Scrigroup - Documente si articole

     

 
HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
 
ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura

Cadastru

ARHITECTURA PERIOADEI MODERNE PE TERITORIUL ROMANIEI: EVOLUTIE STILISTICA

Arhitectura



+ Font mai mare | - Font mai mic



ARHITECTURA PERIOADEI MODERNE PE TERITORIUL ROMANIEI:

EVOLUTIE STILISTICA

Arhitectura pin la al doilea razboi mondial Secolul al XIX-lea: Primele manifestri ale modernitpiiPtrunderea ideilor Luminismului (sfiritul sec. 18), revoluflia lui Tudor (1821), pacea de la Adrianopol (1829) au marcat inceputul epocii moderne, perceput de contemporani ca o "renatere". Modernizarea general a societflii romaneti, purtind semnele specifice ale trecerii rapide de la vechea ordine agrar la noua ordine capitalist i ale deschiderii din ce in ce mai largi ctre civilizapia occidental, s-a reflectat in arhitectur, unul dintre instrumentele culturale ale acestei modernizri, printr-o reorientare ctre asimilarea rapid i programatic a valorilor arhitecturale europene. Dei exist semne anterioare, se poate considera c evoluflia modern a arhitecturii romaneti incepe odat cu Regulamentele Organice (1832), pentru ca, dup Revoluflia de la 1848, Unirea din 1859, instaurarea monarhiei constitupionale (1866) i citigarea independenpei (1877), s se desfoare intr-un ritm foarte accelerat, arzind etapele fireti de evolupie i cutind s asimileze pi aplice orientrile arhitectural-urbanistice europene in vederea unei contient urmrite sincronizri. in consecinp, atit nou nscutul discurs teoretic cit i practica, au fost marcate, de o neobinuit de activ suprapunere de tendinpe stilistice. Acest sincretism de tendinpe, care devine una dintre dimensiunile esenpiale ale modernitpii arhitecturii romaneti, a fost fcut posibil pi intrepinut nu numai de aceast absorbpie rapid, ci i de volumul mare de construcflii care s-au realizat in aceast perioad, avind in vedere faptul c oraele romaneti moderne se constituie tot atunci. O a doua dimensiune esential a dezvoltrii moderne a arhitecturii romaneti, devenit explicit abia ctre sfiritul secolului al XIX-lea, se refer la fondul cultural pe care s-a grefat aceast evolupie, i rezid in fractura cultural dintre occidentalizare/modernizare (asimilarea noilor valori produse de civilizapia industrial vest-european) i autohtonism/traditionalism (pstrarea vechilor valori ale ordinii agrare i ale sud-estului ortodox). Transformrile politice, economice i sociale declanate dup 1821, i accelerate dup Unirea din 1859, la care se adaug voinpa de sincronizare cultural, s-au tradus in activitatea constructiv prin citeva aspecte esenpiale: 1)aparipia de noi tipuri de cldiri/programe de arhitectur (imobile de locuinfle plurifamiliale, gri, cldiri administrative, pentru invapmint, de spectacol, industriale, comerciale, hoteluri, etc.), 2)importul i asimilarea noilor materiale i tehnologii de construcflie (metalul i betonul armat, aplicate la inceput la construcflii de geniu civil i industriale, apoi la toate tipurile de construcflii i avind ca finalitate formarea unor serioase antreprize moderne de construcflii) i 3) necesitatea exprimrii prin arhitectur a noului etos modernizator. La acestea se adaug dezvoltarea fr precedent a oraelor, constind atit in modernizarea celor existente (prin inlocuirea fondului construit considerat necorespunztor, limitarea extinderii necontrolate a suprafepei, adaptarea structurilor stradale la noile funcfliuni i ierarhizarea lor, densificarea construitului, creterea nivelului de inlflime - in mod special in centru -, zonificarea funcflional, construirea i punerea in evidenp a cldirilor reprezentative, crearea unui nou tip de reprezentativitate urban, etc.), in restructurarea radical a altora (Giurgiu, Brila), cit i in edificarea de noi orae pe plan prestabilit (Turnu Severin, Turnu Mgurele, etc). Odat cu Regulamentele Organice se instituie i se perfectioneaz formele i instrumentele de control urban care vor administra modernizarea urban. Ele atest oficial (prin regulamente i legi urbanistice, planuri directoare, etc.) cristalizarea treptat i evoluflia unei voinpe constructive i a unei gindiri urbanistice din ce in ce mai clar orientate funcflional i formal. Bucuretiul, cu semnificapia de capital a noului stat national (1859), a devenit i a rmas pentru mult vreme nu numai principalul teatru al operapiunilor urbane moderne, ci i cel mai important focar de iradiere cultural i arhitectural din par. Din punct de vedere stilistic, perioada de pin la primul razboi mondial este caracterizat prin preluarea aproape concomitent a mai multor modele stilistice europene (cu diferitele lor varietpi locale, in functie de locul de inspirapie), de la clasicism la eclectism i ecouri ale Artei 1900, ale cror contradicpii originare se pierd i se rezolv prin semnificapia unic pe care o capat pe plan local: toate reprezint in anumite msuri sincronizarea cu Europa. Acestor importuri li s-au adugat, incepind cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, cutrile unui stil napional, cunoscute sub numele generic i relativ impropriu de neoromanesc. Dei rezultat din dorinpa de redefinire identitar, deci in contradicpie cu importul stilistic, neoromanescul este, in arhitectura romaneasc, echivalentul cutrilor formale cu aceeai semnificapie care se manifest nu numai in Europa acelui moment, ci i in intreaga lume contemporan; deci reprezint - paradoxal - un prim semn al unei reale sincronizari. Dup primul rzboi mondial, cutrile unui stil napional i-au gsit un adversar deosebit de puternic in noul import arhitectural din deceniul al 3-lea, modernismul, ceea ce reprezint, in sine, un alt semn al doritei sincronizri cu Europa. Arhitectura perioadei interbelice s-a aflat, atit ideologic cit i formal, sub semnul acestui conflict, care se va ascupi puternic in anii premergtori celui de al doilea razboi mondial. Fap de aceasta schem de evolupie stilistic, contextul cultural specific al fiecreia dintre cele trei regiuni istorice aduce nuanpe: de exemplu, influenpa clasicist este in Moldova mai timpurie, mai puternic i mai persistent; pe teritoriul Prii Romaneti, absorbpia curentelor europene este dominat la sfiritul secolului al XIX-lea de filiera francez; in Transilvania, pe un fond urban mai inchegat i cu o mai inrdcinat tradiflie central european, dezvoltarea stilistic de pin la primul razboi mondial este mai organic i urmrete indeaproape arhitectura Vienei imperiale. in privinpa arhitecflilor, acetia au fost la inceput strini (din foarte diverse parpi ale Europei), apoi incep s se afirme i arhitecfli romani, diplomapi in strintate (mai ales ai renumitei Ecole des Beaux Arts din Paris) i, dup 1892 (Societatea Arhitecflilor Romani fondeaz Scoala de Arhitectur din Bucureti, care dup doi ani devine institupie de stat), in Romania. Se poate spune c perioada modern este i perioada consolidrii breslei arhitecflilor romani i a sistemului de producpie de arhitectur. Pe acest fond, dup Unirea din 1918, dezvoltarea arhitectural din cele trei regiuni devine intrucitva mai unitar. Aceast schem evolutiv va fi intre rupt de cel de al doilea rzboi mondial. Arhitectura clasicistArhitectura de factur clasicist anunp cel mai timpuriu modernitatea, prin importul unor elemente formale (la inceput numai morfologice, apoi i sintactice) de factur clasic sau clasicizant, care devin destul de frecvente spre sfiritul secolului al XVIII-lea. Ele provin din influenpe ale clasicismului i/sau neoclasicismului european, venite pe diferite filiere (predominant cea ruseasc i cea central european), dar, fiind vorba de preluri tirzii i nu direct de la surs, este greu de fcut o diferenpiere sigur intre ceea ce ar reprezenta influenpa renascentist/clasicist tirzie i influenpa neoclasic. Indiferent de originea sa, repertoriul morfologic i sintactic clasicist a fost aplicat inipial la nivelul plasticii de fapad, mai ales la monumente de cult i case boieresti (in Moldova: palatul Cantacuzino - inainte de 1795 i palatul Callimachi - 1795-6, din Iai, biserica rotund din Lepcani - 1795, biserica Banu - 1800, din Iai, biserica mnstirii Vratec -1808, palatul "de peste ziduri" de la mnstirea Frumoasa - 1818, biserica Ruset din Botoani - 1825; in Para Romaneasc: casa Crepulescu - inainte de 1791, palatul Ghica-Tei -1822, toate in Bucuresti, etc.). Sint cunoscute numele citorva dintre arhitecflii care au proiectat in manier clasicist: inipial au fost arhitecfli strini ca austriecii "her Leopold", Johann Freiwald, cehul Martin Kubelka, rusul M. Singurov, catalanul Xavier Villacrosse, etc., crora li s-au adugat mai tirziu arhitecfli romani sau "diletanpi"care suspin aceast arhitectur: "Ionip arhitectonul", Gheorghe Asachi, Alex. Costinescu, Iacob Melnic, etc., in Moldova i Para Romaneasc. in Ardeal, pe un fond mai pregtit de evoluflia stilistic anterioar (mult mai apropiat de cea central european), arhitectura clasicist a aprut sub forma unui baroc tirziu simplificat (fapada principal a palatului Brukenthal din Sibiu, curtea interioar a palatului Banffy, colegiul reformat - 1801, palatele Teleky, arh. Josef leder - 1802 i Tholgalagy-Korda, arh. Carlo Gusti - 1801-1807, toate din Cluj, etc.) i s-a maturizat mai devreme (catedrala romano-catolic din Satu-Mare - 1786-1789, primria din Cluj, arh. Anton Kragerbauer - 1843-1846, etc.), liceul Andrei Saguna din Braov (arh. Stefan Emilian - 1851). in restul prii, pe msur ce prestigiul de care se bucur stilul a crescut, aplicarea lui a devenit tot mai coerent, iar sintaxa clasicist a cptat profunzime, dezvluind o noua spapialitate interioar. S-au construit biserici clasiciste noi, cum ar fi biserica Sf. Spiridon(1804) i cea a mnstirii Frumoasa (1836) in Iai, Teiul Doamnei (1833) i Sf. Dumitru (arh. Iosif Weltz) in Bucureti, etc., iar multe biserici vechi au fost refcute in spirit clasicist, cum ar fi Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti (dup 1848, arh. X. Villacrosse). in paralel, aceast arhitectur a fost utilizat in construcflia multor reedinpe boiereti, unele cu mari amenajri de parcuri (conacul Rosetti de la Ciupi/Bacu, reedinpa lui Alexandru Ghica de la Pacani/Ilfov, etc.) i a inceput s aib ecou i la nivelul micii arhitecturi domestice urbane. in cea de a doua jumtate a secolului al XIX-lea, s-au construit i importante edificii publice clasiciste, cum ar fi Teatrul Napional din Bucureti (1846-1852, arh. Josef Heft), casa episcopal din Ramnicu Valcea, prefectura judepului Arge din Piteti, Institutul de anatomie din Iai (arh. N.C. Mihilescu, St. Emilian) sau cldirile proiectate de Alexandru Orscu (diplomat la Munchen), considerat primul mare clasicist roman: Universitatea (1857-1869), hotelul Bulevard (1865-1867), biserica Domnipa Blaa (in colaborare cu Carol Benis), in Bucuresti i forma final (1880) a Mitropoliei din Iai (inceput in 1833 de arhitecflii Freiwald i Asachi). Dei in ultimii cincisprezece ani ai secolului al XIX-lea, clasicismul a inceput s-i piard pozipia de "stil oficial" (in favoarea eclectismului), se poate vorbi despre o anume rezistenp a filonului clasicist in arhitectura romaneasc. Astfel, in timp, el reapare sub diverse forme: fie pur, in construcflii neoclasice tirzii (Palatul Regal din Bucuresti, arh. N. Nenciulescu, in deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, Ministerul de Finanpe din Bucureti, arh. Radu Dudescu - 1947), sau neorenascentiste (banca Crisoveloni, arh. G. M. Cantacuzino - anii 1920); fie simplificat, in anumite forme de Art-Deco sau de modernism monumental (Facultatea de drept, arh. Petre Antonescu - 1935, Ministerul Juspiei, arh. Const. Iotzu - 1929-1932, Institutul Agronomic,arh. F. Stnculescu, L. Plmdeal, R. Udroiu, Ministerul de Externe - 1936-1938, Academia de Rzboi - 1937-1944, Palatul CFR - 1938-1947, proiectate de Duiliu Marcu, expozipiile din 1937-1939, arh. Horia Creang, toate din Bucuresti, Palatul Culturii de la Cernupi, arh. Horia Creang - 1938-1940 etc.); fie in forme "pervertite", in structura arhitecturilor totalitare de la sfiritul secolului al XX-lea. in plus, grapie invpmintului de tip Beaux-Arts, filonul clasicist se transmite in sintaxa i repartipia planimetric a multor cldiri, chiar dac acestea adopt alte formule stilistice de fapad, de la eclectism la neoromanesc. Arhitectura de factur romanticPe la inceputul secolului al XIX-lea, in arhitectura romaneasc a inceput s ptrunda i spiritul romantic, atit prin modele formale, cit i ca impuls catalizator, determinind dou tipuri de cutri stilistice. Pe de o parte, se situeaza o arhitectur bazat pe imprumuturi formale din diverse manifestri stilistice de factur romantic specifice unor zone ale Europei occidentale i centrale (forme de neogotic, neoromanic, i alte forme neomedievalizante, diverse stiluri regionale, mai ales germane, etc.), denumit generic arhitectur de factur romantic, pe de alt parte, se gsesc cutrile de valorificare in spirit romantic a arhitecturii populare autohtone. Dac aceast orientare a strii romantice spre elaborarea unei arhitecturi napionale se va maturiza mai tirziu, abia spre sfiritul secolului, devenind o direcpie de cutri stilistice durabil i de sine stttoare (a se vedea mai departe: arhitectura neoromaneasc), arhitectura "importat" de factur romantic reprezint, alturi de arhitectura de factur clasicizant, un moment incipient important in procesul de occidentalizare/modernizare a societpii romaneti, caracteristic celei de a doua jumtpi a secolului al XIXI-lea. Spre deosebire de cea clasicist, arhitectura de factur romantic manipuleaz un repertoriu morfologic heteroclit, format din elemente constructive i decorative din arhitectura feudal european, dup o sintax comportind o mare libertate de interpretare i al crei numitor comun este cutarea pitorescului. Rezultatul este o arhitectur spectaculoas, cu atmosfer poetic, care a fost adoptat de multe reedinpe boiereti i burgheze, mai rar de cldirile publice. Ca exemple mai reprezentative se pot cita: palatul Supu din Bucureti (1831-1832), arh. Konrad Schwink i Vitul, proiectat in spiritul Rundbogen german), intervenpiile de la mnstirile Bistripa, Tismana, Curtea de Arge, Arnota, Antim, Negoieti, Cldruani, etc., datorate arhitectului Shlatter (care a jucat un rol deosebit de important i ca restaurator, dei, in spiritul vremii, el transmite monumentelor autohtone o expresivitate "gotic" nespecific i atmosfera nostalgic a castelelor create de romantismul german); fostul Spital militar i Arsenalul Armatei din Bucuresti; palatul lui Al. I. Cuza de la Ruginoasa; cazarma Copou de la Iai; casa Liebrecht-Filipescu (1866, arh. Luigi Lipizer, veritabil creator de stil), Institutul meteorologic Filaret (1884), catedrala Sf. Iosif (1883, arh. Schmidt), sinagoga spaniol i Templul coral (1865), restaurantul "Carul cu bere" (1875, arh. Zigfried Kofczinsky), cele dou edificii Rieber (terminate in primii ani ai secolului al XX-lea), palatul Cretzulescu, casa Grigore Cerchez, toate in Bucureti; Palatul Culturii de la Iai (inceputul secolului 20, arh. I.D. Berindei). O menpiune deosebit o merit ansamblul castelului regal i parcului Pele de la Sinaia (inceput in 1875-1880, arh. Doderer i Schultz, completat fericit in 1896-1914, arh. Karel Liman), care a imprimat stilul su pitoresc (in spiritul unei combinapii eclectice de vernacular medieval german, renatere german si alte componente stilistice de diferite facturi), intregii localitpi i chiar zonei. Spiritul romantic se regsete i in arhitectura funerar, in arhitectura de interior i in mobilier. Dar mai ales, a dat un mare avint arhitecturii peisagere: s-au amenajat atit multe grdini i parcuri ale reedinpelor elitei (dintre care numai unele s-au pstrat, dar documentele atest un mare numr), cit i grdini i parcuri urbane publice. Grdini romantice, cum ar fi grdina Cimigiu (inceput pe la 1845, Carol Friederich Meyer) i gradina Kiseleff (Carol Meyer, 1843), organizarea cimitirelor Bellu, Sf. Vineri, Ghencea, ii au originea in acest tip de arhitectur. Mai tirziu, parcul Carol (Redont), organizat pentru marea expozipie din 1906, a reprezentat expresia de virf a pitorescului romantic. in Transilvania, arhitectura de factur romantic neomedievalizant este mai organic legat de tradiflia arhitectural local i a fost practicat de arhitecfli autohtoni. Marele arhitect al neogoticului a fost Antal Kagerbauer, autor al bisericii Sf. Petru (1846) i al primriei din Cluj (1843-1846), al aripii noi a castelului Banffy de la Bonpida (1855), al castelului Miko Imre de la Ocna Mure i al multor monumente funerare, urmat de arhitecflii Ferdinand Hottner (azilul Sf.Elisabeta din Cluj), Samu Pecz (palatul Szeky, Cluj), Janos Bohm, Kalman Rimanoczy, Gotfried Orendi, etc. Atit arhitectura clasicist cit i cea de factur romantic au lrgit considerabil aria formal a arhitecturii romaneti, scopind-o de pe fagaul restrins al tradifliei autohtone, dar in moduri diferite: dac arhitectura clasicist a adus in arhitectura romaneasc rigoarea i ordinea rapional ale tradifliei clasice (pe teritoriul vechiului regat aceasta tradiflie fiind aproape inexistent), arhitectura de factur romantic a adus un surplus imaginativ i o aplecare ctre farmecul arhitecturii trecute. Ambele direcpii au dat roade mai tirziu. Arhitectura eclectismuluiFr s fie strin de spiritul romantic, eclectismul, in special in formele sale caracteristice academismului de coal francez (academismul Beaux-Arts-ist), reprezint un moment de sine stttor i marcant in evoluflia arhitecturii romaneti i a oraelor, mai ales in vechiul regat. Bazat pe un "program" de adunare sistematic a elementelor rezultate in urma analizei diverselor arhitecturi, pe care le recompune dup principii istorice coerente, moduri tipologice caracteristice destinapiei cldirii sau dup asocieri bizare i stimulatoare, eclectismul s-a bucurat de un mare prestigiu, in ultimii cincisprezece ani ai secolului al XIX-lea. Dac, in importurile formale anterioare se poate depista o anumit nesiguranp, desigur in legtur cu preluarea lor de la surse intermediare (uneori deja transformate) i cu imaturitatea sistemului local de producpie de arhitectur, arhitectura eclectic a fost de la inceput puternic i matur, preluat cu profesionalism i direct de la surs. Cum perioada de maxim forp a arhitecturii eclectice a coincis cu un moment de virf al construcfliei societpii romaneti moderne, se poate spune c aproape intreaga structur institupional a noului stat este eclectic. Cele mai multe i mai importante cldiri publice eclectice s-au construit in Bucureti, ocupind locuri cheie in noua conceppie urbanistic a oraului, in legtur cu tierea marilor bulevarde E-V i N-S i cu modernizarea Cii Victoria. Ele au fost proiectate inipial de arhitecfli francezi, mai tirziu de arhitecfli romani, majoritatea cu studii la Ecole des Beaux-Arts, ceea ce menpine continuitatea i unitatea stilului. in plus, construcflia eclectic in sine este suficient de flexibil incit s poat ingloba fr perturbri interpretri diverse. Semnificative pentru arhitectura eclectic sint o serie de cldiri publice, cum ar fi: partea veche a Bncii Napionale (1883-1885, arh. Cassien Bernard, Albert Galleron i sculptorul Ioan Georgescu), cldirea Ateneului Roman (1886-1888, arh. Albert Galleron) i galeria de art de pe latura sa posterioar (arh. Leonida Negrescu), Scoala de Poduri i Sosele (dupa 1880, arh. Lecomte de Nouy, Cassien Bernard), Palatul de Justipie (1890-1895, arh. A. Ballu, la interioarele cruia lucreaz i Ion Mincu), Ministerul Agriculturii (1896, arh. Louis Blanc), Institutul de Medicin i Farmacie (1900-1902, arh. Louis Blanc), Casa de Depuneri i Economii (1896-1900, arh. Paul Gottereau), Palatul Potelor (1900, arh. Alex. Savulescu), Bursa de efecte (1910, arh. St. Burcus), Camera Deputapilor i Cercul militar (inceputul sec. 20, arh. Dimitrie Maimarolu), Fundapiile Regale (terminat in 1914, arh. Paul Gottereau) etc., din Bucuresti, Palatul de Justipie din Craiova (,arh. Ion N. Socolescu), Teatrul Napional din Iai (1896, arh. Fellner si Helmer), etc., precum i multe reedinpe, majoritatea luxuoase: casa Asan i palatul Cantacuzino (ambele arh. I.D. Berindei), casa Monteoru i casa Vernescu (ambele arh. Ion Mincu) etc., din Bucuresti, palatul Dinu Mihail (arh. Paul Gottereau) din Craiova etc. in plus, eclectismul arhitectural avind, din formare, relapii organice cu eclectismul tehnic al secolului al XIX-lea, tot de factur eclectic sint i multe "construcflii inginereti", cum ar fi halele alimentare (hala Unirii - 1865-1870 i hala Traian, arh. Giulio Magni - 1896, ambele in Bucuresti, halele din Ploiesti, arh. Toma T. Socolescu) i grile din diverse orae (partea veche a Grii de Nord, din Bucurestu, gara din Burdujeni/Suceava, gara Ploieti Sud etc.), a cror construcflie in numr mare a fost impus de dezvoltarea economic a prii. Eclectismul transilvan al aceleiai perioade a fost de o factur diferit, mai inrudit cu barocul central european. Teatrele napionale din Cluj i Oradea (arh. Fellner si Helmer), Universitatea din Cluj (1872,), Palatul Culturii din Cluj, primria din Oradea (1899-904, arh. Kolmar Rimanoczy) i cea din Arad (1913, arh. Ludovic Szantary) sint exemple semnificative. Arhitectura de tip 1900in arta i arhitectura european din jurul anului 1900, i-a fcut loc o serie de manifestari inovatoare, care reprezint o micare general secesionist fap de inchistarea academismului istoricist sau eclectic i, in acelasi timp, incercri de includere in arhitectur a valenpelor artistice artizanale locale. De aceea micarea a dezvoltat in arhitectur, in mobilier i in artele aplicate formule stilistice diferind dup localizarea geografic (purtind, ca atare, diverse denumiri: Art Nouveau, Secession, Jugendstil, etc.) i a antrenat in paralel i dezvoltarea unor coli locale de mobilier i arte decorative. Ecoul acestei micri in prile romane a fost similar cu cel al romantismului, de care, de altfel, micarea nu este strin. O parte dintre varietpile stilistice regionale au ptruns, asemeni altor importuri, in arhitectur i in artele aplicate. Astfel se poate delimita, atit in vechiul regat, cit mai ales in Transilvania, o arhitectur cu aspecte evidente de tip Art Nouveau sau Secession (de factur austriac sau ungureasc), uneori mai pure, alteori grefate pe un suport de factur eclectic sau academist. Art Nouveau-ul este remarcabil reprezentat de cldiri cum ar fi Cazinoul din Constanta (1907-1911, arh. Daniel Renard), Cazinoul din Sinaia (arh. Petre Antonescu), vechiul hotel Athene-Palace (1910, arh. Daniel Renard), magazinul Orfeu din Bucuresti (arh. Leonida Negrescu) etc. Cele mai multe i mai tipice construcflii Secession, de influenta austriac sau ungureasc (in Ungaria dezvoltindu-se remarcabile variante locale), unele cu totul deosebite ca valoare i anvergur, se gsesc insa in Transilvania, in Oradea, Tirgu-Mure, Timioara etc., unde arhitecfli ca Deszo Jakab i Marcel Komor (complexul Vulturul Negru din Oradea, 1907-1910, fosta primrie, 1907-1908, i Palatul Culturii, 1913, din Tirgu-Mure etc.), Kalman Rimanoczy-fiul (Palatul Apollo, 1913-1914, precum i multe alte construcflii din Oradea), Sandor Baumgarten (liceul "Bolyai Farkas", 1908-1909, Tirgu-Mure), Jozsef i Laszlo Vago, Ferenc Lobl, etc. au proiectat o remarcabila arhitectur de aceast factur stilistic. Pe de alt parte, ca i in cazul romantismului, spiritul in sine al micrii a dat natere i la reacpii specifice locale, cutri arhitecturale care au stimulat dezvoltarea unor rspunsuri originale. De aceea, unii cercetatori situaz in interiorul acestui fenomen geneza cutrilor napionale; sau chiar le prezint ca varianta originala romaneasc a Artei 1900. Aceasta pozipie nu este lipsit de sens, deoarece cutrile stilistice ale unei arhitecturi napionale (arhitectura neoromaneasc) au fost legate evident atit de implulsul romantic, cit i de vocapia regionalist a Artei 1900. Dar, prin amploare i durat, prin faptul c au reprezentat prima micare arhitectural original i cu program teoretic coerent din arhitectura romaneasc modern, ele merit s ocupe o pozipie de sine stttoare. Cutrile napionale: Arhitectura neoromaneascAstfel, arhitectura neoromaneasc reprezint, alturi de dezvoltri similare in muzic, literatur, arte plastice, una dintre dimensiunile cristalizrii unei culturi napionale moderne. Dei a urmat i s-a definit prin confruntarea cu prima etapa de modernizare (caracterizat prin importul cvasi-concomitent de modele clasiciste, neogotice i neomedievalizante, eclectice, de factur Arta 1900), expresia cutrilor identitare nu a luat inipial forma unei crize, a unei reale contestri a acestor importuri. Ea a reprezentat pin la primul razboi mondial un alt aspect al modernizrii arhitecturii romaneti. Ideile care au ghidat aceste cutri stilistice, incadrabile ca program ideologic in trama general european a cutrilor similare din arhitectura ultimei jumtpi a secolului al XIX-lea, au fost suspinute pin la cel de al doilea rzboi mondial de principala publicapie de specialitate, revista Arhitectura (fondat in 1906). in acelai timp, contientizarea valorii arhitecturii tradiflionale i trezirea interesului pentru patrimoniul istoric s-au tradus i in organizarea sistemului intitupional de monitorizare i protecpie a acestuia: in 1909 s-a infiintat Comisiunea Monumentelor Istorice, in care au activat, de-a lungul timpului, mari personalitpi ale culturii i arhitecturii romaneti. Arhitectura neoromaneasc, mai degrab o micare programatic decit un stil unitar, a inceput s se dezvolte inc din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea i a dominat primele dou decenii ale secolului al XX-lea, luind locul eclectismului in preferintele oficiale. S-a aplicat indeosebi tipurilor de cldiri ale structurilor administrapiei locale (administrapii financiare, primrii, vmi, etc.), construcfliilor din investiflii publice (locuinfle ieftine, coli rurale, muzee, facultpi, biserici - mai ales catedralele ortodoxe construite in Ardeal dup 1918), dar a fost preluat i de locuinflele luxuoase (vile i chiar imobile de raport) i de unele construcflii monumentale private (bnci). Repertoriul formal tradiflional utilizat pentru a crea un stil napional, foarte divers i amalgamat, este folosit in opera diferipilor autori conform propriilor selecpii, intr-o anume relapie cu tipul de program i de tipul de sintax. De aceea apar i mari diferenpe intre stilurile individuale ale diverilor arhitecfli. in general, s-a incercat valorificarea unor elemente structurale i decorative preluate din arhitectura vernacular romaneasc (stilpi i parapepi de lemn, prispe, troipe), dar i balcanic (bovindouri cu console de lemn, geamlicuri) i chiar mediteraneean (logii, pergole), din arhitectura bisericeasc moldoveneasc i munteneasc (tipuri de acoperiuri, paramenpi de zidrie, ui de lemn, briuri, ancadramente, medalioane de ceramic), din arhitectura brancoveneasc (alternanpa de zidrie simpl cu ancadramente, parapepi, intarsii decorative specifice din piatr) etc., precum i a unor teme compozipionale selectate din arhitectura zonal, care devin elemente de compozipie specifice (tema culei-turn, tema foiorului, tema casei populare cu parter suprainalpat etc.). Acestea au fost puse in opera atit la scara lor original cit i la scri monumentale, dac tipul de cldire o cerea. Sintaxa care administreaz compozipiile este, in general, academist pentru cldirile monumentale, de factur traditional bizantin (originar sau tradiflional romaneasc) pentru cldirile de cult i foarte liber, organic, creatoare de pitoresc pentru cldirile de mai mic anvergur. Selecpia elementelor specifice este rar facut in sensul unei puritpi stilistice dictate de reguli bine precizate: de obicei ele sint folosite sincretic, adesea chiar impletite cu elemente decorative sau structurale de factur clasic, neogotic, neomedieval, de factur Arta 1900, ceea ce face uneori dificil incadrarea stilistic. De aceea, se poate considera c demersul sintactic este, in general, de factur eclectic, iar imaginea general a acestei dezvoltri stilistice este sincretic i pitoreasc in acelasi timp. Foarte permisiv i cu un limbaj uor de inpeles, arhitectura neoromaneasc s-a bucurat de o mare popularitate i s-a rspindit rapid in arhitectura domestic urban anonim. Primul dintre principalii reprezentanpi, i creator al acestei micri, a fost Ion Mincu (primul diplomat roman al Ecole des Beaux Arts, Paris), a crui arhitectur este cu certitudine un virf, nu numai pentru arhitectura neoromaneasc, dar i pentru intreaga arhitectura romaneasc. Principalele sale lucrri sint: casa Lahovary (1886), "Bufetul" de pe soseaua Kiseleff (1892, dup planurile intocmite in 1889 pentru pavilionul romanesc la Expozipia universal de la Paris), Scoala Central de fete (1890), in Bucureti, Palatul administrativ din Galapi, bncile comerciale din Craiova i Brila. Linia stilistic deschis de Mincu (numit i "stilul Ion Mincu") a fost continuat de pupini arhitecfli, printre care arhitectul italian Giulio Magni (coala primar Mavrogheni - 1895, gara de la Curtea de Arge - 1898). Alpi reprezentanpi de seam ai micrii, fiecare creind propria linie stilistic, sint: Petre Antonescu (Ministerul Construcfliilor - actuala Primrie a capitalei - 1906-1910, Palatul administrativ din Craiova - 1912-1913, banca Marmorosch-Blank - 1915-1923), imobilul pentru salariapii Bncii Napionale din Bucureti, conacul din Stefneti - Arge etc.), Nicolae Ghica-Budeti (Palatul pentru colecpiile muzeului de art napional - 1912-1939, biserica greco-catolic din str. Polona, biserica Cupitul de Argint, casa Rosetti, toate in Bucureti, liceul din Ramnicu-Valcea etc.), Cristofi Cerchez (spitalul Polizu, multe locuinfle, dintre care celebra vila Minovici din Bucuresti etc.), Grigore Cerchez, in a crui antrepriza a lucrat i arh. Al. Clavel (cldirea veche a Institutului de Arhitectur - 1912-1927, corpul nou de la Palatul regal de la Cotroceni i multe case dintre care remarcabila cas Disescu, din Bucuresti), Florea Stnculescu (ansambluri de locuinfle ieftine, proiecte tip de locuinfle rurale, coli rurale, vmi, Palatul Agriculturii din Brila etc), Statie Ciortan (multe cldiri ale administrapiei financiare in Bucuresti i alte orase, Vama Potei din Bucureti), Constantin Iotzu (Casa corpului didactic, Bucureti) ), Paul Smrndescu (case particulare in Ploieti, Bucureti, Sinaia, imobile de raport), G. Cristinel (primria din Banu Manta, Bucureti, catedrala ortodox din Cluj), I.D. Traianescu, Toma T. Socolescu, etc. Dup primul rzboi mondial, arhitectura neoromaneasc a inceput s-i piard dimensiunea modernizatoare i s se osifice, devenind treptat principala forp conservatoare in opozitie cu retorica si estetica modernismului. Dei orientarea napionalist din ce in ce mai puternica a contextul politic a favorizat evident neoromanescul (regulamentele pentru anumite zone ale Bucuretiului specificau clar obligativitatea utilizrii unui "stil romanesc"), realizrile arhitecturale au devenit din ce in ce mai sterile sau au fuzionat, uneori pin la contrazicere, cu elemente stilistice de alte facturi, in cautarea unui pitoresc care a atins uneori bizareria. Modernismulin deceniul al treilea al secolului al XX-lea, concomitent cu rspindirea i implementarea lor in toate prile europene, in arhitectura romaneasca au ptruns ideile i programul estetic al Micrii Moderne, care au cunoscut atit un mare succes in rindul tinerei generapii de arhitecfli, cit i o neateptat popularitate in rindurile burgheziei progresiste, care i-a gasit in noua arhitectur modul propriu de expresie. Cum, aceast ptrundere s-a suprapus peste lucrri intense de modernizare a Bucuretiului, noua arhitectur a fost utilizat mult in zonele centrale reprezentative, crora le-a conferit o imagine general modernist, aspect mai rar intilnit in alte capitale europene. Ca i cutarile napionale, noua linie formal a fost insopit de o important fundamentare teoretic, publicat in revistele de avangard, mai ales in Contimporanul (1922-1932, creat, condus i finanpat de Marcel Iancu, impreun cu poetul I.Vinea). Din 1931, o interesant i substanpial suspinere teoretic a venit din partea revistei Simetria (inipiat i condus de G.M. Cantacuzino impreun cu O. Doicescu, Matila Ghyka, Tudor Vianu, P.E. Miclescu, Marica Cotescu, Haralamb Georgescu). Ideologia specific micrii, evident importat, a fost ins adaptat la circumstanpele locale, astfel aparind nuanpele specifice ale modernismului romanesc: chestiunea locuintei ieftine, a oraului funcflional, vocapia social i orientarea de stinga - care reprezint nucleul ideologiei originare - sint mult atenuate, locul lor fiind luat de dezbaterea estetic. Caracterul progresist al modernismului romanesc rezid in special in inlocuirea "vechilor estetici" cu noua estetica, chestiune care exprim - adesea foarte incisiv - voinpa de redeschidere spre Europa, in conflict fpi cu inchiderea in interiorul tradiflionalei ordini agrare idealizate i a spiritualitpii ortodoxe, ambele ostile occidentalizrii/modernizrii. Astfel, caracterul revolupionar al micrii moderne romaneti apare mult imblinzit, dei, in deceniul al patrulea, noua estetic i semnificapia ei a cptat dimensiuni "eroice" in conflictul ascupit cu tendinpele napionaliste. Modernismul romanesc (ca i micrile locale de avangard de care este foarte legat) a incercat s sintetizeze, sub semnul pragmatic al aplicabilitpii imediate, diverse tendinte ale Micrii Moderne intr-o arhitectura elegant, cu un redus caracter experimental, mai apropiat de modernismul temperat al arhitecturii pariziene din acea perioad (cu evidente imprumuturi de factur Art-Deco), decit de liniile radicale promovate de neoplasticiti, contructiviti, coala de la Bauhaus sau Le Corbusier. Mai rar, mai ales in arhitectura lui Marcel Iancu, apar clare orientri de factur expresionist. Pe masura evolutiei in timp, a aprut tot mai evident influenpa arhitecturii fasciste italiene (mai ales in arhitectura expozipiilor proiectate de H. Creang, in arhitectura monumental a lui D. Marcu etc.). Din cauza c preocuparea pentru o arhitectur economic a fost, practic, absent, o alt trstur formal definitorie a modernismului romanesc const in utilizarea de materiale scumpe, de buna calitate, ceea ce nu este tipic pentru Micarea Moderna, dar a asigurat construcfliilor o remarcabil rezistenp in timp. (Este vorba despre rezistenpa la uzur i la lipsa de intrepinere de dup cel de al doilea rzboi mondial, pentru c rezistenpa lor structural este dramatic de redus - datorit folosirii unor standarde de calcul inadecvate -; ceea ce le-a i expus distrugerii la cutremure). Principalele figuri ale modernismului romanesc au fost Horia Creang, exponentul liniei formale celei mai radicale i cel care impune arhitectura modern i intreprinde un travaliu consecvent de modernizare a tipologiei imobilului de raport (imobilul ARO, bd. Brtianu, 1929-1931 i cinematograful - 1934, imobilul Otulescu, 1934-1935, imobilul Malaxa - 1935-1937, vilele Bunescu - 1932, Cantacuzino - 1934, stadionul ANEF - 1933-1939, uzinele Malaxa - 1931-1932 i 1936-1939, halele Obor - 1937, din Bucuresti, palatul Culturii de la Cernupi - 1935-1937, etc.), Marcel Iancu, pictor, arhitect i publicist, singurul care este legat de micrile de avangard europene (co-fondator al micrii Dada, Zurich, 1916) i care introduce programatic ideile Micrii Moderne in Romania (imobilele Herman Iancu - 1926, Clara Iancu - 1931, Gold - 1934, Bazaltin - 1935, Haimovici - 1937, vilele Fuchs - 1929, Chihescu - 1930, Ilup - 1931, Wexler - 1931, Juster - 1931, Reich - 1937, trandul FSSR - 1929, in Bucuresti, sanatoriul Popper/Predeal -1934, etc.) i George Matei Cantacuzino, personalitate cultural de mare cuprindere i autor al unei teorii de arhitectur originale (chiar dac exprimat sub form eseistic-poetic), exponentul unui palladianism modern (hala de avioane a uzinei IAR/Brasov, vila Ariana/Eforie, hotelul Belona/Eforie, etc.). Acestora li se altur Duiliu Marcu (Casa de credit i asigurri a magistrapilor - 1935-1937, biblioteca Academiei - 1936-1937, Administrapia autonom a monopolurilor statului - 1934-1941, piapa alimentar de la Buzu, numeroase imobile de locuit i vile etc.), precum i alte nume reprezentative, cum ar fi: Paul Emil Miclescu (uzinele Ford, Bucuresti - 1930-1932), Grigore Ionescu (sanatoriul Toria/Covasna - 1933-1934), Octav Doicescu (clubul nautic de la Snagov), Henriette Delavrancea-Gibory, Ion si Tiberiu Niga etc. in general, se poate afirma ca modernitii romani au ales din evantaiul ideologic al Micrii Moderne europene numai anumite dimensiuni: cea estetic i cea rapionalist, pe care le-au aplicat in modernizarea tipologic i stilistic. in chesiunea urbana, ei au optat cu precdere pentru alte modele de dezvoltare urban. Astfel, pentru clarificarea i ierarhizarea circulapiei i pentru sublinierea reprezentativitpii zonei centrale, s-a continuat politica urban derivat din operapiile practicate de Haussmann asupra Parisului (in a doua jumatate a secolului al XIX-lea), in care principalul instrument al edificarii a fost imobilul de raport (o tipologie de locuinfle colective, imprumutat probabil tot din modelul parizian) care, dup Regulamentul din 1897, a inceput s inlocuiasc vechile tipologii; in timp ce, pentru parcelrile de locuinte ieftine/populare i de vile s-au folosit principii derivate din practica oraului-grdin european. Generapia "revolupionar" a fost abia cea a tinerilor arhitecfli care i-au fcut studiile aproximativ in perioada celui de al doilea rzboi mondial. Dar aceti arhitecfli care au imbrpiat i orientrile radical-reformatoare ale Micrii Moderne (problematica locuintei ieftine, principiile oraului funcflional sintetizate in Carta de la Atena, standardizarea, etc.) au construit abia dup rzboi. Arhitectura Art-Decoin sensul moderrii modernismului i, in acelasi timp, al sincretismului care a caracterizat in general dezvoltarea modern a arhitecturii romaneti, trebuie menpionat arhitectura Art-Deco care a insopit cu realizri numeroase i remarcabile toat perioada interbelic. Fenomenul Art-Deco, ale crui filiapii se pot regsi atit in modernism cit i in clasicismul monumental, desemneaz un moment al modernizrii eclectismului Beaux-Arts-ist care a creat in perioada interbelica o arhitectur luxuoas, exuberant, reprezentativ pentru succesul capitalist. Imbinind in mod uor inteligibil elemente derivate din limbajul modernist i din progresul tehnologic cu un decorativism epurat, dup o sintax de factur predominant academist, arhitectura Art-Deco s-a dovedit, in consecinp, o arhitectur foarte potrivit contextului romanesc. Cldiri ca: Palatul Telefoanelor (arh. Van Saanen-Algy, Louis Week, Walter Froy), Palatul Societpii funcpionarilor primriilor din municipiul Bucureti (arh. Ioan Rou, Radu Culcer), corpul nou al Grii de Nord, judectoria din Stirbei Vod (arh. E. Ndejde, E. Cusnenco), blocul edilitar cu teatru, primrie i comerp din piata Amzei (arh. N. Georgescu), hotelurile Ambasador i Union (arh. Arghir Culina), Societatea Asigurarea romaneasc, multe imobile de locuit (cum ar fi cele din Dacia 15 i 66, arh. Jean Monda), toate din Bucureti, Ateneul universitar Regele Ferdinand (arh. G. Cristinel), muzeul Institutului de studii clasice din Cluj, prefectura din Satu-Mare (arh. Victor Smighelschi), etc. sint exemple tipice i de foarte bun calitate pentru aceast arhitectur care impac mai multe tendinte. Sintez critic? in paralel, fondul mai tolerant i sincretic al modernismului romanesc a permis i o interesant conciliere (atit teoretic, cit i formal) cu cutrile originale ale unui spirit napional in arhitectur. in general in proiecte de mic anvergur (locuinfle, cluburi, etc.), arhitecfli ca, in primul rind, Octav Doicescu, principalul reprezentant al acestei linii stilistice (cartierul U.C.B., biblioteca i clubul nautic din parcul Herstru, din Bucureti, multe vile etc.), dar i Henriette Delavrancea-Gibory, Ion Boceanu, Horia Creang, Duiliu Marcu etc. au realizat fr ostentapie un pitoresc modern, cu elemente de factur vernacul. Inafara calitpilor arhitecturale incontestabile, ceea ce face ca aceast arhitectur s fie mai notabil decit un simplu compromis abil (ceea ce ar putea prea din punctul de vedere al avangardei), este faptul c ea pare s aib o teorie subiacent. Din punct de vedere teoretic, expresia acestei concilieri se gsete i in paginile revistei Arhitectura scrise de Florea Stnculescu (redactor al revistei pentru o anumit perioad), dar mai ales in teoria critic original dezvoltat de G.M. Cantacuzino. El suspine c adevrata arhitectur napional nu se va putea realiza decit dupa ce arhitectura romaneasc va fi absorbit lecpia funcflionalismului, pe care il consider o metod impus de spiritul timpului, dar care trebuie s fie decantat prin filtrul tradifliei. In mod special aceast din urm chestiune situeaz acest tip de cutri, aparent minore, intr-o zon pe care astzi am numi-o regionalism critic; este ceea ce urmeaz s confirme sau infirme cercetrile viitoare. arhitectura de dupa cel de al doilea razboi mondialCel de al doilea rzboi mondial a intrerupt sensul evolupiei arhitecturii romaneti nu numai prin consecinpele economico-sociale ale unei conflagrapii de asemenea anvergur (intreruperea activitpii de construcflie, distrugerea fondului construit, srcie etc.), ci - mai ales - prin schimbrile politice majore care i-au urmat i care au produs reale mutaflii in producflia de arhitectur. Dovad st faptul c punctul de fractur in evoluflia arhitecturii nu se situeaz imediat dup rzboi, ci dup ce se va produce schimbarea de regim. Dac, la o prim privire, s-ar prea c, aa cum s-a intimplat aproape in toat Europa, dezvoltarea arhitectural post-belic s-a inscris grosso modo pe linia de aplicare pe scar larg a modernismului in formula sa radical i a "consumului noului limbaj", o cercetare mai atent relev o dezvoltare curioas, a crei filiaflie cu evoluflia arhitectural anterioar se pierde. Descifrarea logicii noii dezvoltri nu mai decurge cu uurinfl, momentele cheie sint neateptate, ele intr in zona unei subordonri totale fafl de evenimente exterioare care le imprim sensuri lipsite de consistenfla intern pe care evoluflia de pin la rzboi o dovedise, fr indoial. Schimbrile fundamentale din planul politic au antrenat atit fenomene economice i sociale specifice, cit i schimbarea radical a modului de exercitare a meseriei, ceea ce a conferit evolupiei post-belice dimensiuni proprii. Astfel, instaurarea "socialismului de stat" subordonat Moscovei, industrializarea forpat, planificarea centralizat i a activitpii de construcflie (in 1952, se infiinpeaz Comitetul de stat pentru arhitectur, construcflii i urbanism) etc. au atras inlocuirea total a investifliei private cu cea de stat (avind ca urmare i disparipia mecanismului de reglaj al comenzii, caracteristic unei societpi de piap), desfiinparea practicii liberale a meseriei (1949), urmind ca aceasta s se desfoare numai in marile institute de proiectare specializate, inlocuirea climatului natural concurenflial cu selecflia arhitecflilor dup criterii politice, inchiderea fap de Occident etc. Toate acestea nu numai c slbesc puterea breslei (i aa destul de tinr) i subordoneaz intr-o msur uria deciziile profesionale deciziilor politice, dar introduc i o mare doza de arbitrariu. Astfel, dezvoltarea post-belic a arhitecturii romaneti s-a dovedit mai sensibil la fluctuafliile politicului decit la mersul ideilor arhitecturale in lume, devenind, intr-un anume fel, istoria unei drame a meseriei. Evoluflia contextului politic permite evidenflierea citorva perioade distincte, perioade care, oricit am incerca s stabilim similitudini, sint total distincte de evoluflia arhitecturii in lumea liber, pentru c : (1)perioada de reconstructie de pin in 1948-1949; (2)perioada stalinist, pin pe la jumtatea anilor 1950; (3)perioada de deschidere i relativ resincronizare, aproximativ pin in primii ani ai deceniului 8; (4)perioada de inchidere i declin, pin la revoluflia din 1989; (5)perioada de refacere a structurilor profesionale, din 1990 pin astzi. Perioada de reconstrucflie Caracterizat la inceput de necesitatea reintrrii in normalitate i a refacerii dup distrugerile rzboiului, perioada de reconstrucflie a decurs in sensul cel mai firesc, sfiritul ei constituind ultimul moment de sincronizare cu arhitectura european. Arhitecflii care practicau inainte de rzboi i-au continuat in general maniera proprie de proiectare, iar dup 1945 au fost terminate o serie de construcflii importante, in maniere stilistice foarte diferite, de la modernism moderat la neoclasic, trecind printr-un modernism emfatic clasicist: blocul de birouri Banloc i clubul nautic Herstru (arh. Octav Doicescu), Ministerul de Finanape (arh. Radu Dudescu), palatul CFR (arh. Duiliu Marcu). Concomitent, au inceput s se afirme i cutrile noii generaflii funcflionaliste, reprezentat in mod special de Mircea Alifanti i Ascanio Damian. Aeroportul internaflional Bneasa (1946, arh. M. Alifanti, A. Damian, N. Bdescu etc.), fabrica de confecpii APACA (1947, arh. M. Alifanti, I. Ghica-Budesti, V. Krohmalnic, H. Stern, etc.), pavilionul de expoziflie de pe malul lacului Herstru (1948, arh. A. Damian i Srulovici), bazinul i sala de sport Floreasca (1947, arh. Titus Evolceanu i Sofia Ungureanu), spitalul Emilia Irza i Facultatea de Drumuri i Poduri (1950, arh. Grigore Ionescu) etc. denot orientri expresive i vocabulare diverse, manipulate cu o indrzneal mai mare decit in perioada interbelic, in interiorul unei libertfli de expresie moderniste creia epoca prea s-i fie favorabil. i in domeniul locuintei ieftine au aprut cutri moderniste cu carcter experimental: cartiere muncitoreti cu blocuri bar, aezate dup axa helioterm (Ferentari/Bucureti, 1945-1947). Majoritatea operafliilor de locuinfle sint ins orientate dup principii mai putin radicale, fie continuind vechile parcelri (erban-Vod, Steaua, Drumul Srii/Bucuresti), fie propunind mici cartiere dup modelul oraului-grdin, cu blocuri mici (cartierul Steagul Rou/Brasov - arh. N. Nedelescu, Fl. Teodorescu, T. Elian, D. Marinescu) sau cu locuinfle unifamiliale (Hunedoara, 1848 - arh. Gusti, A. Moisescu, V. Perceac). Arhitectura realismului-socialistSpre sfiritul anilor 1940, politicul a impus realismul-socialist, sloganul artistic al stalinismului, intrerupind pentru citiva ani atit noul patos modernist pe care tinra generapie incerca s-l impun, cit i tradiflia mai moderat, a generafliei anterioare. Totusi, arhitectura realist-socialist/stalinist nu va lsa urme fizice copleitoare. Intr-un fel sau altul, nu s-au fcut investiflii deosebit de mari, cu exceptia combinatului poligrafic Casa Scinteii, proiectat dup modelul moscovit de un colectiv din care au facut parte multe dintre tinerele speranfle ale momentului (arh. Horia Maicu, ef de colectiv). Nici scara Casei Scinteii nu este la fel de copleitoare ca mrturiile lsate de stalinism in alte pri. HCM/nov. 1952 impune in construcflia de locuinfle formula sovietic a cvartalurilor, oprind orice alte experimente. Dar nici cvartalurile (incinte sau suite de incinte de locuinfle plurifamiliale de mic inlflime) nu au ajuns copleitoare (ca dimensiuni i ca numr). In plus, inscrise in flesutul stradal existent, ele nu au disturbat ordinea tradiflional a oraului. Stilistic ins, realism-socialismul a produs o deturnare de la cutrile moderniste i o revenire artificial la vocabularul clasicist, uneori preluat ad-litteram (cinematograful "infrpirea intre popoare", Bucuresti, arh. Nicolae Porumbescu - 1953), alteori mai mult sau mai putin aluziv sau scenografic (casa sanatorial Olneti, arh. Gheorghe Ptracu, Liliana Dinescu - 1950, Opera Roman, arh. O. Doicescu; teatrul de var "23 August", arh. P.Em. Miclescu, D. Marinescu - toate in 1953; cvartalele din Hunedoara sau din Drumul Srii i Cotroceni, din Bucuresti, etc.). Perioada de deschidere i relativ resincronizare Deschiderea, cu consecinpa ei mai tirzie care reprezint o relativ resincronizare cu lumea ideilor europene, au fost relativ concomitente cu schimbarea grzii la nivelul conducerii partidului unic i cu relaxarea prizei moscovite. Moartea lui Stalin, opozipia intern - la inceput surd - fap de politica lui Hruciov (profitind de "criza chinez"), precum i alte circumstanpe politice inc destul de neclare, au orientat politica intern pe o cale mai pupin dependent de "dicteul" de la Moscova. Paradoxal, orientarea cu caracter mai "napional" care s-a prefigurat, a fcut ca forurile de partid s accepte revenirea la limbajul modernist, probabil i ca semn al vizibilitpii desprinderii de Moscova. in cadrul acestei schimbri trebuie menpionat rolul convingtor i abil jucat de tinrul arhitect Cezar Lzrescu, care, devenit apoi arhitect oficial al lui Gh. Gheorghiu-Dej, a preluat efia unor proiecte importante (sistematizarea litoralului Marii Negre - inceput in 1956, aeroportul international Otopeni, primrii i hoteluri in diferite orae etc.), in cadrul carora a dat ocazia s se afirme multor arhitecfli foarte tineri, de deosebit valoare (Dinu Gheorghiu, Gabriel Cristea, Anca Borgovan etc.). Dovad c arhitectura modern a devenit arhitectur oficial, st faptul c vilele nomenclaturii, care s-au construit in cartierul rezidenpial de nord din Bucuresti sau pe malul mrii (Eforie, Mangalia, etc.), au fost proiectate dup toate principiile acestei arhitecturi. Construite fr mari constringeri materiale, unele dintre ele reprezint inc interesante realizri (micile imobile plurifamiliale de pe soseaua Kiseleff, Bucuresti, arh. T. Niga, L. Garcia, I. Serban - 1956-1959). Dei poate prea paradoxal in contextul acestui patos modernist, protecpia monumentelor istorice se institupionalizeaz. Ea este, probabil, explicabil prin reorientarea napional a politicii de partid. Dar aici trebuie subliniat rolul jucat, inc de la sfiritul perioadei staliniste, de un grup cultivat de tineri arhitecfli de stinga, adui in posturi de decizie de jocul politic. Dei foarte conectapi - din convingere - la Micarea Modern radical, acetia au promovat o serioas acpiune de protecpie a monumentelor istorice. in cadrul structurilor dedicate acestei activitpi, reinfiinpate institupional in aceast perioad, au lucrat arhitecfli de mare valoare (Ioana Grigorescu, Nicolae Diaconu, Eugenia Greceanu etc., avindu-i ca mentori pe Stefan Bal i pe Grigore Ionescu) care, in timp, au restaurat, grapie unor importante investiflii de stat, un numr foarte mare de ansambluri i monumente istorice (ansamblul mnstirii Neamt, Dragomirna, etc.). Aceast activitate de incontestabil profesionalism a supraviepuit tuturor fluctuapiilor politice pin in perioada Ceauescu, altfel cea a crei retoric napional a fost cea mai incisiv, ceea ce nu dovedete decit arbitrariul i nesiguranpa condipiei de profesionalism in perioada comunist. Acceptarea oficial a arhitecturii moderne a redeschis pentru o vreme calea unei evolupii cvasinormale a arhitecturii romaneti, ceea ce, in conditiile unei treptate destinderi, a aparent "liberalizare", a dus chiar la conturarea, in jurul anului 1970, a unor direcpii de cutri originale. Pin prin primii ani ai deceniului 8, s-au fcut investiflii deosebit de importante, multidirecpionate i motivate: s-a construit un numr foarte mare de locuinfle, construcflii administrative (prefecturi, primrii, centre de milipie etc.), comerciale (mai ales magazine universale), cldiri pentru invpmint (grdinipe, coli, licee, facultpi), de cultur (case de cultur, cinematografe, teatre), sntate (mai ales spitale i sanatorii), sport, turism, transport, birouri i constructii industriale, toate menite s rspund atit creterii demografice, politicii de industrializare i realelor lipsuri cantitative i calitative ale fondul locativ i dotrilor urbane, cit i dorinpei propagandistice de a exprima superioritatea noii societpi fap de cea antebelic. Ceea ce a caracterizat aceast perioad a fost faptul c, inafara inevitabilului control politic, a existat un oarecare loc i pentru gindirea profesional, ceea ce a fcut ca aceste investiflii (fr precedent in epocile anterioare) s fie realmente eficiente, in orice caz din punct de vedere cantitativ. Nu e mai pupin adevrat c multe dintre aceste investiflii gsindu-se sub semnul numrului mare, ele au fcut obiectul proiectrii tipizate pe scar foarte larg (locuinflele, colile, spitalele, unele cldiri industriale i, in general, dotrile de mic anvergur de alte tipuri: hoteluri, cree, grdinipe, cmine culturale etc), ceea ce a dus la o excesiv lips de diversitate i de adecvare la caracteristicile locurilor. De altfel, tipizarea rmine pentru mult vreme parte integrant atit a retoricii profesionale cit i a celei politice, pin la a face discriminarea culpelor imposibil. Cel putin la fel de discutabil este i modul in care s-a intervenit in zonele centrale ale unor orase, mai ales extracarpatice, in care fondul vechi a fost inlocuit (total su partial) cu ansambluri moderne. E greu de decis cit din aceste avataruri ale modernismului romanesc (obsesiva omogenizare i pierderea specificului unor orae sau zone) s-a datorat unei deliberri mai subtile a politicului sau numai dogmatismului acestuia i cit gindirii reductive a arhitecflilor i tarelor generale ale gindirii moderne. in general, se poate afirma c in aceast perioad, puterea nu a avut ingerinpe excesive in chestiunea formal/stilistic, ceea ce a permis arhitecflilor s urmreasc, in msura limitelor proprii, evoluflia arhitecturii in lume. Cu toate acestea, in lipsa unui climat stimulator de dezbatere teoretic i de critic liber, realinierea - atit cit s-a produs - s-a fcut prea mult prin preluare formal i nu prin procesarea critic a discursului subiacent. Un rol important l-a jucat i coala de arhitectur (Institutul de Arhitectura "Ion Mincu", Bucureti). Conservatoare in toat perioada interbelic, marcat dur de momentul stalinist, ea a reuit s ii schimbe orientarea in ciuda rigorilor politice: exponenpii de virf ai generapiei tinere de moderni, profesioniti cu mare deschidere cultural (A. Damian, rector mai multe legislapii, M. Alifanti, O. Doicescu, H. Maicu, Gr. Ionescu, M. Caffe, T. Ricci, T. Niga etc.), devin profesori, iar in anii 1960-1970 invpmintul incepe s asimileze tendinpele contemporane cele mai deschise (proces care se va inchide in perioada urmtoare). Tot in aceast perioad au inceput s se consolideze i prestigioase echipe de concursuri de arhitectur (Dinu Gheorghiu, Gabi Cristea i Const. Svescu, George Filipeanu i Strulovici, Anton i Margareta Dimboianu, Victor Ivane, Toma Olteanu i Const. Dobre etc.), Uniunea Arhitectilor (continuatoarea post-belic a Societpii Arhitecflilor) promovind o suspinut activitate in acest sens. Dei relativ standard (mai pupin original decit cel din perioada imediat urmtoare rzboiului), modernismul sfiritului deceniului al aselea i al deceniului al aptelea a fost destul de divers i practicat cu onestitate i profesionalism: majoritatea construcfliilor adopt un modernism de factur "stil internaflional" (construcfliile de la Eforie, Mamaia, i alte stapiuni de pe litoral, printre care se remarc restaurantul Perla de la Eforie, arh. C. Lzrescu, L.Popovici, A. Solari-Grimberg - 1959; majoritatea construcfliilor spitaliceti, construcfliile de locuit i, nu in ultimul rind, multe construcflii remarcabile de fabrici i unitpi de producpie), sau caut o expresivitate de factur structural (Circul de Stat din Bucureti, arh. N. Porumbescu, C. Rulea - 1960, grile din Constanpa i Brasov, arh. Teonic Savulescu i Florin Ionescu i cea din Predeal, arh. Ilie Rdulescu, Irina Rosetti - 1969, constructii industriale, etc.). Dar se intilnesc i exemplare ale unui modernism de factur fascist - sau poate un stalinism epurat - (Palatul Radiodifuziunii, Bucureti, arh. Tiberiu Ricci, Leon Garcia, Mihai Ricci - 1960) i ale unor formule solemn-decorativiste (Sala Palatului, arh. Horia Maicu, T. Ricci, Ignace Serban - 1960) etc. Spre sfirsitul deceniului al aptelea, se poate vorbi de conturarea a trei directii mai importante de evolupie arhitectural. Linia "stilului international" i a expresivitpii structurale a persistat mai ales la construcfliile hoteliere (extinderea hotelului ARO, Braov, arh. Iancu Rdcin - 1963, hotelul Nord, Bucureti, arh. Eugen Arvanitache - 1965, stapiunea Aurora, arh. Dinu Gheorghiu - 1974, stapiunea Jupiter, arh. Serban Manolescu etc. ) i spitaliceti (spitalul din orasul Oneti, arh. Em. Machedon, Alice Lepdatu, Silvia Granet - 1965; spitalele din Suceava, arh. Mihai Enescu, C. Cherea, M.Bunescu, A. Murean - 1965 i Baia Mare, arh. Mihai Enescu, C. Cherea, Silvia Granet; Institutul de inframicrobiologie, Bucureti, arh. Margareta Dimboianu, Alex. Serbescu; etc.), dar i pe alte programe (Teatrul de var la Mamaia, arh. A. Gringerg, Mina Laurian - 1962; Pavilionul de expozipie al economiei napionale, arh. Ascanio Damian, Mircea Enescu - 1964; Liceul de muzic din Timioara, arh. Fackelman - 1965; aeroportul internaflional Otopeni, arh. Cezar Lzrescu, Gabriel Cristea, St. Steblea - 1970 etc.). Cea de a doua linie evolutiv, care a incearcat s inglobeze experienpa formal brutalist, s-a dezvoltat pe dou ci. Una, mai singular, care a promovat, dup o formul relativ analog cu cea a brutalitilor japonezi, o expresie arhitectural mai indrzneap i cu o anume originalitate local, il are ca reprezentant de seam pe Nicolae Porumbescu (remarcabile rmin casa de cultura din Suceava i primria din Botoani, proiectate la sfiritul anilor 1960 i, in mai mic msur, primria din Satu-Mare, proiectat ceva mai tirziu, cu o excesiv pretenpie monumental i - prin aceasta - neadecvare la scara locului). Dar tot aici s-ar putea incadra i cldirea Teatrului napional din Bucureti (arh. Horia Maicu, Romeo Belea, Radu Tnsoiu - 1967-1970), cldire remarcabil, cu un destin foarte trist. Cealalt cale, mai frecventat, a incercat mai degrab o altoire a unor elemente de factur brutalist pe o arhitectura aparpinind primei linii evolutive, i numr atit realizri de pinut (extinderea Academiei Comerciale din Bucuresti, arh. Cleopatra Alifanti - 1967-1970; Casa de cultur din Tirgovite, arh. N. Vldescu; Primria din Turnu Severin, arh. Ascanio Damian; Academia Stefan Gheorghiu, Bucureti, arh. C. Rulea - 1975 etc.), cit i multe construcflii cu o arhitectur uscat i/sau greoaie (primria din Piteti, arh. Cezar Lzrescu - 1970, multe case de cultur in diferite orase etc.). Cea de a treia direcpie nu merge pe linia unor preluri formale, ci dezvolt selectiv o sintez a experienpelor anterioare intr-o arhitectur mai organic, mai original i mai bogat prin semnificapiile care o leag de situl specific. Exponentul de virf al acesteia este Mircea Alifanti (prin proiectele prefecturii din Baia Mare - 1970 i ale hotelului i primariei din noul centru din Bistripa-Nsud - 1972), unul dintre foarte pupinii arhitecfli romani pentru care expresivitatea arhitecturii rezult i din prepiozitatea alctuirii i construirii detaliului. Dar tot aici trebuie incluse i alte realizri precum hotelurile Alpin (arh. Iancu Rdcin - 1969) i Ciuca din Poiana Braov, teatrul din Craiova (arh. Alex. Iotzu - 1974), teatrul din Tirgu Mure (arh. Const. Svescu - 1974), Institutul Politehnic din Bucuresti (arh. Octav Doicescu, Nicolae Perianu, Costin Pastia, Stefan Lungu, Paraschiva Iubu, Carol Hacker, Petre Svoboda etc. - 1962-1972). Multe dintre realizrile unicat ale acestei perioade pot sta decent alturi de producpia medie de arhitectur din lume, dar, in general, unul dintre viciile de fond ale producpiei medii i de mas a fost execupia neingrijit i folosirea materialelor de slab calitate pentru forme prea complicate, ceea ce s-a rsfrint in comportarea proast in timp a cldirilor. in plus, spre sfiritul perioadei, se poate uor constata o srcire general a limbajului formal, pentru care cldirea Televiziunii romane (arh. T. Ricci - 1973) i Sala Polivalent (arh. Cezar Lzrescu - 1976) din Bucureti, dou investiflii importante la scar napional, dar deosebit de uscate ca arhitectur, rmin emblematice. O alt dimensiune problematic a arhitecturii acestei perioade se refer la construcflia de locuinfle, care a ocupat o proporpie insemnat din investiflie i, mai ales, din volumul de lucrri urbane. Acceptarea oficial a arhitecturii moderne a constituit unul dintre factorii care au dus la abandonarea abordrii mai moderate a chestiunii locuirii i au impins gindirea locuinflei urbane pe direcpia urbanismului liber i a Cartei de la Atena. Desigur, a fost rezolvat pe moment dificila problem cantitativ (accentuat - rmine de vzut dac excesiv sau nu - de industrializarea forpat a oraelor), dar s-a dovedit a fi excesiv i duntoare pentru evoluflia viepii urbane. Exceptind cele citeva incercri punctuale de fuziune intre locuinfla plurifamilial de joasa i medie inlflime cu flesutul urban tradiflional (cartierul Floreasca - 1949-1958 sau Cpelu - 1959, din Bucuresti), dup 1961 s-a trecut aproape in exclusivitate la construcflia de locuinfle plurifamiliale, majoritatea de inlflime mare, in mare parte tipizate, dispuse in marile ansambluri din zonele marginale libere sau slab construite ale oraelor (Drumul Taberei, Balta Alb, Cringai, Berceni, etc., in Bucureti, Sf. Ion la Suceava, Piglina la Galapi, Gheorgieni, Grigorescu i Mntur, la Cluj, continuarea cartierului Steagu Rou la Braov, etc.). impreun cu blocurile inalte de locuinfle tipizate cu care s-au reconstruit marile artere urbane de circulapie (de exemplu, in Bucureti, Calea Grivipei, bd. Dimitrie Cantemir i Inelul 2: bd. Ilie Pintilie, Stefan cel Mare, Mihai Bravu etc.), marile ansambluri au srcit imaginea oraelor romaneti, reducindu-le caracterele distinctive i omogenizindu-le periferiile. in plus, marile ansambluri de locuit, cu blocuri foarte pupin variate, implantate intr-un spapiu verde "explodat" (conform principiilor compozitionale ale urbanismului liber), lipsite de o parte din dotrile care ar fi trebuit s le deserveasc, sint departe de a fi "cartierele-parcuri" dorite; ele au rmas simple "cartiere-dormitor", prezentind o realitate problematic, in mare parte prost intrepinut i a crei real integrare in viapa oraului este greu rezolvabil. Construcflia pe scar larg a acestui tip de locuinfle i zone de locuit a fost, inc de la inceput, in defazaj cu mersul gindirii europene, care, la momentl respectiv incepuse s ridice grave semne de intrebare i incepuse s caute alte rspunsuri (desigur, dup experienpa aplicrii masive a acestui tip de dezvoltare, imediat dup rzboi). De aceea, dac in multe privinpe arhitectura romaneasc a acestei perioade a incercat, i uneori a reuit, s pin pasul cu evoluflia arhitecturii in lume, in domeniul locuinflei urbane nu a existat nici un semn al asumrii de ctre arhitecflii romani a momentului de inflexiune de la sfiritul deceniului al aselea i inceputul deceniului al aptelea din gindirea arhitectural occidental. Abia pe la jumtatea deceniului al optulea au aprut astfel de noi puncte de vedere, consemnate i in actele oficiale sub formula de "trecere de la faza predominant cantitativ la cea calitativ" a construcfliei de locuinfle. Dar aceasta s-a dovedit a fi o reacpie prea tirzie, pentru c ultimele dou decenii de dictatur napional-comunist au fcut s creasc presiunea politic asupra producpiei de arhitectur, ceea ce a ingradit orice posibilitate de schimbare. DeclinulPe msur ce voinpa lui Nicolae Ceauescu de a da o expresie formal regimului su a devenit explicit, un noian de directive arbitrare i contradictorii (de la documente oficiale ca Legea strzilor - 1971, Legea investifliilor i Legea sistematizrii, pin la cotidienele tracasari birocratice) nu au avut alt logic decit aceea de a traduce ideile primitive ale dictatorului, interzicind practic orice manifestare de profesionalism. Distrugerile de dup cutremurul din 1977 au oferit un pretext in plus pentru instaurarea controlului total asupra arhitecturii, care a intrat astfel intr-un inevitabil declin, accentuat i de inchiderea canalelor de informare. La fel s-a in timplat i in invpmintul de arhitectur. Declinul s-a manifestat treptat: limbajul a devenit tot mai uscat i i-a pierdut orice referinp cultural, elemente cu aparenp brutalist s-au executat in tencuial pe fapadele cldirilor prea complicate, un decorativism srccios a inlocuit cutrile reale, gsirea "specificului napional" a constituit noua misiune transmis arhitectilor romani, din ce in ce mai izolapi de problematica contemporan. Ilustrarea cea mai elocvent se gsete in majoritatea blocurilor sau altor constructii (cum ar fi hotelul Bucureti din capital, arh. P. Cosmatu - 1980), proiectate pentru a inlocui imobilele interbelice cazute la cutremur i de a cror valoare sint departe. Pentru prima oar dup mai bine de un secol, Bucuretiul nu mai este focarul de rspindire a ideilor novatoare, care, mult rarefiate, se aglutineaz pe ascuns prin alte centre culturale, cum ar fi Timisoarara. Dimensiunile declinului trebuie cutate in mai multe direcpii: (1)imixtiunea in domeniul stilistic: impunerea unui decorativism megaloman in cutarea unui monumentalism primitiv; (2)noul urbanim: modificarea fr motiv rapional a planurilor directoare ale oraelor, numai dup arbitrariul "indicapiilor de sus", anularea investifliilor social-culturale i inlocuirea lor cu hale alimentare (un program obsolet), elaborarea de uriae piepe urbane tip in multe orae; (3) in construcflia de locuinte: obligativitatea folosirii invechitelor panouri prefabricate grele, reducerea tipurilor, introducerea unor standarde arbitrare, indesirea blocurilor in cartierele deja construite, etc.; (4)tergerea trecutului: demolarea unui mare numr de monumente istorice in paralel cu desfiinparea structurii institupionale de protecpie a lor; (5)distrugerea satelor; (6)schimbarea fapadelor unor monumente, cum ar fi slupirea Teatrului napional din Bucureti (unde arhitectul Cezar Lzrescu a jucat un rol nefast); (6)"marile lucrri": regularizarea cursului Dimbovitei, care i-a distrus potenpialul i a srcit oraul; metroul bucuretean, a crui arhitectur este marcat de gusturile oficiale i a crui execupie forpat i-a spus cuvintul asupra calitpii i, in fine, noul centru civic al Bucurestiului, cu Casa Poporului i axul Victoria Socialismului, care au afectat ireversibil 480 ha dintr-o zon veche valoroas i provocind oraului o ran greu de vindecat. in acest context, realizri ca restaurarea piepii Unirii din Timioara (arh. Serban Sturdza), Casa tiinpei i tehnicii de la Ramnicu Valcea (1974-1982, arh. E.B. Popescu, Stefan Lungu, Petre Ciut), Casa tiintei i tehnicii de la Slatina (1971-1986, arh. Dorin Stefan, Em. Barbu Popescu,), sau Postvria roman/Bucuresti (1986, arh. Zoltan Takacz, V. Simion i F. Echeriu), care se pot inscrie in spiritul unei arhitecturi normale, constituie exceppii cu atit mai remarcabile. DIFICILA REVENIRE LA NORMALITATEPe acest fond, reconectarea, dup 1989, a arhitecturii romaneti la cultura arhitectural european s-a dovedit a fi foarte dificil, lucru care se reflect in evoluflia ultimilor zece ani ai secolului. Revenirea la practica liberal a profesiunii, reprezentarea i protecpia profesiunii in aceste noi conditii, intocmirea planurilor de dezvoltare ale oraelor (i a regulamentelor de construcflie aferente), refacerea listei de monumente istorice, a structurilor i a unei legislapii moderne de protecpie a lor, recldirea unei culturi profesionale, conectarea la ideile contemporane, asimilarea critic a noilor tehnologii etc. sint acpiuni de lung durat, deci in curs. in plus, investiflia public este aproape nul, iar cea privat redus inc. inafara de locuinfle (individuale i imobile mici), arhitectura "minor", de amenajare interioar a diverselor tipuri de spapii comerciale, dei un program de "arhitectur efemer", a cptat o tot mai mare importanp ca loc al realelor cutri i al experimentului. De asemenea, in lipsa spapiilor de birouri i a investifliei inc reduse (s-au construit totui citeva, mai ales filiale de bnci, dar in general de slab calitate plastic), conversia unor cldiri vechi in birouri pentru noile companii se constituie intr-o preocupare benefic i pentru intrepinerea oraelor. Dup cincizeci de ani de intrerupere s-a reluat i construcflia de biserici, aducind o nou problematic, cu care arhitecflii nu mai erau familiarizati. Problematica proiectrii spapiului sacru ortodox rmine inc un subiect deschis, pe care arhitecflii, ei inii inceptori in acest domeniu, au a-l negocia cu clerul, inc inghepat intr-un conservatorism excesiv. in plus, noii clienpi funcpioneaz dup tipul comanditarului comunist - pentru care arhitectul devenise o slug obedient -, ceea ce face dialogul foarte dificil. In aceste condipii, cea mai mare parte a proiectelor i construcfliilor executate nu au inc suficient substanp sau continu inerpial decorativismul perioadei precedente; ca urmare construcfliile interesante sint pupine (multe rminind in stadiul de proiect), si, cel mai adesea, de mica anvergur. Trebuie menpionate realizrile atelierului Prodid (Serban Sturdza, Radu Mihilescu, Mihai Zegrea, Doina Sturdza, Ivnescu i colaboratorii): orfelinatul din Timioara, biserica reformat din Vucova, biserica martirilor din Timioara, diverse conversii, etc.), care, alturi de alte ateliere cum ar fi Ioan Andreescu & Vlad Gaivoronschi (piapa Badea Carpan, vile in Timioara, conversii diverse etc.), Radu Radoslav (facultatea din Lugoj), Mihai Botescu i alpii, formeaz in jurul Scolii de arhitectur din Timioara (reinfiinpat in 1990) o micare regional care incearc s reinnoade firele intrerupte ale evolupiei. In Bucureti, lucrrile atelierului Dorin Stefan (filialele BCR din Ghencea, nenumrate proiecte de vile i conversii), ale noului atelier Westford, avindu-l in frunte pe Vlad Arsene, revenit de la New York (Mindbank, Bucureti), ale echipei Radu Teac i Florian Stanciu, reprezint alte linii de cutri mature, rafinate i originale. Acestea toate promit o nou evolupie a arhitecturii romaneti ctre secolul al XIX-lea. Evenimentele arhitecturale cele mai importante i care ar trebui s aib un impact considerabil asupra arhitecturii i oraului, le constituie ins cele dou mari concursuri inipiate de Uniunea Arhitecflilor din Romania (reactivat dup declinul din perioada Ceauescu) i anume: sistematizarea piepei Revolupiei din Bucureti - 1987 (premiul I: arh. Franz si Marina Echeriu din Innsbruck/Austria) si, mai ales, concursul international "Bucuresti 2000", organizat impreun cu Uniunea Internaflional a Arhitecflilor in 1986 (premiul I: atelierul condus de arh. Meinhart von GerKan din Hamburg, unul dintre cele mai mari i de succes ateliere de arhitectur i urbanism din Europa si din lume). Ele reprezint o nou deschidere oferit dezvoltrii Bucuretiului i garanpia evolupiei arhitecturii romaneti pe o baz puternic fundamentat profesional. Bibliografie:CAFFE, Mihail, Arhitectul Ion Mincu,    , Bucureti,CONSTANTIN, Paul, Arta 1900 in Romania, Ed. Meridiane, Bucuresti 1972;CURINSCHI-VORONA, Gheorghe, Istoria arhitecturii in Romania, Ed. Tehnic, 1981DERER, Peter, Locuirea urban, Bucuresti, IONESCU, Grigore, Arhitectura in Romania - 1944-1969, Ed. Academiei, Bucuresti, 1969IONESCU, Grigore, Arhitectura pe teritoriul Romaniei de-a lungul veacurilor, Ed. Academiei, Bucuresti, 1982ISPIR, Mihai, Clasicismul in arta romaneasc, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1984LAZARESCU, Cezar si colectiv, Urbanismul in Romania, Ed. Tehnic, MACHEDON, Luminipa, SCOFFHAM, Ernie, Romanian Modernism, MIT Press, 1999MARGINEANU-CARSTOIU, Monica, Romantismul in arhitectura, Ed. Meridiane, Bucureti 1990;MUCENIC, Cezara, Bucureti, un veac de arhitectur civil, secolul XIX, Ed. Silex, Bucureti 1997ZAHARIADE, Ana-Maria, Romania '96, Catalog al Bienalei de la Venepia 1996, Ed. Simetria, 1996*** Bucuresti, Intre avangard i modernism, Ed. Simetria, Bucureti 1994;*** Centenar Horia Creang, Ed. Simetria, Bucureti 1992;*** Centenar Marcel Iancu, Ed. Simetria, Bucureti 1996



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1650
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved