul derulant care apare sa facem clic pe optiunea 'Properties'.

Va apare o multifereastra cu mai multe sectiuni (doua in Win9x/ME si patru in Win XP) dintre care ne intereseaza sectiunea 'Tools' (care este interfata pentru pornirea utilitarului de scanare si a celui de defragmentare). Facem clic pe tabul 'Tools' pentru a aduce in prim plan sectiunea respectiva, apoi in aceasta facem clic pe butonul 'Check Now' (cauta acum [greseli]).

In Win 9x/ME se va deschide o noua fereastra in care vedem in compartimentul de sus hardiscurile (partitiile ) existente. Hardiscul pe care dorim sa-l scanam este deja selectat dar putem sa alegem alt hardisc (partitie) daca dorim facind clic pe el sau putem alege sa scanam toate hardiscurile (partitiile) facind clic pe primul din ele si apoi, tinind apasata tasta CTRL, facind clic si pe restul. In sectiunea 'Type of test' a ferestrei avem de ales intre doua optiuni si anume : Standard (se controleaza fisierele si dosarele pentru a fi depistate erorile, care in acest caz sint denumite erori 'logice') sau Thorough (cuprinde atit testarea standard cit si scanarea suprafetei hardiscului care depisteaza erorile 'fizice' legate de alterarea din diferite motive a acesteia).

Scanarea temeinica ('thorough') este mai buna decit cea standard insa dureaza foarte mult timp si de aceea este recomandat sa folosim in mod obisnuit scanarea standard. Bifam casuta 'Automatically fix errors' (reparare automata a erorilor) facind clic in ea si apoi facem clic pe butonul 'Start'. Scanarea dureaza citeva minute si la sfirsitul ei apare o mica fereastra cu rezultatul ei care este fie 'Scan Disk did not find errors on this drive' (nu au fost gasite erori) fie 'Scan disk found errors on this drive and fixed them all' (au fost gasite erori si au fost reparate). Facem clic pe butonul 'Close' din fereastra cu rezultate si apoi pe butonul 'Cancel' din fereastra de pornire a scanarii.

In Win XP se va deschide o minifereastra in care trebuie sa bifam optiunea dorita si anume 'Automatically fix file system errors' (scanare obisnuita a fisierelor si reparare automata a erorilor descoperite in acestea) sau 'Scan and attemp recovery of bad sectors' (scanare obisnuita a fisierelor si incercare de reparare a sectoarelor nefunctionale de pe hardisc). Prima optiune este similara cu 'Standard Scan' iar a doua cu 'Thorough Scan' din utilitarul de scanare prezent in Win 9x/ME. Bifam optiunea dorita si facem clic pe butonul 'Start'.

Erorile legate de fisiere si dosare se numesc erori 'logice' si nu afecteaza integritatea fizica a hardiscului ele putind fi corectate foarte usor. De cele mai multe ori ele sint de genul 'marimea fisierului X a fost raportata incorect' sau ' au fost pierduti N bytes din fisierul X'. Erorile legate de alterarea suprafetei hardiscului se numesc erori 'fizice' si constau in aparitia un mici portiuni pe care nu mai pot fi scrise date, portiuni numite 'bad sectors', care vor fi ocolite pe viitor de capetele de citire/scriere.

Scanarea hardiscului este declansata automat ori de cite ori pornim calculatorul prin resetare, de exemplu atunci cind s-a blocat si nu mai gasim alta metoda de a-l reporni. Rezultatele acestei scanari (ca de altfel si ale scanarii manuale) se gasesc in fisierul 'SCANDISK.LOG' aflat la radacina hardiscului (partitiei) pe care este instalat SO (Windows 9x/ME) si care poate fi deschis cu orice editor de text (de ex. cu Notepad).

Este recomandat sa scanam hardiscul cel putin o data pe saptamina folosind optiunea 'Standard' si cel putin o data la 3-4 luni folosind optiunea 'Thorough'.

8.2. Defragmentarea hardiscului

Instalarea de softuri si ulterior folosirea lor duc la ocuparea spatiului de pe hardisc. In momentul in care ne decidem sa stergem un soft sau niste fisiere, o parte din spatiul de pe hardisc este eliberat si pe el pot fi scrise date noi. Scrierea datelor pe hardisc de catre SO se face in mod conservator, tinzindu-se sa se foloseasca tot spatiul avut la dispozitie. Sa presupunem ca dorim sa instalam un soft care va avea marimea finala pe hardisc de 10 MB. Sistemul de operare va cauta pe hardisc spatiile libere si va scrie in ele portiuni din fisierele care contin softul instalat. In acest fel o parte din fisiere vor fi scrise pe o portiune libera care are 2 MB, altele pe o portiune care are 5 MB si restul pe o portiune care are 3 MB.

Se observa ca portiunile pe care au fost scrise fisierele softului nu sint contigue, adica nu sint asezate una linga alta. Acest lucru nu constituie o problema pentru ca SO 'tine minte unde a instalat fisierele respective' insa pe de alta parte atunci cind folosim softul in cauza s-ar putea sa avem o performanta ceva mai scazuta pentru ca SO da comenzi capetelor de citire/scriere ale hardiscului si le 'plimba' dintr-o parte in alta a hardiscului in functie de grupul de fisiere necesar pentru functionarea softului la un moment dat. Daca softul de 10 MB ar fi instalat pe o portiune contigua a hardiscului performanta la rularea sa ar fi mai mare.

Pentru a remedia scaderea de performanta datorata 'imprastierii' (fragmentarii) pe hardisc a fisierelor apartinind softurilor instalate se foloseste utilitarul de defragmentare prezent pe sistemele de operare Windows. Acest utilitar grupeaza fisierele dupa softurile carora le apartin acestea, in asa fel incit in final fiecare soft sa aiba fisierele puse intr-o singura portiune a hardiscului pentru accesarea mai usoara de catre capetele de scriere/citire.

Pentru a lansa utilitarul de defragmentare in Win 9x/ME si Win XP procedam ca in cazul scanarii, cu diferenta ca in fereastra 'Properties' facem clic pe butonul 'Defragment Now'. Cu alte cuvinte pentru a scana un anumit hardisc (partitie) facem clic dreapta in Windows Explorer pe denumirea lui si din meniul derulant care apare sa facem clic pe optiunea 'Properties'.

Va apare o multifereastra cu mai multe sectiuni (doua in Win9x/ME si patru in Win XP) dintre care ne intereseaza sectiunea 'Tools' (care este interfata pentru pornirea utilitarului de scanare si a celui de defragmentare). Facem clic pe tabul 'Tools' pentru a aduce in prim plan sectiunea respectiva, apoi in aceasta facem clic pe butonul 'Defragment Now' (defragmenteaza acum).

In Win 9x/ME va apare o minifereastra cu trei butoane si anume 'Stop' (opreste defragmentarea) 'Pause' (se face o pauza, dupa care putem reporni defragmentarea) si 'Show details'. Daca apasam pe acest din urma buton va apare o fereastra in care ne este prezentat foarte plastic procesul de defragmentare sub forma rearanjarii unor patratele colorate in diferite culori. Pentru a intelege care semnificatia culorilor folosite va trebui sa apasam pe butonul 'Legend' si va apare o minifereastra cu explicatii. La sfirsitul procesului de defragmentare va apare o minifereastra in care sintem anuntati ca procesul a luat sfirsit si sintem intrebati daca dorim sa parasim utilitarul. Facem clic pe butonul OK pentru a parasi utilitarul sau pe butonul 'Cancel' daca dorim sa selectam si alte hardiscuri (partitii) pentru a le defragmenta.

In Win XP la apasarea butonului 'Defragment Now' va apare o fereastra numita 'Disk Defragmenter' unde sint prezentate in compartimentul superior hardiscurile (partitiile) prezente. Facem clic pe un hardisc pentru a-l selecta si apoi facem clic pe butonul 'Analyze' din josul ferestrei. In scurt timp va apare o minifereastra in care sintem sfatuiti (pe baza unui raport detaliat care analizeaza gradul de fragmentare) daca este sau nu necesar sa defragmentam hardiscul respectiv. Daca dorim sa vedem raportul (si eventual sa-l salvam) facem clic pe butonul 'View Report'. Daca dorim sa defragmentam hardiscul indiferent de ce spune raportul facem clic pe butonul 'Defragment'.

Defragmentarea unui hardisc (partitii) trebuie facuta in mod regulat pentru ca softurile instalate sa ruleze la viteza maxima. Este recomandat sa defragmentam un hardisc (partitie) pe care il folosim intensiv la 2-3 saptamini o data.

8.3. Instalarea si dezinstalarea softului

Instalarea si dezinstalarea softurilor sint niste procese automatizate la care participarea noastra se rezuma la alegerea unor optiuni. De exemplu sintem intrebati in ce dosar ('folder') dorim sa instalam un anumit soft. In general putem sa lasam optiunea implicita ('default') specificata deja dar exista si situatii particulare, de exemplu atunci cind un anumit soft doreste sa se instaleze la radacina hardiscului principal (C:). Este bine ca in aceasta situatie sa alegem mai degraba crearea de catre utilitarul de instalare a unui subdosar aflat in dosarul 'Program Files' (de ex. C:Program FilesSoftX) in care sa fie instalat softul in cauza.

Dezinstalarea softurilor este automatizata si conceputa in asa fel incit sa lase pe hardisc citeva fisiere cum sint fisierele de configurare sau in cazul jocurilor cele care contin jocuri salvate. Acestea trebuie arhivate si puse bine daca ne gindim sa reinstalam softul in cauza sau trebuie sterse daca nu intentionam acest lucru. In anumite situatii la dezinstalare sintem intrebati daca dorim sa fie sterse unele fisiere care sint partajate ('shared') cu alte programe ramase pe hardisc. Acest lucru inseamna ca unele fisiere care sint vizate pentru stergere sint folosite (sau pot fi folosite) si de alte softuri pe care le avem instalate sau pe care urmeaza eventual sa le instalam ulterior. Trebuie sa alegem sa fie pastrate (sa nu fie sterse) numai fisierele partajate care se gasesc in dosarul C:Windows sau in unul din subdosarele acestuia.

8.4. Configurarea meniului de start

La sfirsitul procesului de instalare ('setup') fiecare soft isi instaleaza un subdosar cu scurtaturi in dosarul de la adresa C:WindowsStart MenuPrograms (in Win 9x/ME). In timp acest dosar atinge dimensiuni impresionante si devine inutilizabil daca incercam sa lansam programele folosind meniurile derulante care apar la apasarea pe butonul 'Start' din bara de sarcini ('Taskbar') prezenta la partea de jos a suprafetei de lucru ('Desktop').

Este indicat sa pastram in meniul de start ('Start Menu') doar scurtaturile care folosesc pentru lansarea programelor (scurtaturile care au drept 'tinta' fisierele de tip EXE) stergindu-le pe cele care au ca tinta fisierele de ajutor ('help') sau alte fisiere care pot fi accesate din interiorul softurilor respective (de ex. fisierele 'readme'). Stergerea scurtaturilor se face cel mai bine din Windows Explorer, fiecare soft avindu-si propriul subdosar in dosarul de la adresa C:WindowsStart MenuPrograms. Este bine sa grupam scurtaturile ramase in citeva dosare, stergindu-le pe celelalte inclusiv pe cele instalate de SO Windows (Accesories, etc.) de exemplu :

SISTEM (contine scurtaturi catre utilitarele de defragmentare si scanare, catre utilitarul de monitorizare a temperaturii procesorului, etc.);

UTIL (contine scurtaturi catre programe diverse pe care le folosim frecvent cum sint editorul de text, arhivatorul, softul de vizionare a fisierelor grafice, etc.);

START UP (contine scurtaturi catre programele care dorim sa fie lansate automat la pornirea SO)

INTERNET (contine scurtaturi catre softurile legate de internet de ex. explorator, client FTP, program de posta electronica, etc.)

JOCURI (contine scurtaturi catre jocurile instalate pe hardisc)

MULTIMEDIA (contine scurtaturi catre softurile folosite pentru vizionarea de filme sau pentru asculatrea de muzica)

BIROTICA (contine scurtaturi catre programele dintr-o suita de tip MS Office de ex. editor de text, editor HTML, program de calcul tabelar, etc.)

SECURITATE (contine scurtaturi catre softurile care ne protejeaza calculatorul, de ex. programul antivirus, programul de criptare, etc.)

Unele softuri adauga la instalare o scurtatura in dosarul 'Start Up' si ca urmare softurile respective vor fi lansate de fiecare data atunci cind porneste SO Windows. Desi acest lucru este binevenit in cazul unui program antivirus de cele mai multe ori nu avem nevoie de softurile care isi instaleaza scurtaturi pentru a porni o data cu SO. Ca urmare trebuie sa stergem din dosarul 'Start Up' scurtaturile softurilor de care nu avem nevoie imediat dupa pornirea SO, pentru ca in acest fel eliberam resursele sistemului pentru alte sarcini iar SO va functiona mai bine. La unele softuri pornirea automata o data cu SO nu se face prin plasarea unei scurtaturi ci prin modificarea registrului Windows. Pentru a stopa pornirea automata a acestor softuri trebuie sa le lansam si sa le modificam configuratia de functionare folosind o comanda din bara lor de meniuri (de obicei Edit-Preferences sau Edit-Settings) si sa inlaturam bifarea de la optiunea 'Start with Windows'.

8.5. Stergerea fisierelor inutile

Pe masura ce folosim calculatorul hardiscul se umple din ce in ce mai mult cu fisiere inutile, care nu fac altceva decit sa ocupe spatiu degeaba. Acestea sint in principal fisierele cu extensia TMP care sint in fapt fisiere 'temporare', create de unele softuri (de ex. de arhivatoare) pentru perioade scurte de timp si care sint sterse cind nu mai este nevoie de ele. Putem sa cautam fisierele cu extensia TMP cu ajutorul utilitarului de cautare din Windows si apoi sa le stergem. Exista si softuri speciale care cauta fisierele temporare (nu numai pe cele cu extensia TMP) si ne permit apoi stergerea lor foarte usoara.

Cel mai mare depozit de fisiere inutile este subdosarul 'Temp' din dosarul Windows. Daca mergem la adresa 'C:WindowsTemp descoperim ca subdosarul este plin cu fisiere din cele mai diverse. El este folosit de programele de instalare de softuri pentru stocarea temporara de fisiere. In mod normal dupa terminarea procesului de instalare a unui soft fisierele temporare sint sterse automat dar exista si destule situatii cind ele sint 'uitate' pe hardisc. Subdosarul 'Temp' mai este folosit si de foarte multe softuri in timpul functionarii lor si uneori acestea uita si ele fisiere pe care ar trebui sa le stearga automat atunci cind devin inutile. Trebuie sa selectam toate fisierele din subdosarul 'Temp' si sa le stergem. Nici unul din aceste fisiere nu are functionalitate si nu este necesar pentru functionarea SO sau a vreunui soft, iar stegerea lor nu va cauza nici o problema. Evident, nu trebuie sa stergem si subdosarul 'Temp'. Golirea subdosarului 'Temp' trebuie facuta in mod regulat, o data pe saptamina sau mai frecvent.

8.6. Instalarea ultimelor versiuni ale driverelor

Draiverele ('drivers') sint niste softuri care permit functionarea componentelor hardware sub un anumit sistem de operare. Cu cit componentele hardware functioneaza mai bine cu atit creste performanta SO si a softurilor instalate, deci trebuie sa ne asiguram ca folosim cele mai noi draivere pentru componentele hardware ale calculatorului. Producatorii de placi video de exemplu lanseaza la citeva luni o noua versiune de draivere care imbunatateste performanta PV cu procente cuprinse intre 5-10%, in special in ceea ce priveste jocurile nou aparute. In mod similar producatorii cipseturilor placilor de baza lanseaza si ei pachete de draivere care imbunatatesc performanta PB.

La intervale regulate (de ex. o data la 2-3 luni) trebuie sa verificam pe siturile web ale producatorilor componentelor hardware pe care le avem in calculator daca au aparut versiuni noi ale draiverelor. Acestea (draiverele pentru placa video, placa de baza, placa de sunet) trebuie descarcate si instalate pentru ca amelioreaza atit performanta componentelor respective cit si compatibilitatea lor cu softurile nou aparute. De asemenea trebuie instalata ultima versiune DirectX, care poate fi gasita intotdeauna pe situl Microsoft.

9. Pastrarea integritatii datelor

9.1. PROTECTIA CONTRA VIRUSILOR INFORMATICI

9.2. PROTECTIA CONTRA SOFTURILOR SPION

9.3. PROTECTIA CONTRA SOFTURILOR CARE 'DETURNEAZA'

EXPLORATORUL

9.4. REALIZAREA DE COPII DE SIGURANTA

Datele existente pe hardiscul unui calculator sint de multe ori mai valoroase decit calculatorul insusi, de aceea pastrarea lor in siguranta trebuie sa fie foarte serios avuta in vedere. Pe de alta parte chiar daca nu avem date importante pe hardisc infectarea calculatorului cu un virus informatic sau alt program de tip 'malware' (prescurtare de la 'malicious software', programe care fac rau, nocive) duce de cel mai multe ori la scaderea performantei sistemului si chiar la imposibilitatea de a rula unele programe.

9.1. Protectia contra virusilor informatici

Internetul a devenit in ultimii ani mediul cel mai folosit pentru raspindirea de virusi informatici. Cele mai multe contaminari ale calculatoarelor personale au loc prin atasamente infectate ale unor mesaje de posta electronica si prin fisiere infectate descarcate de pe internet.

Un virus informatic este un program care se caracterizeaza prin faptul ca are un potential distructiv asupra calculatorului infectat. La fel ca si virusii biologici (gripa, etc.) cei informatici se pot 'inmulti' creind copii ale lor care pot infecta alte calculatoare. Contaminarea cu un virus informatic se face daca lansam in executie un fisier infectat (facem dublu clic pe el). In acest fel virusul este activat si isi va incepe actiunea distructiva care poate varia foarte mult din punct de vedere al nocivitatii.

Unii virusi folosesc calculatorul infectat doar pentru a se multiplica in vederea infectarii altor calculatoare. Acestia sint de obicei numiti 'viermi' (worms) si in aceasta categorie se incadreaza multi dintre virusii care se transmit prin atasamentele infectate ale unor mesaje de posta electronica.

Cei mai multi virusi au o actiune nociva care se declanseaza instantaneu la deschiderea unui program infectat sau intr-o anumita zi a anului. Actiunea nociva este variabila, mergind de la modificarea sau stergerea unor fisiere pina la suprascrierea biosului calculatorului. Fisierele modificate sau sterse sint alese cu grija de autorul virusului in asa fel incit calculatorul infectat sa fie incapabil sa isi indeplineasca functiile intr-o mai mica sau mai mare masura. In general acesti virusi infecteaza fisierele executabile (cu extensia EXE, COM, BAT, PIF) dar exista si virusi care infecteaza fisierele cu extensia DOC sau XLS create de aplicatiile Word sau Excel ale suitei MS Office.

O categorie cu totul aparte sint programele de tip 'troian'. Acestea functioneaza la fel ca un 'cal troian' oferind acces la calculatorul infectat unei persoane care nu se afla fizic linga calculator. Astfel un calculator infectat cu un troian poate fi manipulat foarte usor prin internet putindu-se face cu el toate operatiile obisnuite (deschidere de programe, stergere de fisiere, etc.) care insa se pot transforma in actiuni distructive daca se sterg fisiere de sistem sau fisiere importante depozitate pe calculatorul respectiv.

Inmultirea cazurilor de infectare cu virusi pe scara larga (adevarate 'epidemii') a facut sa fie folosite din ce in ce mai mult mijloacele de contracarare a virusilor. Si in domeniul virusilor informatici este valabila afirmatia ca este mai bine sa previi infectia decit sa o tratezi. La ora actuala exista cel putin o duzina de programe antivirus foarte bune care ne permit sa evitam infectarea calculatorului nostru. Toate aceste programe sint actualizate periodic pentru a tine pasul cu virusii nou creati. Multe placi de baza cumparate din magazin au pe CD un program antivirus (de ex. Trend PC Cillin) care este inclus in pretul placii. Exista si programe gratuite, de exemplu AntiVir PE sau AVG Free Edition . Cele mai bune programe antivirus sint insa cu plata, exemple fiind Kaspersky Anti-Virus, McAfee Anti-Virus, Norton Anti-Virus sau BitDefender Anti-Virus (romanesc). Alt antivirus romanesc si anume RAV a fost cumparat de Microsoft si va fi probabil inclus in viitoarele sisteme de operare Windows. Daca vrem sa comparam antivirusii existenti putem sa ii instalam pe rind (de ex. de pe CD-urile unor reviste cu tematica IT) si sa ii punem la incercare.

Pentru a vedea daca avem calculatorul infectat scanam hardiscul cu ajutorul programului antivirus. Acesta contine 'semnaturile' (modificarile specifice produse in fisierele infectate) celor mai raspinditi virusi intr-o baza de date si daca pe parcursul scanarii intilneste un fisier modificat de un virus ne atentioneaza. La sfirsitul scanarii vedem care sint fisierele infectate si putem lua masuri de a eradica infectia prin stergerea sau 'repararea' fisierelor afectate, ambele actiuni putind fi facute de softul antivirus. De multe ori insa este imposibil ca fisierele afectate sa poata fi 'dezinfectate' corespunzator si de aceea singura solutie ramine stergerea. Cum virusii pot afecta fisiere a caror stergere poate duce la o functionare defectuoasa a sistemului de operare, uneori nu avem alta solutie decit sa aplicam masura radicala de formatare a hardiscului. De altfel cea mai sigura metoda de a ne debarasa de un virus informatic este sa formatam hardiscul si sa instalam din nou sistemul de operare. Cum aceasta operatie ia destul de mult timp si nu poate fi facuta de cei nefamiliarizati cu procedeul, cea mai buna metoda de a contracara actiunea unui virus este sa evitam cu orice pret infectarea calculatorului.

Prevenirea unei infectii se face din doua directii :

Prima, si cea mai importanta, este educarea utilizatorului unui calculator cu privire la virusii informatici. Utilizatorul trebuie sa scaneze cu un antivirus actualizat toate CD-urile sau dischetele pe care le foloseste inainte de a lansa vreun program de pe acestea. De asemenea trebuie scanate toate fisierele descarcate de pe internet sau atasamentele primite prin posta electronica.

A doua directie este instalarea unui program antivirus care sa fie in functiune pe toata durata folosirii calculatorului. In acest fel ne asiguram ca protectia se pastreaza chiar daca alti utilizatori ai calculatorului (de ex. copii) uita sa scaneze un CD sau o discheta. Toate programele antivirus au un modul de scanare automata a fisierelor deschise in timpul unei sesiuni de lucru cu calculatorul. Daca antivirusul detecteaza ca un fisier infectat este pe cale de a fi deschis, fisierul respectiv nu va putea fi lansat in executie. Acest modul nu ocupa multe resurse ale calculatorului si de aceea el nu deranjeaza functionarea altor programe. Foarte importanta este actualizarea 'semnaturilor' virale din baza de date a programului antivirus care trebuie sa se faca saptaminal sau lunar. Toti antivirusii moderni includ capacitatea de actualizare automata sau manuala prin internet.

9.2. Protectia contra softurilor spion

Internetul a produs aparitia si a unor programe care nu sint virusi informatici propriu-zisi, dar activitatea lor se desfasoara fara cunostinta utilizatorului calculatorului infectat si este de cele mai multe ori de o nocivitate redusa. Aceste programe sint denumite 'spioni' (spyware) si functia lor este asa cum le-o arata si numele sa spioneze obiceiurile celor care utilizeaza calculatorul infectat. De exemplu unele programe spion inregistreaza intr-o baza de date siturile web vizitate si apoi transmit prin internet o lista cu adresele acestora.

Programele spion sint de multe ori asociate cu unele programe gratuite (si utile) care pot fi descarcate de pe internet. Atunci cind instalam un program gratuit care ne trebuie este posibil sa instalam si un program spion. Cei care beneficiaza de pe urma programelor spion sint de cele mai multe ori marile companii de publicitate prin internet care culeg date despre internauti, date pe care le folosesc pentru a-si ajusta ofertele publicitare. Pentru ca aceste programe nu sint de tip virus ele se afla la limita legalitatii. Multe programe gratuite care au inclus in ele si un program spion fac cunoscut acest lucru in termenii contractuali (licenta de folosire a softului) care apar la instalarea programului. Cum cei mai multi dintre utilizatori nu citesc acest text scris in jargon juridic programul spion este instalat alaturi de programul util. Programul spion ramine de obicei pe calculator si isi indeplineste functia chiar daca dezinstalam programul util pentru ca nu il mai folosim.

Pentru a vedea daca avem pe calculator programe spion trebuie sa instalam softurile gratuite Ad-Aware sau SpyBot Search&Destroy . Acestea ne scaneaza calculatorul (fisiere si registrul Windows) si ne atrag atentia daca avem programe spion aflate in functiune, oferindu-ne si posibilitatea sa le stergem. Trebuie sa fim insa atenti la faptul ca unele program utile inceteaza sa functioneze daca este sters programul spion cu care sint asociate.

9.3. Protectia contra softurilor care "deturneaza" exploratorul

Ultimele programe aparute in lista de softuri 'malware' sint programele care 'deturneaza' exploratorul ('browser') . Numele acestor programe vine de la actiunea de deturnare ('hijacking') a unui obiect de la scopul pe care trebuie sa il indeplineasca. Actiunile acestor softuri nu sint extrem de nocive insa sint foarte suparatoare. Ele se instaleaza automat atunci cind vizitam anumite pagini web si nu devenim constienti de faptul ca exploratorul a fost deturnat decit atunci cind observam ca pagina gazda (principala) si cea de cautare au fost modificate. Un alt semn clar al prezentei unui soft 'malware' este faptul ca exploratorul functioneaza foarte lent si derularea paginilor mai mari se face sacadat.

Cele mai comune deturnari ale exploratorului sint modificarea paginii principale ('home page') si a paginii de cautare. In varianta obisnuita (imediat dupa instalarea IE) aceste doua pagini se gasesc pe situl MSN al companiei Microsoft. Atunci cind vizitam pagini web aflate in zone 'mai intunecate' ale internetului (de ex. situri pornografice sau cu soft piratat) este posibil ca unele din pagini sa contina niste scripturi care modifica automat configuratia IE. Pagina principala a exploratorului si cea de cautare sint astfel schimbate cu alte pagini, de obicei publicitare.

Solutia pentru situatia de mai sus este la prima vedere foarte simpla. In prima etapa facem clic pe meniul 'Tools' in IE si apoi pe comanda 'Internet Options'. Va apare multifereastra cu acelasi nume. Scriem din nou adresa paginii principale dorite de noi (stergind-o evident pe cea aparuta fara voia noastra) sau facem clic pe butonul 'Use Blank' si apoi apasam butonul OK pentru a inchide fereastra.

In a doua etapa trebuie sa reparam toate modificarile facute de fisierele 'malware' de pe calculatorul nostru cu ajutorul softului gratuit 'HijackThis'. Il lansam pe acesta dupa instalare si apasam pe butonul 'Scan'. Programul ne va afisa toate fisierele suspecte si toate modificarile suspecte facute in registrul Windows. Modificarile din registrul Windows care sint responsabile de problemele aparute sint dispuse de obicei in primele cinci rinduri din partea de sus a ferestrei programului.

Bifam valorile din registru denumite HKCUSearchURL, HKCUSearch Bar, HKCUSearch Page, HKCUSearchAssisstant si HKCUHomeOldISP care indica niste adrese de pagini web publicitare (de ex. https://www.search-2003.com , https://sharempeg.com/find) si apoi facem clic pe butonul 'Fix Checked'. Va apare o minifereastra de confirmare in care va trebui sa apasam butonul 'Yes'. Daca dupa terminarea operatiei facem din nou clic pe butonul 'Scan' vom vedea ca programul 'Hijack This' a sters valorile din registru falsificate si le-a restaurat pe cele corecte care indica niste adrese de pe situl Microsoft (https://www.microsoft.com).

Cei care se ocupa cu softurile 'malware' au gasit insa o varianta prin care actiunea de mai sus nu mai este incununata de succes complet pentru ca de exemplu functia de cautare folosind bara de adrese a exploratorului este in continuare inutilizabila. Aceasta se intimpla pentru ca a fost instalat pe calculator un fisier numit 'hosts' in dosarul C:Windows. Daca il deschidem cu Notepad observam ca in el este scris de exemplu '66.250.171.136 auto.search.msn.com'. Cu alte cuvinte in fisier se specifica o adresa IP gresita pentru pagina de cautare de la MSN. De cite ori vom incerca sa cautam ceva pe internet cu ajutorul motorului MSN (scriem un cuvint in bara de adrese si apasam tasta Enter) vom vedea ca in loc de pagina cu rezultate de pe MSN va apare o pagina web publicitara (de ex. https://www.martfinder.com ). Va trebui sa stergem rindul '66.250.171.136 auto.search.msn.com' din fisierul 'hosts' si in acest fel motorul de cautare MSN va putea fi folosit din nou direct din explorator. Fisierul insusi poate fi sters de pe hardisc daca el contine doar rindul specificat mai sus iar acest lucru nu va cauza nici o problema in functionarea exploratorului, pentru ca fisierul in cauza nu a fost instalat de Windows.

Un alt program foarte bun care ne ajuta sa prevenim deturnarea exploratorului este 'Browser Hijack Blaster'. Acesta trebuie lansat ori de cite ori exploram internetul si el va rula in fundal impiedicind modificarea adreselor paginii principale si a celei de cautare.

Mai multe informatii despre virusii informatici pot fi gasite pe siturile producatorilor de antivirusi iar informatii despre programele spion sau cele care deturneaza exploratorul pot fi gasite pe situl SpywareInfo pe care se afla de asemenea si un forum foarte util.

9.4. Realizarea de copii de siguranta

Cea mai buna metoda de a ne pune datele importante la adapost este crearea de copii de siguranta, ceea ce ne permite recuperarea integrala a datelor chiar si in situatia in care o parte dintre ele au fost sterse sau corupte de actiunea unui virus informatic.

Datele importante de pe hardisc trebuie arhivate periodic (si eventual criptate) iar arhivele rezultate trebuie transferate pe medii de stocare pe care sa le pastram la loc sigur. Cea mai indicata metoda este folosirea unitatilor de inscriptionare de tip CD-RW pentru crearea de discuri care sa contina datele pe care vrem sa le punem in siguranta. Evident, pentru stocarea unor cantitati mici de date pot fi folosite si dischetele.

O alta metoda sigura in cazul in care vrem sa depozitam cantitati importante de date este stocarea datelor pe internet folosind un serviciu cu plata. Daca avem doar citiva MB de date importante putem folosi pentru stocarea pe internet serviciile de tipul Yahoo Briefcase sau o parte din spatiul oferit gratuit de servciile de gazduire de situri web.

Este recomandat sa stocam datele importante in mai multe locuri, de exemplu stocare pe CD-ROM dar si stocare pe internet si sa le actualizam regulat.

Bibliografie

1. Mihaela Carstea, Ion Diamandi, Calculatorul pe intelesul tuturor,

Editura AGNI, Bucuresti, 1996.

2. Ivasc Cornelia, Pruna Mona - Bazele informaticii, Caiet de laborator,

Editura Petrion, Bucuresti, 1997

3. S.Niculescu, E. Cerchez, D.Lica, M.Serban, D. Manz, D.Popescu, A.Voicu, E.Onea,

Bacalaureat si atestat la informatica,

Editura L&S, Bucuresti, 1999

4. Gazeta de informatica,

Editura Computer Libris Agora, Cluj, 1998