Internetul. Reteaua World Wide Web. Navigarea documentelor in reteaua globala Internet. Posta electronica.

Pagini Web si dispunerea documentelor multimedia in retele informatice

World - Wide - Web este numele dat unui proiect de cooperare initiat in 1989 in cadrul CERN )Centrul European de Cercetari Nucleare) din Geneva. Scopul acestui proiect era de a elabora si dezvolta o serie de protocoale de comunicatii si sisteme care sa permita interconectarea in vederea schimbului diferitelor tipuri de informatii conform conceptului hypermedia (figura 1. Circulatia de Documente Web, HTML).

Fig. 1. Circulatia de Documente Web (HTML)

Sarcina sistemului ar fi fost in aceste conditii gestionarea acestor informatii si prezentarea lor intr-o maniera ordonata grupurilor de utilizatori situati pe pozitii geografice diferite. Rezultatele acestui proiect initial s-au concretizat intr-o serie de protocoale si specificatii care au fost apoi adoptate pe scara larga. Dezvoltarea unui set de interfete utilizator de catre NCSA (National Center Supercomputing Applications) a condus in scurt timp la aparitia a mii de servere WWW care, conectate prin intermediul Internet formeaza asa numitul spatiu de informatie World - Wide - Web, sau hyperspatiul WWW.

Evolutia majora pe care a realizat-o acest sistem este rezultatul implementarii a trei idei de baza:

- gestiunea distribuita a informatiilor - care exclude existenta unui sistem central de stocare si gestiune.

- independenta geografica - permite ca orice sever WWW sa fie accesibil oricarui utilizator. Acest lucru este posibil in conditiile in care se dispune de un mecanism de identificare in mod unic a documentelor distribuite.

- interfata comuna (aceeasi, uniforma) - urmareste sa ofere utilizatorului un acelasi mod de operare, indiferent de protocoalele utilizate la transferul datelor si indiferent de formatul documentelor. Acest lucru este esential pentru o exploatare comoda a unui sistem prin excelenta eterogen.

Gestiunea distribuita a documentelor. O consecinta a aplicarii acestui principiu este ca informatia (documentele) formeaza o structura asemanatoare hypertextului, prin definirea de legaturi intre documente. Acest hyperspatiu WWW se deosebeste, totusi, fundamental de hypertext prin faptul ca in acest caz se permite oricarui utilizator sa creeze documente WWW si sa includa referinte la orice alt document WWW, modificand astfel structura globala a informatiei.

Saltul de la un document la altul se face in mod automat prin activarea unei legaturi, indiferent daca prin acestea se refera la un document de pe statia de lucru, de pe un server local, sau de pe un alt server conectat la Internet.

Localizarea documentelor. Conform celui de-al doilea principiu trebuie definit un mecanism de specificare clara a documentelor disponibile pe Internet. Specificarea unui document presupune localizarea si modul de accesare al acestuia (figura 2).

Fig. 2. Cautarea, localizarea ti incarcarea documentelor HTML din retea

Implementarea acestui mecanism s-a realizat prin alocarea fiecarui document a unei "adrese" numita Uniform Resource Locator (URL) ceea ce, in traducere literala s-ar putea numi locator uniform de resurse. URL-ul contine doua informatii: adresa fisierului care contine documentul si modul de transfer al acestuia.

Pentru documentele WWW se defineste un format specific care permite definirea unei structuri logice de tip hypertext. Legaturile intr-un astfel de document sunt tocmai adresele URL. In plus, acest format numit HyperText Markup Language (HTML) permite prezentarea documentelor intr-o forma accesibila, legaturile putand fi activate printr-o actiune simpla asupra unei ancore.

Componentele protocoalelor WWW. Protocoalele WWW specifica tehnicile de creare, localizare (sau identificare) si transfer pentru documentele WWW si cuprind trei componente majore:

- Uniform Resource Locator (URL) - componenta care specifica pozitia si modul de accesare a documentelor. Sistemul gazda pe care se afla documentul este identificat prin numele aceastuia si nu prin adresa IP.

- HyperText Markup Language (HTML) - defineste formatul documentelor si metodele de generare a unor structuri logice simple care sa permita utilizarea legaturilor de tip hypertext.

- HyperText Transfer Protocol (HTTP) - componenta care controleaza transferul documentelor WWW referite prin legaturi.

Tipuri de documente WWW. Dupa activarea unei legaturi sistemul client WWW poate sa prezinte utilizatorului doua tipuri de documente: statice si sintetizate. Diferenta esentiala intre aceste doua tipuri de documente consta in modul de producere a informatiei afisate.

In prezent se considera ca exista sase domenii principale de utilizare a Sistemelor Multimedia si anume: birotica, editarea si productia video, muzica, invatamant asistat de calculator (in special invatamant la distanta), divertisment si comunicatii multimedia. In privinta aplicatiilor din sfera comunicatiilor multimedia apar o serie de probleme suplimentare generate de necesitatea transmiterii semnalelor digitale audio - video, combinate eventual cu alte informatii (grafica, text), intre doua sau mai multe puncte terminale ale unei retele, ceea ce implica vehicularea unui volum foarte mare de date.

Prin notiunea de aplicatie multimedia vom intelege un sistem de comunicatie intre doua sau mai multe terminale care isi transfera reciproc informatiile audio, video, grafice, sau alte tipuri de date, precum si combinatii intre acestea. Clasificarea aplicatiilor multimedia depinde de: numarul si natura participantilor, modul de transfer al datelor si scopul aplicatiilor.

Din punct de vedere al naturii participantilor intre care se realizeaza comunicatia multimedia exista doua categorii (figura     3):

- aplicatii interpersonale in care trensferul de date se face intre doi sau mai multi utilizatori;

- aplicatii persoana - sistem in care unul din capetele legaturii este un sistem de calcul.

Fig. 3. Functionarea Postei Electronice (E-mail).

In functie de numarul de persoane implicate aplicatiile pot fi:

- individuale care presupun ca o sesiune a aplicatiei implica doar doi utilizatori in cazul aplicatiilor interpersonale, respectiv unul singur pentru cele din clasa persoana - sistem.

- de grup care permit comunicarea intre mai multi indivizi sau mai multe grupuri de indivizi pentru aplicatii interpersonale, respectiv distributia informatiei catre mai multi utilizatori in cazul aplicatiilor persoana - sistem.

Un alt criteriu de clasificare il reprezinta relatia in timp intre diferitele etape ale derularii aplicatiei. In functie de acest criteriu aplicatiile pot fi:

- sincrone - in care prezentarea datelor la utilizator se face simultan cu transmisia;

- asincrone - in care momentul prezentarii datelor este ulterior transmisiei si este selectat in mod arbitrar de catre utilizator (figura 4. Conectarea la casuta postala de pe server).

Fig. 4. Conectarea la Casuta Postala de pe Server.

In functie de scopul aplicatiei putem identifica mai multe clase: aplicatii profesionale care sunt destinate lucrului in cooperare sau educatiei la distanta, si aplicatii orientate pe tranzactii, in care sistemul de comunicatii multimedia este utilizat ca mijloc de intermediere a unor tranzactii (achizitia de produse si servicii, operatiuni bancare, etc.) intre utilizatori (figura 5. Liste de E-mail).

Fig. 5. Liste de E-mail.

Clasa de aplicatii multimedia. Clasa aplicatiilor interpersonale (figura 6) cuprinde doua subclase: aplicatii sincrone si cele asincrone. Aplicatiile interpersonale sincrone includ sistemele de comunicatie interpersonale audio video, comunicatiile destinate lucrului in cooperare, distributia audio - video si sistemele de videoconferinta.

Fig.     Aplicatii Multimedia tip Utilizator individual - Sistem informatic