Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  
ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura

Cadastru

Studiu de fundamentare pentru evaluarea istorica, arhitecturala si urbanistica a HOTEL "DACIA" Satu Mare

Arhitectura



+ Font mai mare | - Font mai mic



Studiu de fundamentare pentru evaluarea istorica, arhitecturala si urbanistica a imobilului din Piata Libertatii, nr. 8, Satu Mare



HOTEL "DACIA"

CUPRINS

1. OBIECTUL STUDIULUI SI METODA DE ABORDARE

Localizarea imobilului

Obiectul prezentului studiu este reprezentat de imobilul din Piata Libertatii, nr. 8, mun. Satu Mare (cunoscut sub denumirea de Hotel "Dacia", fost "Pannonia"). Acesta este plasat pe latura de nord a pietei, in zona centrala a frontului care inchide o delimiteaza pe aceasta parte. In prezent limitele parcelei nu sunt marcate prin elemente fizice decat inspre partea de vest (curtea de serviciu a hotelului si parcela actualului Liceu de Arta "Aurel Popp"). Inspre est parcela, marcata prin limita constructiei, este marginita de traseul pasajului pietonal (pasaj Stefan Ruha) care face legatura intre Piata Libertatii si Piata Pacii, aceasta din urma plasata pe traseul strazii Mihai Viteazul. Imobilul in cauza se invecineaza cu urmatoarele proprietati:

Spre nord calea de acces spre curtea de serviciu a hotelului, invecinata cu cladirea Filarmonicii "Dinu Lipatti", corp component al constructiilor existente pe situl studiat. De asemenea spre nord sunt plasate imobilele cu adresele postale Piata Pacii nr. 3, 5 si 7.

Spre vest imobilele cu adresele postale Piata Libertatii, nr. 9 (actualmente sediu BancPost, sucursala Satu Mare) si str. Stefan cel Mare, nr. 3 si 5 (actualmente Liceul Teoretic "Doamna Stanca").

Spre sud, parcela se deschide spre Piata Libertatii.

Spre est parcela este marginita de pasajul pietonal Stefan Ruha si imobilul cu adresa postala Piata Libertatii, nr. 7.

Identificarea corpurilor de cladire ale obiectului studiat (cf. plansa 01)

Identificarea corpurilor de cladire care compun in prezent imobilele in cauza s-a facut pe baza informatiilor rezultate in urma cercetarii in situ si a planului cadastral vectorizat al orasului, pus la dispozitie de O.C.O.T.A., Satu Mare. In urma coroborarii datelor culese din cele doua surse au rezultat urmatoarele concluzii care privesc corpurile de cladire: pe parcela cu adresa postala Piata Libertatii, nr. 8, mun. Satu Mare se gasesc in prezent patru corpuri de cladire, diferentiate din punct de vedere volumetric si functional:

Corpul A - situat in partea de sud-vest a parcelei, spre Piata Libertatii. Acesta adaposteste actualmente functiunile de hotel (functiunea principala), restaurant, crama, spatii comerciale in legatura directa cu piata. Cladirea are un regim de inaltime de S(partial)+P+2+pod. Corpul de cladire este marginit spre est, la nivelul parterului, de pasajul pietonal Stefan Ruha.

Corpul B - situat in partea de nord-est a parcelei. Acesta adaposteste actualmente Filarmonica "Dinu Lipatti". Cladirea are un regim de inaltime de P+1(partial)

Corpul C - situat in partea de nord-vest a parcelei se invecineaza direct cu celelalte doua corpuri de claire. Acesta adaposteste functiuni anexe, avand un regim de inaltime P+1.Inaltimea efectiva a nivelurilor difera insa de cele ale hotelului creand astfel o diferentiere evidenta intre cele doua corpuri de cladire. Acesta, dupa cum se va vedea pe parcursul prezentului studiu, a fost realizat ulterior complexului format din hotel si sala actualei filarmonici.

Corpul D - situat in partea de nord a lotului, independent de restul constructiilor este dezvoltat pe parter, adapostind functiuni anexe. Acesta, ca si in cazul corpului C mentionat anterior, a fost realizat ulterior complexului format din hotel si sala actualei filarmonici.

1.3. Scopurile si metoda de studiu

Prezentul studiu isi propune stabilirea valorii (resursei) culturale a corpurilor de cladire in relatie cu parcela pe care o ocupa si cu tesutul urban adiacent, precum si raportul dintre conservarea acestor valori si dezvoltarea viitoare a imobilului, pe baza criteriilor de specialitate.

Evaluarea se fundamenteaza pe:

informatiile cuprinse in literatura primara - documentele de arhiva - incluzand in aceasta categorie si analiza evolutiei tesutului urban adiacent pe baza reprezentarilor cartografice pastrate. Documentele scrise (redactate in limba maghiara) privitoare la construirea Hotelului "Pannonia" (actualmente "Dacia") care au facut obiectul cercetarii se pastreaza in Arhivele Nationale ale Romaniei Directia judeteana Satu Mare. Informatiile cuprinse aici acopera corespondenta Consiliului Orasenesc si a Primariei orasului Satu Mare cu diversii actori implicati in problemele privitoare la construirea imobilului in cauza, in intervalul dintre 1897 si 1912, referirile ulterioare la constructia in cauza fiind foarte rare.

informatiile cuprinse in literatura secundara - materiale apartinand literaturii de specialitate (istoria arhitecturii, istoria evolutiei urbanistice a orasului Satu Mare etc.)

analiza situatiei existente in prezent in situ, situatie abordata prin releveul corpurilor de cladire si documentarul fotografic detaliat al acestora, realizat in lunile noiembrie si decembrie 2007.

Totodata, pentru formularea unor concluzii coerente privind restrictiile si permisivitatile care privesc interventiile ulterioare asupra corpurilor de cladire, se va pune in discutie, pe baza criteriilor specifice domeniului, si contextul urbanistic din aria de influenta a obiectului prezentului studiu, precum si relatiile dintre cele doua.

Dat fiind faptul ca de la bun inceput cladirile principale (corpul A, actualmente Hotelul "Dacia" si corpul B, actualmente Filarmonica "Dinu Lipatti") au functionat ca un ansamblu coerent arhitectural si functional, studiul de fata se va concentra concomitent pe cele doua imobile. Concluziile insa se vor indrepta spre elementele de conservare si dezvoltare privitoare la corpul principal de cladire - corpul A, hotelul si corpurile C si D, anexe ale hotelului - toate acestea urmand sa fie supuse interventiilor.

REGIMUL JURIDIC DE PROTECTIE

In conformitatea cu Lista Monumentelor Istorice - Municipiul Satu Mare 2004[1], imobilul cu adresa postala Piata Libertatii, nr. 8, municipiul Satu Mare, jud. Satu Mare are statutul de monument istoric, pozitia 129, cod SM-II-m-A-05221, "Hotel Dacia", datarea consemnata fiind anul 1902.

Data fiind plasarea imobilului pe latura de nord a Pietei Libertatii, acesta reprezinta parte integranta a Ansamblului urban 'Piata Libertatii' consemnat in Lista Monumentelor Istorice - Municipiul Satu Mare 2004 la pozitia 107, cod SM-II-a-A-05220. Acesta este compus din piata propriu-zisa impreuna cu toate imobilele de pe cele patru laturi, fiind datat in intervalul dintre secolele al XVIII-lea si al XX-lea.

Obiectul studiului se afla in zona de protectie a urmatoarelor ansambluri de arhitectura (plasate in municipiul Satu Mare) din zona adiacenta, consemnate in Lista Monumentelor Istorice - municipiul Satu Mare 2004:

Ansamblul urban 'Strada Horea' (plasat la nord-est fata de imobilul studiat), consemnat la pozitia 127, cod SM-II-a-B-05218 - Str. Horea, nr. 4-10 si 5-13, constructiile fiind datate in secolele al XVIII-lea, al XIX-lea si al XX-lea.

Ansamblul urban 'Strada Mihai Viteazul' (plasat in partea de nord fata de imobilul studiat), consemnat la pozitia 141, cod SM-II-a-B-05235 - Str. Mihai Viteazu, nr. 1-23 si 8-30, fondul construit fiind datat in secolul al XIX-lea.

"Ansamblul sinagogii" (plasat la sud de Piata Libertatii), consemnat la pozitia 114, cod SM-II-a-B-05207 - Str. Decebal, nr. 4-6, datat in anul 1889.

Obiectul studiului se afla in zona de protectie a urmatoarelor monumente de arhitectura (plasate in municipiul Satu Mare) din zona adiacenta, consemnate in Lista Monumentelor Istorice - municipiul Satu Mare 2004:

Palatul Episcopiei romano-catolice, pozitia 108, cod SM-II-m-A-05201 - Str. 1 Decembrie 1918, nr. 2, datat in intervalul 1805 - 1851, cu adaugiri in anii 1858, 1892.

Biblioteca judeteana, pozitia 113, cod SM-II-m-B-05206 - Str. Decebal nr. 2, datata in anul 1886.

Sinagoga, pozitia 115, cod SM-II-m-B-05207.01 - Str. Decebal, nr. 4, datata in anul 1889.

Casa de rugaciune, pozitia 116, cod SM-II-m-B-05207.02 - Str. Decebal, nr. 6, datata in anul 1889.

Teatrul de Nord, pozitia 125, cod SM-II-m-B-05216 - Str. Horea, nr. 3, datata intre anii 1889 - 1892.

Hotel Victoria, azi libraria 'Dacia", pozitia 126, cod SM-II-m-B-05217 - Str. Horea, nr. 4, datata la inceputul secolului al XX-lea.

Casa Ormos, pozitia 128, cod SM-II-m-B-05219 - Piata Libertatii, nr. 1, datata la inceputul secolului al XIX-lea.

Casa Alba, pozitia 130, cod SM-II-m-B-05222 - Piata Libertatii, nr. 17, datata intre 1911 - 1912.

Casa breslei cizmarilor, pozitia 131, cod SM-II-m-B-05223 - Piata Libertatii, nr. 18, datata in anul 1830.

Casa Vecsey azi Muzeul de Arta, pozitia 132, cod SM-II-m-A-05224 - Piata Libertatii, nr. 21, datata in doua etape in anii 1798 si 1842.

Catedrala romano-catolica 'Inaltarea Domnului' pozitia 133, cod SM-II-m-A-05225 - Piata Libertatii, nr. 24, datata in 1786 - 1798, cu interventii ulterioare in anul 1837.

Turnul Pompierilor, pozitia 142, cod SM-II-m-A-05233 - Str. Mihai Viteazul, nr. 1, datat in intervalul 1903 - 1904.

Cazarma, azi casa de locuit, pozitia 143, cod SM-II-m-B-05234 - Str. Mihai Viteazul, nr. 1, datata in anul 1906.

Posta, azi Oficul postal nr.1, pozitia 144, cod SM-II-m-B-05236 - Str. Mihai Viteazul, nr. 2, datata in anul 1907.

Cazino, azi restaurantul 'Miorita", pozitia 145, cod SM-II-m-B-05237 - Str. Mihai Viteazul, nr. 3, datat in anul 1881.

Palatul Justitiei, pozitia 146, cod SM-II-m-B-05238 - Str. Mihai Viteazul, nr. 8, datat in intervalul 1896 - 1897.

EVOLUTIA ISTORICA A CONTEXTULUI URBAN

Etape istorice

Ansamblul "Piata Libertatii"

Piata Libertatii (fosta Piata Dek[2]) reprezinta nucleul centrului istoric al orasului Satu Mare, constituindu-se ca un ansamblu realizat in etape succesive in intervalul dintre secolele al XVIII-lea si al XX-lea. De forma patrulatera neregulata, aceasta este marginita de o serie de cladiri cu functie si valoare de reprezentare ridicate atat la nivelul orasului cat si la nivel national. Hotelul "Dacia", fost "Pannonia" - considerat de multi emblema arhitecturala a orasului este plasat pe latura de nord al pietei in cadrul unui front inchis a carui arhitectura este variata si eterogena din punct de vedere stilistic.

   

Vederi actuale ale frontului nordic al Pietei Libertatii (dinspre sud-vest si sud-est). Arhitectura cladirilor dominate de silueta Hotelului Dacia, este influentata in principal de traditia clasicista interpretata pe parcursul intreg secolului al XIX-lea.

Latura de est a ansamblului este dominata de prezenta Catedralei romano-catolice inceputa in 1786. O prima etapa de edificare a fost finalizata in anul 1798, urmand ca lucrarile sa fie reluate in 1827 sub directia arhitectului Hild Josef si suportul episcopului Hm Jnos. Urmand influentele neoclasicismului constructia catedralei a fost finalizata in anul 1837, decorarea si mobilarea interiorului continuand pana in secolul al XX-lea[4].

Piata Libertatii, vedere actuala (2007) dinspre nord (de la al doilea etaj al Hotelului "Dacia")

   

Turnul Pomierilor (1904), vedere dinspre nord-est si coltul de sud-vest al Pietei Libertatii cu "Casa Alba" in partea stanga (imagine nedatata de la inceputul secolului al XX-lea).

Situatia existenta

contextul arhitectural. elemente privitoare la arhitectura epocii In care a fost construit imobilul studiat

In scopul crearii unei imagini cat mai complete a felului in care au fost realizate constructiile care constituie obiectul prezentului studiu, in subcapitolele care urmeaza se va incerca creionarea contextului arhitectural general - manifestarea abordarilor stilistice ale momentului in occident, si local - respectiv spatiul cultural maghiar si cel transilvanean - ale epocii. Dat fiind faptul ca autorii proiectului sunt de etnie maghiara, unul nascut in capitala Budapesta, celalalt in Transilvania la Oradea, ambii fiind pregatiti la Budapesta, privirea generala asupra dezvoltarii regionale arhitecturii este indispensabila.

Contextul epocii. Arta si arhitectura 1900

Arhitectura 1900 a fost in genere judecata de critica interbelica ca fiind un stil in principal ornamental, ecoul al manifestarilor secolului al XIX-lea. Principalii determinanti care au stat la baza declansarii curentului artistic au fost dezvoltarea industriei si standardizarea din ce in ce mai prezenta in viata cotidiana, ideile nationale si nationaliste care au dominat gandirea postiluminista si mai ales incercarile repetate ale artistilor de debarasare de interpretarile epuizate ale trecutului istoric.

Marca distinctiva a manifestarilor "Artei 1900" (cunoscuta generic sub titulatura franceza de "Art Nouveau"[5] sau cea belgiana de "Coup de Fouet" ) este linia asimetrica si dinamica care se termina in "coup de fouet" (lovitura de bici). Stilul are tendinta de a invalui si transforma obiectul si materialul acestuia. Cu toate acestea, ornamentul poate sa fie tratat in suprafata obiectului - practic sapat in masa obiectului. Stilul artistic a reprezentat o sursa foarte bogata in special pentru graficieni - motivele promovate fiind utilizate in special in designul de carte si tehnica afisului. In timp ce ornamentatia istorista este statica, in cazul acestui stil, ornamentatia este intotdeauna vie, armonioasa si dinamica. Chiar daca stilul are trasaturi, comune internationale, acesta va dezvolta variante nationale (regionale). In studiul sau privind "Art Nouveau", S. Tschudi Madsen , diferentiaza patru directii majore de orientare stilistica:

in primul rand o conceptie abstracta si structural-simbolica - chiar sculpturala - intotdeauna punand accentul pe dinamism (dezvoltat mai ales in Franta si in Belgia). In acest caz orientarea este spre modificarea modelelor naturale pana acolo unde acestea devin greu de recunoscut. Este accentuat modul de constructie al obiectului, anumite parti structurale fiind subliniate. Ornamentul poate sublinia sau simboliza aceasta structura, de unde si ideea de ornament ca simbol al structurii.

orientarea florala si organica, inspirata din mediul vegetal, punand accent pe toate organismele in dezvoltare, avand ca principal reprezentant "Scoala de la Nancy" (principalul exponent al acesteia fiind mile Gall[9]), manifestari similare aparand si in Italia unde insa accentul va fi pus pe structura.

o a treia directie de dezvoltare este cea care promoveaza conceptia lineara bidimensionala si simbolica exploatata in special in Scotia in grupul lui Mackintosh, maestru al "Scolii de la Glasgow". Unul dintre principiile de baza ale acestei scoli era valoarea decorativa a liniei, ornamentele fiind lineare si integral bidimensionale, orice efect de profunzime sau iluzie optica fiind eliminat.

o a patra forma de conceptie - constructiva si geometrica va atinge maturitatea in arta din spatiul Germaniei si al Austriei. Desi bazele sunt puse in operele lui Serrurier-Bovy sau Mackintosh, problemele profunde privind sistemul constructiv, vor fi dezvoltate in spatiul central european. In Austria geometrizarea ornamentului este un scop in sine demersul fiind impins la limita. Daca ar fi totusi sa ne cantonam in rigorile formale enuntate initial, atunci Wiener Secession ar trebui sa iasa in afara manifestarilor Art Nouveau. Pe de o parte manifestarile austriece in domeniul artelor in aceasta perioada sunt indepartate de caracteristicile amintite, pe de alta parte ele sunt insufletite de aceeasi dorinta de creare a unei "arte noi". Daca luam insa ca regula general valabila faptul ca ornamentul este parte integranta a conceptiei formale, atunci aceasta manifestare nationala poate fi integrata in acelasi curent de idei.

Ideologia care subintinde noua orientare s-a bazat pe incercarea de eliberare de sub influentele si normele eclectismului si academismului devenite din ce in mai puternice spre sfarsitul secolului al XIX-lea. Artistii, indiferent de domeniu, sunt ghidati de aceleasi idei generale. Curentul care ajunge sa-si gaseasca adepti in toate domeniile artistice este simbolismul[10]. In pictura obiectivul face loc subiectivului - perceptia transpusa devenind o sinteza a senzatiilor. Curentele literare au jucat un rol important in gustul pentru simbol al Art Nouveau-ului. Teoreticienii prerafaeliti John Ruskin si William Morris considerau natura o sursa de inspiratie revenind continuu asupra acestui subiect. Legatura dintre arte spre jumatatea secolului al XIX-lea era foarte stransa, aceasta fiind unul dintre scopurile prerafaelitilor. In aceeasi masura s-a accentuat si ideea legaturii dintre artist si mestesugar. In ultimele doua decenii ale secolului al XIX-lea sloganul Germaniei este Gesamtkunstwerk - "opera de arta totala" - principiu bazat pe unitatea artelor si ideea ca artele frumoase sunt imbogatite de artele aplicate.

Principiile de baza ale Art Nouveau au fost: principiul valorii intrinseci a liniei[13] (cultul liniei ia nastere ca o reactie impotriva naturalismului ), indepartarea voita de imitarea directa a naturii si cautarea de noi valori in modelul acesteia, forta organica a plantelor, simbolismul structural , precum si, la un nivel general, "reforma calitatii vietii".

Debuturile noii arhitecturi vor avea loc la Bruxelles, in conditiile in care viata artistica belgiana se intensifica prin schimburi atat cu Franta, cat si cu Anglia. Englezii expun pentru prima data la Bruxelles in 1892, in timp ce belgienii manifesta un vadit interes pentru teoriile artistice ale prerafaelitilor (William Morris), pe parcursul intregii decade 1880-90. Prima constructie in care principiile noului curent arhitectural vor fi expuse intr-o formula matura este Htel Tassel din Bruxelles (1893-95), opera arhitectului Victor Horta - un fel de manifest al miscarii, ilustrarea luxoasa a Gesamtkunstwerk-ului teoretizat in spatiul cultural german. Fiecare zona culturala a dezvoltat propria sa varianta de abordare arhitecturala a stilului si in cadrul fiecarui stat au aparut directii uneori foarte diferite de orientare, toate acestea contribuind din plin la eterogenitatea miscarii.

Principiile in baza carora ,,arta 1900" poate fi considerata si un stil arhitectural, nu numai unul decorativ pornesc de la ideile arhitectului si restauratorului francez Viollet-le-Duc si se regasesc partial in tehnica remarcabila a constructiilor metalice din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Ceea ce diferentiaza acest stil arhitectural de cele anterioare consta in simbolismul structural prin care decoratia - fie ca e in metal, in sticla, in faianta, fie ca se manifesta prin asimetria volumelor si flexibilitatea planurilor - subliniaza si marcheaza constructia. In ciuda varietatii manierelor de expresie exista totusi o suma de caracteristici specifice si distincte care diferentiaza arhitectura acestui stil:

Teoriile au fost elaborate treptat descoperind sau experimentand;

Elementele constructive, in special metalul sunt puse in evidenta in asemenea masura incat acesta vor ajunge sa devina parte integranta din fatada, decorand-o in cele mai multe cazuri. Ornamentatia este utilizata in scopul explicit de simbolizare si subliniere a structurii ;

Sticla devine in anii `90 ai secolului al XIX-lea de asemenea un mijloc de expresie arhitecturala. A fost utilizata in combinatie cu metalul, dar abia acum este intrebuintata - in cazuri izolate totusi - ca fatada / perete independent. Peretele de sticla cu alte materiale si mijloace de expresie arhitecturala devine un element independent;

Corpul cladirii este tratat printr-un procedeu dinamic si plastic care depaseste mijloacele lasate de neo-baroc - modelarea devenind un scop in sine;

Alta trasatura caracteristica este predilectia pentru asimetrie. In mare masura gustul pentru asimetrie se datoreaza redescoperirii si valorizarii creatiilor evului mediu;

Arcada usor aplatizata - ca element de vocabular - este un alt element tipic pentru Art Nouveau, acesta avandu-si originile probabil in sistemele constructive metalice pentru hale si gari;

Tendinta arhitectilor de tratare a fatadelor ca ansambluri decorative independente. Exista o serie intreaga de exemple in care principiile Art Nouveau nu se regasesc decat la nivelul carcasei, respectiv al fatadelor, situatie care reflecta predilectia stilului pentru ornament, pentru decorativ.

Miscarea Art Nouveau s-a dezintegrat destul de rapid in intreaga Europa. Dupa popularitatea pe care o cunoscuse in 1900 la Paris in cadrul expozitiei universale, doi ani mai tarziu acesta intrase deja in declin, rand pe rand arhitectii si artistii renuntand la aceasta maniera de expresie, fiind din ce in ce mai putin interesati de problemele ridicate de decoratie. La expozitia din 1908 de la Londra Art Nouveau-ul iesise total din discutie.

Interesul artistilor afiliati orientarii stilistice cade cu preponderenta asupra aspectelor de natura estetica. Curentul s-a nascut in principal ca o reactie impotriva istorismului ca miscare in sine, precum si impotriva conceptiei avansate de acesta in ceea ce priveste conceptia formala. Perspectiva noua asupra formei, a condus la o revalorizare a decorului interior si la reabilitarea unor arte minore. Dezordinea pitoreasca raspandita de istorism trebuia inlocuita cu decorul unitar si construit al Art Nouveau, in care fiecare element isi avea propriul loc bine stabilit. Art Nouveau nu apartine nici secolului al XIX-lea nici secolului al XX-lea. Acesta este un curent de tranzitie independent care totusi ramane legat de ideile si traditiile secolului al XIX-lea incercand sa le nege si sa se debaraseze de acestea pentru a crea o abordare noua[17].

Arhitectura perioadei in Ungaria si Transilvania

Arhitectura maghiara se va dezvolta in opozitie pe de o parte cu orientarile Secession-ului austriac[18] si pe de alta parte cu cele ale functionalismului de origine vieneza. Desi ideile de inceput se indreptau spre crearea unui stil cu adevarat "national", treptat practica se va orienta spre un decorativism care utiliza in principal motive populare, influentat profund de opera arhitectului dn Lechner. Un impact de asemenea puternic asupra arhitecturii maghiare l-au avut ideile raspandite de miscarea Arts and Crafts, dar si teoriilor scolilor nationale, preluate si transformate intr-o maniera particularizata de arhitectii maghiari. Productia de arhitectura maghiara inspirata de sursele si practica vest-europene, s-a indreptat treptat spre ceea ce a fost denumit "romantism national" sau mai degraba "romantism popular" tendinta care s-a bazat in principal pe aplicarea formelor inspirate de sursele vernaculare unor constructii adaptate nevoilor si posibilitatilor tehnice ale momentului . Aceasta directie de dezvoltare a arhitecturii s-a asezat, istoric vorbind, in continuare ideilor romantismului mizand in mare masura pe venerarea unui trecut idealizat, care, spre sfarsitul secolului al XIX-lea, ajunsese sa fie cunoscut pe solide baze stiintifice. Utilizarea acestuia s-a justificat, ca si in cazul arhitecturii romanesti de la acelasi moment, prin multiplele tentative de construire si legitimare mai ales, a unei identitati nationale. Cu toate acestea peisajul arhitectural s-a constituit mai degraba ca suma a prelucrarilor proprii gustului fiecarui arhitect, decat ca si consens stilistic national.

Asemenea productiei vest-europene denumite generic Art Nouveau, arhitectura maghiara a perioadei de va manifesta prioritar la nivelul fatadelor si al decoratiei interioarelor - arhitectii focalizandu-si atentia pe elementele formale si mai putin pe cele care priveau organizarea functionala.

Arhitectura maghiara de la sfarsitul secolului al XIX-lea se va dezvolta in continuitatea liniei romantismului amintit anterior, in clara opozitie cu modernitatea liniilor promovata de Wienner Secession - directia care treptat a evoluat spre functionalism. Opozitia maghiara nu a fost argumentata doar de perspectiva culturala ci si de fundalul istoric si politic. Dupa esecul revolutiei de la 1848, intelectualitatea maghiara a inceput sa se detaseze treptat de modelele austriece. Aceeasi intelectualitate maghiara a refuzat importul influentelor austriece, indreptandu-se spre crearea propriei identitati. Treptat, tendinta se va generaliza in raportarea Ungariei la modelele vest-europene, modelele populare, atat de frecvent evidentiate fiind promovate ca elemente profund originale, capabile sa intareasca acea identitate pe care "secolul natiunilor" - dupa cum numea Lucian Boia secolul al XIX-lea - incerca sa o scoata in evidenta. Cu toate acestea, Ungaria a fost intotdeauna o zona multietnica, mostenirea artistica a estului fiind aceea care va prima in demersul evidentierii "originalitatii si unicitatii maghiare".

Cel mai important arhitect maghiar care si-a indreptat atentia in directia crearii unui stil national in limitele si sub influenta modelului Art Nouveau european, concentrandu-se asupra mostenirii si originilor orientale ale maghiarilor a fost dn Lechner (Pest, - Budapesta, ). Mizand pe caracterul unic al asocierii cu fondul oriental pe care l-a mostenit si dezvoltat o parte din arta si arhitectura maghiara traditionale, Lechner a fost putin preocupat de corectitudinea interpretarii surselor. Incercarile sale de a crea un nou "stil maghiar" s-au bazat astfel pe o sinteza intre arhitectura populara si mijloacele acesteia si o ambigua abordare a unor variate surse asiatice. Operele lui Lechner se aseaza in continuarea experimentelor istorismului european, diferind de acesta in primul rand prin repertoriile lexicale care ii servesc drept surse.

Desi Lechner a sustinut faptul ca in timpul proiectarii si realizarii uneia dintre cele mai importante opere - Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-1896) - nu era la curent cu evolutiile arhitecturii Art Nouveau din occident, acesta trebuie sa fi fost familiarizat cu teoriile si ideile de avangarda, precum si cu intentiile si realizarile miscarii britanice Arts and Crafts. La fel ca si prietenul sau Vilmos Zsolnay, acesta era la curent cu ceea ce se intampla in occident, fiind cel mai probabil influentat in cautarile sale pentru un `stil national`.

   

Portretul arhitectului maghiar dn Lechner (1845-1914), maestru al stilului national maghiar si monument ridicat in amintirea acestuia in curtea Muzeului de Arte aplicate de la Budapesta.

dn Lechner - Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-96). Vederi ale fatadei principale si perspectiva spre holul central.

Cladirea a reprezentat prima comanda din partea statului din curicula arhitectului. Aceasta a fost inaugurata in anul 1896 - anul Expozitiei Milenariste. Urmand o compozitie de ansamblu care se inscrie in limitele arhitecturii de inspiratie clasicista, cladirea este decorata cu un amestec de elemente asiatice si elemente apartinand arhitecturii populare maghiare. Totodata in repertoriul formal sunt incluse o serie de elemente care fac trimitere la trecutul medieval al Ungariei. Anita Poletti-Anderson[24] califica edificiul ca fiind "un exemplu de architecture parlante care pune in evidenta conexiunile istorice si artistice dintre Ungaria si Orient (.) prin simpla asociere a unor motive selectate din cele doua spatii." In ciuda pastisei, Lechner topeste cliseele si influentele intr-un stil propriu indepartandu-se de tendintele unei maniere revival.

Acest proiect - unul dintre cele mai cunoscute ale creatiei sale - il va propulsa pe Lechner intre arhitectii progresisti. In ciuda formelor pe care le va interpreta, acesta nu va ezita sa foloseasca materialele si tehnicile noi - betonul armat, sticla si structurile metalice (spre exemplu in cazul structurii de acoperire a atrium-ului central). Invelitoarea cladirii a fost realizata din tigle din pirogranit colorat, manufacturare de fabricile Zsolnay din Pcs, aceleasi care au realizat parte din elementele decorative ceramice ale fatadei principale a Hotelului Pannonia (actualmente Dacia).

dn Lechner - Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-96). Vederi interioare.

Decoratia utilizata face trimitere catre traditia islamica si maura. Radacinile acestor influente nu se regasesc in sursele autohtone (ocupatia otomana neinfluentand semnificativ arhitectura maghiara) ci in influentele primei jumatati a secolului al XIX-lea ale romantismului central european.

   

dn Lechner - Casa de economii a Postei, Budapesta 1899-1901. Reproducere dupa proiectul de executie si vederi ale ansamblului si de detaliu.

Constructia face referire explicita la sursele traditiei arhitecturale maghiare, influentele istorismului fiind mult atenuate.

dn Lechner si Gyula Prtos (asociati incepand cu anul 1869). Primaria orasului Kecskemt construita in intervalul 1893-1896 - extras din proiectul de executie (sus) si imagini ale situatiei actuale (jos). Cladirea a fost inspirata de limbajul arhitectural al renasterii specifice Ungariei de nord-vest (astazi teritoriu aflat in Slovacia). Constructia reia motivele locuintei medievale tarzii suprapunand peste acestea ordinea si regulile compozitionale specifice traditiei clasiciste. Motivele decorative ceramice prinse in medalioanele din registrul superior au fost realizate la fabricile de ceramica Zsolnay din Pcs.

Pornind de la cautarile si realizarile lui Lechner, unii dintre arhitectii maghiari au dus mai departe experimentele inspirate de referintele unei mosteniri orientale care nu se baza pe un substrat istoric consistent. In ciuda lacunelor istorice, folosindu-se insa de datele care plasau radacinile stramosilor poporului maghiar in zona stepelor central-asiatice, arhitectii maghiari ai momentului nu au ezitat sa faca uz de descendenta din hunii "maretului Attila", idee care servea nemijlocit mandriei retoricii nationaliste.

In paralel cu Art Nouveau-ul s-a dezvoltat Romantismul Nationalist, manifestat printr-un interes deosebit fata de utilizarea vernacularului si a culturii populare, suprapunandu-se astfel peste teoriile lui Lechner care, pe langa utilizarea motivelor unui presupus patrimoniu mostenit din est, a optat la randul sau pentru folosirea elementelor artei populare. In viziunea sa imbinarea intre vechi si nou - materialele si tehnicile de constructie - era idealul pe care trebuia sa il atinga un stil national.

In Transilvania intentiile si cautarile in sensul crearii unui stil national au fost initiate de arhitecti de origine maghiara. Acestia si-au indreptat in mod firesc viziunea spre o formula stilistica neo-maghiara, principala sursa fiind constituita de modelele locale - arta si arhitectura populare, acestea ingloband atat elemente unguresti cat si romanesti, in structuri complexe si armonioase. Arhitectura "1900" din Transilvania a trecut prin doua etape majore de evolutie[26]:

O prima faza se intinde pana in anii 1907-1908, influentata de scoala budapestana al carui lider incontestabil fusese arhitectul dn Lechner. Aceasta etapa este definita prin predilectia pentru forme organice, linii curbe si decoratie bogata. Importanta pentru orientarea originala Transilvaneana, urmand intr-o oarecare masura directiile enuntate de Lechner, va fi spre exemplu activitatea arhitectilor Marcell Komor si Dezső Jakab (1864- ). Acestia vor prelua organicitatea formelor modelelor maestrului Budapestan, insa vor urma propria directie care va asimila in egala masura sursele arhitecturii populare transilvanene.

Marcell Komor si Dezső Jakab, Hotelul "Vulturul Negru", Oradea, 1907-1908

   

Marcell Komor si Dezső Jakab, fosta primarie din Targu Mures, 1907-1908

O a doua etapa al carui debut este plasat spre sfarsitul primului deceniu al secolului al XX-lea, se caracterizata prin geometrizare si epurarea decorului, asimiland in mare masura teoriile Scolii de la Glasgow sau pe cele ale arhitecturii "1900" finlandeze. Si in cazul acestei arhitecturi sursele populare au reprezentat o referinta, insa aceasta nu a fost preluata direct, ci filtrat, latura decorativa fiind in permanenta dublata de o viziune functionalista coerenta. Unii dintre principalii reprezentanti transilvaneni ai acestui curent a fost arhitectul clujean Kroly Ks (1883-1977) sau arhitectul muresean Thoroczai-Wigand Ede (1870-1945), ambii pregatiti la Budapesta.

Dupa cum se va vedea in cadrul analizei detaliate a cladirii satmarene, subiect al prezentului studiu, aceasta se apropie mult de manierele maestrului dn Lechner, referintele transilvanene fiind inexistente. Acest fapt se datoreaza cel mai probabil si momentului la care au fost realizate - proiectul finalizat spre 1899 si constructiile in 1903.

eVoluTia istoricA a imobilului

Autorii proiectului

Autorii proiectului hotelului si restaurantului "Pannonia"[27], ulterior "Dacia" sunt doi arhitecti de origine maghiara - Blint Zoltn (Oradea (Nagyvrad) 1871 - Budapesta 1939) si Jmbor (Frommer ) Lajos (Pesta 1869 - Budapesta 1955), ambii adepti ai orientarii impuse in arhitectura maghiara de dn Lechner.

Blint Zoltn, a urmat studii de specialitate la Universitatea Tehnica din Budapesta, lucrand intr-o prima faza in biroul de arhitectura "Korb & Giergl". In anul 1897 se va asocia cu Jmbor Lajos, care la randul sau absolvise aceeasi scoala, colaborand ulterior cu arhitectii dn Lechner si Alpr Ignc. Activitatea celor doi este bogata si variata, atat din punct de vedere al programelor de arhitectura abordate cat si din punct de vedere stilistic. Unul dintre cele mai importante proiecte semnate de cei doi, a fost cel pentru pavilionul Ungariei de la Expozitia Universala de la Paris din 1900. Constructia, menita sa reprezinte Ungaria, independent de Austria, s-a dorit a fi o sinteza a tuturor stilurilor utilizate in arhitectura celor mai importante monumente maghiare din intervalul cuprins intre secolele al XV-lea si la XVIII-lea.

cs Ferenc (1876-1949)

Portretul arhitectului Blint Zoltn (nedatat)

(ulei pe carton, 52 x 35 cm)

 

Pavilionul Ungariei din cadrul Expozitiei de la Paris din 1900, arh. Blint Zoltn si Jmbor Ljos

   

Vedere laterala a pavilionului (stanga), Intrarea dinspre "rue des Nations" (centru) si vedere a salii din dreapta intrarii din "rue des Nations", interpretare a interiorului abatiei romanice de la Iak (dreapta). Fresca de pe peretele din fundal il reprezinta pe regale Ladislau in campanie.

Blocul Lederer, Budapesta, arh. Blint Zoltn si Jmbor Ljos

   

Casa Fuchsl, Oradea, arh. Blint Zoltn si Jmbor Ljos 1902-1903

Proiectul de arhitectura

Conceptia initiala a constructiilor. Reconstituirea pe baza surselor scrise

In anul 1896 terenul pe care se gasea cladirea tribunalului vechi va fi trecut din proprietatea regalitatii in proprietatea orasului, dandu-se totodata dreptul municipalitatii de a construi pentru propriul beneficiu. Imobilul - compus din cladire si teren - a ramas fara nici o intrebuintare timp de trei ani pana cand Consiliul Orasenesc a luat atitudine incepand sa caute varianta cea mai potrivita pentru utilizarea acestuia.[31]

In ceea ce priveste proiectul si conceptia initiala a ansamblului satmarean, acestea au trecut printr-o serie de faze pana sa ajunga in varianta care a fost finalmente pusa in aplicare. Astfel, din documentele sfarsitului de secol al XIX-lea aflam faptul ca a existat o prima varianta prin care se avansa ideea pastrarii si transformarii cladirii vechiului tribunal regal al orasului in hotel. Initiativa a apartinut unuia dintre membrii comisiei tehnice orasenesti - Herman Teutelbaum[32]. Propunerea acestuia a fost luata in prezenta arhitectului Jmbor Ljos, ajungandu-se la concluzia ca aceasta nu este realista pentru comunitate nici din punct de vedere material (prin aceasta investitie urmarindu-se obtinerea de profit pentru fondurile municipalitatii), nici din punct de vedere moral. Atitudinea va fi argumentata pe baza analizelor intreprinse. Astfel s-a dovedit faptul ca partea dinspre piata a cladirii vechiului tribunal nu este sigura din punct de vedere structural, iar investitia enorma pe care ar fi presupus-o consolidarea si transformarea durabilitatea constructiei ar fi ramas inca o problema. Totodata, in cazul unei refunctionalizari a cladirii, problema vechimii acesteia, precum si securitatea structurala si igiena, nu vor putea fi convenabil rezolvate.

In paralel cu problema pusa de Teutelbaum, un alt membru al comisiei amintite - Le Kovcs - va avansa ideea conform careia, atata timp cat vechea cladire nu poate fi folosita, aceasta trebuie demolata si inlocuita cu una noua care sa contribuie la sporirea avutului obstesc. Functiunea care a fost propusa - "conform necesitatilor si demnitatii orasului" - a fost aceea de hotel si sala festiva, investitia urmand sa se incadreze in plafonul de 460.000 de koroane maghiare.[33] Construirea hotelului si a salii festive a fost hotarata in anul 1897, inginerul Istvn Erdly, reprezentant al biroului municipal de inginerie fiind insarcinat cu alcatuirea unui plan al desfasurarii proiectului (plan care urma sa fie in concordanta cu legislatia si regulamentele privind constructiile), care urma sa fie facut public, pentru posibilii actori interesati de realizarea proiectului, in "Monitorul Saptamanal al Inginerilor si Arhitectilor Maghiari"

Vechea cladire a primariei orasului Satu Mare (cunoscuta sub denumirea "Casa cu Turn"), construita in anul 1777 si utilizata in secolul al XIX-lea ca tribunal regal. Pe locul acesteia va fi ridicata cladirea hotelului Pannonia si sala de bal a acestuia (actualmente cladirea filarmonicii "Dinu Lipatti")

 

Extras din "Monitorul restaurantelor si al proprietarilor de restaurante. Revista oficiala si profesionala"[35], Budapesta, 5 iunie 1898. Pe ultima pagina a periodicului este publicat anuntul prin care municipalitatea orasului Satu Mare lansa licitatia de oferte si termenii contractuali privind inchirierea viitorului hotel si a salii de bal a acestuia. In anunt nu se face referire la titulatura locatiei. Exemplarul pastrat in original in arhivele satmarene sunt semnate de catre primarul orasului Satu Mare, Hrmn Mihly si datate la 21 iunie 1898 (probabil data la care a fost primit periodical de catre primarie).



Inainte de inceperea construirii hotelului si a salii festive - aflate la momentul respectiv probabil intr-o prima faza de proiect - Consiliul Orasenesc din Satu Mare lanseaza o licitatie de oferte pentru inchirierea viitoarelor constructii. Din textul publicat in anul 1898 in ziarul budapestan de limba maghiara "Vendglősk Lapja. Pinczrek Lapja"[36] aflam ca la momentul respectiv, constructiile erau evaluate la suma de 300.000 de koroane (de unde s-ar putea deduce faptul ca la momentul respectiv exista deja un proiect de arhitectura pe baza caruia se facuse evaluarea), receptia finala si predarea catre viitorul chirias, fiind preconizate de municipalitate pentru data de 1 noiembrie a anului 1900 . Textul in cauza este interesant dat fiind faptul ca acesta contine informatii referitoare la sarcinile pe care urma sa le indeplineasca viitorul chirias, pentru finalizarea lucrarilor privitoare la constructiile in cauza. Aceste clauze vor avea urmari - dupa cum vom vedea in continuare - pana tarziu, in deceniul al doilea al secolului al XX-lea.

Astfel, de la bun inceput, chiriasul hotelului urma sa depuna la Consiliul Orasenesc o cautiune de 10.000 de forinti, precum si chiria in avans pentru un an (dupa care chiria urma sa fie achitata din trei in trei luni), imediat dupa incheierea contractului. Totodata se stabilea faptul ca hotelul si sala de bal a acestuia urmau sa fie inchiriate pe o perioada de 10 ani, dupa care contractul urma sa fie reinnoit. In ceea ce priveste finalizarea constructiei, anuntul de licitatie stipula faptul ca in atributiile chiriasului intrau urmatoarele indatoriri: cumpararea si achitarea corpurilor de iluminat (instalatia electrica realizandu-se anterior pe cheltuiala municipalitatii), mobilarea integrala a salii de bal (finisajele acesteia, incluzand oglinzile si iluminatul, fiind de asemenea suportate de oras). Cu toate acestea, finalizarea constructiilor fiind amanata, intre indatoririle chiriasului vor intra si o serie de alte lucrari si cheltuieli, neprevazute in planul initial.

Pe langa cele enumerate anterior, la dispozitia posibililor doritori erau puse si informatii privind viitoare locatie - respectiv proiectul de arhitectura, la momentul respectiv, acesta putand fi consulat la biroul de inginerie al orasului Satu Mare. Totodata erau consemnate si informatiile care priveau modul de trimitere al ofertelor, precum si felul in care urma sa lor analizarea ofertelor. Asadar o prima varianta a proiectului pentru hotelul si sala festiva, ambele investitii ale orasului Satu Mare, era finalizata in vara anului 1898.

In luna octombrie a anului 1898 se decisese cine urma sa inchirieze hotelul (identitatea acestuia nu este insa specificata). De asemenea, tot atunci s-a decis si construirea hotelului si a salii festive pe baza proiectului celor doi arhitecti maghiari.[38]

In anul urmator va fi lansata licitatia pentru constructia celor doua cladiri. De asemenea, ca si in cazul inchirierii viitoarelor edificii, anunturile vor fi publicate in periodicele de specialitate din capitala Budapesta. De aceasta data pentru antreprenoriat municipalitatea satmareana va apela la ziarul "Vallalkozk Kzlnye s Magyar pitk Lapja"[39]. Articolul referitor la viitorul complex "Pannonia" a fost publicat la sectiunea constructiilor din provincie si de aceasta data titulatura cladirilor nefiind specificata. In textul anuntului de licitatie sunt enumerate totalitatea lucrarilor care urmeaza sa fie facute cu specificare specialitatilor care urmeaza sa fie implicate, la ofertare fiind invitati sa participe toti constructorii maghiari care beneficiaza de permis in domeniu, specificandu-se totodata posibilitatea participarii doar pe baza unei oferte care includea pachetul complet de lucrari. La dispozitia doritorilor erau puse lista de lucrari si cantitatile rezultate din estimarile antemasuratorii - situatie care dovedeste un stadiu avansat de detaliere a proiectului - ofertantii avand obligatia sa depuna oferta doar pe baza formularului original (aceasta este una dintre conditiile[40] pentru participarea la concursul de oferte). Data limita de depunere a devizelor propuse era 18 iulie 1899. De asemenea firmele care urmeaza sa liciteze erau obligate sa depuna o garantie corespunzand unui procent de 5% din oferta financiara, aceasta suma de bani urmand sa fie eliberata ulterior semnarii contractului. Si de aceasta data la dispozitia constructorilor este pus proiectul - de aceasta data posibil de consultat la biroul autorilor Blint Zoltn si Jmbor Lajos din Budapesta, de aici putandu-se obtine si extrase din acesta. Lucrarile erau planuite sa inceapa imediat dupa validarea contractului de catre autoritatile guvernamentale (probabil reprezentate in provincie prin prefect), receptionarea lucrarilor si inaugurarea hotelului si a salii de bal fiind programate pentru data de 1 august a anului 1900. Dupa cum vom vedea in capitolele urmatoare, termenul stabilit initial nu va fi respectat, constructia fiind finalizata "la rosu" abia spre sfarsitul anului 1901, lucrarile de finisare continuand pe parcursul anilor urmatori.

Din masuratoarea propusa pentru ofertare comisia care se ocupa de realizarea constructiilor a hotarat, pe baza sugestiilor arhitectilor proiectanti si a biroului de ingineri al orasului, excluderea lucrarilor cu caracter special. Printre acestea se numarau si cele care priveau sculptura decorativa. Aceasta urma sa faca obiectul unui deviz si a unui contract special, data fiind in principal dificultatea manoperei si in unele situatii costul ridicat al materialelor si operatiilor implicate. Date fiind acestea, arhitectii proiectanti s-au angajat sa acorde sprijinul pentru obtinerea unor oferte corespunzatoare pentru lucrarile exceptionale excluse din comanda comuna initiala.[41]

In urma deschiderii ofertelor la data stabilita - 18 iulie 1899 - inginerul implicat in supervizarea realizarii constructiilor studiate, Istvn Erdly, va intocmi un raport privind firmele care ofertasera. Din acest document aflam numele celor interesati de construirea edificiilor: Vascovics & Co., Lchnes Henrich, Gester Bla, Grnwald Testvrek s Schiffer, Scheffeli & Co. si Fogarasi Sndor.[42] Cei care vor castiga licitatia vor fi Grnwald Testvrek s Schiffer.

Finalmente s-a luat decizia amintita in prima parte a prezentului subcapitol - cea sustinuta de Le Kovcs, membru al comisiei tehnice - respectiv aceea de demolare a constructiilor existente pe sit si construirea unui hotel si a unei sali de festivitati dupa proiectul arhitectilor Blint Zoltn si Jmbor Lajos. Conceptia constructiilor va trece printr-o serie de faze pana la definitivarea solutiei, care la randul ei va fi supusa unor interventii determinate de observatiile sau problemele directe cu care s-au confruntat constructorii la fata locului, pe santier. Modificarile aduse proiectului initial, aprobat de Consiliul Orasenesc si de reprezentantii Adunarii Obstesti, au fost intreprinse din motive financiare, ideile dovedindu-se costisitoare pentru bugetul stabilit initial pentru aceasta investitie. In urma sedintei din data de 14 mai 1900[43], noul proiect simplificat, neacceptat de organismele de conducere municipale - va fi prezentat de catre primar reprezentantilor guvernului de la Budapesta. Acesta era insotit de argumentele Comisiei Tehnice de Constructii din Satu Mare, argumente care explicau detaliat motivele pentru care conceptia initiala fusese supusa discutiilor. Pe de o parte modificarile s-au bazat pe observatiile facute de ministru, pe de alta parte pe plafoanele impuse de bugetul limitat. Totodata, intre motivatiile consemnate se aminteste faptul ca in cazul schimbarilor intreprinse in cadrul proiectului initial s-a pus accentul pe pastrarea trainiciei constructiei, precum si a aparentei sale monumentale. Raportul care include aceste informatii se constituie intr-o pledoarie a Comisiei Tehnice in favoarea noii variante a proiectului, prezentata de aceasta data spre aprobare in fata autoritatilor guvernamentale, singurele capabile - din ceea ce reiese din text - sa puna capat neintelegerilor aparute in raporturile cu institutiile abilitate locale. In consecinta raspunsul ministerului va insista pe siguranta structurala, costurile ridicate pe care le-ar aduce aceasta fiind deduse din diferentele de pret pe care le-ar aduce renuntarea la "luxul" considerat inutil atat din punctul de vedere al soliditatii cat si al imaginii arhitecturale.

Noul buget pentru hotel s-a alcatuit pe baza observatiilor aduse la proiect. Astfel, pe baza reducerii considerabile a suprafetei subsolului au fost acoperite cheltuielile pentru structura metalica pe care reprezentantii guvernamentali au considerat-o necesara.

In varianta initiala a subsolului era prevazuta o sala destinata agrementului - o popicarie, la care s-a renuntat ulterior dat fiind faptul ca s-a luat in consideratie lipsa "importantei sociale" a functiunii, introdu-se ca o consecinta a modului de configurare a planului.

De asemenea s-a renuntat la placarea partiala a fatadelor cladirii inspre curte cu caramida aparenta, constatandu-se faptul ca solutia nu va dauna nici expresiei arhitecturale, nici soliditatii, tencuiala propusa in locul acesteia fiind mult mai nimerita.

Din devizul initial sunt excluse rulourile de la nivelul parterului, acestea fiind considerate un lux pe care nu si-l permit decat cladirile reprezentative din capitala.

Un alt punct amintit face referire la simplificarea tamplariei de la camerele dinspre curte - in loc de doua randuri de usi se va propune montarea unei usi simple.[46]

Sculptura de fatada este un al articol asupra caruia se intervine in cadrul modificarilor impuse de scaderea costurilor. In varianta initiala a devizului, decoratia de pe fatada principala era prevazuta integral din ceramica - cruda (lipsita de glazura), pirogranit sau maiolica. Dat fiind faptul ca formula in care trebuia sa fie realizata fatada principala fusese stabilita, la decoratie nu s-a renuntat. Cu toate acestea, acolo unde elementele de ornament nu erau, sau nu riscau sa fie expuse direct intemperiilor, materialul a fost inlocuit cu ipsos, argumentandu-se cu rezistenta ridicata in timp a acestuia. In ceea ce priveste decorarea registrului superior si mai ales acele sculpturi care urmau sa fie montate deasupra cornisei, s-a renuntat la pirogranit (din cauza pretului ridicat al acestuia) propunandu-se ca alternativa cimentul, la fel de rezistent in timp. In sprijinul acestei solutii s-a adus utilizarea de zeci de ani a acestui material pentru decoratii, precum si solutiile date de una dintre autoritatile in domeniu - arhitectul dn Lechner, care la randul sau a optat pentru aceasta varianta in cazul unor constructii pentru care existau limitari ale bugetului.[47]

O referire separata este facuta in privinta tiglei smaltuite. Tinand cont de faptul ca muchiile acoperisului precum si punctele de maxim ale acestuia urmau sa fie realizate din tigla decorativa smaltuita, se propunea renuntarea la acest material in cazul zonelor de camp. Acestea urmau sa fie acoperite cu tigla de culoare rosu viu (in sprijinul acestei idei fiind adus argumentul armonizarii cu restul frontului), indicatia data explicit fiind aceea de evitare a tiglei in tonuri neomogene. Cu toate acestea, dupa cum o dovedesc si imaginile de epoca, invelitoarea a fost realizata din tigla in doua tonuri, dispusa astfel incat sa creeze la randul sau un motiv decorativ (culoarea fiind cel mai probabil de la bun inceput cea care s-a pastrat pana in prezent).

In memoriu este atinsa si problema sistemului de incalzire care, la momentul respectiv era deja ales - respectiv sobele produse de Heuffel Sndor. Acestea urmau sa fie montate in nise in zid, economisind prin aceasta suprafata utila a camerelor.

In ceea ce priveste sticlaria varianta propusa initial avansa o formula costisitoare. Ca urmare se va hotari utilizarea sticlei belgiene, aceasta scazand costurile in favoarea zonelor vitrate de la restaurant si sala festiva unde urma sa fie utilizata sticla calita, cu o rezistenta mecanica ridicata.

Toate aceste observatii se prezinta ca un ultim pachet de detalii care priveau constructiile care urmau sa fie ridicate la Satu Mare. Felul in care au fost puse in aplicare este cunoscut partial, principala sursa in acest sens fiind reprezentata de constatarile in situ.

Variante ale proiectului pastrate in forma grafica. Studiu comparativ

In documentele de arhiva se pastreaza fragmentar planse care sa ateste evolutia proiectului de arhitectura al constructiilor care constituie actualul Complex "Dacia". Parte dintre materialele grafice prezentate in studiul de fata au fost extrase din arhiva Muzeului Judetean Satu Mare, parte din materialele publicare in literatura secundara. Pe baza acestor informatii se va incerca crearea unei imagini - schematice insa - asupra unora dintre aspectele definitorii ale etapelor prin care a trecut conceptul de arhitectura.

Pe baza reprezentarilor grafice existente au fost identificate doua faze de proiectare consecutive, pentru ambele datarea propusa fiind sfarsitul secolului al XIX-lea (respectiv anii 1898 si 1899):

Etapa I - din care se pastreaza o sectiune longitudinala prin ansamblul construit si planul parterului[48], acesta din urma incluzand cladirile anexe si limitele initiale ale parcelei;

Etapa II - din care se pastreaza planul parterului si cel al etajului I;

Etapizarea propusa este argumentata de analiza comparativa a detaliilor (de natura functionala si estetica) constitutive

Etapa I. Hotel Pannonia. Sectiunea longitudinala si planul ansamblului propus (planse nedatate). Din compararea celor doua reprezentari reies diferente care ar putea argumenta faptul ca piesele desenate nu apartin aceleiasi etape de conceptie arhitecturala. In cazul planului in lateralul gangului de pe latura vestica a parcei, este reprezentat mezaninul plasat deasupra functiunilor anexe ale restaurantului, doar pe aceasta latura a constructiei.

Cea mai veche varianta identificata confera date atat in ceea ce priveste organizarea in plan a constructiilor cat si indicii privind modul de tratare a plasticii arhitecturale. Ipoteza avansata - conform careia acestea sunt cea mai veche varianta identificata de planse ale proiectului - se bazeaza pe maniera de organizare a volumetriei si pe incadrarea stilistica a propunerii de arhitectura. Prin compararea planului si a sectiunii se pot constata o serie intreaga de neconcordante de unde si posibilitatea ca piesele desenate la care facem referire sa apartina unor etape diferite de concepere a complexului satmarean. Cu toate acestea pot fi trase o serie de concluzii comune privind ideile initial avansate pentru realizarea constructiilor:

Organizarea ansamblului si modul de ocupare al parcelei sunt ilustrate de planul extins al parterului. Plansa cuprinde atat rezolvarea cladirilor principale (respectiv corpurile identificate in prezent cu indicativele A si B, cf. plansa nr. 001) cat si a corpurilor anexe - unul plasat inspre est unul inspre vest, in zona de nord a parcelei, spre centrul insulei in care este plasat imobilul. Din reprezentare reiese faptul ca ambele constructii sunt dezvoltate pe parter, acestea fiind plasate in zone care in prezent sunt ocupate de imobilele vecine. Corpul vestic includea functiuni anexe, probabil relationate cu personalul angajat, in timp ce corpul estic era destinat garari calestilor si grajdurilor. Aceste din urma functiuni sunt organizate in directa legatura cu accesul independent al salii de bal. Accesul trasurilor se facea prin gangul de sub corpul principal (actualmente Pasaj Stefan Ruha) urmand traseul care marginea cladirea pe latura de est pana la intrarea in cladire - marcata atat printr-un parapet cat si printr-un spatiu acoperit. In aceste conditii rezulta faptul ca circulatia plasata simetric pe latura de vest a parcei era utilizata doar ca acces pietonal si probabil de serviciu, respectandu-se astfel simetria organizarii de ansamblu.

Totodata aceasta este si una dintre putinele surse istorice in care este figurat conturul parcelei initiale, mult mai ampla decat situatia actuala. Vechiul lot avea o latime constanta pe segmentul din vecinatatea pietei, urmand sa se evazeze inspre zona de nord. Actualmente zona de parcela pe care se gasea anexa nord-vestica a fost comasata cu parcela Liceului Teoretic "Doamna Stanca", in timp ce perimetrul ocupat de fostele grajduri si remiza a trecut in proprietatea identificata cu adresa postala Piata Libertatii, nr. 7. De asemenea, fosta gradina a hotelului este in prezent utilizata ca spatiu public (circulatii pietonale intre Piata Libertatii si Piata Pacii).

Organizarea in plan a constructiilor principale urmeaza o formula asemanatoare cu cea existenta in prezent in situ (in ambele planse) - inchiderea frontului spre piata (respectiv latura sudica a lotului), gangurile de acces pe cele doua laterale ale constructiei, volumele organizate in jurul unei curti interioare ocupata de functiunile cu caracter de reprezentare de la nivelul parterului, orientarea spre nord a salii de bal.

Diferentele majore apar in cazul organizarii functiunilor pe inaltime. Sala de bal (utilizata si pentru diverse evenimente si spectacole, de unde si caracterul de divertisment cu care este asociata) fusese initial planificata la o cota diferita de cea a restaurantului, ajungand astfel sa ocupe o pozitie privilegiata - posibila aluzie la piano nobile, zona respectata cu strictete de arhitectura inspirata de traditia clasicista (vezi sectiunea prin cladire). In aceste conditii sala (legata direct si de cea a restaurantului plasat in aceeasi pozitie in situatia actualmente existenta in situ) beneficia si de un acces separat care se facea prin intermediul unor zone tampon plasate la parter, diferentiate pe inaltime la randul lor prin pachete succesive de trepte. Aceasta maniera de tratare si rezolvare conducea la conferirea unui plus de monumentalitate si reprezentativitate salii.

Analiza sectiunii longitudinale aduce insa informatii in plus, diferite in mare masura fata de cele ilustrate de plan. Sala urma astfel sa fie utilizata cel mai probabil si pentru desfasurarea spectacolelor, aceasta fiind dublata de prezenta unui foyer diferentiat ca inaltime dar tratat estetic similar.

Din punctul de vedere al organizarii functionale reprezentarile pun la dispozitie date in principal in ceea ce priveste parterul. Acesta era gandit astfel incat ca prin inaltimea libera interioara sa puna accent pe reprezentativitatea spatiului. Cele doua spatii deschise spre piata erau destinate cafenelei si patisieriei, culoarul central conducand intr-un spatiu de distributie pe de o parte catre restaurant, pe de alta parte catre nodul principal de circulatie pe verticala (plasat in aceeasi pozitie ca si in prezent - in aripa de est a complexului). De asemenea este relevat faptul ca cele doua aripi de cladire care marginesc restaurantul sunt organizate intr-o formula similara cu cea care s-a pastrat pana in prezent: latura de vest este ocupata spatiile anexe ale restaurantului (acestea fiind organizate pe doua niveluri - parter si mezanin, similar cu situatia pastrata pana in prezent) in timp ce in latura de est sunt plasate doua separeuri, pe un singur nivel - de unde si presupunerea conform careia aceste spatii aveau o inaltime similara cu cea a restaurantului, de unde si functia de reprezentare cu care acestea erau investite - ambele accesibile direct din restaurant. Intre hotel si sala de bal se interpune zona de acces si distributie care deservesc functiunea principala care ocupa volumul nordic al ansamblului.

Din reprezentarea in plan a nivelului parterului pot fi extrase informatii despre felul in care era organizata fatada principala (dinspre actuala Piata a Libertatii). Din compararea celor doua situatii reiese faptul ca singurele modificari aduse conceptiei initiale se regasesc la nivelul tratarii ancadramentelor celor doua travei din extremele edificiului (ambele destinate initial pasajelor pietonale). In proiect acestea nu sunt incadrate de coloanele angajate care se regasesc in camp. Este insa posibil ca acestea sa fi fost modificate pe parcursul desfasurari santierului din motive care tineau de unificarea estetica a registrului inferior al fatadei. Concordanta dintre cele doua reprezentari indica faptul ca de la inceput desenul fatadei era dominat de impartirea pe verticala prin grupari de coloane angajate, restul detaliilor, precum si compozitia de ansamblu fiind probabil concepute intr-o formula similara cu cea care a fost pusa in opera.

Expunere comparativa a sectiunii orizontale prin fatada principala a cladirii la nivelul parterului - reprezentarea de la sfarsitul secolului al XIX-lea (respectiv prima etapa identificata pe planurile istorice ale cladirii) si releveul situatiei actuale (2008)

Regimul de inaltime este similar cu cel pastrat, diferenta aparand (cf. sectiunii) doar in cazul zonei nordice a cladirii principale, aceasta fiind prevazuta cu subsol (la acesta din urma s-a renuntat inainte de demararea santierului din motive financiare);

Volumetria, desi diferita la nivel de detaliu fata de ceea ce a fost efectiv pus in aplicare, pune in lumina o organizare care se apropie de varianta construita. Zona centrala a volumului orientat inspre piata centrala a orasului este marcata printr-o cupola suprainaltata care subliniaza axul de simetrie. Laturile hotelului sunt mai joase, acestea fiind lipsite de tratari semnificative - situata datorata cel mai probabil vizibilitatii limitate asupra acestor zone ale imobilului. Volumul salii de bal (actualmente filarmonica) este pus in evidenta in mod special prin accentuarea inaltimii data de faptul ca intreaga zona posterioara a cladirii este inclusa sub aceeasi sarpanta.

Din elementele de plastica decorativa consemnate de aceasta varianta a proiectului reiese faptul ca arhitectii au optat initial pentru un limbaj care se apropie mai mult de eclectismul sfarsitului de secol XIX, decat de speciile regionale ale orientarilor Art Nouveau. Ceea ce este important de remarcat este faptul ca, asemenea informatiilor culese din documentele scrise, precum si din cercetarea imobilului in situ, reiese faptul ca zonele decorate sunt cele care adapostesc functiunile reprezentative - acestea sunt grupate la nivelul parterului si in zona volumului nordic care fusese planificat de la bun inceput ca zona destinata salii de bal. Din cercetarea de arhiva rezulta aceeasi situatie, zonele in care sunt plasate unitatile de cazare fiind lipsite de tratare speciala.

Etapa II. Hotel Pannonia. Planul parterului si al etajului 1 (planse nedatate)

Cel de-al doilea set de reprezentari[49] istorice identificate prezinta maniera de organizare in plan a constructiilor principale (hotelul si sala de bal) atat la nivelul parterului cat si la nivelul etajului I. Si in acest caz plansele nu sunt datate motiv pentru care formularea unor rationamente certe privind modul in care a evoluat conceptul de arhitectura este dificila.

Din analiza parterului rezulta faptul ca modificarile in raport cu varianta prezentata anterior sunt minore. Acestea se refera in principal la repartitia functiunilor si mai putin la organizarile sau rezolvarile arhitecturale ale diverselor spatii. Prin alaturarea celor doua etape de proiectare se pot emite urmatoarele concluzii privind modificarile survenite:

Gangurile care bordeaza constructia hotelului pe laturile de vest si de est sunt prelungite spre interiorul insulei, ceea ce denota intentia de extindere a spatiului util la nivelul etajelor superioare destinate cazarii;

Accesul dinspre pivnita inspre zona anexelor restaurantului este unificat cu scara de serviciu plasata pe latura de vest a constructiei, in aceeasi pozitie in care se gaseste si in prezent. Acest nod de circulatie pe verticala facea si legatura dintre parter si mezaninul partial plasat peste bucataria restaurantului.

Spatiul bailor (cele doua baterii sunt plasate in cele doua aripi laterale ale actualului corp A) de la parter este marit in comparatie cu propunerea initiala. Situatia conduce la micsorarea spatiului celor doua separeuri dinspre est, acestea devenind spatii complementare.

In cazul zonei de acces inspre filarmonica apar modificari care vizeaza cele doua holuri simetrice care deserveau scarile de acces inspre lojile de la nivelul I al salii de bal.

Observatiile facute anterior cu privire la conturul in plan al fatadei principale isi pastreaza valabilitatea.

In ceea ce priveste planul etajului I al constructiei, analiza acestuia pune in lumina o serie de date importante pentru analiza ansamblului. Diferentele dintre aceasta reprezentare si datele culese in urma releveului si al cercetarii in situ actuale, pot fi sintetizate in urmatoarele subpuncte:

Organizarea de ansamblu este similara, insa cea de detaliu difera;

Zona de sud a corpului hotelului (respectiv cea indreptata spre actuala Piata Libertatii) a fost initial conceputa in dublu tract cu incaperile grupate insa de aceeasi parte a culoarului situatie care conducea la crearea unei situatii aparte: camerele dinspre spatiul public, luminate si ventilate natural erau deservite doua cate doua de cate un hol comun. Din acesta se facea totodata si distributia catre alte doua incaperi cu deschideri de ferestre spre culoarul de circulatie. Asadar unitatile de cazare erau concepute in grupuri de cate patru avand un hol comun (in plan sunt consemnate patru astfel de grupuri). Din reprezentarea citata nu reiese faptul ca aceste unitati functionale ar fi fost dotate cu bai separate. Pe langa acest inconvenient, lipsa posibilitatii iluminarii si ventilarii directe a incaperilor, precum si suprapunerea sau intersectarea fluxurilor de circulatie au condus cel mai probabil la modificarea solutiei si punerea acesteia in aplicare intr-o formula apropiata de cea pastrata pana in momentul de fata - camere organizate in dublu tract cu circulatia plasata in zona mediana (schema folosita curent pentru rezolvarea unor astfel de functiuni).

Incaperile - unitatile de cazare plasate in aripile laterale ale corpului A urmeaza o formula asemanatoare cu cea prezenta: culoar perimetral, invecinat cu curtea interioara a hotelului, si camere dispuse spre exterior, luminate si ventilate direct. Acestea, de asemenea nu erau dotate cu bai proprii. Grupurile sanitare erau comune, acestea - insuficient dimensionate - fiind plasate in capetele dinspre nord ale corpurilor laterale ale hotelului. Desi distributia incaperilor este similara cu cea relevata in situ, dimensiunile incaperilor, precum si numarul acestora nu corespund.

Zona de cazare se oprea in dreptul peretelui care marca limita dintre volumul destinat hotelului si cel care adapostea functiunile de divertisment - respectiv sala de bal. In prezent, nivelurile destinate cazarii se prelungesc cu cate o unitate de cazare in zona plasata deasupra holurilor de acces in cladirea actualei filarmonici;

Nodurile de circulatie verticala - respectiv scara principala, destinata publicului si scara secundara, de serviciu, ocupa in proiectul de la sfarsitul secolului al XIX-lea pozitii similare cu cele actuale.

In ceea ce priveste organizarea corpului B, situatia existenta in prezent este mult simplificata fata de compartimentarile propuse in proiectul initial. Cu toate acestea se regaseste aceeasi organizare simetrica, inclusiv cele doua rampe de scara care fac legatura intre zona parterului si etajul ocupat de loji.

Expunere comparativa a sectiunii orizontale prin fatada principala a cladirii la nivelul etajului I - reprezentarea de la sfarsitul secolului al XIX-lea (respectiv a doua etapa identificata pe planurile istorice ale cladirii) si releveul situatiei actuale (2008)

In ceea ce priveste organizarea si compozitia fatadei principale - dinspre Piata Libertatii - informatii despre aceasta pot fi deduse din analiza comparativa a sectiunilor orizontale prin aceasta. Astfel, pe de o parte distributia golurilor in raport cu zonele de plin, precum si jocurile de planuri (rezalitul central si retragerile cele mai accentuate spre capetele fatadei, se regasesc asemanator in ambele situatii. Acesta este si motivul pentru care se poate conchide prin faptul ca in timpul santierului au fost respectate indicatiile arhitectilor, indicatii consemnate in cadrul proiectului definitivat. Diferentele constau in lipsa prelungirii grupurilor de coloane angajate regasite in campul parterului (prelungire care exista in prezent), precum si in lipsa celor doua balcoane, de mici dimensiuni, plasate initial simetric, deasupra celor doua goluri ale gangurilor din extremitatile cladirii.

Concluzii partiale

Parcela

Aceasta a fost identificata dupa planul parterului, parte a primei etape de proiectare identificate la sfarsitul secolului al XIX-lea[50]. Aceasta ocupa o suprafata mult mai intinsa decat situatia existenta in prezent in situ, limitele fiind clar precizate prin prezenta unor delimitari clare. Daca in prezent circulatiile pietonale care traverseaza situl se prelungesc, traversand spatiul public amenajat din vecinatate Turnului Pompierilor, pana in Piata Pacii, in situatia relevata de planul in cauza este diferita - circulatia prin cele doua ganguri era gandita strict in legatura cu functiunea de pe sit, existand o legatura separata printr-o poarta cu zona din centrul insulei. Cele doua accese prevazute in extremitatile de est si de vest ale parterului erau gandite astfel incat sa serveasca pe de o parte accesului de serviciu (inspre vest - culoar actualmente obturat) si accesului trasurilor inspre sala de bal si remiza (inspre est - culoar actualmente destinat circulatiei pietonale). Parcela a suferit o serie de modificari radicale: parte din aceasta a trecut in limitele imobilelor invecinate (zona de nord-vest a fost comasata cu parcela actualului Liceu teoretic "Doamna Stanca", in timp ce zona de nord-est a trecut in proprietatea identificata cu adresa postala Piata Libertatii nr. 7).

Organizarea constructiilor pe parcela.

Din analiza aceleiasi reprezentari citate anterior (etapa I de proiectare identificata) reiese faptul ca imobilul fusese gandit cu patru corpuri de cladire: corpurile principale - existente si in prezent, respectiv hotelul si sala de bal a acestuia - si corpurile secundare - despre a caror realizare nu sunt cunoscute date - respectiv corpul anexa din zona nord-vestica a parcelei si corpul destinat grajdurilor si trasurilor plasat in zona nord-estica a parcelei. Distributia tine cont de axul de simetrie impus de prezenta si organizarea constructiilor principale, abaterile fiind rezultatul formei neregulate a parcelei pre de o parte si a modului de utilizare (respectiv circulatiile) pe de alta parte.

Organizarea subsolului

Singurele date cu privire al modul in care a fost conceput subsolul reies pe de o parte din documentele scrise (cele care privesc simplificarea din motive financiare a spatiului pe care urma sa se desfasoare acesta) si pe de alta parte din sectiunea care a fost la randul ei identificata ca facand parte din etapa I de proiectare. Spre deosebire de situatia actuala, acesta se prelungea si sub zona salii de bal, functiunea pentru care fusese aceasta parte planificata fiind de asemenea una destinata loisir-ului - respectiv "popicaria". Din motive de eficienta economica, inainte de inceperea santierului, sub validarea reprezentantilor guvernamentali si ai consiliului orasenesc (acestia din urma opunandu-se in repetate randuri) se va opera simplificarea acestei zone a cladirii, subsolul restrangandu-se doar sub zona dinspre piata si sub aripa destinata anexelor restaurantului - situatie pastrata in atare conditii pana in prezent.

Planul parterului

Analiza a fost intreprinsa pe cele doua planuri reprezentand parterul - una apartinand primei etape identificate de proiectare si cealalta celei de a doua etape, ambele cu datarea propusa la sfarsitul secolului al XIX-lea (cca. 1898-99). Din cele doua planse reiese faptul ca legatura dintre proiectare si santier a fost stransa, situatia actuala conservand mare parte din ideile enuntate si consemnate grafic. Diferentele care apar sunt fie rezultatul unor imbunatatiri functionale (amplificarea bailor, sau modificarea spatiilor de primire din imediata vecinatate a salii de bal), fie rezultatul unor interventii de pe parcurs (construirea si amenajarea mezaninului care initial fusese prevazut doar pentru aripa destinata anexelor restaurantului). Diferenta apar si in distributia functiunilor, acestea datorandu-se evoluarii modului de utilizare. Totodata, detaliile privind diferentele de nivel din interiorul unor zone functionale - spre exemplu estrada realizata pe latura nordica a restaurantului - fie nu au fost puse in aplicare, fie, cum este cazul exemplului amintit, au fost modificate prin interventiile ulterioare.

Planul etajului I

Concluziile au fost formulate pe baza planului identificat ca apartinand celei de a doua etape de proiectare, datata la sfarsitul secolului al XIX-lea. Planul propunea organizarea zonei dinspre piata a hotelului intr-o maniera care cel mai probabil s-a dovedit nefunctionala - grupari de cate patru camere, deservite de un hol comun, accesibil la randul sau din culoarul plasat pe latura sudica a curtii interioare. Situatia avea un dublu dezavantaj - pe de o parte lipsa iluminarii si ventilarii directe a unora dintre incaperi si pe de alta parte intersectarea fluxurilor de circulatie. Totodata ar fi de remarcat rezolvarea grupurilor sanitare comune si nu individuale, acestea fiind plasate in capetele dinspre nord ale aripilor laterale ale hotelului. In ceea ce priveste spatiul ocupat de unitatile de cazare, acestea in prezent apar prelungite deasupra zonei de acces in corpul initial destinat adapostirii salii de bal. In proiectul de arhitectura analizat, exista o delimitare clara intre volumul hotelului si cel al salii de bal, in aceasta situatie neexistand suprapuneri intre cele doua functiuni majore.

Fatada principala

Aceasta nu s-a pastrat in reprezentarile grafice istorice. Emiterea unor ipoteze legate de felul in care aceasta a fost initial conceputa, se bazeaza pe analiza comparativa a sectiunilor orizontale ilustrate de cele doua etape de proiectare identificate si situatia relevata in prezent. In urma corelarii observatiilor a rezultat faptul ca situatia existenta este apropiata - la nivel de organizare a raportului plin-gol si al retragerilor succesive - de conceptia initiala. Emiterea unor judecatii privind detaliile elevatiei principale este dificila in conditiile in care plansele nu fac nici un fel de referire la repertoriul decorativ sau la materialele care urmau sa fie folosite.

Tratarea plasticii arhitecturale

Ca si in cazul fatadei principale, emiterea unor judecati argumentate este ingreunata de lipsa unor reprezentari grafice detaliate. Singurele observatii care pot fi facute se refera la una dintre fazele intermediare de proiectare, identificata in sectiunea longitudinala comentata anterior. Din analiza acesteia rezulta faptul ca, a existat o faza in care arhitectii au optat pentru un limbaj estetic inrudit din multiple puncte de vedere cu eclectismul de sorginte clasicista. Ca si in cazul surselor scrise, sectiunea ilustreaza cu claritate faptul ca decoratia - sau tratarile estetice speciale - urma sa fie prezenta doar in zonele care urmau sa indeplineasca si functia de reprezentare - respectiv zonele publice ale parterului si sala de bal cu zonele de acces aferente.

Informatii detaliate privind modul de tratare al plasticii, fara a face insa vreo referire la stil si semnificatie, apar in sursele scrise care privesc intocmirea unor devize care sa se inscrie in conditionarile impuse de eficienta financiara a investitiei.

Date istorice privind desfasurarea santierului

Debuturile santierului si demolarea cladirii tribunalului vechi

In anul 1899 sunt incepute tranzactiile imobiliare privind eliberarea terenului necesar construirii unui "hotel orasenesc". Consiliul va opta pentru pastrarea in acest sens a terenului care era la momentul respectiv ocupat de cladirea vechiului tribunal, pentru acesta din urma cumparandu-se un nou teren[51]. In primavara anului 1900 acelasi Consiliu Orasenesc hotara demolarea cladirii fostei primarii in care functiona tribunalul regal. La momentul respectiv adresa postala a imobilului in cauza era Piata Dek, nr. 11. Contractul de demolare este incheiat in luna septembrie cu firma "Fratii Grnwald si Schiffer" (Grnwald Testvrek s Schiffer)[53], prin acesta prestatorii angajandu-se sa transporte in cel mai scurt timp (este vorba de 30 de zile de la emiterea de catre administratie a somatiei de incepere a lucrarilor[54]) molozul rezultat in Piata Dek (actualmente Piata Libertatii) si in zona cazarmii de pompieri, aflata la nord, in imediata vecinatate a locatiei in cauza . Totodata, in cadrul aceluiasi contract se stipula faptul ca materialele recuperate din constructia vechii cladiri urmau sa fie utilizate pentru peretii usori de compartimentare ai viitorului hotel. Din clauzele contractuale mai aflam si faptul ca de la bun inceput era prevazuta consolidarea constructiilor cu care cladirea tribunalului se invecina si pe care lucrarile le-ar fi putut afecta. Aceste masuri s-au dovedit utile dat fiind faptul ca spre finalul lucrarilor de demolare s-a ajuns la concluzia ca peretii laterali (probabil cele doua calcane) jucau rol de sustinere pentru structurile imobilelor vecine. Din documentul citat nu reiese cu claritate felul in care au decurs lucrarile de demolare ale constructiilor existente anterior pe sit. Cert este faptul ca acestea au fost incheiate integral abia in luna februarie a anului 1903 , ceea ce conduce la avansarea ipotezei conform careia demolarea s-a desfasurat - cel putin partial - in paralel cu santierul de edificare al noului hotel.

Inaintea demararii operatiunilor efective de demolare, ministrul va da dispozitii specifice privind fotografierea imobilului vechi si trimiterea unui exemplar din imaginile obtinute la arhiva de fotografii a Comisiei Nationale a Monumentelor de la Budapesta.[58] De asemenea intr-un alt document se aminteste faptul ca in 1704 Francis II Rakoczy a ocupat vechea cetate a orasului incepand demolarea acesteia in intervalul 1705-1708. Astfel se atrage atentia asupra faptului ca in cladirea vechiului tribunal regal este posibil sa fie descoperite pietre sculptate, inscriptii sau embleme apartinand vechilor constructii, toate acestea fiind considerate marturii ale trecutului care trebuie aduse la cunostinta Comisiei Nationale a Monumentelor de la Budapesta.

Devizul in baza caruia s-a ales antreprenorul noii constructii a fost finalizat in primavara anului 1900, ceea ce certifica faptul ca proiectul exista deja intr-o formula detaliata. Contractul prin care primaria orasului Satu Mare, reprezentata prin primarul Hrmn Mihly, ii angaja pe "Fratii Grnwald si Schiffer" (Grnwald Testvrek s Schiffer) "intreprinzatori de constructii" din Budapesta in vederea realizarii lucrarilor de constructie pentru hotel si restaurant in Piata Dek (actualmente Piata Libertatii), va fi validat abia un an mai tarziu, la data de 19 martie 1901.

Desfasurarea santierului

Propunerile proiectantilor privind modul de realizare ale fundatiilor nu s-au bazat pe experimente realizate in situ, ci pe informatiile verbale transmise din Satu Mare. Conform acestora terenul de fundare era corespunzator, neexistand probleme evidente.[61] Primele teste, sau mai degraba observatii cu caracter geotehnic, vor fi facute de antreprenori la inceperea fundatiilor. Acestia vor sapa la o adancime mai mare de 3 metri, declarand ulterior faptul ca straturile superficiale sunt instabile, acestea avand o structura aluvionara (specifica pentru zona inundabila si de mlastina din vecinatatea Somesului). Sub cota de 3 metri, conform acelorasi surse, se gasea un strat de argile care, sub influenta umezelii si a presiunii mari exercitate de constructii ar deveni instabile, daunand astfel structurii .

Constatarea se bazeaza si pe situatia relevata in cazul fundatiilor din caramida de la nivelul subsolului cladirii vechiului tribunal. In cazul acestora, in zonele in care descarcarea eforturilor structurale se facea in puncte (respectiv prin intermediul pilelor), talpa fundatiei s-a ridicat in timp, modificandu-si forma. Schema alaturata reproduce schita explicativa alaturata textului din raportul arhitectilor.

 

Totodata constructorul atragea atentia asupra faptului ca structura era gandita astfel incat descarcarea eforturilor din bolti sa fie concentrata in puncte - respectiv bazele stalpilor - situatie care la randul ei putea provoca tasari inegale care ar fi condus la producerea de fisuri in special in zonele spatiilor ample (sala restaurantului sau sala de festivitati), periclitand astfel siguranta intregului edificiu. De asemenea un factor important care trebuia luat in seama in conditiile amintite anterior era acela care privea materialele si modul de punere in opera al acestora in cazul fundatiilor. Acestea urmau sa fie realizate din zidarie de caramida cu mortar de var, intr-un mediu umed care impiedica uscarea rapida si astfel intarzia consolidarea structurii pe acest palier. In aceste conditii constructorul va propune realizarea fundatiilor din beton sau din caramida cu "ciment roman"[63], in aceasta din urma situatie sustinand latirea talpii pentru marirea zonei de descarcare. In acelasi timp, date fiind constatarile privind umiditatea din sol, precum si cota ridicata la care se gasea panza freatica, antreprenorul "Fratii Grnwald si Schiffer" gasea ca indispensabila izolarea (prin "placi hidroizolante") a nivelului subsolului de constructia supraterana[64]. Propunerea va fi acceptata de comisia tehnica, precum si de autorii propiectului , faza care a urmat fiind rediscutarea sumelor de bani, modificate prin renuntarea la solutiile propuse initial prin proiect. In ceea ce priveste hidroizolatia verticala, aceasta este considerata de catre arhitecti ca fiind nenecesara. Acestia propun doar asigurarea zonei de subsol corespunzatoare bucatariei, in rest o astfel de masura fiind considerata optionala .

Tot acum se va pune si problema refolosirii caramizii rezultate din demolarea vechiului tribunal. Aceasta se afla in proprietatea primariei, constructorul (cel care intreprinsese si demolarea) urmand sa intre in posesia ai in masura in care se dovedea posibila folosirea pentru noul edificiu. Surplusul urma sa fie vandut de catre municipalitate.[68] Se impune totodata interdictia categorica de utilizare a caramizilor recuperate in construirea fundatiilor, exceptie facand zona aripii din dreapta unde cladirea nu avea subsol, precum si sub zidul exterior al salii festive in cazul in care acesta nu avea nevoie de temelii adanci. De asemenea era exclusa folosirea caramizii vechi la peretii structurali ai subsolului, parterului si etajului I. In cazul etajului al II-lea era permisa folosirea caramizii recuperate in cadrul unor elemente structurale numai dupa verificarea si curatarea acesteia. In schimb, in cazul peretilor de compartimentare subtiri, precum si a cladirilor anexe ale hotelului (probabil cladirile care urmau sa fie construite in imediata vecinatate cu functiuni complementare), era permisa folosirea integrala a materialului recuperat in urma demolarii.

In primavara anului 1901, cand constructia ajunsese la nivelul acoperirii, vor fi puse o serie de probleme privind siguranta structurala. Ca si in cazul fundatiilor si de aceasta data cei care vor pune la indoiala soliditatea formulei propuse vor fi executantii. Acestia, revenind la argumentul timpului scurt in care s-a executat constructia, vor pune in discutie siguranta in timp a unei structuri de lemn care urma sa fie inclusa in zidaria umeda, situatie care ar fi condus, conform parerii acestora la putrezire si inevitabil la colapsarea tavanului. In completare acestia vor propune construirea unei structuri de acoperire compacte (respectiv tavan compact) situatie care atragea inevitabil si cresterea sumelor alocate. Situatia fusese expusa si in fata comitetului care urmarea desfasurarea santierului, dar si in fata arhitectilor, care desi recunosteau ca valabile observatiile constructorilor s-au pronuntat insa impotriva acestora, optand pentru varianta cu grinzi de lemn prescrisa in proiectul initial.[70]

Canalizarea si instalatiile

Primele date cu privire la instalatiile cu care urmau sa fie dotate hotelul si sala de bal a acestuia apar in contractul pe care municipalitatea orasului - in calitate de beneficiar - il va semna cu "Societatea Industriala Zellerin"[71]. Ca si in cazul altor intelegeri pe care primaria le-a incheiat cu viitori prestatori si acum documentele vor fi validate de biroul de arhitectura de la Budapesta. In baza calculelor facute de societatea in cauza, suma totala la care erau estimate instalatiile (printre care pompa - cu o capacitate de 5000l/h - si bazinul de apa, conductele principale orizontale si verticale - din plumb, obiectele sanitare din fonta, precum si colectoarele toaletelor si canalizarea) era de 889.404 forinti. Devizul va fi revizuit in luna mai a anului 1900, sub controlul autorilor proiectului, dupa modificarile suferite de acesta din urma. Sumele vor scadea nesemnificativ, contractul in forma finala fiind semnat de catre primaria orasului in data de 30 septembrie 1900.

In luna octombrie a anului 1901, vor fi demarate discutiile concrete privind canalizarea pietei, in care, in lipsa unei amenajari coerente, apa stagna, creand probleme constructiei hotelului. Astfel se va cere amenajarea unui canal care sa fie racordat la "santul" dinspre raul Somes. Lucrarea urma sa fie realizata cu suportul biroului de inginerie al orasului, pe cheltuiala Consiliului Orasenesc, urmand sa fie executata in urma unei licitatii publice.[75] Din documentele care privesc subiectul aflam ca una dintre constructiile care beneficiau la inceputul secolului al XX-lea de canalizare era Casa (baronului) Vcsey (actualmente Muzeul de Arta al municipiului Satu Mare, cu adresa postala Piata Libertatii nr. 21). Reteaua de canalizare care urma sa fie construita era prevazuta sa se racordeze la aceasta, evitandu-se astfel momentele in care deseurile si apa menajera ar fi ajuns la suprafata - de obicei in zona din fata bisericii romano-catolice.

Instalatia de evacuare a apelor uzate va urma cele mai moderne variante ale momentului. Astfel, constructiile erau dotate cu fose vidanjabile, prevazute cu conducte de preaplin racordate la canalizarea care fusese realizata sub piata centrala a orasului. Datele sunt expuse pe larg intr-un document semnat de arhitectii Blint Zoltn si Jmbor Ljos si datat in 1904, prin care acestia aduceau la cunostinta noului primar al orasului Satu Mare - Papp Gza - faptul ca cel care inchiriase locatia nu intretinea instalatiile.[77] Textul documentului dovedeste faptul ca si dupa finalizarea santierului arhitectii continuau sa acorde sprijin si consiliere primariei.

Concomitent cu finalizarea decoratiilor interioare se va incepe si montarea corpurilor de incalzire. Sistemul va fi terminat in iarna dintre 1903 si 1904, in luna ianuarie a acestui ultim an fiind demarate probele[78]. Producatorul acestora Heuffel Sndor urma sa primeasca suma completa abia dupa ce probele repetate dovedeau viabilitatea sistemului instalat. Si in acest caz, ca si in cel care privea receptionarea zugravelilor decorative, problema care a aparut a fost aceea a umezelii excesive a zidurilor. Pe de o parte din cauza temperaturilor scazute (-20C ) din exterior, pe de alta parte din cauza faptului ca in interior nu existase nici o sursa de caldura pe perioada santierului, probele nu au dus la rezultatele asteptate. Astfel vor fi aduse in discutie lipsurile tehnice ale cladirii: plansee mult prea subtiri (cca. 9 cm) si lipsite de termoizolatie, pierderile termice datorate modului diferit de utilizare a spatiului interior (etajul I era mult mai folosit decat etajul al II-lea, de unde si temperaturi diferite urmate de pierderi termice din cauza lipsei termoizolatiei) etc. . In aceste conditii, in baza unor probe detaliate se va hotari marirea capacitatii sobelor. Totodata Consiliul orasenesc hotaraste faptul ca Heuffel Sndor va fi platit in conditiile in care sistemul de incalzire fusese corect dimensionat si executat pentru o cladire care ar fi functionat corespunzator in conditii tehnice normale, nu si in cele care se gasea hotelul "Pannonia" la momentul respectiv .

In anii care au urmat problema incalzirii interioare a hotelului a ramas in vizorul beneficiarilor constructiei. In anul 1909 se va incerca inlocuirea vechiului sistem termic cu sobe cu lemne, cu un sistem pe aburi, o oferta in acest sens fiind facuta de asociatii maghiari Becsey Antal si Toth Jen[82]. Acestia propuneau inlocuirea sobelor de la nivelul parterului care, date fiind dimensiunile ample ale spatiilor, s-au dovedit de la bun inceput ineficiente. Oferte anterioare existasera, insa acestea propuneau un sistem similar de incalzire - spre exemplu oferta avansata in luna august a anului 1909 de asociatii Hirsch si Frank. Acestia din urma vor fi alesi de catre Consiliul Orasenesc pentru inlocuirea sistemului de incalzire din camerele hotelului. Astfel ei vor instala 55 de sobe la etajele superioare , parterul facand obiectul unor interventii separate. Un an mai tarziu insa, in 1910, cel care se ocupase initial de instalatiile de incalzire - Heuffel Sndor va face propunerea prin sobele cu lemne urmau sa fie inlocuite cu sobe cu gaz, astfel incat sa se evite distrugerea zugravelilor decorative din cauza emanatiilor de fum sau abur. Contractul cu acesta din urma va fi semnat in toamna anului 1910 . Astfel incalzirea veche si ineficienta va fi inlocuita, lucrarea fiind receptionata in luna ianuarie a anului 1911 .

Finisarea interioarelor

In documentele de arhiva se pastreaza fragmentar informatii privind felul in care au fost puse in aplicare prevederile proiectului sau ale proiectantilor privind finisajele interioare, pe de o parte si felul in care anumite solutii au fost efectiv negociate, pe de alta parte. In expunerea de fata vor fi expuse acele date care privesc finisarea interioarelor hotelului, extrase in urma cercetarii de arhiva. Unele dintre acestea fie nu au fost puse in aplicare fie au fost modificate in timp, pe parcursul utilizarii constructiilor care fac obiectul prezentului studiu.

In toamna anului 1901 constructiile erau ridicate si partial finisate. In luna noiembrie a acestui an vor fi demarate discutiile privind pardoselile spatiilor interioare cu caracter reprezentativ ale hotelului. In salile de la parter - restaurantul, vestibulul, cofetaria etc. - prin proiectul initial se prevazuse pardoseala din piatra naturala (terazzo-granit), acesta fiind luat in calcul si in cazul bugetului general. Din cauza proprietatilor materialului (bun conductor termic) vor fi puse in discutie posibilele probleme care vor apare, dintre care cea mai importanta era cea a condensului (din cauza diferentelor de temperatura consensul urma sa fie absorbit de covoare, punand astfel probleme de igiena si de siguranta sanatatii clientilor)[86]. In aceste conditii, Mrkus Mrton (care probabil era hotarat ca fiind viitorul chirias al constructiilor ) va cere municipalitatii, in calitate de investitor, schimbarea solutiei si placarea pardoselilor cu parchet - material cald, care mentinea pe durata lunga caldura absorbita (in conditiile in care incalzirea spatiului interior fusese hotarata cu sobe la momentul respectiv). Cererea va fi adresata Consiliului Orasenesc "in numele publicului", viitorul chirias angajandu-se ca in schimbul acceptarii propunerii sa plateasca o chirie cu 5% mai mare decat cea stabilita deja.



Finisarea cu zugraveala decorativa policroma a spatiului interior al noului hotel va fi precedata de o licitatie supravegheata si validata de arhitectii autori ai proiectului. Astfel, dintr-un document care poarta antetul biroului de arhitectura din Budapesta aflam ca initial, in luna martie a anului 1902 vor fi depuse oferte din partea a trei firme: Glasr Jnos (acesta va cere suma de 8383 koroane, motiv pentru care oferta sa va fi respinsa), Horvth & Dinkgrve[89] (de asemenea respinsi) si Gtz Adolf si Sommer Ljos, acestia din urma propunand pretul cel mai scazut si colaborarea cu antreprenorul - respectiv firma "Fratii Grnwald si Schiffer". In consecinta lucrarea va fi incredintata cu acordul arhitectilor celor doi zugravi maghiari , care aveau ca principala referinta zugravirea anterioara a salilor Galeriei de Arta si a Clubului Fszek, ambele aflate la Budapesta.

Corespondenta privind realizarea zugravelilor interioare ale salii de bal (actualmente spatiul filarmonicii) debuteaza in acelasi an, 1902, numele cel mai frecvent mentionat in documente fiind cel al zugravului Sommer Ljos din Budapesta[91]. Intr-o prima faza, conform contractului zugraveala, mai putin cea din salile cu caracter reprezentativ, trebuia sa fie terminata la data de 15 aprilie 1902, situatie care, dupa cum vom vedea, nu va fi insa respectata. Inceperea efectiva a decorarii interiorului va fi amanata din lipsa unor indicatii detaliate din partea autorilor proiectului. In ceea ce priveste zugravirea parterului - respectiv a zonelor in care caracterul reprezentativ prima - contractul intre administratia oraseneasca si Sommer Ljos va fi incheiat separat in acelasi an 1902 .

In acelasi timp, dat fiind intervalul scurt in care fusese ridicata constructia - aproximativ un an de zile[93], trebuia avut in vedere faptul ca in mare parte suportul - respectiv peretii de inchidere si de compartimentare - erau inca foarte umezi. De la bun inceput Sommer Ljos va cere asumarea raspunderii de catre beneficiari pentru posibilul esec al lucrarii. Din documentele pastrate reiese faptul ca in 1902, imediat dupa finalizarea constructiei aceasta fusese deja inchiriata de Consiliul Orasenesc lui Mrkus Mrton, transferand totodata si o parte din responsabilitatile privind incheierea santierului. Acest lucru este sustinut de incercarea chiriasului de obtinere din partea administratiei locale a unei amanari a termenului de finalizare a zugravirii holului din aceleasi motive legate de umezeala . Arhitectii vor recomanda zugravirea interiorului in alb, intr-o prima faza, astfel incat sa se poata incepe activitate, ulterior, dupa incalzirea spatiului interior si uscarea completa a zidariei, putandu-se incepe zugravirea decorativa .

La inceputul verii anului 1903, Ljos va incepe lucrarile in sala de bal dupa schitele[96] puse la dispozitie de inginerul Istvn Erdly, inginer, conducatorul lucrarilor din partea primariei orasului. Acestea sunt insa descrise ca avand putine informatii - spre exemplu nu erau consemnate culorile care trebuiau utilizate. Astfel antreprenorul va incepe decorarea in culorile albastru si galben, intensitatea contrastului "stricand aspectul salii" . Totodata acesta vorbeste despre acoperirea intregului spatiu interior cu zugraveala alba, constatand faptul ca aceasta varianta va conduce la pierderea efectului dorit. In aceste conditii autorii proiectului (arhitectii Blint Zoltn si Jambor Ljos) vor fi invitati sa dea indicatii directe pe santier. Lucrarea va fi finalizata in toamna anului 1903, dupa indicatiile si recomandarile arhitectilor, receptionarea acesteia fiind amanata pana dupa finalizarea instalatiilor de iluminat interior[98].

Dintr-un document datat in 9 martie 1902[99] aflam care erau indicatiile preliminare privind modul si spatiile care urmau sa fie decorate de catre zugravii angajati. Astfel, de un tratament special beneficiau spatiile de la parter: restaurantul, cafeneaua, holul principal de acces, culoarul de legatura intre hol si restaurant, cofetaria, vestibulul, garderoba, scarile principale, separeurile cu unul si doua geamuri. Descrierile privind ornamentatia sunt sumare, putin detaliate si lipsite de suportul grafic care sa sustina imaginea finala. Astfel, in descrierea tavanului salii mari a restaurantului erau prevazute culori deschise cu decoratii plastice, in timp ce tavanul culoarului de langa sala trebuia sa fie asemanator si in acest caz utilizandu-se trei, patru culori (asadar indicatiile sunt vagi si inexacte, facand mai degraba trimitere la un deviz cuprinzand cantitatile de lucrari si nu detaliile executiei efective). Tot aici sunt consemnate si arcadele polilobe care urmau sa fie decorate cu "linii colorate", cu "puncte" si cu "trandafiri", in timp ce rozetele urmau sa fie acoperite cu "nuante plastice".

Executarea decoratiilor sculpturale si mobilierul

Lucrarile care priveau elementele de sculptura au fost incredintate aceluiasi antreprenor general firma "Fratii Grnwald si Schiffer". In devizul detaliat al lucrarilor[101] care priveau decorarea spatiului interior nu sunt cuprinse decat incaperile de la parter (cafeneaua, restaurantul, patisieria, sala de bal (actualmente spatiu al Filarmonicii "Dinu Lipatti") si holul de intrare), neexistand nici un fel de referire la etajele superioare destinate cazarii. Toate acestea sunt supervizate de inginerul Istvn Erdly, coordonator al santierului sub directa indrumare a celor doi arhitecti autori ai proiectului .

In ceea ce priveste decoratia destinata fatadei principale, dintr-un deviz similar[103] aflam faptul ca aceasta urma sa fie realizata din ciment "Portland". Tot in acest document sunt cuprinse si o serie de lucrari suplimentare de sculptura, lucrari care nu fusesera cuprinse in proiectul initial. Interesant de amintit este faptul ca in ceea ce priveste decoratia ceramica, initiativele municipalitatii satmarene au fost foarte timpurii. Astfel corespondenta intre biroul de arhitectura din Budapesta si producatorul de ceramica - fabricile Vilmos Zsolnay din Pcs, Ungaria (Zsolnay Vilmos-Fle Pcsi Keramikai Gyrak), debuteaza in primavara anului 1900 . Ca si in cazul sculpturilor care urmau sa decoreze fatada principala a hotelului si in acest caz devizul face referiri succinte la elementele ceramice, fara a intra in vreun fel in detalii legate de plastica sau semnificatie (situatie motivata de faptul ca cel mai probabil elementele de ornament nu fusesera inca detaliate). In cazul acestei decoratii este de la inceput vehiculata ideea utilizarii pyrogranitului - material cu rezistenta ridicata comparativ cu cea a faiantei. Tehnica incepuse sa fie folosita de fabricile Zsolnay Vilmos inca din anul 1886, dovedindu-se una dintre cele mai eficiente solutii pentru decoratiile exterioare si interioare cu sau fara glazura . Pyrogranitul va fi folosit de asemenea si pentru realizarea de tigle - cum este cazul Muzeului si Scolii de Arte Aplicate din Budapesta (1891-1896), opera a arhitectului dn Lechner - acestea fiind insa folosite in cazul unor cladiri importante, cu pronuntat caracter de reprezentare, comenzi ale statului in care resursele financiare nu impuneau limite stricte.

Intr-una din darile de seama periodice ale primariei adresate cetatenilor orasului, se arata faptul ca elementele de decoratie comandate fabricilor Zsolnay s-au dovedit mult prea scumpe din cauza lipsei unor desene detaliate. Acesta este motivul pentru care firma in cauza va cere refacerea cererii si anexarea la aceasta a unor schite ale arhitectilor, considerate indispensabile pentru o evaluare corecta a preturilor.[108]

In ceea ce priveste mobilierul, informatiile de arhiva sunt relativ sarace. Dintr-o dare de seama a chiriasului hotelului - Mrkus Mrton, aflam ca in spatiul cafenelei - plasat la nivelul parterului, inspre piata - mobilierul urma sa fie realizat din lemn de mahon sau imitatie a acestuia. In urma indicatiilor date de catre biroul de arhitectura lambriul din holul de primire, aflat la acelasi nivel, in vecinatatea cafenelei, urma sa fie vopsit in acelasi ton de culoare - mahon (se refuza astfel ideea avansata initial de a decora lambriul in doua tonuri de culoare, situatie care ar fi condus la "afectarea aspectului general" )

Pentru lucrarile de finisaje executate firma "Fratii Grnwald si Schiffer" dadea, conform contractului incheiat cu municipalitatea, o garantie de un an. Lucrarile au fost incheiate complet in data de 1 mai 1902[110], in ziua urmatoare (2 mai) cladirea fiind predata de catre primarie chiriasului. In anul urmator, la data de 23 martie, cu o luna inainte de expirarea garantiei constructiei, la cererea ministrului comertului, s-a efectuat o verificare integrala a constructiilor. Aceasta a fost facuta separat de verificarea decoratiilor care fusesera executate de antreprenorul constructiei - "Fratii Grnwald si Schiffer" - din material pe baza de ciment portland.

Date istorice privind evolutia in timp a constructiei

ELEMENTE PRIVIND REGIMULUI JURIDIC DE PROPRIETATE AL IMOBILULUI

Documentele care atesta cele mai vechi consemnari ale existentei imobilului sunt extrasele de carte funciara[112]. Acestea contin inscrisuri care fac surprinzator referire la existenta imobilului "Hotel Pannonia" la momente in timp la care realizarea unei astfel de functiuni in Satu Mare era inca departe de stadiul de proiect. Dupa cum aratam in capitolele anterioare, primele idei referitoare la o investitie de acest gen a municipalitatii sunt formulate incepand cu anul 1896. Intr-o prima faza se va pune problema transformarii localului vechii primarii - la momentul respectiv sediu al tribunalului regal - in hotel, dupa care, in urma dezbaterilor Consiliului Orasenesc se va ajunge la concluzia demolarii acestei cladiri si inlocuirea ei cu una noua care sa adaposteasca functiuni de care orasul si comunitatea avea nevoie - hotel, respectiv sala de bal. Revenind la documentele care atesta statutul juridic al imobilului obiect al prezentului studiu, acestea reprezinta extrase de carte funciara care fac referire la consemnari diferite - una datand din anul 1868, una din anul 1874. Primul document atesta cumpararea de catre municipalitate a imobilului (descris sub titulatura de "Hotel Pannonia" si identificat prin numar cadastral 46), urmat sase ani mai tarziu de intabulare (acest din urma document consemneaza existenta Hotelului "Pannonia" in suprafata de 4032 mp si gradina aferenta de 245 mp). Inexistenta unor planse care sa identifice componentele imobilului in cauza fac imposibila reconstituirea fidela a parcelei si a edificiilor care o ocupau.

Din documentele de arhiva reiese faptul ca inca din luna octombrie a anului 1898 Consiliul Orasenesc stabilise viitorul chirias al constructiilor. Cu toate acestea documentele nu ofera informatii privind identitatea acestuia[113]. Cert este insa faptul ca la data de 2 mai 1902 constructia va fi preluata de primul chirias - Mrkus Mrton. Acesta va fi cel care se va ocupa, conform prevederilor contractuale de finalizarea lucrarilor care priveau partial finisajele interioare, partial mobilarea. Conform planificarii initiale constructiile urmau sa fie inchiriate pe perioade de 10 ani, urmate de renegocierea sumelor. Dintr-un document care dateaza de la inceputul anului 1912 aflam faptul ca la aceasta data Mrkus Mrton era inca chirias al hotelului, contractul acestuia cu municipalitatea prelungindu-se pana la data de 1 mai 1914, deci cu inca doi ani fata de termenul stabilit initial. In acest an, din cauza unor probleme de administrare a imobilului va fi pusa in discutie oferta de reziliere a contractului . Renuntarea chiriasului la contractul de inchiriere va fi insa conditionata de o serie de puncte care sunt relationate investitiilor facute de acesta in faza initiala. Conditiile in care Mrton era dispus sa renunte la contract, cedand astfel drepturile integrale asupra cladirii primariei, sunt expuse de catre acesta intr-un document supervizat de politia municipala si data in luna ianuarie a anului 1912 . Acestea prevedeau:

Preluarea cladirilor principale si a anexelor acestora urmau sa fie cedate pana la data de 1 mai 1912, asadar la data la care urmau sa se implineasca exact 10 ani de cand cladirea fusese inchiriata;

Chiriasul urma sa primeasca garantia financiara depuse la primarie in cel mai scurt timp de la cedarea constructiilor, urmand totodata sa fie scutit de orice obligatie privind imobilul in cauza;

In conformitate cu intelegerea initiala, jumatate din profitul obtinut din chirie, pe urmatorii doi ani (respectiv pana in anul 1914) ii revenea lui Mrton, sumele urmand sa-i fie platite acestuia in rate trimestriale;

Amenajarile facute de Mrton pe parcursul perioadei de inchiriere ii vor fi decontate acestuia de catre chiriasul viitor sau de la bugetul orasenesc. Pentru evaluarea financiara a investitiilor urmau sa fie angajati doi experti, reprezentand fiecare cate una din parti, la randul lor acestia urmand sa convina asupra unui tert neutru care sa valideze sumele, care trebuiau acceptate atat de catre Mrton cat si de reprezentantii municipalitatii.[116]

In luna februarie 1912 se va decide rezilierea contractului de inchiriere, urmand ca in intervalul 1 mai - 12 august 1912 hotelul sa fie predat catre noul chirias. Totodata s-a hotarat ca jumatate din diferenta de chirie sa fie platita in rate catre Mrkus Mrton. Intrucat orasul urma sa primeasca inapoi proprietatea, se va pune acum in discutie si posibilitatea restaurarii si modernizarii constructiei. In aceste conditii, in urma unei sumare evaluari municipalitatea va ajunge curand la concluzia ca nu va putea sustine financiar integral interventia, situatie in care ar fi nevoie de contributia noului chirias, ceea ce atragea dupa sine imposibilitatea ridicarii chiriei. In aceasta imprejurare Mrkus Mrton va fi nevoit sa accepte rezilierea fara suma de bani care i-ar fi revenit in urma mariri chiriei.[117]

Pentru intervalul de timp pana in anul 1925 nu sunt cunoscute date despre regimul juridic al constructiei, nici despre cei care au detinut in proprietate sau in chirie constructiile studiate. Certe este faptul ca aici au continuat sa functioneze atat hotelul cat si sala de bal, parte din ansamblu trecand probabil printr-o serie de renovari pentru ca la inceputul anului 1925, in luna februarie sa fie deschis sub patronajul lui "Andronescu si al lui Horvath":

"Hotelul, restaurantul si cafeneaua Dacia (foste Pannonia) s'au deschis sub conducerea noilor patroni Andronescu si Horvath"

Desi nu exista confirmarea documentelor de arhiva, este posibil ca acestia doi sa se fi aflat la conducerea complexului pana in anul 1936. La momentul despre care vorbim, respectiv anul 1925, denumirea complexului fusese deja schimbata din "Pannonia" in "Dacia". Schimbarea de nume este posibil sa se fi produs in intervalul imediat urmator unirii principatelor in anul 1918, insa, in cercetarea de arhiva nu au fost identificate date certe cu privire la acest fapt. Ar fi de remarcat totodata faptul ca cei doi mentionati in anuntul publicat in periodicul satmarean apar cu titulatura de "patroni", de unde s-ar putea emite ipoteza existentei unei tranzactii anterioare intre municipalitate si investitori privati. Cu toate acestea ipoteza este posibil sa nu fie valida atata timp cat, conform documentelor ulterioare cladire hotelului, restaurantului si cafenelei "Dacia" (situate in Piata I. C. Bratianu, nr. 11 - respectiv vechea dresa postala a imobilului) sunt inchiriate in baza contractului nr. 20645/1936 lui Gheorghe Dumbroviceanu. Contractul de inchiriere a fost incheiat pe o perioada de 12 ani - intre 1 noiembrie 1936 si 1 noiembrie 1948. In acest interval de timp proprietar al cladirilor va fi statul reprezentat prin "Ministerul Inventarului Avutiilor Publice"[119] Atata timp cat documentul care face referire la chiriasul Gheorghe Dumbroviceanu este emis in anul 1940, nu sunt cunoscute informatii despre felul in care a a evoluat regimul juridic pe proprietate in intervalul urmator, nici termenii in care s-a incheiat contractul de inchiriere amintit anterior.

In anul 1950 in baza decretului nr. 92, "pentru intarirea si dezvoltarea sectorului socialist in economia Republicii Populare Romane, pentru asigurarea unei bune gospodariri a fondului de locuinte supuse degradarii din cauza sabotajului marei burghezii si a exploatatorilor care detin un mare numar de imobile, pentru a lua din mana exploatatorilor un important mijloc de exploatare"[120], se decide trecerea in proprietatea statului unui insemnat numar de imobile printre care si Hotelul "Dacia", amintit in lista anexa a decretului cu numerele top. 45 si 46 (acestea apar si in extrasele de carte funciara, precum si in ridicarile topografice din prima jumatate a secolului al XX-lea). Si in aceasta situatie apare problema detinatorului de drept al imobilului. Date fiind explicatiile cuprinse in art. 1 al decretului 92/1950 se poate concluziona faptul ca la acea data cladirile care fac obiectul prezentului studiu aveau un regim de proprietate privat. Ipoteza se bazeaza pe criteriile enumerate ca argument in favoarea deciziei de nationalizare: "imobilele cladite care apartin fostilor industriasi, fostilor bancheri, fostilor mari comercianti si celorlalte elemente ale marei burghezii / imobilele cladite care sunt detinute de exploatatorii de locuinte / hotelurile cu intreg inventarul lor / imobilele in constructie, cladite in scop de exploatare, care au fost abandonate de proprietarii lor, precum si materialele de constructie aferente oriunde s-ar afla depozitate / imobilele distruse sau avariate de pe urma cutremurului sau a razboiului, cladite in scop de exploatare si ai caror proprietari nu s-au ingrijit de repararea sau de reconstructia lor."

Atata timp cat in textul decretului se precizeaza la art. 7 faptul ca imobilele nationalizate - inclusiv "Hotelul Dacia" "trec in administratia Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular al comunei pe al carui teritoriu se afla"[122], ipoteza conform careia, la o data care nu este cunoscuta, imobilul in cauza trecuse din proprietatea Consiliului Orasenesc, in cea a unei sau unor persoane private.

Imobilul va ramane in proprietatea statului urmand ca in deceniul al saptelea al secolului al XX-lea sa fie transmis dreptul de folosinta catre T.A.P.L. Satu Mare si ulterior catre O.J.T. Satu Mare (incepand cu 1971)[123]. Ulterior, in anul 1995 a fost infiintata S.C. Dacia S.A., avandu-i ca actionari F.P.S. si F.P.P., imobilul in cauza formand proprietatea persoanelor juridice mentionate.

CONCEPTIA ARHITECTURALA. ANALIZA SITUATIEI ACTUALE

Organizarea functionala a constructiilor si compozitia la nivelul palnului

Volumetria, compozitia si decoratia fatadelor

   

dn Lechner si Gyula Prtos, Primaria orasului Kecskemt (1893-1896) - detaliu de cornisa decorat cu cartuse cu ceramica produsa de fabricile Zsolnay din Pcs.

dn Lechner, Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-1896) - detaliu al registrului superior al volumului central al fatadei principale, decorat cu mozaic ceramic Zsolnay.

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, fereastra din registrul de atic al Hotelului "Dacia" (1901-1903) decorat cu ornamente ceramice produse de fabricile Zsolnay din Pcs.

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, caseta din registrul de atic (stanga) si detaliu de tratare al parapetului ferestrei intre etajele I si II pe fatada principala a Hotelului "Dacia" (1901-1903) decorat cu ornamente ceramice produse de fabricile Zsolnay din Pcs.

dn Lechner, Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-1896) - detaliu de tratare al parapetului ferestrei intre etajele I si II pe fatada principala, decorat cu mozaic ceramic Zsolnay.

dn Lechner, Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-1896) - tratarea arcadelor si zonelor de sprijin in zona de acces principal in cladire.

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, Hotelul "Dacia" din Satu Mare (1901-1903) - tratarea arcadelor si al pilelor din registrul inferior al fatadei principale.

dn Lechner, Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-1896) - detaliu de tratare al arcadelor in zona de acces principal in cladire.

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, Hotelul "Dacia" din Satu Mare (1901-1903) - detaliu de tratare al arcadelor din registrul inferior al fatadei principale.

dn Lechner, Casa de economii a Postei, Budapesta 1899-1901 - detaliu de racord al capitelului coloanei de sprijin in vecinatatea scarii principale.

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, Hotelul "Dacia" din Satu Mare (1901-1903) - detaliu de racord al capitelului uneia dintre coloanele din holul ocupat actualmente de receptie.

   

dn Lechner si Gyula Prtos, Primaria orasului Kecskemt (1893-1896) - vederi ale zonei de acces in cladire (stanga si centru).

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, Hotelul "Dacia" din Satu Mare (1901-1903) - vederi ale zonei de acces in cladire (dreapta).

Stema din medalionul din registrul superior al volumului de colt al "Casei Albe" din Piata Libertatii, nr. 17, construita intre 1911-1912 de catre arhitectii Fldes Ede si Scheider Mikls are inscris pe chenarul de contur "Satu Mare - Oras liber regal"[124]

7.3. Starea de conservare

EVALUAREA RESURSEI CULTURALE

Tesutul urban

Relatiile intre corpurile de cladire si organizarea acestora pe parcela

Fondul construit - corpurile de cladire care compun ansamblul

Identitatea culturala - resursa memorial-simbolica

Concluzii. Valoarea culturala globala a corpurilor de cladire

Corpul A

Corpul B

Corpul C

Corpul D

CONCLUZII. RESTRICTII SI PERMISIVITATI

Restrictii privind interventiile asupra fondul construit prezent

Permisivitati privind interventiile asupra fondul construit prezent

LISTA ILUSTRATIILOR

Piata Libertatii (fosta Piata Dek), vedere actuala (2007) dinspre nord (foto arh. Horia R. Moldovan)

Vedere actuala a frontului nordic al Pietei Libertatii dinspre sud-vest (foto arh. Horia R. Moldovan)

Vedere actuala a frontului nordic al Pietei Libertatii dinspre sud-est (foto arh. Horia R. Moldovan)

Turnul Pomierilor (1904), vedere dinspre nord-est (www.transilvania.info/gallery2)

Coltul de sud-vest al Pietei Libertatii cu "Casa Alba" in partea stanga (imagine nedatata de la inceputul secolului al XX-lea, www.transilvania.info/gallery2).

Portetul arhitectului maghiar dn Lechner (www.omikk.bme.hu)

Monumentul ridicat in amintirea arhitectului dn Lechner in curtea Muzeului de Arte Aplicate din Budapesta (https://de.wikipedia.org)

dn Lechner - Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-96). Fatada principala reprodusa dupa o carte postala de epoca (extras din Blau, Eve, Platzer, Monika (coord.), L'ide de la grande ville. L'architecture moderne d'Europe Centrale, 1890-1937, Prestel Verlag, 2000, pag. 109)

Idem - detaliu al fatadei principale (www.hungarianfilm.com)

Idem - perspectiva spre holul central (https://eng.archinform.net)

Idem - vedere interioara (www.wikipedia.com)

Idem - holul central, vedere de ansamblu (www.wikipedia.com)

dn Lechner - Casa de economii a Postei, Budapesta 1899-1901. Reproducere dupa proiectul de executie - fatada principala si sectiunea (extras din Blau, Eve, Platzer, Monika (coord.), L'ide de la grande ville. L'architecture moderne d'Europe Centrale, 1890-1937, Prestel Verlag, 2000, pag. 112)

Idem, vedere de ansamblu a cladirii (https://eng.archinform.net)

Idem, vedere de detaliu a cladirii (https://eng.archinform.net)

Idem, vedere de detaliu a zonei superioare a fatadei (www.wikipedia.com)

dn Lechner si Gyula Prtos. Primaria orasului Kecskemt construita in intervalul 1893-1896 - extras din proiectul de executie (www.bacs-kiskun-leveltar.hu)

Idem, imagini ale situatiei actuale (https://eng.archinform.net)

Marcell Komor si Dezső Jakab, Hotelul "Vulturul Negru", Oradea, 1907-1908, vedere generala (www.globalgeografia.com)

Idem, vedere de detaliu (www.visittransilvania.ro)

Marcell Komor si Dezső Jakab, fosta primarie din Targu Mures, realizata intre anii 1907-1908. Vedere generala actuala (www.clevelandregos.org)

Idem, vedere de detaliu (www.romanianvoice.com)

Idem, reproducere dupa o carte postala de epoca (www.transilvania.info)

Portretul arhitectului Blint Zoltn, autor cs Ferenc (Cluj-Napoca 1876 - Cluj-Napoca, 1949), ulei pe carton, 52 x 35 cm (www.nagyhazi.hu)

Afisul expozitiei maghiare din cadrul Expozitiei Universale de la Paris din 1900 (www.lemog.fr)

Vedere a Pavilionului Ungariei de la Expozitia Universala de la Paris din 1900 (www.lemog.fr)

Desen reprezentand vederea ansamblului constructiilor care compuneau Pavilionul Ungariei de la Expozitia Universala de la Paris din 1900 (www.lemog.fr)

Vedere laterala a pavilionului maghiar de la Expozitia Universala de la Paris din 1900 (www.lemog.fr)

Intrarea dinspre "rue des Nations" in pavilionul maghiar al Expozitiei Universale de la Paris din 1900 (www.lemog.fr)

Vedere salii din dreapta intrarii din "rue des Nations", interpretare a interiorului abatiei romanice de la Iak (www.lemog.fr)

Vedere exterioara a imobilului "Lederer" din Budapesta, autori Blint Zoltn si Jmbor Ljos 1902 (www.mke.hu)

Detaliu acces principal - imobilul "Lederer", Budapesta (www.mke.hu)

Vedere a holului de acces principal - imobilul "Lederer", Budapesta (www.mke.hu)

Vedere de ansamblu a Imobilului "Fuchsl" din Oradea, autori Blint Zoltn si Jmbor Ljos 1902-1903 (www.art-nouveau-europa.net)

Vedere a fatadei laterale a Imobilului "Fuchsl" - spre str. Mihai Viteazul (www.art-nouveau-europa.net)

Vedere de detaliu a Imobilului "Fuchsl" - spre str. Mihai Viteazul (www.art-nouveau-europa.net)

Cladirea actualei prefecturi a judetului Cluj (www.hartacluj.ro)

Vedere de detaliu a cladirii actualei prefecturi a judetului Cluj (www.rondom1900.nl)

Vechea cladire a primariei orasului Satu Mare (cunoscuta sub denumirea "Casa cu Turn"), construita in anul 1777 si utilizata in secolul al XIX-lea ca tribunal regal. Pe locul acesteia va fi ridicata cladirea hotelului Pannonia si sala de bal a acestuia, actualmente cladirea filarmonicii "Dinu Lipatti" (Imola Kiss, Judit Erdős, Secession la Satu Mare: Cladirea hotelului "Dacia" in "Satu Mare. Studii si Comunicari", nr. XVII-XXI/II, 2000-2004, pag. 346)

Extras din "Monitorul restaurantelor si al proprietarilor de restaurante. Revista oficiala si profesionala", Budapesta, 5 iunie 1898 (A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III , Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 114)

Hotel Pannonia. Sectiunea longitudinala si planul ansamblului propus - planse nedatate (arhiva Muzeului Judetean Satu Mare)

Expunere comparativa a sectiunii orizontale prin fatada principala a cladirii la nivelul parterului - reprezentarea de la sfarsitul secolului al XIX-lea (respectiv prima etapa identificata pe planurile istorice ale cladirii, extras din arhiva Muzeului Judetean Satu Mare) si releveul situatiei actuale (2008, autori arh. Aurora Tarsoaga, Radu M. Trausan si arh. Horia R. Moldovan)

Hotel Pannonia. Planul parterului si al etajului 1 - planse nedatate (extras din Imola Kiss si Judit Erdős, Secession la Satu Mare: Cladirea hotelului "Dacia" in "Satu Mare. Studii si Comunicari", nr. XVII-XXI/II, 2000-2004, pag. 347-348)

Expunere comparativa a sectiunii orizontale prin fatada principala a cladirii la nivelul etajului I - reprezentarea de la sfarsitul secolului al XIX-lea (respectiv a doua etapa identificata pe planurile istorice ale cladirii, extras din Imola Kiss si Judit Erdős, Secession la Satu Mare: Cladirea hotelului "Dacia" in "Satu Mare. Studii si Comunicari", nr. XVII-XXI/II, 2000-2004, pag. 348) si releveul situatiei actuale (2008, autori arh. Aurora Tarsoaga, Radu M. Trausan si arh. Horia R. Moldovan)

Reproducere dupa schita explicativa a modului de deformare al fundatiilor cladirii vechiului tribunal din Satu Mare (arh. Horia R. Moldovan, dupa A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III , Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 266 verso)

dn Lechner si Gyula Prtos, Primaria orasului Kecskemt (1893-1896) - detaliu de cornisa decorat cu cartuse cu ceramica produsa de fabricile Zsolnay din Pcs (https://eng.archinform.net)

dn Lechner, Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-1896) - detaliu al registrului superior al volumului central al fatadei principale, decorat cu mozaic ceramic Zsolnay (www.hungarianfilm.com)

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, fereastra din registrul de atic al Hotelului "Dacia" (1901-1903) decorat cu ornamente ceramice produse de fabricile Zsolnay din Pcs (foto arh. Horia R. Moldovan)

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, caseta din registrul de atic al Hotelului "Dacia" (1901-1903) decorat cu ornamente ceramice produse de fabricile Zsolnay din Pcs (foto Iulian Olteanu)

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, detaliu de tratare al parapetului ferestrei intre etajele I si II pe fatada principala a Hotelului "Dacia" (1901-1903) decorat cu ornamente ceramice produse de fabricile Zsolnay din Pcs (foto Iulian Olteanu)

dn Lechner, Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-1896) - detaliu de tratare al parapetului ferestrei intre etajele I si II pe fatada principala, decorat cu mozaic ceramic Zsolnay (www.hungarianfilm.com)

dn Lechner, Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-1896) - tratarea arcadelor si zonelor de sprijin in zona de acces principal in cladire (www.hungarianfilm.com)

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, Hotelul "Dacia" din Satu Mare (1901-1903) - tratarea arcadelor si al pilelor din registrul inferior al fatadei principale (foto arh. Horia R. Moldovan)

dn Lechner, Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-1896) - detaliu de tratare al arcadelor in zona de acces principal in cladire (www.hungarianfilm.com)

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, Hotelul "Dacia" din Satu Mare (1901-1903) - detaliu de tratare al arcadelor din registrul inferior al fatadei principale (foto arh. Horia R. Moldovan)

dn Lechner, Casa de economii a Postei, Budapesta 1899-1901 - detaliu de racord al capitelului coloanei de sprijin in vecinatatea scarii principale (www.wikipedia.com)

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, Hotelul "Dacia" din Satu Mare (1901-1903) - detaliu de racord al capitelului uneia dintre coloanele din holul ocupat actualmente de receptie (foto arh. Horia R. Moldovan)

dn Lechner si Gyula Prtos, Primaria orasului Kecskemt (1893-1896) - vedere a zonei de acces in cladire (https://eng.archinform.net)

Idem

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, Hotelul "Dacia" din Satu Mare (1901-1903) - vederi ale zonei de acces in cladire (foto arh. Horia R. Moldovan)

Stema orasului Satu Mare de la Turnul pompierilor (www.satu-mare.ro)

Stema orasului Satu Mare intr-unul dintre medalioanele din registrul de cornisa al Hotelului "Dacia" (foto arh. Horia R. Moldovan)

Stema orasului Satu Mare in medalionul din registrul superior al "Casei Albe" (1911-1912) arhitecti Fldes Ede si Scheider Mikls (foto arh. Horia R. Moldovan)

LISTA ANEXELOR

Plansa 001 - Identificarea corpurilor de cladire ale imobilului

Plansa xxx - Hotel Pannonia. Planul parterului - varianta intermediara, nedatata

Plansa xxx - Hotel Pannonia. Sectiune longitudinala - varianta intermediara, nedatata

Plansa xxx - Hotel Pannonia. Planul parterului - varianta intermediara, nedatata

Plansa xxx - Hotel Pannonia. Planul etajului I - varianta intermediara, nedatata

Plansa xxx - Hotel Pannonia - vedere a fatadei principale dinspre piata, nedatata (probabil perioada de inceput a secolului al XX-lea)

Plansa xxx - Hotel Pannonia / Dacia - vedere a fatadei principale - comparatie intre situatia existenta in perioada de inceput a secolului al XX-lea si situatia actuala.

Plansa xxx - Hotel Pannonia / Dacia - vedere interioara, traveea sudica a parterului - comparatie intre situatia existenta in perioada de inceput a secolului al XX-lea si situatia actuala;

Plansa xxx - Hotel Pannonia / Dacia - vedere interioara a restaurantului - comparatie intre situatia existenta in perioada de inceput a secolului al XX-lea si situatia actuala;

Documentar fotografic. Situatia actuala (2007)

Plansa xxx - Fatada principala. Vederi de ansamblu

Plansa xxx - Fatada principala. Vederi de detaliu ale registrului superior

Plansa xxx - Fatada principala. Vederi de detaliu ale registrului corespunzator etajelor I si II

Plansa xxx - Fatada principala. Vederi de detaliu ale registrului parterului

Plansa xxx - Fatada principala. Vederi de detaliu ale zonei de acces principala

Plansa xxx - Pasajul pietonal Stefan Ruha

Plansa xxx - Corp A - Fatada estica. Vederi de ansamblu

Plansa xxx - Corp A - Fatada estica. Vederi de detaliu

Plansa xxx - Corp A si B - Fatada estica. Vederi de ansamblu

Plansa xxx - Corp B si D (partial) - Fatada nordica. Vederi de ansamblu si de detaliu

Plansa xxx - Corp A si B - Fatada vestica. Vederi de ansamblu

Plansa xxx - Corp A si B - Fatada vestica. Vederi de detaliu

Plansa xxx - Corp C - Vederi de ansamblu

Plansa xxx - Corp A - Curtea interioara - latura sudica

Plansa xxx - Corp A si B - Curtea interioara - latura nordica

Plansa xxx - Corp A - Curtea interioara - luminatorul

Plansa xxx - Corp A - Curtea interioara - latura estica

Plansa xxx - Corp A - Curtea interioara - latura vestica

LISTA ABREVIERILOR

Fasc.    fascicol

A.N.R.D.J.S.M.    Arhivele Nationale ale Romaniei Directia judeteana Satu Mare

S.M.S.C.    Satu Mare. Studii si Comunicari

L.M.I.-S.M.    Lista Monumentelor Istorice - Judetul Satu Mare 2004

BIBLIOGRAFIE

Surse Primare

Documente ale Consiliului Orasenesc Satu Mare, pastrate in Arhivele Nationale ale Romaniei Directia judeteana Satu Mare

o       Fond IV, Fasc. III , Nr. 126/1/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia

o       Fond IV, Fasc. III , Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia

o       Fond IV, Fasc. III , Nr. 126/3/1905-1910, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia



Periodice si jurnale in Arhivele Nationale ale Romaniei Directia judeteana Satu Mare

o       Vendglősk Lapja. "Pinczrek Lapja", numarul din 5 iunie 1898, aparut la Budapesta

o       Vallalkozk Kzlnye s Magyar pitk Lapja, numarul din 4 iulie 1899, aparut la Budapesta

o       Satu Mare. Organ politic independent, Anul VII, nr. 12 din 11 februarie 1925, aparut la Satu Mare

Documente juridice

Surse Secundare

Blau, Eve, Platzer, Monika (coord.), L'ide de la grande ville. L'architecture moderne d'Europe Centrale, 1890-1937, Prestel Verlag, 2000

Beke, L., Magyar művszet 1800-tl napjainkig, Budapest, 2002

Chatelet, Albert, Groslier, Bernard-Philippe (coord.), Larousse. Istoria artei, ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti 2006

Constantin, Paul, Arta 1900 in Romania, ed. Meridiane, Bucuresti 1972

Constantin, Paul, Dictionar universal al arhitectilor, ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti 1986

Curinschi-Vorona, Gheorghe, Istoria arhitecturii in Romania, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1981

Curl, James, Stevens, Dictionary of architecture, Grange Books 2005 (Oxford University Press 1999)

Dulgau, Bujorel-Petru, Evolutia sigiliului comitatului Satu Mare in secolele XVI-XIX, in B.C.H.G.S., 1995-1996, 1-2, p.135-151.

Duncan, Alistair, Art Nouveau, Thames & Hudson Ltd., London 1994

Howard, Jeremy, East European Art, Oxford University Press, 2006

Ionescu, Grigore, Istoria arhitecturii pe teritoriul Romaniei de-a lungul veacurilor, ed. Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti 1982

Kiss, Imola, Erdős, Judit, Secession la Satu Mare: Cladirea hotelului "Dacia" in "Satu Mare. Studii si Comunicari", nr. XVII-XXI/II, 2000-2004, ed. Muzeului Satmarean, Satu Mare 2005

McMahon, Heather, N., An Aspect of Nation Building: Constructing a Hungarian National Style in Architecture, 1890-1910, Central European University, Nationalism Studies Program, Budapest, 2004

Nmeth, L., Magyar művszet 1890-1919, Budapest, 1981

Pevsner, Nikolaus, The Sources of Modern Architecture and Design, Thames & Hudson Ltd., London 1968

Radosav, Doru, Satu Mare. Ghid de oras, ed. Sport-Turism, Bucuresti 1984

Rupprecht, Kroly, Satu Mare, in revista "Arhitectura", nr.3 / 1973

Tschudi Madsen, S., Art Nouveau, ed. Meridiane, Bucuresti 1977

*** Satu Mare. Ghid cultural 1998, ed. Ministerul Culturii Inspectoratul pentru Cultura al Judetului Satu Mare, Muzeul Judetean Satu Mare, 1998.

*** Satu Mare. Monografie, Colectia "Judetele Patriei", ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1980.

Surse Cartografice

Surse Iconografice

Surse Digitale

www.lemog.fr

www.mke.hu

www.art-nouveau-europa.net

www.hartacluj.ro

www.rondom1900.nl

www.nagyhazi.hu

www.satu-mare.ro

www.transilvania.info

www.omikk.bme.hu

Autori:

Arh. Ing. AURORA TARSOAGA

Specialist atestat al M.C.C.

Drd. Arh. HORIA RADU MOLDOVAN

Hotelul Dacia s-a construit in 1902, pe locul vechii primarii


Despre construirea Hotelului Dacia, care initial s-a numit Pannonia, se cunosc urmatoarele date istorice:


Pe locul unde s-a construit hotelul se afla "Casa cu turn", cladire in care functionau primaria si tribunalul, care a fost ridicata in deceniul 7 al secolului al XVIII-lea. Dupa ce casa cu turn a fost demolata, primarul si viceprimarul orasului Satu Mare,
Hrmn Mihly si Papp Gza, au propus construirea unui hotel, cu scopul de a da un impuls dezvoltarii turismului. S-a initiat un concurs la care au fost depuse 11 proiecte. Profesorul universitar Patz Samu a fost numit pentru a analiza proiectele si a lua o decizie. Concursul a fost castigat de proiectul pe care l-au depus arhitectii Blint Zoltn si Jmbor Lajos si a fost construit in 1902.


Urmand proiectul initial, in partea din fata, catre centrul orasului, s-au amenajat cafeneaua si restaurantul, iar in partea dinspre curtea interioara s-a construit sala de festivitati si baluri. S-au facut doua intrari: una prin care se intra pe jos si alta pentru trasuri.


Proiectantii erau discipolii lui Lechner dn, un adevarat maestru al secesionismului maghiar. Urmand principiile acestuia, frontispiciul a fost impodobit cu motive folclorice, utilizate cu maiestrie, si motive botanice (florale), in combinatie cu ceramica de Zsolnay. Remarcabile sunt si semicoloanele de pe frontispiciu, iar portiunea centrala de deasupra intrarii principale are o interesanta forma de turnulet. Motivele botanice sunt din ceramica colorata. La fel sunt si tiglele de pe acoperis, colorate in doua nuante de albastru si aranjate cu o estetica deosebita. Partea frontala este ornamentata cu 4 steme ale orasului.


Intreaga cladire emana frumusete si are o stralucire speciala.


Instalatiile tehnice s-au realizat cu tot ce era mai modern in epoca respectiva, iar calitatea acestora a fost premiata.


In cladire au functionat restaurantul, hotelul, barul si s-a amenajat o sala pentru Filarmonica de stat.


Dupa 1918 Hotelul Pannonia a primit denumirea de Hotel Dacia.

Informatia Zilei de Duminica, martie 2003



*** Lista Monumentelor Istorice, actualizata si aprobata prin Ordinul nr. 2314 / 2004, al ministrului culturii si cultelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 646 bis / 16 iulie 2004.

Dektr (mg.) - campul / locul lui Dek.

Doru Radosav, Satu Mare. Ghid de oras, pag. 54-55.

*** Satu Mare. Ghid cultural 1998, pag.16

Art nouveau (fr.) = arta noua

Coup de fouet (fr.) = lovitura de bici

Intelegem, in acest context, prin istorism acea orientare stilistica specifica secolului al XIX-lea prin care creatia arhitecturala reconsidera stilurile istorice in totalitate, amestecand clisee sau motive apartinand unor etape diferite de creatie, interpretandu-le insa in baza unei cunoasteri solide, stiintifice in vederea obtinerii unor compozitii originale (in opozitie cu creatia romantica in care istoria arhitecturii serveste drept sursa de inspiratie pusa in slujba efectelor imediate si a senzatiilor scenografice puternice).

S. Tschudi Madsen, Art Nouveau, ed. Meridiane, Bucuresti 1977, pag. 29-34.

Notabila in acest sens ar fi participarea acestuia la Expozitia de la Paris din 1900 unde vor lua parte si autorii proiectului Hotelului "Pannonia" (ulterior "Dacia") in calitate de autori ai proiectului pentru pavilionul expozitional maghiar.

Simbolismul - curent literar-artistic constituit in ultimii 20 de ani ai secolului al XIX-lea in Franta, extins mai apoi la nivel mondial. Caracteristica principala - supraaprecierea calitatii din totdeauna a imaginii artistice de a exprima generalul prin individual, exploatarea caracterului expresiv al semnificantului fata de semnificat pe care il depaseste.

Prerafaelismul - curent englez de esenta neo-romanitca aparut in jurul anului 1850 sub egida lui John Ruskin (critic si estetician) si a poetului si pictorului Dante Gabriel Rossetti, principalul sau teoretician. Doctrina se rezuma in esenta la ideea conform careia arta trebuie sa se reintoarca la aceea a predecesorilor lui Rafael, creatia acestuia din urma fiind considerata ca apogeu al picturii universale.

Heather N. McMahon, An Aspect of Nation Building: Constructing a Hungarian National Style in Architecture, 1890-1910, pag. 32. Este probabil ca primul care a utilizat termenul sa fi fost compozitorul german Richard Wagner. Ideea este intarita si de The Oxford English Dictionary in care este amintita teoria estetica a aceluiasi compozitor, teorie care in forma sa ideala include drama, muzica etc., toate jucand rolul propriu, indispensabil in raport cu intregul.

Apetenta pentru fluiditatea liniei provine si din redescoperirea goticului a carui traditie va fi continuata de curentele revival in intreaga Europa.

Naturalismul - tendinta a literaturii si artei de reconstituire a planului real in detaliile sale cele mai verosimile, care il apropie in unele detalii de exigentele realismului. Ceea ce ii este reprosat este lipsa de transfigurare artistica a realitatii, abundenta detaliilor nesemnificative.

De o importanta primordiala in acest sens, sunt teoriile lui Viollet-le-Duc privind interesul pentru structura ca expresie arhitecturala in sine

Originea acestei teorii se trage din ideile lui Viollet-le-Duc si se regaseste in remarcabilele constructii metalice ale celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea. Maniera specifica prin care forma decorativa a metalului subliniaza si marcheaza constructia si structura este particularizata de arhitectura Art Nouveau, fiind identificata ca simbolism structural in arhitectura.

S. Tschudi Madsen, op. cit., pag. 245.

Heather N. McMahon, op. cit., pag. 31. Desprinderea de orientarile arhitecturii austriece a inceput sa se faca simtita din ce in ce mai puternic incepand cu anii `30 ai secolului al XIX-lea. In ciuda acestui fapt, occidentul european a continuat sa exercite o influenta puternica asupra arhitecturii maghiare, care din multe puncte de vedere a continuat sa ramana sub influenta centrelor culturale din vest.

Idem, pag. 29.

Un astfel de exemplu poate fi constituit de lucrari apartinand creatiei arhitectului de origine transilvaneana Kroly Ks. De asemenea "specificul" arhitecturii traditionale maghiare va fi preluat si dezvoltat de temele didactice ale studentilor arhitecti, in scopul dezvoltarii unui stil national.

Heather N. McMahon, op. cit., pag. 35.

Ibidem

Termenul de "istorism" a fost folosit cu sens peiorativ de literatura de specialitate de limba germana (Historismus). Acesta desemneaza in mod uzual arhitectura secolului al XIX-lea care are ca sursa stilurile istorice luate in consideratie in ansamblu si imitate sau interpretate pe baze istorice insusite. Din aceasta categorie sunt excluse stilurile revival timpurii, acestea fiind considerate - in genere de aceeasi scoala germana de istorie a arhitecturii - ca apartinand romantismului.

Heather N. McMahon, op. cit., pag. 35.

Ideile sunt pe larg expuse in Heather N. McMahon, op. cit., pag. 37-38.

Etapele au fost identificate cf. Paul Constantin, Arta 1900 in Romania, pag. 54.

Datarea propusa de Jane Turner in The Dictionary of Art University of Michigan Press, 1996, pag. 890 este intervalul 1898-1900. Autoarea face referire cel mai probabil la intervalul in care au fost initiate proiectul si demolarea constructiilor anterior existente pe sit.

Jmbor (in limba maghiara) = frommer (in limba germana) = pios, devotat (rom.). Arhitectul coautor al proiectului pentru Hotelul "Pannonia" (actualmente "Dacia") este consemnat in literatura dedicata subiectului fie cu ambele nume, varianta germana fiind mentionate intre paranteze, fie doar cu unul dintre acestea. In prezentul studiu am optat pentru transcrierea maghiara a numelui, arhitectul fiind in continuare mentionat sub titulatura "Jmbor Ljos".

Prenumele "Ljos" reprezinta corespondentul maghiar al prenumelui francez Louis (Ludovic (rom.)).

Blau, Eve, Platzer, Monika (coord.), L'ide de la grande ville. L'architecture moderne d'Europe Centrale, 1890-1937, pag. 110, nota 7. Printre numerosii discipoli si parteneri ai lui Lechner sunt amintiti cei doi arhitecti autori ai proiectului de la Satu Mare, alaturi de Sndor Baumgarten, Marcell Komor, Dezső Jakob, Albert Krssy, Artr Sebestyn, Henrik Bhm sau rmin Hegedűs. Acestia vor profesa mai putin in capitala, activitatea lor, in cadrul careia vor populariza maniera stilistica promovata de Lechner, desfasurandu-se in special in provinciile imperiului.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III , Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 296.

Idem, fila 295.

Ibidem

Idem, fila 278. Documentul este semnat de inginerul Istvn Erdly si datat in 24 iunie 1897.

Vendglősk Lapja. "Pinczrek Lapja"

Idem, fila 114. anuntul este semnat de catre notarul Pap, mandatar al primarului orasului Satu Mare, Hrmn Mihly.

Dupa cum reiese din documentele de arhiva, constructia a fost inchiriata incepand cu data de 2 mai 1902.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III , Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 187.

Vallalkozk Kzlnye s Magyar pitk Lapja" (Monitorul Intreprinzatorilor si foaia constructorilor / arhitectilor maghiari) numarul din 4 iulie 1899, aparut la Budapesta in A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III , Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 107.

Idem, fila 107, pag. 4 a periodicului citat. In text este specificat explicit faptul ca vor fi luate in consideratie doar ofertele predate pe foile (formularele) originale, in timp ce acele devize care vor depasi data limita de predare sau vor fi transmise municipalitatii pe cale telegrafica vor fi excluse. Conditiile generale de participare in cadrul licitatiei trebuiau sa fie insusite de catre participanti prin semnatura data in fata autorilor proiectului, devizele trimise de acesti urmand sa fie deschise la data stabilita (18 iulie 1899) la ora 15.00 in sala consiliului orasenesc. Anuntul este semnat de catre primarul orasului Satu Mare si datat in 30 iunie 1899. In consecinta, este posibil ca textul sa fi inceput sa fie publicat de la aceasta data.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III , Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 187.

Idem, fila 188. Documentul este datat in 24 iulie 1899.

Idem, fila 288. Asadar, la aceasta data proiectul constructiilor era inca in discutie, motiv pentru care cel mai probabil data preconizata pentru incheierea lucrarilor si inaugurarea hotelului si al salii festive iesise din discutie.

Ibidem. Intrucat deciziile luate difera de cele hotarate in data de 14 august 1899, planurile modificate vor fi refuzate pe baza hotararii nominale cu 26 voturi contra si 25 impotriva, motiv pentru care acestea sunt returnate consiliului orasenesc pentru a se lua masuri in continuare.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 296.

Idem, fila 297.

Idem, fila 293.

Ambele planse reproduce materialul existent in arhiva Muzeului Judetean Satu Mare.

Planul parterului si al etajului 1 - planse nedatate extrase din Imola Kiss si Judit Erdős, Secession la Satu Mare: Cladirea hotelului "Dacia" in "Satu Mare. Studii si Comunicari", nr. XVII-XXI/II, 2000-2004, pag. 347-348)

Planul nedatat este reprodus dupa exemplarul existent in arhiva Muzeului Judetean Satu Mare.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/1/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 209. Documentul cuprinde si referirile la sumele de bani care erau necesare pentru tranzactiile in cauza. Totodata va fi achizitionat un teren nou pentru tribunalul orasului a carui realizare era evaluata in luna februarie a anului 1901 la suma de 400.000 koroane (cf. A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 289).

Idem, fila 286. Referirile detaliate la contractul de demolare sunt expuse in cadrul unui proces verbal al Consiliului Orasenesc datat in 24.04.1903. Din informatiile expuse aici aflam faptul ca suma pe care Consiliul urma sa o plateasca pentru demolarea constructiilor existente pe situl viitorului Hotel "Pannonia" era de 10.000 de koroane.

Dupa alegerea firmei care urma sa se ocupe de demolarea cladirilor existente pe sit, primaria urma sa instiinteze firma Goldschmidt Jsef (care participase de asemenea la licitatie) de refuzul ofertei si sa returneze totodata garantia depusa de aceasta.

Ibidem. Conform procesului verbal citat, somatia a fost emisa de catre administratie abia in 12 noiembrie 1902.

Idem, fila 249. Una dintre clauzele contractuale, interesant de discutat din punctual de vedere al conservarii patrimoniului mobil, ar fi aceea privitoare la posibilele descoperiri de vestigii istorice, care urmau sa intre in proprietatea municipalitatii in vederea cercetarii si conservarii.

Idem, fila 297. Contractul prin care se stabileau conditiile in care va fi facuta demolarea vechiului tribunal a fost finalizat abia in anul 1903, atunci cand, in urma receptionarii lucrarilor de va cere incheierea financiara a relatiilor dintre primarie si firma angajata - "Fratii Grnwald si Schiffer"

Ibidem.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 288.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/3/1905-1910, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 31. Dare de seama a primariei orasului Satu Mare catre cetatenii orasului, datata in 28 martie 1900.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/1/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, filele 266 - 285. Documentul reprezinta copia dupa contractul validat de Consiliul Orasenesc si redactat in doua exemplare, unul pentru primarie (pastrat in dosar) si unul pentru antreprenor.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 266. Documentul este emis de biroul de arhitectura al celor doi arhitecti Blint Zoltn si Jmbor Ljos din Budapesta si datat in 27 martie 1901.

Raspunsul din partea proiectantilor nu va intarzia sa apara, acestia argumentand, dupa cum aratam la inceputul prezentului capitol, ca s-au bazat pe informatii indirecte privind calitatea terenului. Acesta era si motivul pentru care s-a optat pentru o varianta mai avantajoasa din punct de vedere financiar, dar simplificata tehnic - respectiv fundatii din zidarie de caramida cu mortar de var.

Solutie agreata si de arhitecti (cf. idem, fila 266).

Cu toate acestea, din cauza intervalului scurt de timp in care a fost realizat edificiul, uscarea peretilor a fost lenta, impiedicand finalizarea zugravelilor decorative interioare.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 266.

Idem, fila 264. Raportul adresat Consiliului Orasenesc privind structura de acoperire este semnat de catre primarul orasului Hrmn Mihly si datat in 27 martie 1901.

Idem, fila 266.

Idem, fila 264.

Idem, fila 268.

Ibidem. Arhitectii vor reveni (raport datat in aceeasi data de 27 martie 1901, cf. fila 266) asupra solutiei explicand faptul ca riscurile apar in momentul in care structura din lemn este izolata. De asemenea ei arata faptul ca regulamentele de constructie in vigoare in capitala Budapesta fac uz de acest gen de structura, variantele alternative fiind exceptii. Totodata ei accentueaza ideea economicitatii variantei abordate.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/3/1905-1910, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 6. Conform documentului datat in luna august a anului 1899 - asadar inainte de inceperea santierului - Societatea Industriala Zellerin se angaja sa realizeze instalatiile conform cu proiectul de arhitectura si cu planul de desfasurare al lucrarilor - acesta din urma constituindu-se ca suita de extrase din legislatia maghiara privind constructiile (planul de desfasurare al lucrarilor a fost redactat la cererea primariei de catre reprezentantul biroului de inginerie al orasului). La aceasta data devizele erau deja gata (acestea sunt datate in 30 iulie 1899), dovada in plus a faptului ca proiectul era deja intr-o formula detaliata.

Idem, fila 5.

Idem, fila 6.

Idem, fila 12. Asupra sumelor din contract se va reveni si mai tarziu, la sfarsitul lunii august a anului 1902, cand lucrarile se apropiau de sfarsit. Atunci firma care se ocupa de realizarea instalatiilor va face o recalculare a sumelor care nu fusesera initial incluse in contract (spre exemplu suplimentarea jgheaburilor - vezi Idem, fila 29).

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 282. Document datat in 14 octombrie 1901.

Idem, Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 279.

Idem, Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/3/1905-1910, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 37.

Idem, Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 31.

Idem, fila 50.

Idem, fila 61.

Idem, fila 62.

Idem, fila 140. Documentul este datat in 12 octombrie 1909.

Idem, fila 187. Sistemul care se baza pe energia termica a aburului s-a dovedit functional, firma cerand Consiliului Orasenesc eliberarea cautiunii in anul 1913.

Idem, fila 164. Contractul a fost incheiat in 12 octombrie 1910, Heuffel Sndor oferind o garantie de doi ani de zile pentru sistemul pe care urma sa-l instaleze.

Idem, fila 176.

Idem, fila 219. Documentul semnat de Mrkus Mrton este datat in 5 noiembrie 1901.

Idem, fila 187. Conform acestui document, in luna octombrie a anului 1898 Consiliul Orasenesc hotarase deja cine urma sa fie chiriasul hotelului. In text insa, nu sunt date informatii privind numele acestuia.

Ibidem.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/1/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila. 389. Dintr-o scrisoare a acestora reiese faptul ca pentru ofertele de zugraveala nu au fost puse la dispozitie schite detaliate privind felul in care ar fi trebuit sa arate spatiul interior al hotelului.

Idem, fila 381. Documentul poarta antetul biroului de arhitectura a lui Blint Zoltn si Jambor Ljos din Budapesta, fiind datat in 14 martie 1902.

Idem, filele 431-433. Pentru realizarea lucrarii Sommer Ljos va cere suma de 800 de koroane.

Idem, fila 258. Obiectul contractului este constituit de zugravirea salii de bal, a cafenelei, restaurantului, holului de primire, coridoarelor laterale si a celor trei separeuri.

Idem, fila 262. Referirile la intervalul in care fusese ridicat hotelul apar intr-o scrisoare a arhitectilor datata in 8 martie 1902.

Idem, fila 422. Documentul este datat in 12 aprilie 1902.

Idem, fila 262.

Schitele dupa care urma sa fie realizata zugraveala decorativa nu se mai pastreaza la dosar.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/1/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 432, document datat in 10 iulie 1903.

Idem, fila 440. Receptia lucrarilor este amanata din data de 27 august 1903 pana la efectuarea verificarii iluminatului electric. Comanda pentru corpurile de iluminat fusese facuta inca de la inceputul anului 1902. Acestea vor fi aduse in luna iulie a anului 1902 (idem, fila 3) din Ungaria direct de la producator: "Fabrica maghiara de metal si lampi. Departamentul de candelabre" (idem, fila 15).

Idem, fila 337.

Ibidem.

Idem, filele 217-219. Descrierea decoratiilor sculptate cuprinde doar detaliile necesare identificari corecte a elementelor, nu si explicatii privind executia sau semnificatiile acestora.

Idem, fila 225.

Idem, fila 222. Devizul care cuprinde articolele de lucrari destinate fatadei principale este datat in 30 septembrie 1902.

Vilmos Zsolnay (1828-1900) va fi cel care va reorienta productia de ceramica maghiara in ultima treime a secolului al XIX-lea, primind recunoasterea europeana in cadrul Expozitiei Universale de la Viena din 1873. Vilmos Zsolnay se va ocupa atat de noile materii prime cat si de tehnica efectiva de realizare pe cale industriala a ceramicii si portelanului. Fabrica fusese fondata la jumatatea secolului al XIX-lea de catre Mikls Zsolnay (1853), Vilmos devenind intr-o prima faza doar asociat. Treptat, pe langa colaborarea cu ceramisti straini acesta se va implica personal in tehnologia si productia ceramicii, incepand o serie de studii de chimie. Inca de la inceput fabricile de la Pcs vor produce ceramica destinata sa decoreze fatadele. Totodata din 1870 este demarata productia de tigla glazurata, urmata din 1880 de o linie care producea tigla decorativa presata. In 1900 conducerea fabricilor, recunoscute deja international, va fi preluata de Mikls Zsolnay, fiul lui Vilmos, care va duce mai departe opera tatalui sau. Fabricile continua sa produca ceramica si portelan in prezent, acestea trecand printr-o serie de transformari administrative care au debutat in anii `90 ai secolului al XX-lea.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/1/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 230. Documentul prezinta oferta Fabricii Zsolnay Vilmos din Pcs, adresata arhitectilor Blint Zoltn si Jmbor Ljos, fiind datat in 10 mai 1900

Decoratie din pirogranit produsa de Fabricile Zsolnay din Pcs a fost utilizata atat in cadrul unor constructii reprezentative cum ar fi Palatul Parlamentului din Budapesta, biserica St. Matthias, sau Castelul Vajdahunyad, Muzeul de Arte Aplicate din Budapesta, primaria din Kecskemt (ultimele doua exemple apartinand creatiei maestrului Lechner in al carui stil au fost formati si cei doi arhitecti autori ai proiectului hotelului "Pannonia", actualmente "Dacia"), dar si in cazul arhitecturii civile comune.

Heather N. McMahon, op. cit., pag. 37.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/3/1905-1910, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 31. Darea de seama, constituita ca raport al primariei catre cetatenii orasului pentru explicarea amanuntita a cheltuielilor banilor publici, este datata in 28 martie 1900, deci in perioada in care sunt avansate primele propuneri de ofertare din partea producatorului de ceramica.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/1/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 381.

Idem, Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 284 (documentul poarta antetul firmei de constructii si este datat in 12 mai 1903. Documentul mentioneaza data finalizarii lucrarilor in contextul cererii de returnare a garantiei financiare depuse la primarie, garantie a carei valabilitate expirase odata cu finalizarea termenului fixat contractual.

Idem, fila 187.

Extras de Carte funciara, nr. 34971 / 6.07.1994 si Extras de Carte funciara, nr. 26513 / 31.10.2002, ambele emise de catre Oficiul de Carte Funciara al municipiul Satu Mare.

Ibidem.

Idem, Nr. 126/1/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 475.

A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III, Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 239. Documentul in cauza este semnat de Mrkus Mrton.

Ibidem.

Idem, fila 192.

Cf. anuntului din periodicul Satu Mare. Organ politic independent, Anul VII, nr. 12 din 11 februarie 1925, aparut la Satu Mare.

Cf. A.N.R.D.J.S.M. Copie - Extras dupa "formularul de raspuns la chestionarul referitor la bunurile imobiliare din Transilvania si Bucovina apartinand comunelor, tinuturilor si statului" emis de "Ministerul Inventarului Avutiilor Publice" in 28 mai 1940.

Cf. Marea Adunare Nationala, Decret nr. 92/19.04.1950 pentru nationalizarea unor imobile, publicat in Buletinul Oficial, nr. 36 din 20 aprilie 1950

Ibidem.

Ibidem.

Cf. Tribunalul Satu Mare, Decizia civila nr. 73 / 18.02.1998, fila 2

"Szatmrnmeti - Szabad kirlyi vros In evul mediu Mintiu si Satu Mare erau doua orase distincte, despartite de raul Somes. In intervalul dintre 1712 - 1715 cele doua asezari se unesc treptat din punct de vedere administrativ. Uniunea va fi consfintita prin diploma emisa de Carol al VI-lea in data de 2 ianuarie 1721, orasului Satu Mare conferindu-i-se totodata si statutul de oras liber regal.





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 12318
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved