Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AccessAdobe photoshopAlgoritmiAutocadBaze de dateCC sharp
CalculatoareCorel drawDot netExcelFox proFrontpageHardware
HtmlInternetJavaLinuxMatlabMs dosPascal
PhpPower pointRetele calculatoareSqlTutorialsWebdesignWindows
WordXml


Obiectivele si functiile unui sistem de operare

calculatoare

+ Font mai mare | - Font mai mic



Obiectivele si functiile unui sistem de operare

Obiectivele generale ale unui sistem de operare sunt:

automatizarea operatiilor standard in toate etapele de exploatare a sistemului de calcul;



minimizarea efortului uman pentru utilizarea sistemului de calcul;

optimizarea utilizarii resurselor sistemului de calcul;

Cresterea eficientei globale in utilizarea sistemului de calcul prin

cresterea vitezei de executie a prelucrarilor

reducerea timpului de raspuns al sistemului la solicitarile utilizatorilor

cresterea gradului de utilizare a resurselor prin utilizarea lor la capacitate maxima.

Functiile prin intermediul carora sistemul de operare realizeaza aceste obiective sunt:

functia de instalare automata a unui nou sistem de operare pe un sistem de calcul;

functia de incarcare in memoria interna a sistemului de operare, la pornirea sistemului de calcul;

functia de configurare dinamica a sistemului de operare, conform cu modificarile intervenite in structura hardware sau cu necesitatile de exploatare a sistemului. De exemplu, sistemul de operare DOS se poate configura dinamic prin intermediul fisierului CONFIG.SYS care se consulta la fiecare incarcare a sistemului de operare si care permite instalarea altor drivere de echipamente decat cele standard si definirea unor parametri de functionare ai sistemului, permitand astfel modificarea, extinderea sau imbunatatirea capacitatilor de functionare ale sistemului de operare, in cadrul arhitecturii de baza a sistemului de calcul;

efectuarea operatiilor de intrare / iesire la nivel fizic, pentru a permite utilizatorului tratarea echipamentelor periferice la nivel logic, adica independent de caracteristicile constructive ale lor. Aceasta functie permite degrevarea utilizatorului de sarcina tratarii specifice a fiecarui tip de echipament periferic in parte. De exemplu, orice tip de imprimanta este tratat in acelasi mod de catre utilizator; caracteristicile specifice fiecarui tip in parte sunt tratate de programul specializat de accesare la nivel fizic al echipamentului, numit driver de imprimanta si de componenta sistemului de operare care trateaza operatiile de iesire prin intermediul imprimantei: driverul portului paralel ;

oferirea unei interfete cu utilizatorul, prin intermediul unui limbaj specific, numit limbajul de comanda al sistemului de operare; prin intermediul acestui limbaj, utilizatorul transmite comenzi sistemului de operare; ele sunt traduse si lansate in executie de programul interpretor de comenzi al sistemului de operare. In sistemele de operare mai noi, interfata cu utilizatorul este asigurata folosind metode grafice evoluate si principii noi de comunicare, rezultatul fiind o modalitate mult mai "prietenoasa" de dialog cu utilizatorul; o astfel de interfata se numeste interfata grafica cu utilizatorul (Graphical User Interface);

controlul executiei programelor: sistemul de operare incarca programul in memoria interna, pentru executie, il lanseaza in executie, urmareste executia in toate etapele sale si incheie executia programului;

gestionarea alocarii resurselor sistemului de calcul: sistemul de operare gestioneaza alocarea timpului UCP, a memoriei interne, accesul la fisiere, accesul la echipamentele periferice,etc. pe toata durata executiei unui program, in scopul utilizarii cat mai eficiente a acestor resurse. In cazul in care este posibila executarea simultana a mai multor programe, sistemul de operare realizeaza alocarea resurselor intre programe pe baza unor criterii de alocare, in scopul optimizarii executiei programelor, conform obiectivelor de eficienta de mai sus;

asigurarea protectiei intre utilizatori, acolo unde sistemul de operare permite accesul concomitent al mai multor utilizatori (programe) la resursele sistemului de calcul, si asigurarea protectiei intre programe, fie ca este vorba de programe utilizator sau programe ale sistemului de operare. Aceasta protectie se refera la evitarea cazurilor de interferenta intre mai multe programe in executie, care ar putea duce la alterarea zonelor de program din memoria interna sau la alterarea, de catre un program, a datelor utilizate de un alt program;

tratarea erorilor: sistemul de operare poate trata erori la nivelul masinii fizice (de exemplu: erori de citire / scriere in memoria externa, erori de acces la un echipament periferic, lipsa din configuratia sistemului de calcul a unui echipament, etc.) sau erori logice, care pot sa apara in timpul executarii unui program (de exemplu: operatii interzise, ca impartirea la 0, tentativa de acces in zone protejate ale memoriei interne, tentativa de executie a unor instructiuni privilegiate, etc.);

functii auxiliare, cum ar fi: contabilizarea activitatii sistemului de calcul, jurnalizarea comenzilor adresate interpretorului de comenzi al sistemului de operare, jurnalizarea erorilor, etc.



Clasificarea sistemelor de operare din punctul de vedere al executiei proceselor

In general, programele utilizeaza in mod diferit resursele unui sistem de calcul (unele ocupa mai putina memorie interna decat altele, unele executa mai multe operatii de intrare/iesire, timp in care UCP este utilizata mai putin, altele fac prelucrari complexe asupra datelor, utilizand intens unitatea aritmetico-logica, etc).

Pentru utilizarea eficienta a resurselor sistemului de calcul, unele sisteme de operare pot gestiona executia concurenta a mai multor procese, asigurand proceselor din sistem accesul concurent la resursele sistemului sau partajarea resurselor. Aceasta inseamna ca, la un moment dat, in sistem se pot afla in executie mai multe procese care concureaza intre ele pentru accesul la resursele sistemului iar sistemul de operare gestioneaza resursele sistemului pentru satisfacerea cat mai multor cereri ale acestor procese pentru alocarea de resurse.

O caracteristica importanta a unui sistem de operare este masura in care poate asigura executia concurenta a proceselor. Dupa acest criteriu, sistemele de operare pot fi:

monotasking, care nu asigura executia concurenta si nici partajarea resurselor intre mai multe procese. Sub controlul unui sistem de operare monotasking, la un moment dat, in sistemul de calcul se poate executa un singur program; acesta ramane activ din momentul lansarii lui in executie si pana la terminarea lui completa; cat timp este in executie, programul are acces la toate resursele sistemului de calcul.

Exemplu: sistemele de operare MS-DOS si CP/M sunt sisteme de operare monotasking; in timpul executarii unui program, sistemul de operare pierde controlul asupra sistemului, in favoarea programului aflat in executie, care preia controlul pana in momentul incheierii executiei sale.

multitasking sunt acele sisteme de operare care asigura executia concurenta a mai multor procese care exista concomitent in sistem.

Exemplu: sistemele de operare Windows, Unix sunt sisteme multitasking. Aplicatia Windows 3.x rulata sub sistemul de operare monotasking MS-DOS permite exploatarea in regim multitasking a aplicatiilor Windows.

Clasificarea sistemelor de operare dupa gradul de interactiune cu utilizatorul

Un sistem de operare are rolul de a interfata comunicarea intre utilizator si sistemul de calcul. Tendinta actuala in cererea utilizatorilor este de a creste atat gradul de interactiune cu sistemul de calcul cat si gradul de accesibilitate al interfetei cu sistemul de calcul; aceste doua tendinte, in general contradictorii, determina cresterea complexitatii componentei sistemului de operare care asigura interfata cu utilizatorul.

Pe de alta parte, din punctul de vedere al gradului de utilizare si al accesibilitatii sistemului de calcul, o caracteristica importanta este numarul de utilizatori care pot avea acces, la un moment dat, la sistem.

Din punctul de vedere al accesului utilizatorilor la sistem si al gradului de interactiune cu sistemul, sistemele de operare pot fi:

monouser seriale, acele sisteme de operare pentru care gradul de interactiune cu utilizatorul, in timpul prelucrarilor, este nul. De cele mai multe ori, interfata dintre sistemul de operare si utilizator nu dispune de un limbaj de comanda accesibil utilizatorului obisnuit, motiv pentru care comunicarea dintre utilizator si sistem nu este directa ci mediata de persoane specializate ca operatori de calculator. In timpul executiei lucrarii sale, utilizatorul pierde total controlul asupra prelucrarii; el furnizeaza datele care se prelucreaza odata cu formularea cererii de prelucrare si primeste rezultatele prelucrarii la incheierea executiei.

interactive: sistemele de operare care permit comunicarea directa intre utilizator si sistemul de calcul, prin intermediul unui limbaj dedicat acestui scop . In plus, utilizatorul poate urmari modul in care se executa programul sau si poate influenta, in anumite conditii, executia acestuia. Un sistem de operare interactiv presupune o arhitectura a sistemului de calcul care sa cuprinda echipamente standard de intrare/iesire dedicate comunicarii utilizatorului cu sistemul de operare .Sistemele de operare interactive pot fi:

monouser cand comunicarea cu sistemul de calcul este posibila, la un moment dat, numai pentru un singur utilizator, prin intermediul consolei sistemului de calcul;

multiuser, cand sistemul de operare poate gestiona comunicarea concomitenta cu mai multi utilizatori, conectati la sistemul de calcul prin intermediul echipamentelor terminale de intrare/iesire.

Exemplu: MS-DOS este un sistem interactiv monouser; Unix este un sistem interactiv multiuser.

Clasificarea sistemelor de operare dupa configuratia hardware deservita

Se obisnuieste impartirea sistemelor de calcul in trei categorii mari, in functie de puterea lor de prelucrare a informatiei si de capacitatea lor; corelat cu aceasta impartire se clasifica si sistemele de operare, dupa configuratia hardware pe care o deservesc. Structura sistemului de operare este influentata de structura sistemului de calcul pentru ca, in general, s-a cautat ca punctele mai slabe hardware sa fie compensate prin functii suplimentare asigurate de software, in particular, de sistemul de operare. Pe de alta parte, un sistem de calcul puternic, ce permite prelucrari complexe, are nevoie de un sistem de operare la fel de puternic, capabil sa asigure o buna coordonare a activitatii sistemului de calcul si o gestionare optima a resurselor acestuia.

Dupa configuratia hardware deservita, sistemele de operare sunt:



sisteme de operare pentru microcalculatoare:

sunt puternic interactive, cu un limbaj de comanda accesibil sau cu interfata grafica utilizator;

unele sunt monouser si monotasking (MS-DOS), altele multitasking (Windows), eventual si multiuser (Unix);

sunt usor configurabile, oferind proceduri automate pentru incarcarea sau pentru instalarea sistemului de operare;

ocupa un spatiu redus in memoria interna;

suporta dezvoltari pentru a permite conectarea in retele de calculatoare sau ca terminale la sisteme de calcul mari;

au functia de gestionare a informatiei dezvoltata in directia manevrarii unui numar mare de fisiere de dimensiuni mici;

sisteme de operare pentru minicalculatoare:

sunt interactive, multiuser si multitasking;

folosesc un limbaj de comanda pentru utilizatori avizati;

procedurile de incarcare la conectarea sistemului si de instalare a sistemului de operare sunt mai laborioase;

sunt mai rigide, in cazul modificarii configuratiei hardware;

asigura un sistem de prioritati de executie dezvoltat;

orientate pentru lucrul cu mai multi utilizatori, oferind un sistem complex de protectie a informatiei;

orientate pentru lucrul cu multe terminale, putand indeplini functia de concentrator de date;

sisteme de operare pentru calculatoare mainframe:

seriale sau interactive, multitasking;

limbaj de comanda pentru utilizatori specializati;

gestioneaza un numar mare de echipamente periferice;

orientate pentru prelucrari complexe si pentru volume mari de date.

In prezent se constata tendinta de apropiere a performantelor microcalculatoarelor de cele ale calculatoarelor superioare lor, in paralel cu tendinta de apropiere a performantelor sistemelor de operare pentru sisteme de calcul mari de cele ale sistemelor de operare pentru mini sau microcalculatoare.

In acelasi timp, se realizeaza o integrare functionala tot mai accentuata a diferitelor tipuri de sisteme de calcul in platforme de lucru comune, de obicei prin conectarea acestora in retele de calculatoare. Cel mai elocvent exemplu in aceasta directie este reteaua Internet care realizeaza legatura intre cele mai diferite tipuri de sisteme de calcul, functionand sub controlul unor sisteme de operare diverse.

Din punctul de vedere al dezvoltarii sistemului de operare, tendinta actuala este de dezvoltare a sistemelor de operare portabile, adica acele sisteme de operare care functioneaza pe platforme hardware diferite. Un exemplu in acest sens este sistemul de operare UNIX.





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1324
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved