ECHIPAMENTELE PERIFERICE ALE SISTEMELOR DE CALCUL

ECHIPAMENTELE PERIFERICE ALE SISTEMELOR DE CALCUL

CUPRINS:

1.MEMORIU JUSTIFICATIV

2.NOTIUNI GENERALE

3.CONCLUZII

CAPITOLUL 1

MEMORIU JUSTIFICATIV

Dispozitivele periferice asigura introducerea in calculator a informatiilor de pe suporturi externe si extragerea informatiilor din calculator si depunerea lor pe suporturi externe. Exista diferite tipuri de dispozitive periferice in functie de suporturile pe care le prelucreaza.

Suporturile de inregistrare sunt medii materiale capabile sa pastreze, permanent sau temporar, informatii. Suporturile pot fi reutilizabile (cele magnetice) sau nereutilizabile (de exemplu, hartia).

Suporturile magnetice, inregistrand informatie, contribuie la cresterea capacitatii de memorare a unui sistem de calcul. De aceea, se spune ca ele alcatuiesc memoria externa a unui sistem de calcul. Spre deosebire de memoria interna, continutul celei externe nu se pierde o data cu intreruperea curentului electric. In plus, memoria interna este cea cu care lucreaza direct unitatea centrala, deci, daca este necesar sa fie prelucrate informatii din memoria externa (discheta, disc magnetic), acestea se vor transfera intai in memoria interna a calculatorului. Discul magnetic (hard-disk-ul) nu trebuie confundat cu memoria interna chiar daca se gaseste in interiorul calculatorului.

Dispozitivele de intrare asigura citirea informatiilor de intrare (date si programe) de pe medii externe si introducerea lor in memoria calculatorului in reprezentari interne adecvate fiecarui tip de data. Dintre dispozitivele de intrare folosite astazi amintim: tastatura, mouse-ul, creionul optic, scanner-ul (dispozitiv specializat in introducerea de imagini), cititorul de disc compact (CD-ROM), unitatea de discheta (asigura citirea sau scrierea informatiei pe discheta, deci este un dispozitiv de intrare-iesire), dispozitivul de citire-scriere pe hard-disk (disc magnetic), unitatea de ZIP. Aceasta din urma este un dispozitiv de citire-scriere care prelucreaza un suport magnetic asemanator cu o discheta, dar cu o capacitate mult mai mare - 100 MO - , in timp de dischetele obisnuite au 1.44 MO. Capacitatea uzuala a unui CD (Compact Disk) este de 650 MO, ceea ce il face foarte util in retinerea de programe si informatii audio. Pentru inregistrarea informatiilor multimedia ce contin imagini video, care ocupa un spatiu mai mare (de exemplu, pentru codificarea unui film in format MPEG sunt necesari aproximativ 4GO ,e utilizeaza uzual un suport optic de capacitate mai mare, DVD-ROM-ul (Digital Versatile Disk). Dintre dispozitivele periferice de intrare mai vechi amintim: cititorul de cartele - cartela era un suport din hartie mai rigida, cititorul de banda de hartie - informatiile se inregistrau pe banda prin perforatii, unitatea de banda magnetica - dispozitiv de intrare-iesire care prelucra o banda magnetica asemanatoare celei de magnetofon, dar de dimensiuni mai mari, unitatea de disc magnetic - un volum de disc magnetic era format din mai multe discuri suprapuse, intre care se putea deplasa dispozitivul de citire-scriere al unitatii (cap de citire-scriere), casetofonul (mai ales pentru calculatoare personale familiale), terminalele de teletransmisie - dispozitiv de intrare-iesire pentru minicalculatoare.

Dispozitivele de iesire asigura depunerea informatiilor din memoria interna pe suporturi externe. Ele se vor trece din reprezentarea interna intr-o forma accesibila omului. Dispozitivele de iesire difera si ele in functie de suportul folosit. Dintre dispozitivele de iesire folosite astazi amintim: monitorul , a carui interfata fizica cu calculatorul foloseste o placa video, imprimanta, plotter-ul (pentru reprezentari grafice), unitati de discheta, hard-disk si ZIP (dispozitive de intrare-iesire), inscriptor de CD (care permite si citirea CD-urilor). Sistemele multimedia mai sunt dotate cu placa de sunet si difuzoare dar la ele se pot cupla si alte dispozitive de introducere sau extragere de imagini si sunete.Dintre periferice de iesire vechi amintim: perforatorul de cartele, perforatorul de banda de hartie, unitatile de banda magnetica si disc magnetic, casetofonul, terminale de teletransmisie (minicalculatoare).

Pentru conectarea unui dispozitiv periferic la un sistem de calcul, trebuie sa existe o interfata fizica (de exemplu, placa video pentru monitor, placa de sunet pentru difuzoare etc.) si una logica. Aceasta din urma este un program care asigura utilizarea perifericului prin intermediul sistemului de operare (partea de programe a sistemului de calcul) si se numeste driver.

CAPITOLUL 2

NOTIUNI GENERALE

Echipamente periferice de intrare

TASTATURA

Prin intermediul tastaturii utilizatorul poate transmite comenzi calculatorului. Comenzile se introduc sub forma unui sir de caractere (litere, cifre, semne speciale, caractere de control). Fiecare caracter se genereaza prin actionarea uneia sau mai multor taste (butoane; eng. keys). Actionarea unei taste sau combinatii de taste are ca efect inchiderea unui circuit electronic prin care se genereaza un cod unic, care este codul ASCII (sau Unicode) al caracterului respectiv. Orice tastatura moderna are patru blocuri de taste:

Tastatura masinii de scris. Sunt disponibile butoane pentru introducerea urmatoarelor date simple: cifre, literele mari si mici, semne speciale, bara de spatiu, retur de car (CR - Carriage Return), salt la linie noua (LF - Line Feed), saltul cursorului cu un numar de coloane (Tab), intreruperea unei activitati (Esc - Escape), tiparirea imaginii ecranului sau memorarea acesteia (Print Screen), suspendarea temporara a executarii unui program (Pause/Break).

Tastatura de editare. Editarea unui text consta in scrierea textului si corectarea acestuia. Textul este afisat pe ecran. Acolo apare si o bara luminoasa sau un indicator special (cursor) care arata pozitia in care va fi inserat urmatorul caracter. Sunt disponibile urmatoarele butoane: tastele sageti (pentru deplasarea cursorului), tastele Page Up si Page Down care comanda deplasarea cursorului in sus/jos cu un anumit numar de randuri, tastele Home si End care comanda deplasarea cursorului la inceputul/sfarsitul textului, tasta Insert pentru alegerea tipului de corectura (cu suprascriere sau cu inserare), tastele pentru stergere (Delete sterge caracterul din pozitia cursorului, Backspace sterge caracterul de la stanga cursorului).

Tastatura numerica contine tastele pentru cifre si operatiile aritmetice: + (adunare), - (scadere), * (inmultire) , / (impartire) si . (punct) ca separator intre partea intreaga si partea zecimala a unui numar (conform sistemului englezesc de scriere).

Tastele functionale cele 12 butoane F₁, F₂, , F₁₂ carora li se pot asocia diferite actiuni de catre programatorul de aplicatii. Un utilizator, inainte de utilizarea tastelor functionale, in cadrul unei noi aplicatii, trebuie sa inventarieze lista asocierilor. Aplicatii diferite fac asocieri diferite, pentru aceeasi tasta. Chiar, in cadrul aceleiasi aplicatii, asocierea se poate schimba de la un nivel functional la altul.

Unele taste sunt de tip 'cald' (eng. hotkeys), iar altele de tip 'rece' (eng. coldkeys). Tastele reci nu genereaza cod catre calculator ci se folosesc impreuna cu tastele calde pentru a realiza combinatii. Tastele reci sunt: Shift, Ctrl, Alt. De exemplu, majoritatea programelor aplicative folosesc combinatiile: Ctrl+N (pentru lansarea unui nou proiect: program, document, imagine, desen tehnic etc; eng. New), Ctrl+O (incarca un proiect existent pentru actualizare, tiparire etc; eng. Open), Ctrl+S (inregistreaza pe un suport de memorare externa proiectul curent; eng. Save), Ctrl+P (imprima "imaginea" proiectului curent folosind o imprimanta sau trimite proiectul prin intermediul unui adaptor de tip fax; eng. Print), Ctrl+X (muta o parte a unui proiect intr-o zona a memoriei RAM, numita clipboard; eng. Cut), Ctrl+C (copiaza o parte a unui proiect in clipboard; eng. Copy), Ctrl+V (copiaza continutul zonei clipboard in proiectul curent, in locul specificat de utilizator; eng. Paste) etc.

O tastatura are si taste comutator (cu doua stari): CapsLock (asigura comutarea intre starea care genereaza litere mici si starea care genereaza litere mari), NumLock (comuta intre starea numerica si starea de editare pentru blocul tastelor numerice), Insert (comuta intre corectura prin inserare si corectura cu suprascriere).

MOUSE-UL

Denumirea provine de la similitudinea ce exista intre acest dispozitiv si un soarece,atat din punct de vedere al formei,cat si al miscarilor efectuate de acesta.De obicei mouse-ul are doua sau trei butoane folosite pentru transmiterea de comenzi si date de intrare catre calculator.

Mausul se poate deplasa pe o masa reala (eng. pad) si va antrena deplasarea unui cursor pe ecran. Mausul are mai multe butoane utile in efectuarea urmatoarelor operatii:

indicare (eng. point) - cursorul mausului este deplasat pentru a indica un anumit punct de pe ecran (deci reprezentarea unui anumit obiect);

clic (eng. click) - se actioneaza, foarte scurt, un buton al mausului. Codul ce controleaza functionarea mausului va trata evenimentul aparut;

clic dublu (eng. double click) - se actioneaza, foarte scurt, de doua ori, un buton al mausului;

tragere (eng. drag) - se asigura deplasarea mausului pe masa reala, acesta avand un buton apasat continuu.

mini Mouse

Cred ca cea mai potrivita tinta pentru acest model ar fi sistemele portabile, aici putand beneficia din plin de spatiul extrem de redus pe care il ocupa acest mouse. Nici nu-i veti simti prezenta in geanta; iar pe langa un laptop pare de-a dreptul un soricel J. Utilizarea sa este foarte placuta, in afara de miscarea silentioasa a cursorului putand aminti si efectele optice pe care le produce mouse-ul. 'Efectele optice' pot fi citite ca: o lumina difuza, albastra, de la interior spre exterior .

TRACKBALL-UL

Este un dispozitiv asemanator mouse-ului.Foarte multi utilizatori il prefera in locul mouse-ului,datorita faptului ca,prin pozitia fixa pe care o are,ocupa mai putin spatiu si,cu ajutorul bilei,permite o mai mare libertate de miscare a cursorului pe ecran.

JOYSTICK-UL

Este un dispozitiv asociat de obicei jocurilor.Este ergonomic,special proiectat pentru a oferi comoditate in manevrarea sa cu ajutorul mainii.Datorita tehnologiei avansate utilizate la fabricarea sa,permite miscari compuse.

CREIONUL OPTIC

Este un dispozitiv asemanator unui creion, avand in varf un senzor optic. Acesta este un dispozitiv de selectie si se utilizeaza numai in combinatie cu terminale speciale, pentru aplicatii speciale (ex. proiectare grafica, pictura asistata de calculator etc.). Tableta grafica este un digitizor ce poate fi folosit fie pentru selectie, fie pentru introducere de date in aplicatii de proiectare inclusiv pentru arhitectura, sisteme informatice geografice etc.

SCANNER-UL

Un scaner este un echipament destinat transformarii informatiei analogice, respectiv a luminii, in informatie digitala.

Permite transformarea imaginilor sub forma de date recunoscute de calculator.Scanner-ele moderne au capacitatea de a recunoaste textul in cu ajutorul unor programe tip OCR (Optical Character

Recognition),care convertesc imaginea scanata in siruri de caractere ce pot fi prelucrate ulterior cu ajutorul editoarelor de text.

Dupa citirea imaginii, aceasta poate fi prelucrata: marita, micsorata, rotita, colorata, suprapusa cu alte imagini si analizata folosind diferite metode. Principiul fundamental al functionarii scanerului il reprezinta modificarea intensitatii unui fascicul luminos la intalnirea unei suprafete de o culare oarecare. Scanarea unui document se desfasoara in doua faze. Un fascicul luminos, in prima faza, baleiaza (scaneaza) documentul linie cu linie, iar fascicolul luminos care se reflecta este directionat (cu ajutorul unui sistem de oglinzi si lentile) spre o multime de celule fotosensibile CCD (eng. Charge-Coupled Device). In etapa urmatoare, CCD-ul transforma semnalele luminoase receptionate in semnale electrice care dupa o conversie analog-digital sunt trimise programului care va salva imaginea. Scanerele color obtin trei versiuni ale documentului de scanat: una de culoare rosie (eng. red), una de culoare verde (eng. green) si una de culoare albastra (eng. blue) care contribuie la imaginea finala. Observam ca ceea ce se introduce nu este un punct ci o suprafata de puncte. Caracteristicile unui scaner sunt:

a.     rezolutia optica - numarul de puncte pe unitatea de suprafata pe care le poate citi (eng. dots per inch);

b.    numarul de culori

c.     viteza de scanare (explorare).

Alte scanere sunt specializate: cititorul de bare (eng. Bar Code Reader), cititorul de taloane (eng. Badge Reader), cititorul de text (eng. Document Scanner sau OCR Scanner), cititoare cu cerneala magnetica a inscrisurilor bancare (eng. Magnetic Character Ink Reader) etc.

Transmiterea/Receptionarea documentelor la/de la distanta se poate realiza, pe linie telefonica, folosind un adaptor special (modem) si un fax (eng. facsimile transmission machines). In prezent cele doua componente sunt integrate pe o placheta numita internal fax-modem sau intr-un dispozitiv extern care se cupleaza la un sistem de calcul prin portul serial.

Tipuri de scanere :

Modele flatbed

Modele sheetfed

Modele handheld

Modele pentru filme si medii transparente

Modele flatbed Scanerele flatbed folosesc un geam orizontal de sticla, pe sub care trece senzorul de lumina, fiind acoperit cu un capac. Puteti aseza pe acest geam documentul ce urmeaza a fi scanat, fie ca acesta este o poza sau o carte. Lumina emisa de sub sticla se reflecta in obiectul scanat si este apoi captata de senzorul CCD aflat in miscare. Principalul avantaj al scanerelor flatbed este ca se pot scana carti sau chiar suprafete de pe obiecte 3D, dezavantajul major constand in spatiul relativ intins ocupat pe birou.

Modele sheetfed Spre deosebire de modelele flatbed, in cazul de fata senzorul este fix, pagina scanata fiind deplasata prin dreptul acestuia. Acest tip de scanere este recomandat celor care doresc sa transforme in format digital o cantitate mare de documente, mai ales prin combinarea cu un modul ADF (automatic document feeder - alimentator automat de documente). Spatiul ocupat pe birou este mult redus, insa, evident, apare dezavantajul constituit de imposibilitatea scanarii obiectelor tridimensionale.

Modele handheld Modelele manuale folosesc un senzor de aproximativ 12-13 cm lungime, fiind foarte usor de transportat. Pentru a realiza scanarea unui document, utilizatorul trebuie sa deplaseze scanerul pe deasupra colii de hartie. Datorita dimensiunilor reduse ale senzorului, scanarea unui document se face in mai multe treceri. De obicei, acest tip de scanere este insotit de aplicatii destinate combinarii diferitelor fragmente rezultate intr-un intreg. Daca avantajul major oferit de modelele manuale consta in portabilitate, marele

dezavantaj se numeste lipsa de usurinta in utilizare. Daca nu aveti o mana foarte precisa, veti avea nevoie de cateva incercari succesive pentru a realiza o scanare corecta.

CAMERA DE LUAT VEDERI

Sony Europe va lansa primele camere video cu DVD incorporat. Cele doua modele, DCR-DVD100 si DCR-DVD200, vor inregistra direct pe un disc DVD de 8 cm care apoi poate fi introdus intr-un DVD player sau intr-un DVD PC, iar peste ceva timp si intr-o consola de jocuri PlayStation 2. Prin aceasta transformare, care raspunde popularitati in continua crestere a formatului DVD, Sony a combinat functiile de inalta acuratete ale camerelor de luat vederi cu beneficiile DVD-ului, incluzand usurinta in utilizare, accesul direct la informatii si capacitatea de stocare pe un termen foarte lung. 'Cresterea DVD-ului a fost mai rapida decat a oricarui format audio-video din istorie. Fenomenala explozie a cererii de DVD playere si PC-uri echipate cu DVD ne-a facut sa credem ca oamenii iubesc acest format pentru calitatea, confortul si durabilitatea sa', a declarat Barend Ezechiels, General Manager, Sony Digital Imaging Europe.

Noile camere ofera toate facilitatile de inregistrare si difuzare intr-un singur format. Inalta calitate a imaginii furnizata de DVD este maximizata de procesul optic de scriere a discului, non-abraziv, calitate mentinuta si dupa inregistrare deoarece nu exista o alta copiere intre format si difuzare. Utilizatorii au acces imediat la materialul inregistrat, evitand functiile de cautare 'rewind' si 'fast forward', asociate formatului de caseta. In acest fel este simplificat considerabil procesul de editare, fiind practic imposibila inregistrarea din greseala peste un material mai vechi, intrucat camera este programata sa inregistreze doar zonele libere de pe disc. Ambele camere sunt echipate cu interfata USB2.0 (compatibila cu USB1.1) pentru conectare directa la PC, in vederea copierii de pe un suport pe altul.

DCR-DVD100 detine o rezolutie gross pixel intre 800 K si 400 K pentru imaginile video si 400 K pentru foto, in timp ce DCR-DVD 200 lucreaza cu rezolutii intre 1070 K si 690 K pentru imaginile in miscare si 1000 K pentru cele statice. Timpul de inregistrare este de 60 minute pentru ambele modele care accepta discuri DVD-R si DVD-RW de 8 cm. Camerele sunt dotate cu lentile Carl Zeiss cu zoom optic 10 si zoom digital 120, ecran LCD de 2,5' cu 123.200 pixeli.

SpaceC@m 120    Mentor Web-Cam USB

Echipamente periferice de iesire

MONITORUL

Monitorul oricarui terminal (compus din ecran si circuite de generarea imaginii) poate lucra in doua moduri: modul text si modul grafic.

In modul text ecranul este impartit in randuri (eng. rows) si coloane (eng. columns). Numarul de randuri si numarul de coloane este dat de modul de lucru permis de monitor. De obicei sunt 25 de randuri si 80 de coloane. La intersectia unei linii cu o coloana se genereaza un caracter printr-o matrice de puncte luminoase. Pentru fiecare pozitie de afisare, se vor pastra (din motive de reimprospatare a imaginii) codul ASCII (Unicode) al caracterului si atributul caracterului (cel care controleaza aspectul caracterului afisat si depinde de adaptorul folosit). De exemplu, pentru calculatoare personale, codul caracterului este stocat folosind 8 biti, iar atributul folosind alti 8 biti. Atributul pentru afisarea color este format din trei elemente: culoarea penitei (eng. foreground), culoare hartiei (eng. background) si elementul de control al clipirii (eng. blink). Culoarea este specificata cu ajutorul a trei componente fundamentale: R-rosu (eng. Red), G-verde (eng. Green) si B-albastru (eng. Blue).

In modul grafic ecranul este o suprafata de puncte luminoase numite pixeli (elemente de imagine; eng. picture element). Fiecare pixel este caracterizat prin codul culorii. Urmatoarele elemente caracterizeaza un anumit mod grafic:

• Rezolutia - numarul de puncte de pe ecran;
• Definitia - distanta dintre doua puncte pe ecran;
• Numarul de culori

Toate aceste elemente depind de modul grafic suportat de monitor. De exemplu, modul VGA (eng. Video Graphics Array) asigura o rezolutie de 640x480 puncte si 16 culori, iar modul SVGA (eng. Super VGA) standard asigura rezolutia de 800x600 pixeli in 256 culori. Modul XGA (eng. eXtended Graphic Array) afiseaza mai mult de 18 milioane de culori pentru o rezolutie de pana la 1024x768 de pixeli.

Generarea unor imagini complexe, la o viteza de prelucrare mare, fara aportul procesorului sistemului de calcul, este asigurata astazi de coprocesoarele grafice (numite si acceleratoare) care realizeaza in mod independent: trasarea liniilor, generarea suprafetelor definite prin contur, desenarea umbrelor, deplasarea textului, deplasarea blocurilor de imagine etc.

Monitoarele sunt de tip desktop (la locul de munca sau acasa) si portabile. Monitoarele desktop, numite si sisteme CRT (eng. Cathode-Ray Tubes) sunt similare ca dimensiune si tehnologie cu receptoarele emisiunilor de televiziune. Sunt de tip intretesut (eng. interlaced) - cu realizarea imaginii pe randurile impare si apoi pe cele pare si, de tip neintretesut (noninterlaced). Intreteserea provoaca palpairea, si deci oboseala ochilor. Monitoarele portabile echipeaza sistemele de tip laptop, notebook, subnotebook si PDA.

IMPRIMANTA

Realizeaza tiparirea pe hartie, sub forma de sucesiuni de caractere sau de reprezentari grafice, a informatiilor transmise din memoria interna a calculatorului. Tipurile de imprimante difera, marcand evolutia lor tehnologica: imprimante cu tambur, cu rozeta, matriceale, cu jet de cerneala, laser, ultimele fiind rapide si de o mare acuratete.

O imprimanta trebuie sa contina un dispozitiv de antrenare a hartiei, un dispozitiv de imprimare si un modul propriu de memorie care sa permita retinerea temporara a unei cantitati bine determinate din informatia transmisa spre tiparire. Primele tipuri de imprimante foloseau o hartie speciala, de dimensiuni standard, cu gaurele pentru antrenare, numita listing, dar astazi se foloseste hartie obisnuita, sau chiar alte tipuri de suporturi de imprimare, cum ar fi folia transparenta. Tiparirea se poate realiza atunci cand exista o legatura de comunicare activa intre calculator si imprimanta - se spune ca imprimanta este on line.

Tipuri de imprimante :

Cu jet de cerneala

Laser

Termice

Matriceale

Rezolutia

Dupa cum stim, rezolutia reprezinta numarul de puncte care pot fi tiparite pe o unitate de suprafata si se exprima in puncte pe inci (dpi - dot per inch). Evident, cu cat rezolutia este mai mare, cu atat calitatea imaginii tiparite va fi mai buna. In mod normal, rezolutia folosita in cazul unei imprimante laser monocrom este 600 dpi, insa pot exista anumite documente care sa necesite 1200 dpi. De asemenea, posibilitatea de a tipari la 300 dpi poate constitui un avantaj atunci cand o serie de documente sunt tiparite sub forma de schite de lucru, realizandu-se astfel economie de toner.

Limbajele de tiparire

Cel mai raspandit limbaj in momentul de fata este PCL (Printer Control Language), acesta fiind folosit initial in cazul imprimantelor matriciale. Prima versiune de larga raspandire a fost versiunea 3, care oferea suport doar pentru anumite sarcini simple, iar PCL4 a adus o imbunatatire a suportului pentru tiparirea graficelor. PCL5 oferea facilitati precum scalarea fonturilor si suportul formatelor vectoriale. De asemenea, PCL5 folosea diferite tipuri de compresie astfel incat se obtinea o crestere considerabila a vitezei de tiparire. PCL5e a adus odata cu el comunicatia bidirectionala, pentru raportarea informatiilor de stare ale imprimantei, insa nu a adus imbunatatirea calitatii de tiparire. PCL6 a fost introdus in anul 1996 si este un limbaj complet rescris. Orientarea pe lucrul cu obiecte a adus o imbunatatire a flexibilitatii si o crestere semnificativa a vitezei de prelucrare a documentelor grafice.

Limbajul PostScript realizeaza o descriere a paginilor in mod vectorial, apoi trimite datele catre imprimanta pentru a fi rasterizate (convertite in puncte). PostScript 1 era un limbaj folosit de editurile mari datorita faptului ca puteau transforma

imagini la 300 dpi in imagini la 2400 dpi, folosite de masinile de tiparit. Marele avantaj al limbajului PostScript era portabilitatea, orice platforma fiind capabila de a lucra cu el. In acest fel, tot ce aveati nevoie era un driver pentru a transforma informatia in format PostScript, care putea apoi fi inteles de orice imprimanta PostScript. Marele dezavantaj al limbajului consta in faptul ca apartine unei companii si pentru a fi folosit necesita licentiere, ceea ce duce la cresterea pretului imprimantelor care il folosesc.

PostScript 2 a adus o compresie superioara, conducand la cresterea vitezei de tiparire, a imbunatatit algoritmii de halftoning si modul de administrare a memoriei. Ultima versiune de PostScript, a treia, include imbunatatiri semnificative aduse modulului de interpretare, acest lucru afectand in mod direct si pozitiv calitatea, siguranta, eficienta si productivitatea.

GDI (Graphical Device Interface) reprezinta o alternativa in fata imprimantelor care folosesc PostScript sau PCL. Limbajul foloseste resursele PC-ului pentru a efectua toate prelucrarile asupra documentului ce urmeaza a fi tiparit sub mediul Windows, trimitand apoi informatia direct in format bitmap pentru a fi tiparita. In consecinta, nu mai este nevoie de un procesor puternic si multa memorie la nivelul imprimantei, acest fapt conducand la scaderea pretului de achizitie. Pe de alta parte, prelucrarea documentului la nivelul sistemului conduce la incarcarea acestuia, lucru simtit foarte clar in cazul sistemelor mai slabe.

Viteza de tiparire

Spre deosebire de modelele cu jet de cerneala, in cazul imprimantelor laser viteza de tiparire reala se apropie foarte mult de cea specificata de producator. In unele cazuri, viteza specificata reprezinta viteza mecanismului de tractare a hartiei, respectiv numarul de pagini goale pe care imprimanta este capabila sa le transporte intr-un minut din tava de alimentare in tava de colectare. Insa aceasta viteza nu implica timpul de prelucrare care apare in cazul job-urilor din viata reala. De asemenea, unii producatori specifica viteza de tiparire in format Letter si nu A4, lungimea unei coli de format Letter fiind mai mica si implicit viteza mai mare.

Mecanismul de manipulare a hartiei

Alaturi de formatul maxim suportat un element important este constituit si de varietatea tipurilor de media suportate de imprimanta (transparente, calc, plicuri, carton). Daca urmeaza sa tipariti pe carton, verificati daca modelul de imprimanta ales suporta astfel de mediu de tiparire.

De asemenea, foarte importanta se poate dovedi facilitatea de tiparire duplex, adica de tiparire pe ambele fete ale colii de hartie, scazand astfel costurile consumabilelor. Multe imprimante disponibile astazi folosesc asa-numitul duplex manual, ceea ce presupune tiparirea paginilor fara sot, urmata de reasezarea hartiei in tava de alimentare si tiparirea paginilor cu sot.

Capacitatea de alimentare totala (care include tava standard, tava manuala, cat si pe cele eventual optional existente) este un alt element important, fiind recomandabila o corelare a acesteia cu nevoile reale. Daca in firma dumneavoastra se tiparesc zilnic 20.000 de coli,

alegerea unei imprimante cu o singura tava de alimentare de 250 de coli ar fi o greseala. In acelasi timp, un sistem de trei tavi cu capacitate totala de 10.000 de coli va reprezenta o risipa de bani, in cazul in care necesitatile zilnice de tiparire se ridica la cateva sute de exemplare.

Interfata

Calea de comunicare dintre PC si imprimanta reprezinta un element extrem de important atunci cand timpul de asteptare este pretios. Daca folositi imprimanta pentru tiparirea documentelor contabile de sub DOS, existenta unui port paralel reprezinta o necesitate. Posibilitatea de conectare in retea devine obligatorie atunci cand echipamentul urmeaza sa fie folosit de mai multi utilizatori, din mai multe birouri eventual, in cadrul unei firme. Pentru cei care vor folosi imprimanta acasa sau intr-un birou de 2-3 persoane, conectarea USB este suficienta, cu conditia ca in cazul partajarii, sistemul pe care aceasta este instalata sa fie pornit in permanenta.

Memoria

Asa cum spuneam, modelele care folosesc limbaj GDI nu necesita prea multa memorie, toata prelucrarea cazand in sarcina PC-ului. Celelalte modele, mai ales cele de retea, folosite in paralel de mai multi utilizatori vor avea nevoie de o cantitate semnificativa de memorie instalata pentru a putea duce la bun sfarsit toate sarcinile primite. Daca estimati ca imprimanta va fi folosita in paralel de mai multi utilizatori, nerabdaori sa primeasca documentele tiparite, asigurati-va ca modelul ales beneficiaza de suficienta memorie.

PLOTTER-UL

Plotterele au fost primele dispozitive periferice care au oferit sistemelor de calcul posibilitatea de a produce iesiri in forma grafica. Plotterele pot fi cu penita, cu jet de cerneala, de tip termic si de tip electrostatic.Plotterele au in componenta procesoare grafice proprii. De exemplu, plotterele cu penita recunosc primitive grafice precum: linie, poligon, arc de cerc, text etc. Daca suportul de informatie este filmul fotografic, atunci dispozitivul asemanator plotterului, dar instalat in coditii specifice se numeste fotoplotter.

VIDEO - PROIECTOR

Pe perete sau pe panza, imaginea generata de un proiector poate face ca prezentarea voastra sa fie mult mai atragatoare, mai interectiva si cu un impact mai puternic asupra auditoriului. Ori cel mai important fapt in cadrul unei prezentari este sa il faci pe cel care asculta sa te inteleaga.

DISCHETA

(discul flexibil sau floppy disk-ul, prescurtat FD) este un disc dintr-un material flexibil pe care este depus un strat de substanta usor magnetizabila, cu doua suprafete utile. Discul magnetizabil este protejat de o anvelopa dintr-un material plastic, ale carei dimensiuni au evoluat de la 8 x 8 inch si 5 1/4 x 5 1/4 inch la 3 1/2 x 3 1/2 inch, pentru dischetele cu anvelopa rigida care se folosesc in prezent (1 inch = 2.54 cm).

Discheta are un sistem de antrenare care face posibila rotirea ei in unitate iar anvelopa are o deschidere care permite capului de citire-scriere al unitatii sa opereze asupra dischetei, in zona dorita. O discheta este organizata pe piste concentrice, fiecare pista fiind impartita in sectoare. Deci o operatie de citire-scriere va fi efectuata asupra unui sector.

Densitatea de inregistrare a evoluat cronologic de la densitate simpla (SD, Simple Density) si dubla (DD, Double Density) la densitatea inalta (HD) folosita astazi, a carei realizare tehnica este mai preformanta decat precedentele. Fiecare tip de discheta, in functie de dimensiune si densitatea de inregistrare, are un anumit numar de piste si de sectoare pe pista. Acestea se stabilesc la formatare, operatia de pregatire a dischetei pentru inregistrare de informatii. Astfel, se poate determina capacitatea de inregistrare a dischetei ca numarul de piste * numarul de sectoare pe pista * numarul de octeti pe sector. Primele dischete (cu densitate simpla) folosite la PC-uri aveau o capacitate de 360 KO, in timp ce capacitatea uzuala este in prezent de 1.44 MO.

Pentru operatia de formatare (care determina stergerea vechiului continut al dischetei), sistemele de operare pentru mini- si microcalculatoare ofera o comanda speciala - format.

HARD-DISK-ul

Hard-disk-ul (HD) sau discul fix este un disc magnetic cu o constructie tehnologica foarte precisa, o capacitate de memorare si o viteza de acces foarte mari, care se incorporeaza in calculator, constituind o memorie externa foarte utila (pentru calculatoarele de tip PC). Corespunzator pistelor de pe discheta, pe discul fix apar cilindri, care sunt formati din piste concentrice. Primele hard-disk-uri aveau o capacitate de cativa zeci de MO, astazi ajungandu-se la zeci de GO.

Inaintea de aparitia discurilor magnetic fixe, calculatoarele personale se utilizau exclusiv cu ajutorul dischetelor, fapt care avea cateva inconveniente: spatiul de memorie externa destul de limitat nu permitea folosirea unor programe prea complexe si imposibilitatea folosirii calculatorului fara o discheta pe care sa se afle nucleul sistemului de operare (vezi Sistemul de operare DOS).

Pe de alta parte insa, trebuie spus ca dupa aparitia hard-disk-urilor, s-a dezvoltat si industria programelor de tip virus, menite sa produca anomalii in exploatarea calculatorului, acestea gasindu-si un teren fertil de proliferare in conditiile in care continutul discurilor magnetice se pastreaza si in absenta curentului electric, spre deosebire de memoria interna. Programele virus se instaleaza in memorie, de unde pot infecta fisiere de pe suporturile magnetice si distruge informatii.

Ca o reactie la virusii informatici, au aparut curand programe antivirus, care detecteaza si elimina programele virus si pot oferi facilitati suplimentare de protectie, cum ar fi semnalarea aparitiei unui program care ar putea fi un virus sau chiar blocarea actiunii acestuia. Uzual, in momentul in care se creeaza un virus - de obicei prin "perfectionarea" unuia deja existent - se pune la punct si "antidotul", care are la baza caracteristicile virusului creat. Fiecare program antivirus recunoaste si elimina o anumita lista de virusi; cum programele de tip virus evolueaza continuu, este recomandat ca si antivirusii instalati pe calculator sa fie actualizati periodic. Este de remarcat faptul ca ultimele programe antivirus sunt de dimensiuni mari si se instaleaza cel mai adesea de pe CD-uri.

Pentru ca un calculator sa poata fi exploatat in mod eficient, partea esentiala a sistemului sau de operare (numita uzual nucleu) trebuie sa se gaseasca in memoria interna, pentru a fi permanent disponibila si lansata in executie.

INSCRIPTOARE CD/DVD

DVD-RW

La inceputul anilor 90, cateva companii au inceput sa lucreze la dezvoltarea unui format care sa inlocuiasca batranul CD. Misiunea lor era sa creeze un disc similar ca dimensiuni cu CD-ul, dar cu o capacitate de stocare mult mai mare. Printre companiile mentionate se numarau Toshiba, Sony si Philips. In acest timp, un grup format din mai multe companii producatoare de componente de PC, precum si din industria divertismentului, insistau ca sustinatorii DVD-ului sa ajunga la un acord asupra folosirii unui singur standard. Astfel s-a format DVD Consortium. Consortiul cuprindea 10 firme: Hitachi, JVC, Panasonic, Mitsubishi, Philips, Pioneer, Sony, Thomson, Time Warner si Toshiba. In 1995 formatul DVD era definitivat. In 1997 DVD Forum a inlocuit DVD Consortium.

In calitatea sa de autoritate in definirea standardelor DVD, DVD Forum a promovat pe rand trei formate de medii DVD inscriptibile. DVD-R este un mediu care suporta o singura scriere, similar cu CD-R. DVD-RW reprezinta versiunea reinscriptibila a lui DVD-R. Supotand pana la 4,7 GB de date, un mediu DVD-RW poate fi inscriptionat de pana la 1000 de ori. DVD-RAM este tot un mediu reinscriptibil, insa spre deosebire de DVD-RW, care ofera acces secvential la date, acesta permite acces aleator. Un mediu DVD-RAM poate fi scris de pana la 100.000 de ori.

DVD+RW

In 1997 a fost anuntat un nou standard, DVD+RW. Initial un mediu DVD+RW putea stoca 3 GB, insa intarzierea aparitiei pe piata a primelor modele de unitati a facut ca aceasta capacitate sa creasca apoi la 4,7 GB. Important de notat ar fi faptul ca, poate pentru a spori confuzia si asa totala, capacitatile mediilor DVD se exprima in GB, 1 GB insemnand de fapt un miliard de octeti, si nu 10243 octeti. De aceea e bine sa nu incerci sa scrii 4,7 GB de date pe un mediu DVD de 4,7 GB, pentru ca nu vei reusi. Standardul DVD+RW a fost sustinut de DVD Alliance, printre membrii aliantei numarandu-se HP, Dell, Philips, Sony si Ricoh. DVD+R reprezinta o adaugare adusa standardului initial.

DVDRW

Dupa un scurt razboi intre sustinatorii celor doua formate DVD, producatorii au trecut la o redistribuire de forte, iar lupta a reinceput. Fostii rivali din taberele DVD+ si DVD- s-au unit sub steagul standardului DVD-Dual, in timp ce conservatorii, sustinatori ai formatelor DVD- si DVD-RAM, s-au organizat sub formatul DVD-Multi. Partea mai putin buna este ca cei care au cel mai mult de pierdut sunt utilizatorii. Acestia sunt nevoiti sa asiste neputinciosi la aceasta lupta, incercand in tot acest timp sa gaseasca o cale de a alege varianta cea mai buna.

Despre tehnologiile care se ascund in spatele celor trei litere, DVD, au existat si vor mai exista materiale ample in PC Magazine Romania. Scopul acestui test comparativ este de a

pune la lucru cateva dintre modelele disponibile pe piata romaneasca, pentru ca cititoilor nostri sa le poata fi mai usor atunci cand se vor decide ca a venit vremea sa cumpere un DVD writer.

Am adunat asadar 10 unitati, grupate in jurul celor trei standarde predominante in acest moment: DVD-R/-RW, DVD+R/+RW si DVDR/RW. Avantajul unitatilor '-' consta in raspandirea pe scara mai larga a mediilor si a unitatilor DVD-ROM compatibile. Mai putin raspandite, unitatile '+' prezinta la randul lor avantajul performantelor mai ridicate decat contracandidatele lor. Evident, solutia '' este optima daca privim problema in termeni de compatibilitate si de performanta, insa exista dezavantajul pretului sensibil mai mare.

ADPCM - Adaptive Delta Pulse Code Modulation; tehnica de compresie audio ce se bazeaza pe encodarea diferentelor dintre valorile esantioanelor, acestea fiind in general mici si necesitand un numar mai redus de biti.

Blue Book - Standard pentru combinarea informatiilor audio si a datelor pe un acelasi CD. Cunoscut si ca CD-Extra si CD-Plus.

CAV - Constant Angular Velocity; metoda folosita de unitatile CD-ROM prin care discul este rotit la o viteza constanta, avand ca urmare o rata mai mare de citire a datelor aflate pe zonele exterioare.

CD-DA - Compact Disc - Digital Audio; standard dezvoltat de Philips impreuna cu Sony pentru inregistrarea si redarea digitala a fragmentelor audio. Prima incarnare a CD-ului se supune standardelor cuprinse in Red Book.

CD-R - Compact Disc - Recordable; cunoscut si sub numele de Compact Disc - Write Once (CD-WO) acesta permite utilizatorilor inregistrarea propriilor discuri CD-ROM sau CD-DA.

CD-ROM - Compact Disc - Read Only Memory; standard pentru discurile compacte pentru a putea fi folosite ca memorii de stocare digitale pentru computere personale. Mediul de 4,75' poate stoca aproximativ 650 MB de date. Standardul ce sta la baza celor mai multe CD-ROM-uri este cuprins in Yellow Book, publicat de Philips.

CD-ROM XA - CD-ROM eXtended Architecture; format hibrid promovat de Sony si Microsoft ce combina facilitatile CD-ROM cu cele CD-i. Formatul permite existenta unui secvente audio digitale ce poate fi redata prin intretesere cu secvente video. Este formatul folosit de Kodak Photo-CD.

CD-RW - Compact Disc - ReWritable; cunoscut si ca CD-Erasable sau CD-E, permite suprascrierea informatiilor in mod repetat, nefiind necesara o stergere prealabila la nivel fizic.

CLV - Constant Linear Velocity; metoda traditionala utilizata in unitatile CD-ROM, prin care viteza motorului este sincronizata in asa fel incat viteza liniara de deasupra capului de citire sa fie constanta.

DVD - Digital Versatile Disk; inlocuitorul CD-ului. Asemeni CD-urilor, si DVD-urile sunt prezente in mai multe formate. Capacitatea sa insa variaza de la 4,7 la 17 GB.

DVD+R - Mediu optic de tip 'write-once' creat pentru a lucra impreuna cu unitatile DVD+RW.

DVD+RW - Standard de DVD reinscriptibil aflat in competitie cu DVD-RAM si DVD-RW, promovat de catre Hewlett-Packard, Philips si Sony. Spre deosebire de DVD-RAM, permite utilizarea de discuri neprotejate in mod special. Toate cele trei standarde mai sus amintite nu sunt compatibile intre ele. La un moment dat, DVD-Forum, ce nu suporta acest standard, a insistat in schimbarea numelui in +RW, insa se pare ca nu au reusit acest lucru.

DVD-R - DVD - Recordable; format DVD de tip 'write-once'.

DVD-RAM - Format de disc compact reinscriptibil ce ofera o mai mare capacitate de stocare decat sistemele actuale CD-RW. Discurile inserate intr-un 'cartus' de plastic vor oferi initial 2,6 GB pe fata, existand formate uni si dubla fata.

DVD-ROM - Formatul de tip 'read-only' suporta discuri cu capacitati cuprinse intre 4,7 GB (suficient pentru un film complet encodat MPEG-2) si 17 GB, cu rate de transfer pornind de la 600 KBps. Este compatibil 'inapoi' cu formatul CD-ROM.

DVD-RW - Formatul reinscriptionabil promovat de Pioneer, incompatibil cu formatele DVD-RAM si DVD+RW, care este insa ceva mai compatibil cu unitatile DVD-ROM si cu playerele DVD existente.

DVD-Video - Format DVD conceput pentru a oferi secvente video pentru playere-le specializate. Spre deosebire de DVD-ROM, formatul Digital-Video include un sistem CSS (Content Scrambling System) pentru prevenirea copierii informatiei.

Joliet - Extensie a standardului ISO 9660 (ce prevedea initial restrictionarea numelor fisierelor la o structura de tip 8.3), acesta a fost dezvoltat de Microsoft pentru utilizarea numelor lungi de fisiere, incluzand si folosirea caracterelor Unicode. Joliet permite nume lungi de pana la 64 de caractere, inclusiv spatii albe. Sistemul inregistreaza si numele standard in format MS-DOS, in asa fel incat discul va fi citibil si pe sisteme de operare mai vechi.

Lead-In - Zona de la inceputul fiecarei sesiuni de pe un CD inregistrabil, ce este lasata libera pentru scrierea TOC (Table Of Contents - numarul pistei si pozitiile de start). Lead-in-ul este scris atunci cand sesiunea este inchisa si ocupa pana la 4500 de sectoare pe disc (un minut sau aproximativ 9 MB). Lead-in-ul semnifica de asemenea daca discul este de tip multi-sesiune, iar in cazul in care nu a fost inchis, care este urmatoarea adresa

Echipamente periferice de intrare/iesire

Viteza de lucru a perifericelor difera in functie de performantele lor tehnologice (foarte mica la dispozitivele exclusiv mecanice) dar este mult mai mica decat a unitatii centrale, care functioneaza pe principii exclusiv electronice. Printr-o analogie umana, noi gandim adesea mult mai repede decat putem scrie.

Dupa ce unitatea de comanda cere perifericelor executia unei operatii de intrare-iesire, ea asteapta un timp indelungat (fata de timpii ei de lucru) pentru terminarea operatiei. Astfel, apare un gol in activitatea unitatii de comanda. Problema a fost rezolvata prin introducerea unui bloc auxiliar de comanda care sa preia controlul asupra operatiilor de intrare-iesire efectuate cu ajutorul perifericelor dupa initierea lor de catre unitatea de comanda.

Prin intermediul procesorului auxiliar care controleaza operatiile cu perifericele se permite cuplarea, indirecta, la unitatea centrala, a mai multor dispozitive periferice. Aceasta unitate functionala a calculatoarelor a aparut odata cu generatia a doua de calculatoare , sub numele de de canal de intrare-iesire. Rolul sau a fost preluat la sistemele de calcul medii mari de unitatea de schimburi multiple (USM), la minicalculatoare - de dispozitivul de control al magistralei de comunicatii iar la microcalculatoare - de o extensie a magistralei.

In timp ce procesorul specializat in operatii de intrare-iesire controleaza schimbul de date intre memorie si periferice, blocul de comanda poate superviza executia altor operatii, dintr-un alt program. Modul de lucru cu o unitate centrala si mai multe programe rezidente in memorie spre executie se numeste multiprogramare sau multitasking.

Programele aflate in memoria interna a unui calculator care functioneaza in regim de multitasking se gasesc in diverse stari: pot astepta terminarea unei operatii de intrare-iesire, pot astepta sa fie lansate in executie iar un singur program este prelucrat la un moment dat de unitatea centrala ; politica de servire a acestor programe este stabilita de algoritmii implementati in sistemul de operare.

Dupa terminarea unei operatii de intrare-iesire, unitatea de comanda este anuntata, printr-un semnal numit intrerupere, ca citirea sau scrierea s-a incheiat, astfel incat poate continua executia programului respectiv.

Noua unitate componenta a sistemului de calcul poate fi incorporata in schema generala a unui calculator conform figurii:

UNITATEA FLOPPY Componentele principale sunt un motor obisnuit care roteste discul si un motor pas cu pas care actioneaza o banda metalica pentru pozitionarea capetelor de citire/scriere , formand un ansamblu numit mecanism de actionare a capetelor.Unitatea este prevazuta cu un mecanism manual pentru coborarea unui butuc care centreaza si blocheaza discul in pozitia corecta si pentru coborarea capetelor de citire/scriere pe suprafata discului.Cu exceptia unitatilor cu o singura fata ale pc-urilor originale , toate unitatile de discheta folosesc doua capete de citire/scriere , care prind mijlocul discului si citesc sau scriu date pe oricare dintre cele doua fete ale meddiului. Pistele de pe cele doua fete ale discului sunt intercalate , astfel incat capetele nu sunt perfect aliniate.

TERMINALUL

Deoarece unitatile de memorare externa, de obicei, permit atat scrierea cat si citirea informatiei, aceste dispozitive periferice pot fi considerate si ca dispozitive de intrare-iesire. Un alt dispozitiv periferic de intrare-iesire este terminalul. Prin intermediul acestuia se asigura comunicatia utilizator - sistem de calcul. Prin intermediul acestuia utilizatorul poate conversa cu calculatorul.La un sistem de calcul pot fi cuplate unul sau mai multe terminale. Din punct de vedere al modului de cuplare la sistemul de calcul distingem doua tipuri de terminale: terminale seriale, terminale 'memorie'. Din punct de vedere software un rol important il are terminalul virtual.

Terminalul serial este cuplat la calculator prin intermediul interfetei de comunicatie standard RS-232 (conector RS-232C). El este compus din tastatura (ca dispozitiv de intrare) si un monitor (ca dispozitiv de iesire). Pentru a transmite un caracter unui astfel de terminal, calculatorul (prin circuitele sale de interfata) transmite: un bit de start, bitii ce compun caracterul si unul sau doi biti de stop. Atat terminalul cat si calculatorul dispun de circuite hardware specializate in conversia sir de caractere - sir de biti si invers.

Interfata unui terminal 'memorie' cu calculatorul este asigurata prin intermediul unei memorii RAM cu destinatie speciala numita memorie video. Aceasta memorie este adresabila ca si memoria principala. Controlul memoriei video si generarea semnalului video pentru monitor sunt realizate de un set de circuite care formeaza adaptorul video. La aceste terminale, tastatura este separata de monitor. Ea este cuplata printr-o interfata paralela (mai`multi biti simultan), dar exista si tastaturi cuplate serial. Pentru sistemele de calcul ce utilizeaza terminale 'memorie', tastatura este considerata un dispozitiv periferic separat, din clasa dispozitivelor periferice de intrare.

MODEM- ul

Un modem este un dispozitiv hardware care ii permite calculatorului sa transmita si sa receptioneze informatii prin intermediul liniei telefonice. In functie de producator, un modem poate fi conectat la calculator fie in interior, fie in exterior.

Daca modemul este intern, acesta are forma unei placi adaptoare subtiri de dimnensiunea unui carnet de note.

Daca modemul este extern, aceasta inseamna ca el sta pe birou si se conecteaza la una din mufele existente in partea din spate a calculatorului.; un astfel de modem arata ca o cutie mai mare , asemanatoare cu un mic radio cu tranzistori. Indiferent daca este intern sau extern, un modem se conecteaza intotdeauna atat la calculator, cat si prin intermediul unui cablu telefonic, la o mufa de telefon din perete.

Un modem moduleaza fluxul de informatii care curge din calculator, incarcandu-l pe un semnal purtator- un sunet enervant- care poate fi transmis prin intermediul unei linii telefonice.Atunci cand informatia ajunge la destinatie, care este intotdeauna reprezentata de un alt modem, acesta va demodula informatia, descarcand-o de pe semnalul purtator si convertind-o intr-o forma pe care un calculator sa o poata utiliza.

MULTIFUNCTIONALE LASER

BrotherMFC9870

Unitatea de tiparire beneficiaza de o viteza maxima declarata de 12 ppm, in testele noastre remarcandu-se prin obtinerea celor mai bune performante in testele cele mai importante. Testul de 12 pagini text si grafice in Word si testul de 3 pagini grafice in Excel sunt cele mai solicitante, putand fi considerate in acelasi timp si cele mai apropiate de tipul documentelor tiparite in viata reala. Capacitatea tavii de alimentare este de 250 de coli, putand fi extinsa la 500 de coli prin adaugarea unui sertar suplimentar. Pentru scanarea sau copierea de documente formate din mai multe pagini, MFC-9870 beneficiaza de o unitate de alimentare ADF, cu capacitatea de 50 de coli.

Sistemul de fax permite transmiterea de documente prin intermediul PC-ului sau direct din panoul de comanda. La receptionarea unui document, acesta poate fi vizualizat inainte de tiparire, permitand stergerea din memorie in cazul in care nu este dorit. O facilitate foarte utila, mai ales in cazul birourilor deschise, este posibilitatea de blocare a echipamentului cu o parola din patru caractere, impiedicand astfel multiplicarea sau transmiterea prin fax a documentelor confidentiale.Scanerul color flatbed permite o rezolutie optica de 600x300 dpi, putand ajunge prin interpolare software la 1200 dpi. Producatorul furnizeaza si o aplicatie OCR, pentru documentele in limba romana aparand aceeasi problema legata de recunoasterea diacriticelor.

CAPITOLUL 3

CONCLUZII

Echipamentele periferice sunt componentele care extind si compleseaza unitatea centrala si reprezinta in principal interfata dintre calculator si cel care untilizeaza sistemul.

BIBLIOGRAFIE :

-Informatica, Tudor Sorin, Ed. LS Informat, Bucurest, 2002

-PC magazine

-Echipamente periferice si interfatare,Editura Matrixrom

-Tehnologia informatiei, Editura All, Bucuresti, 200

-Echipamente periferice:tipuri si caracteristici,spatii specializate,conectare,videoterminale; Editura Tehnica, 1986

-Calculatorul in trei timpi; Editura Polirom, 2007

-Internet

-Cursuri