Masurarea unghiurilor orizontale prin metoda reiteratiei  Tabelul 3

Directiunii de plecare A-1 nu-i aplicam nici o corectie, considerand-o neafectata de erori.

Reiteratia a doua s-a facut de pe directia de origine cu 100^g00^c10^cc.

Operatiile de citire a directiilor s-au facut la fel ca la prim reiteratie, obtinandu-se in coloana a 9-a valorile medii:

Se face media intre reiteratia I si reiteratia a II-a eliminandu-se 100^g de la reiteratia a II-a la toate unghiurile (ceea ce nu modifica cu nimic valoarea unghiurilor) inscriindu-se aceste valori in coloana 10

In practica se face reducerea directiilor la zero. In cazul de fata se scad 22^cc din toate directiunile.

Aceste valori se inscriu in coloana 12.

Metoda orientarilor directe. Scopul pentru care se culeg unghiurile si distantele din teren este acela de a determina coordonatele punctelor ce delimiteaza o suprafata spre a o calcula si a o pune in valoare. Cum insa pentru calculul coordonatelor nu avem nevoie de unghiurile ce le fac aliniamentele intre ele, ci de orientarile acestora si de distante, vom studia procedeul de determinare direct pe teren a orientarilor.

Pentru obtinerea orientarilor laturilor unei drumuiri se procedeaza in felul urmator:

se calculeaza orientarea dreptei determinate de punctul de plecare a unei drumuiri si un alt punct cunoscut in teren. Fie in teren punctul de plecare al unei drumuiri A si punctul pe care ne orientam H de coordonate cunoscute

sau

stationam in punctul A cu aparatul si introducem pe cercul orizontal orientarea θ_AH in aparat, se blocheaza miscarea inregistratoare si se da drumul miscarii generale neinregistratoare rotind luneta pana cand aducem imaginea semnalului in campul ei. Fixam miscarea generala neinregistratoare si actionam de surubul de fina miscare pana realizam suprapunerea firului reticular vertical peste imaginea semnalului vizat (H). In acest moment (fig.4) dam drumul miscarii inregistratoare si vizam primul punct din drumuire B.

Prin operatia de introducere a orientarii in aparat si a vizarii unui punct cunoscut din teren realizam introducerea diviziunii zero de pe limb pe directia nord. S-a obtinut in felul acesta orientarea laturii . Dupa ce efectuam inchiderea pe directiunea de origine ne deplasam cu instrumentul in punctul B. Stationand punctul B, introducem in instrument orientarea si vizam punctul din urma A.

Rotind luneta in tur de orizont, vom citi catre punctul urmator C a drumuirii orientarea . Se face apoi inchiderea turului de orizont pe punctul A. Operatiile continua in mod analog pentru toate statiile drumuirii inclusiv punctul E de inchidere.

Stationand in E, efectuam inchiderea pe directia determinata de punctele E si K, de coordonate cunoscute.

Comparand orientarea citita in teren cu orientarea calculata din coordonate la inchiderea drumuirii se va semnala o nepotrivire, numita eroare de inchidere, pe orientari.

(din coordonate) - (din observatii) = E₀ (eroare de inchidere pe orientari).

Calculul corectiei . Corectia care trebuie aplicata orientarilor laturilor din teren, pentru a obtine inchiderea pe orientarea se calculeaza relatia

in care:

este corectia orientarii;

E₀ - eroare de inchidere pe orientari;

n - numarul punctelor de statie.

Orientarea definitiva a laturilor se calculeaza prin insumarea algebrica a corectiei la orientarile de baza:

Metoda orientarilor directe cu ajutorul busolei. Spre deosebire de metoda orientarilor directe fata de meridianul geografic orientarile magnetice cu ajutorul busolei, se refera la unghiul ce-l face meridianul magnetic ce trece printr-un punct, cu o directie oarecare din teren.

Practic, odata cu instalarea aparatului in statie se fixeaza pe aparat o busola topografica si se citeste pentru fiecare directie in parte orientarea directa si inversa incat pentru fiecare latura vom avea doua valori, care vor diferi cu 200^g. Unghiul de orientare definitiv va fi media aritmetica a acestor valori.

Pentru determinarea azimutului geografic, orientarile magnetice trebuie corectate cu unghiul de declinatie δ, calculat pentru locul respectiv in timpul cand se efectueaza lucrarea (fig.5). Calculul unghiului de declinatie δ se poate face de orice operator topografic, daca in teren se cunosc doua puncte de coordonate geodezice.

Pentru aceasta se calculeaza din coordonatele punctelor cunoscute orientarea si se determina orientarea a aceleiasi directii cu ajutorul busolei. Diferenta acestor doua orientari va fi declinatia magnetica

Metode de masurare a unghiurilor verticale

Unghiurile verticale se pot masura cu ajutorul instrumentelor prevazute cu eclimetre sau cercuri verticale. Eclimetrul poate fi un cerc intreg sau numai un sector de cerc. Dupa modul cum sunt numerotate gradatiile pe cercul vertical se cunosc trei tipuri de instrumente si anume:

instrumente la care se citeste la vernierul I si vernierul II (0^g si respectiv 200^g) cand luneta are o pozitie orizontala;

instrumente la care se citeste la vernierul I, 100^g si vernierul II - 300^g cand luneta are o pozitie orizontala;

instrumente care au eclimetrele constituite dintr-un semicerc la care gradatiile cresc de o parte si de alta, fata de diviziunea zero.

Dat fiind modul diferit de gradare a eclimetrelor, vom avea sisteme diferite de citire a unghiurilor verticale, si anume:

Eclimetrele care au la vernierul I 0^g si la vernierul II 200^g cand luneta este intr-o pozitie orizontala, ne dau posibilitatea sa citim unghiurile de panta i sau unghiurile de inclinare formate de orizontala punctului de statie si dreapta ce uneste punctul de statie cu punctul vizat (fig.6).

La eclimetrele care au la vernier I 100^g si la vernier II 3000^g cand pozitia lunetei este orizontala, se masoara unghiurile zenitale (adica unghiul format de verticala ce trece prin punctul de statie cu dreapta ce uneste punctul de statie cu punctul vizat).

Intre unghiul zenital si unghiul de panta exista urmatoarea relatie i^g + z^g = 100^g (adica unghiul de panta i si unghiul zenital z sunt complementare). Citirea unghiurilor verticale la cele trei tipuri de eclimetre se face in felul urmator:

Daca punctul vizat este la o altitudine superioara punctului de statie, citirea o notam cu plus (+) (fig.7) si cu minus (-) daca punctul este la o altitudine inferioara punctului de statie.

La aparatele cu eclimetrele formate dintr-un cerc intreg, este necesara stabilirea sistemului de gradare.

In acest scop, cu luneta in pozitia orizontala se fac lecturile la cele doua verniere sau microscoape, identificandu-se sistemul de gradare respectiv.

Pentru stabilirea pozitiei normale a lunetei, vom viza un punct situat deasupra orizontului si vom face citirea la primul vernier. In cazul in care citirea facuta este 0^g - 1^g - 2^g - 10^g pentru aparatele ce dau unghiurile i de panta (fig.8) sau valorile 80^g - 90^g - 100^g pentru aparatele ce dau unghiurile zenitale z, inseamna ca aparatul este cu luneta in pozitie normala. In cazul cand la vernierul I citim o valoare apropiata de 200^g si la vernierul II aproximativ 300^g, atunci inseamna ca luneta este "peste cap". De regula eclimetrul se afla in pozitie normala atunci cand el este situat in partea stanga a lunetei.

In lucrarile curente topografice citirile la eclimetru se fac o data cu citirile la cercul orizontal.

Pentru citirea unghiurilor verticale se procedeaza astfel:

se stationeaza cu aparatul in punctul respectiv, in pozitia normala a lunetei, si se vizeaza punctul stabilit din teren;

se aduce semnalul in campul lunetei si apoi se blocheaza luneta cu ajutorul surubului de fixare a lunetei in plan vertical. Apoi cu surubul de fina miscare s lunetei in plan vertical se aduce semnalul la intersectia firului reticular vertical cu firul mediu orizontal, efectuandu-se lecturile la cele doua verniere.

in pozitie normala a lunetei

in pozitia peste cap a lunetei

in care:

C₁, C₂ sunt mediile lecturilor efectuate la cele doua verniere V_I si V_II

Unghiul de panta i va fi dat de relatiile:

Valoarea cea mai probabila a unghiului de panta va fi data de media aritmetica a celor doua valori i₁ si i₂

Exemplu practic: In vederea ridicarii nivelitice a unor puncte, s-a stationat in punctul A si s-au vizat punctele 1, 2 si 3 gasindu-se urmatoarele valori:

Seria I

Ca verificare, trebuie ca S + D = 400^g. Nepotrivirile se datoreaza erorilor de colimatie.

Unghiul zenital .

Deci:

Seria II

Unghiurile zenitale vor fi:

Valorile cele mai probabile ale unghiurilor zenitale vor fi: