Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura


FACTORII PARTICIPANTI LA REALIZAREA CONSTRUCTIILOR

Constructii

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Bazele proiectarii si actiuni asupra constructiilor. Actiunea vantului
Elemente structurale si tipuri de structuri
Fundatia si pivnita
Constructia unei case
CENTRALA TERMICA
CERINTE PENTRU STRUCTURI METALICE
CAIET DE SARCINI instalatii termice interioare
PREVEDERI GENERALE PRIVIND PROIECTAREA CONSTRUCTIILOR DIN LEMN
REZISTENTA LA COMPRESIUNE, UN PARAMETRU AL CIMENTULUI
DETERMINAREA SI VERIFICAREA COEFICIENTULUI GLOBAL DE IZOLARE TERMICA

FACTORII PARTICIPANTI LA REALIZAREA CONSTRUCTIILOR

La infaptuirea unei lucrari de constructii au existat intotdeauna trei roluri principale si distincte:


1. Clientul (beneficiarul, numit uneori si 'promotorul')

 Proiectantul (uneori numit si consultantul)

3. Constructorul (antreprenorul)

In decursul secolelor si prin forta imprejurarilor unele din aceste roluri separate au putut fi asumate de catre o singura persoana sau organizatie.

Clientul, comanda lucrarea si asigura plata lucrarii. Rolul proiectantului, care a revenit la inceput arhitectului, odata cu aparitia acestei profesiuni, s-a amplificat pe masura progresului tehnic, a cresterii complexitatii constructiilor si a importantei rezistentei materialelor, transferandu-se inginerului. Rolul con­structorului, care a putut fi asumat odinioara de un zidar sau de un meserias iscusit, s-a extins mult in timpurile moderne spre a se ajunge la antreprenorul de astazi.

1 Rolul clientului din sectorul public sau privat

Clientul are 10 responsabilitati (obligatii):

1.   Concepe scopul lucrarilor / proiectului de intreprins;

2.   Defineste functiunile pe care lucrarile trebuie sa le indeplineasca;

3.   Efectueaza sau obtine o analiza cost-beneficiu a propunerii;

4.   Stabileste prioritatea proiectului in raport cu alte nevoi / prioritati ale clientului;

5.   Obtine autorizatiile necesare pentru executarea lucrarilor;

6.   Gaseste banii (capitalul) necesari pentru plata si se asigura ca sumele corespunzatoare vor fi disponibile la timpul potrivit, tinand pasul cu costurile angajate;

7.   Anticipeaza viitoarele costuri de exploatare / intretinere si obtine veniturile sau mijloacele necesare pentru a face fata acestor costuri;

8.   Plateste proiectantul si antreprenorul pe masura derularii lucrarilor;

9.   Determina / aproba, programul / calendarul lucrarii;

10.  Examineaza critic / urmareste comportarea lucrarii terminate in raport cu telurile / criteriile initiale, identifica raspunsurile si se asigura ca lectiile sunt invatate si folosite inainte ca o alta lucrare similara sa fie intreprinsa in viitor.

1. Concepe scopul lucrarilor / proiectului de intreprins ­

Cu toate ca exista diferente mari intre tipurile de proiecte initiate de clientii din sectorul public si privat si intre obiectivele acestora, de exemplu in cazul celor dintai - drumuri, alimentari cu apa, irigatii, energie, sisteme de telecomunicatii, destinate 'binelui public' si dezvoltarii economice pe termen lung a tarii - iar in cazul celor din urma proiecte care raspund nevoilor specifice unei persoane sau companii - construirea unei ferme, unei fabrici, a unor birouri, sau realizarea in scopuri 'speculative' de cladiri, magazine sau constructii industriale pentru a fi vandute sau inchiriate in scopul profitului; in ambele cazuri clientii, fie ca sunt departamente guvernamentale, persoane sau companii mici sau mari trebuie sa aiba o preocupare comuna: de a obtine maximum din banii pe care-i investesc / cheltuiesc.

Ambele categorii de clienti trebuie, asadar, sa gandeasca si sa se manifeste ca oameni de afaceri. Doar pentru ca oficialii si reprezentantii alesi din sectorul public nu cheltuiesc banii personali ci mai degraba banii din punga publica nu exista nici un motiv pentru care n-ar trebui sa dovedeasca aceeasi grija in luarea deciziilor si in cautarea obtinerii beneficiului maxim din investitiile lor ca si fermierul atunci cand cumpaneste in a construi un hambar sau a cumpara un tractor sau directorii de companie care examineaza prioritatile concurand la fondurile lor limitate sau posibilitatile care li se deschid si riscurile legate de fiecare optiune sau decizie. Nici un client nu are resurse nelimitate si toti sunt raspunzatori in fata cuiva pentru actiunile lor - fie ca este vorba de familia lor, de actionari sau de alegatori. Exista multe lucruri care ne-ar place tuturor sa le construim - se aud in permanenta cereri galagioase pentru cheltuieli mai mari ale sectorului public pentru drumuri noi si mai bune, cai ferate, locuinte, scoli, spitale, locuri de  recreare, pentru a mentiona doar cateva - o gramada de idei - dar nu ne putem permite sa atacam in fiecare an decat un numar limitat de lucrari. Fiecare trebuie justificata, de cele mai multe ori printr-o analiza cost - beneficiu, demonstrandu-se o folosire prudenta a resurselor reduse si probabilitatea venitu­lui bun adus de investitie - luand desigur in considerare toate aspectele sociale si economice asociate. Si in sectorul privat exista o multime de idei si unele exemple superbe de initiativa antreprenoriala de la locuinte la constructii pentru comert, timp liber, la spitale particulare sau chiar o universitate dar si cladiri goale reprezentand dovada unor decizii gresite sau prea optimiste atunci cand au fost luate sau dovada ca cineva care a crezut ca stia ce doreau oamenii s-a inselat pur si simplu! Iar din exemplele marelui avantaj care deriva din clarviziunea oamenilor si vointa de a asuma riscuri si de a sprijini propriile judecati - fie in sectorul public sau privat - unii sunt deasupra opiniei sau presiunii publice, altii sunt sensibili la galagia publica.

Asadar oricine trebuie sa simta ca poate contribui la promovarea ideilor si conceptelor pentru binele public si economic in sectorul public in timp ce, tot astfel, persoane individuale sau companii private / publice vor dori si vor trebui sa fie receptive la cererile publice pe care le percep si sa vina in intampinarea lor, asigurand facilitati si servicii care, odata disponibile, vor crea interes, cerere si deci venituri si profit. Dar in ambele cazuri - sectorul public in egala masura cu cel privat - trebuie adoptata o abordare de pe pozitia omului de afaceri, iar proiectele propuse trebuie sa fie pe deplin justificate, utilizand in masura cat mai mare cu putinta analizele de cost si risc-beneficiu.

 Defineste functiunile pe care lucrarile trebuie sa le indeplineasca

Una e sa concepi o lucrare - sa ai o idee buna – cu ­total alta e sa precizezi scopurile si obiectivele, deseori inca si mai greu este sa spui in detaliu cum se va comporta in decursul timpului. Sa luam de exemplu proiectul unui drum. Poate sa para foarte evidenta necesitatea unei legaturi mai bune intre o noua investitie sau o sursa de materii prime si o zona industriala existenta.

S-ar putea sa nu mai fie la fel de clar, totusi, care va fi traficul initial si cum ar putea creste in timp acest trafic si, ca atare, cand se pune problema stabilirii latimii, a aliniamentelor verticale si orizontale, a modului de executie, a tipurilor de racordari si a terenului de expropriat, vor trebui facute estimari si ipoteze asupra acestor parametri vitali. Este functia drumului numai de a crea o legatura rapida pentru traficul industrial care va fi generat la deschiderea lui sau construirea lui creeaza ocazia de a se deschide alte zone pentru investitii, de a inlocui alte trasee si/sau de a prelua o crestere in viitor a traficului?  In egala masura, in cazul unei unitati industriale in scop speculativ - ce fel de industrie este si deci ce fel de incarcari si de accese se au in vedere, iar prevederea unor dotari minimale va impieta viitoarea utilizare sau vanzare ?

Mergand mai departe, functiunile trebuie in cele din urma traduse in conditii tehnice de detaliu care sa poata fi evaluate de antreprenor. Exista un adagiu - 'daca nu poti preciza ceva, nu poti nici sa-i pui pretul'; este vital ca clientii, din sectorul public sau privat, sa stie cu claritate ce doresc de la o anumita lucrare, iar atunci cand este construita 'sa se potriveasca scopului'.

 Este de asemenea foarte important ca aceste scopuri si conditiile tehnice asociate cu ele sa fie exprimate clar de la inceput, deoarece odata ce lucrarea a ajuns la nivelul elaborarii detaliilor de proiectare, schimbarile tarzii ale exigentelor vor conduce la costuri importante. Aceste costuri vor creste considerabil daca modificarile survin si mai tarziu, in timpul perioadei de executie, iar antreprenorii vor cere - si pe buna dreptate, probabil - sa fie bine recompensati nu numai pentru munca suplimentara dar si pentru intreruperile si intarzierile pe care le-ar putea pricinui aceste modificari. Asemenea schimbari se dovedesc de regula foarte profitabile pentru antreprenori dar costisitoare pentru clienti!

Aranjamentele contractuale pentru executie sunt in mod necesar destul de inflexibile si cu toate ca idealul ar putea fi un 'parteneriat' intre client si antreprenor, in realitate si intr-o economie de piata unde contractul s-a castigat prin licitatie sau prin negocieri dure, relatia dintre cele doua parti se va stabili in mare masura pe o baza de afaceri. Antreprenorul urmareste nu numai sa-si recupereze costurile dar sa realizeze un profit pentru a servi la investitii ulterioare in compania sa, in timp ce clientul este preocupat sa mentina cheltuielile in limita bugetului initial. Este crucial, asadar, ca clientul sa fie de la inceput limpede precum cristalul in privinta functiunilor si scopului lucrarilor propuse, iar acestea sa fie enuntate explicit in documentele contractuale aferente.

 3. Efectueaza sau obtine o analiza cost-beneficiu a propunerii

S-a atras deja atentia asupra importantei determinarii de la bun inceput a valorii unei lucrari preconizate.          

Analizele cost-beneficiu se inscriu de la simpliste la complexe dar impartasesc un tel comun, acela de a incerca sa coreleze cheltuielile cu venitul sau beneficiul obtinut in timp, si sa o faca pe o baza cat mai obiectiva cu putinta. Deoarece beneficiile, indeosebi cele pe termen lung, sunt deseori destul de intangibile si subiective, aceasta nu este o stiinta exacta dar, oricum, asigura mijloace foarte bune de a compara o propunere de investitie cu o alta si, cu cat propunerile sunt mai apropiate (de exemplu o varianta de drum cu o alta), cu atat rezultatele sunt mai relevante si mai exacte.



Analizele cost - beneficiu ale proiectelor de drumuri nationale, de exemplu, se bazeaza pe un numar de parametri care iau in considerare nu numai costul initial ci si dobanda la acesta pentru orice perioada de rambursare a imprumutului (adica intregul capital de finantare a proiectului), avantajele obtinute prin reducerea timpului de deplasare si accidentele pe durata propusa de viata a lucrarii (luand in considerare cresterea traficului in cursul acelei perioade si facand diferentierea, intre vehiculele usoare si cele grele), efectul negativ sau pozitiv asupra mediului, contributiile pe care lucrarea le-ar putea aduce industriei, societatii si comertului si alti cativa factori care impreuna pot fi tradusi intr-o rata pozitiva sau negativa de venituri in primul an. Se evalueaza cifrele care dau valoarea costurilor prezente, valoarea beneficiilor prezente  si valorile prezente nete  admitandu-se capitalizarea pe o perioada de, sa zicem, 30 ani. Pentru fiecare proiect, supus de autoritatea locala in materie de drumuri  in vederea obtinerii suportului financiar (subventiei) de la guvernul central, trebuie transmisa si o asemenea analiza intr-o forma tip care sa permita autoritatilor centrale sa compare proiectele pe scara regionala si nationala si sa fixeze prioritatile.

Analize cost - beneficiu similare se efectueaza asupra principalelor proiecte de reparatii capitale ale soselelor, luand in considerare costurile, durata de serviciu ramasa si metode alternative de interventie.

Principiul compararii costului real si complet al unei lucrari pe durata admisa de viata cu beneficiile pe care le-ar putea genera (pentru mediu, viata sociala, comert) este important si, cel putin in cazul sectorului public, reprezinta un mijloc vital de a asigura folosirea resurselor reduse in modul cel mai avantajos din punctul de vedere al costului si beneficiilor, pentru binele public general. Asta nu inseamna a sustine ca investitia urmeaza intotdeauna un asemenea sistem obiectiv si analitic si este limpede ca pot fi, si deseori sunt, interventii pentru remedierea unor anomalii particulare sau ca urmare a preocuparii excesive a publicului sau chiar din oportunism politic. Dar, in sens larg, alocatiile de resurse  de catre autoritatile centrale sunt supuse analizei de detaliu a ratei venitului pentru capitalul ce trebuie investit, fie ca este vorba de drumuri, scoli, spitale sau locuinte sociale. Ceea ce nu se realizeaza - inca - este efectuarea unor asemenea comparatii intre diferitele forme de investitie ale diferitelor ministere, deoarece uneori criteriile sunt destul de diferite iar alocarea de resurse intre asemenea departamente si autoritatile aferente este necesarmente bazata pe un spectru larg de obiective politice si economice.

Trecand la sectorul privat, o companie publica sau o mare companie privata care sa ia in considerare posibilitatea de a investi intr-o noua fabrica sau de a face o investitie cu caracter speculativ, va intreprinde la inceput o riguroasa examinare critica a propunerii / posibilitatii, a ipotezelor facute si a riscurilor implicate si va stabili beneficiul posibil adus de cheltuiala propusa in cazul unor scenarii de prognoza, pornind de la cel mai prost la cel mai probabil si pana la cel mai favorabil – luand in considerare costul “banilor” pe parcursul perioadei de imprumut, venitul anual, costurile intretinerii si serviciilor si facand estimari asupra inflatiei.

Timpul de asteptare pentru care compania ar trebui sa fie pregatita inainte de a astepta acumularea profitului variaza in functie de tipul lucrarii, de 'siguranta' investitiei si de riscurile implicate. Cu cat siguranta este mai mare si riscurile sunt mai reduse, cu atat este mai lung timpul pe care bancile / investitorul sunt pregatite a-1 astepta inainte ca investitia sa aduca beneficii.

Numai dupa ce s-au intreprins toate acestea, poate fi luata o decizie daca merita sa se promoveze lucrarea si chiar in acest stadiu o companie prudenta ar putea lua in considerare posibilitati alternative.

Asadar, vedem ca atat in sectorul public cat si in cel privat este esentiala efectuarea unui studiu atent, comparand cheltuielile necesare cu cea mai buna estimare a veniturilor si beneficiilor care vor rezulta din perioada de finantare cu capital a lucrarii, astfel incat valoarea ei adevarata sa poata fi evaluata. Unele din aceste beneficii nu pot fi cuantificate si unele lucrari sunt justificate prin ratiuni mult prea evidente si clare. Nu se pledeaza pentru  vreun sistem birocratic rigid care ar sta in calea unor asemenea proiecte sau a progresului ci, mai degraba, se pledeaza pentru un cadru general de principii care sa asigure obtinerea valorii maxime a banilor, cadru care trebuie urmat cat mai strict cu putinta ori de cate ori si oriunde exista indoieli sau optiuni.

4. Stabileste prioritatea proiectului in raport cu alte nevoi / prioritati ale clientului

La punctele 2 si 3 de mai sus s-au adus suficiente argumente pentru a ilustra acest aspect. Cu resurse limitate, este de importanta cruciala cheltuirea fiecarui leu cu maximum de avantaj. Cererile sunt enorme si trebuie facuta o alegere dificila (uneori imposibila) intre a solutiona problemele imediate sau a investi in infrastructura pentru beneficiul economic pe termen lung si bunastarea sociala a tarii si a comunitatilor. In mod clar nu se pot da sfaturi in aceasta privinta si ar fi o utopie sa credem ca avem raspunsuri la problemele cu adevarat grele, dar cel mai bun lucru este sa se atraga atentia asupra importantei si avantajelor incercarii de a estima, cat de aproximativ, valoarea unui proiect in comparatie cu altul, atat in privinta derularii in timp cat si in cea a resurselor necesare.

5. Obtine autorizatiile necesare pentru executarea lucrarilor

La prima vedere s-ar parea ca e un lucru care se intelege de la sine dar este posibil ca orice omisiune pe acest taram ar putea avea consecinte serioase si costisitoare; se va adanci putin in continuare acest subiect. In majoritatea formularelor de contract privitoare la activitatile de executie, clientului i se cere sa se asigure ca s-au obtinut toate autorizatiile, permisele si drepturile de acces / folosinta pentru a da posibilitatea antreprenorului sa treaca la lucru. Proprietarii particulari de terenuri si cladiri asteapta sa fie despagubiti pentru pierderea de terenuri / cladiri si pierderea sau interferarea in folosinta unor proprietati, in timp ce autorizatiile de construire si aprobarile de la autoritatile competente trebuie obtinute inainte de atacarea lucrarii. Orice esec pe acest front ar putea conduce la intarzieri costisitoare sau chiar la abandonarea lucrarii, pentru care antreprenorul va cere si, probabil va fi indreptatit, substantiale compensatii. Un asemenea eveniment ar putea submina cu totul lucrarea si, in cazul cel mai rau, va duce la faliment un client cu capital redus sau fara capital in spate sau care a mizat totul pe obtinerea unui profit din lucrare.

6. Gaseste banii (capitalul) necesari pentru plati si se asigura ca sumele necesare vor fi disponibile la timpul potrivit, tinand pasul cu costurile angajate

Contractul stipuleaza ca clientul sa-i plateasca antreprenorului pe masura ce inainteaza lucrarile, fie la etape convenite fie, mai degraba, pe baza unor evaluari lunare. Banii lichizi sunt foarte importanti pentru antreprenor intrucat in preturile din oferta el a presupus ca venitul nu va fi prea departe de cheltuieli si, in orice caz, el ar putea sa aiba dificultati in a convinge bancile sa-i mai imprumute bani fara garantii corespunzatoare. Ca atare, clientul trebuie sa se asigure nu numai ca intreaga suma necesara pentru finalizarea lucrarilor va fi disponibila, dar si ca modul de esalonare al disponibilitatilor va asigura rezerve fata de programul de executie anticipat. In plus, vor trebui sa fie la indemana alocatii pentru cheltuieli neprevazute pentru a finanta orice modificari sau a face fata oricaror probleme neasteptate sau de care nu s-a tinut seama la momentul ofertei, si al caror cost cade in responsabilitatea clientului.

Trebuie sa fie bine inteles ca intr-o atare situatie contractuala 'pretul de buget' initial nu are practic importanta si ca in situatia in care schimbarile de solutii, circumstante neprevazute sau/si pretentii pentru intreruperi sau intarzieri sunt considerate a fi puse in raspunderea clientului; clientul va trebui sa plateasca indiferent daca are sau nu bani pusi deoparte sau la dispozitie. Toate acestea intaresc cele spuse mai inainte cu privire la faptul ca, mult inaintea licitatiei, clientul trebuie sa fie sigur asupra functiunilor ce trebuie sa le indeplineasca lucrarea si deci sa faca tot ceea ce-i sta in  putinta spre a evita modificari ulterioare.

7. Anticipeaza viitoarele costuri de exploatare / intretinere si obtine             veniturile sau mijloacele necesare pentru a face fata acestor costuri

Exista pericolul ca clientii - in special cei din sectorul public – sa tinda a uita de costurile privind exploatarea si intretinerea lucrarilor si sa se concentreze exclusiv asupra capitalului initial cerut de investitie. Deseori aceasta se intampla deoarece fie cele doua bugete (de investitii si de venituri) sunt tinute de persoane sau autoritati diferite si, in parte, si pentru ca este putin probabil ca initiatorii lucrarilor sa aiba responsabilitatea de a le urmari si dupa finalizare. Autoritatile prudente cauta sa se asigure ca bugetele lor de venituri anuale iau in considerare  cresterea obligatiilor in concordanta cu preluarea investitiilor capitale finalizate. Daca acest lucru nu este facut, 'gemul' disponibil va trebui intins intr-un strat mai subtire pe infrastructura in continua crestere, ceea ce va conduce ulterior la o intretinere necorespunzatoare si la lucrari de reparatii sau reconstructie excesiv de costisitoare.

8. Plateste proiectantul si antreprenorul pe masura derularii lucrarilor

Acest aspect a fost abordat suficient de detaliat la punctul 6 de mai sus.

9. Determina / aproba, programul / calendarul lucrarii

      Cu toate ca este o practica obisnuita ca in documentele contractuale sa se specifice un timp total maxim pentru finalizare - de regula stabilit de client cu luarea in considerare a timpului de executie estimat in mod rezonabil - ramane in raspunderea antreprenorului sa intocmeasca un program detaliat al lucrarilor, program pe care clientul - sau mai degraba proiectantul - va fi solicitat sa-1 confirme ca acceptabil.

      Este important ca clientul sa se convinga ca programul propus de antreprenor raspunde exigentelor sale atat in privinta datelor stadiilor intermediare si terminarii integrale cat si in privinta aranjamentelor pe care le-a facut pentru finantare  (la care s-a facut referire la punctul 6) precum si a oricaror restrictii asupra accesului pe teren. La unele proiecte pot fi necesare lucrari care sa se desfasoare in avans, inaintea contractului principal, iar clientul va trebui sa se convinga ca programul corespunde, pentru reducerea la minim a riscului de intrerupere si intarziere.

10. Examineaza critic / urmareste comportarea lucrarii terminate in raport cu telurile / criteriile initiale, identifica raspunsurile si se asigura ca lectiile sunt invatate si folosite inainte ca o alta lucrare similara sa fie intreprinsa in viitor

In esenta, este vorba de a fi siguri ca invatam din greseli! Prea des greselile sunt acoperite - fie din jena, fie din frica de a le recunoaste - si ca urmare, lectiile care ar trebui invatate sunt irosite. Intotdeauna pot fi aduse imbunatatiri in proiectare si executie; daca ar fi posibil, sa se aduca amendamente, pe baza a ceea ce stim la sfarsit, orice proiect ar fi realizat in conditii mult mai bune. Multe lectii pot fi invatate doar la cativa ani dupa terminarea lucrarii, cand greselile ascunse si cauzele acestora sunt identificate.

In consecinta, exista avantaje in a folosi si forma antreprenori si proiectanti cu experienta - indeosebi in domeniul lucrarilor speciale - pentru a contribui la reducerea ciclului de invatare si a minimiza riscul greselilor si erorilor de judecata.

Concluzii

S-a facut o scurta prezentare a principalelor obligatii si responsabilitati ale clientului intr-o situatie reglementata prin contract. Tema subsidiara o reprezinta importanta si necesitatea de a gandi si cantari lucrurile in mod clar si concret inainte de angajarea lucrarii. Erorile si omisiunile in aceasta etapa il vor costa mai tarziu scump pe client. Timpul folosit la inceput pentru determinarea obiectivelor de baza si a functiunilor si pentru evaluarea valorii lucrarii si pozitiei prioritare in raport cu alte optiuni si posibilitati, se va dovedi a fi un timp cheltuit cu folos.

2 Rolul proiectantului

Proiectantul (firma de consultanta inginereasca) are un rol foarte complex si consta in:

-      reprezinta o sursa de consultatii competente;




-      elaboreaza studii pentru selectia celui mai bun proiect;

-      proiecteaza, daca este necesar, asigura proiecte complete, pe baza carora contractantul sa poata executa lucrarea;

-      supravegheaza lucrarile pe santier, in numele clientului, detasand personal rezident pe santier;

-      elaboreaza studii de fezabilitate;

-      promoveaza proiecte valoroase.

Supravegherea lucrarilor

In unele tari (de ex: Marea Britanie) proiectantul supravegheaza pe santier executarea lucrarii pentru proiectele proprii. La toate aceste lucrari proiectantul are personal rezident la locul de executie al lucrarii. Rolul acestuia variaza, dar in mod traditional sunt reprezentantii  beneficiarului pe santier, avand o pozitie precis definita in contractul incheiat intre beneficiar si antreprenor. Se cere antreprenorului sa execute lucrarea in conformitate cu graficul si procedeele de lucru stabilite. Supravegheaza daca lucrarile corespund cu planurile si  specificatiile, si se pretinde un standard ridicat al lucrarilor. Proiectantul da acordul asupra masuratorilor, sunt solicitati sa rezolve disputele care apar in afara contractului, in conditii de impartialitate. Proiectantul este responsabil in mare parte de siguranta personalului si a lucrarii respectand reglementarile. Aceste indatoriri ofera evident, un rol de conducere in realizarea lucrarii, dar in ultima vreme, datorita modului in care este administrat proiectul acest rol are in multe cazuri tendinte de schimbare.

Studiul de fezabilitate

Un aspect major al muncii consultantului este intocmirea Studiul de Fezabilitate. Printr-un Studiu de Fezabilitate se  intelege o evaluare detaliata a unui proiect in care sunt dezvoltate un numar de solutii ingineresti si aspectele financiare si economice ale optiunilor studiate si comparate. Rezu1tatul studiului va fi o definire clara a schemei selectate, de preferat cu adoptarea solutiei ingineresti optima, cu problemele ingineresti rezolvate, cu costurile estimative si problemele economice rezolvate. Beneficiarul poate incepe proiectarea detaliata avand incredere in problemele ingineresti si calculul costurilor. Un studiu de fezabilitate poate contine o programare a investigatiilor de teren, suficienta pentru a permite evaluarea corecta a variantelor si a costurilor.

Un studiu de fezabilitate complet joaca un rol cheie in marimea sumei care este acordata fie de catre guvern, fie de agentii internationale de imprumut cum ar fi de exemplu Banca Mondiala sau bancile comerciale. Tehnicile de elaborare a acestor studii, si informatiile cerute de catre finantatori sunt adesea impuse de acestia.

Competenta expertizei

In strainatate (model spre care se tinde) competenta unei consultante este mai extinsa decat cea a unui institut de proiectare din Romania. De exemplu, o firma de consultanta specializata in proiecte hidrotehnice acopera toate componentele privitoare la alimentarea cu apa a oraselor si apele uzate rezultate: baraje, conducte de alimentare, rezervoare; epurarea apelor uzate si modul de lucru; statii de pompare; retele de conducte distribuitoare de apa; canale de colectare; descarcari in mare; tehnici de epurare si curatire a depunerilor. De asemenea are contributii semnificative in: studii privitoare la resursele de apa; irigatii; porturi; diguri; prevenirea inundatiilor; studii legate de mediul inconjurator; prevenirea si controlul poluarii industriale; reabilitarea lucrarilor de imbunatatiri funciare abandonate; hidroenergie; dezvoltare urbana si rurala; amenajari de terenuri de sport, parcuri, etc.; canalizarea oraselor; studii de management; activitati de pregatire si instruire.

Multe din firmele de consultanta din strainatate sunt multidisciplinare. Unele firme mari pot oferi game largi de servicii de la alimentarea cu apa a oraselor, cai de comunicatie (drumuri, cai ferate), instalatii industriale, generatoare de putere pana la proiecte arhitectonice si proiectare structurala complexa. Astfel de firme sunt internationale, iar cantitatea de munca necesara pentru a sustine lucrari in aceasta diversitate de domenii este foarte mare.

Exista multe firme mici care lucreaza numai intr-o tara sau chiar numai intr-un singur oras care insa pot oferi o gama larga de servicii chiar daca se restrang la proiecte de dimensiuni mici si mijlocii.

Dimensiunea competentelor firmelor de consultanta din strainatate este mai mare decat cea a unui institut de proiectare echivalent romanesc.  Poate cea mai extinsa arie este cea in domeniul analizei economice si financiare. O firma de consultanta inginereasca va asigura ca parte a studiului de fezabilitate o analiza complexa a proiectului - aceasta va include tehnici de reducere a circulatiei disponibilitatilor financiare lichide, evaluarea corecta a preturilor, beneficii, analize operationale. Firma poate angaja economisti sau poate folosi ingineri specializati in ingineria economica. Inginerii trebuie sa fie familiarizati cu aceste tehnici pe care le folosesc in domeniile lor de activitate. De asemenea trebuie sa foloseasca si tehnici de analiza financiara. Aceasta nu inseamna insa ca toate firmele de consultanta au in permanenta personal specializat in toate domeniile, aceasta nu este eficient, dar inginerii firmei trebuie sa cunoasca toate acestea, sa cunoasca cerintele unei expertize, sa fie capabili sa colaboreze cu toti expertii. Un inginer consultant este responsabil pentru munca depusa de echipa lui.

Rolul unui consultant intr-un proiect poate fi acela de a formula politica de actiune, si aceasta in afara de sarcinile ingineresti imediate. Aceasta nu inseamna ca el trebuie sa se interpuna in acest proces, dar el are datoria de a intelege implicatiile muncii sale. El poate elabora analize si poate trage concluzii pentru a putea contribui la luarea decizii1or.

Capacitatea de comunicare

Se acorda foarte mare importanta comunicarii cu clientul. Un consultant incompetent este cel care asculta o scurta expunere si vine peste un an cu 'raspunsul'. Consultantul reprezinta o extensie a echipei beneficiarului, o parte din aceasta. Consultantul trebuie sa lucreze in permanenta cu clientul, sa se implice in procesul de evolutie al studiului sau al proiectului, sa faca rapoarte privitoare la progresele inregistrate, sa recomande schimbari sau noi directii de actiune daca apar elemente neprevazute, informand clientul despre costurile estimative ale proiectului. Scopul este de a asigura clientul ca rezultatele obtinute de consultant raspund nevoilor acestuia si corespund cu obiectivele sale.

Desigur este mult mai usor de spus decat de facut, si nu totdeauna acest obiectiv este realizabil.

Obiectivitate si integritate

In faza de analiza si studiu a proiectului consultantul trebuie sa fie obiectiv in analizarea si  prezentarea faptelor. Rolul consultantului nu este de a influenta politica de investitii. Consultantul poate recomanda modul de actiune daca se cere acest lucru, dar aceste recomandari trebuie sa se bazeze pe fapte obiective. Consultantul poate prezenta alternative fezabile. El nu trebuie sa fie influentat de chestiuni de ordin politic, de propriul sau interes, sau de interesele altor grupuri. Rolu1 consultantului este de a prezenta celor care iau decizii toti factorii relevanti si  consecintele fiecarui mod de actiune.

Clientul, care poate avea dificultati in luarea deciziilor pe baza consultantei oferite,        poate          avea incredere deplina in consultanta oferita, pentru ca aceasta este obiectiva si nu este influentata.

Este important de spus ca un consultant nu este intotdeauna o persoana indragita. Adevarurile economice sunt deseori foarte rigide. Multi dintre noi ne-am atasat de un proiect si nu am vrut sa auzim ca acesta nu este viabil, ca nu poate fi justificat, si ca nu ar trebui realizat. De aceea un consultant competent nu este intotdeauna o persoana populara.

Un consultant trebuie sa inteleaga obiectivele si prioritatile clientului si sa fie capabil sa ofere alternative. Proiectele pot avea perioade lungi de elaborare; in primul rand trebuie sa stabileasca obiectivele principale, dupa care sa stabileasca obiectivele secundare; aceasta structurare este pentru a permite firmei ca in urma fazelor initiale sa gaseasca directiile de actiune ulterioare, sau, de exemplu, evaluarea raspunsului dat de viitorii beneficiari ai unui proiect de lucrari publice, pentru formarea bazei de decizie viitoare. Acest proces este un aspect cheie al procesului de comunicare (feedback).

Schimbari in rolul inginerului consultant

Prezentand modalitatile de elaborare a studiilor, executarea documentelor detaliate de proiectare si supervizarea amplasamentului constructiei de catre antreprenor, s-a descris ceea ce majoritatea clientilor, antreprenorilor si consultantilor ar recunoaste ca fiind rolul traditional al consultantului in realizarea unui proiect.

Acest rol se afla in schimbare. Unele competente sunt preluate de catre antreprenor. Clientii realizeaza ei insusi anumite parti din proiect. Pe de alta parte, consultantii cauta sa-si delimiteze propria sfera de competenta si atributii.

De exemplu in ultimii ani, in Marea Britanie a devenit frecventa alegerea unui antreprenor care intocmeste si administreaza procesul de proiectare. Exista mai multe feluri prin care acest lucru se poate realiza.

Clientul considera mai convenabila situatia in care antreprenorul raspunde si de intocmirea proiectului. Pe scurt, principalele motive ar fi:

- clientul considera ca astfel proiectul va fi mai bine adaptat posibilitatilor de realizare ale antreprenorului, deci va fi mai ieftin;

- lucrarea va fi finalizata intr-un timp mai scurt, proiectarea si constructia desfasurandu-se in paralel.

Rolul consultantului in proiectare poate imbraca mai multe aspecte, dar in mod obisnuit consultantul va fi angajat sa conceapa un proiect general si o specificare detaliata care stabileste obiectivele si cerintele clientului, precum si standardele tehnice necesare. Apoi consultantul poate fi solicitat sa verifice daca planurile antreprenorului satisfac aceste necesitati, si mai departe sa supervizeze amplasamentul ales de constructor. Activitatea de verificare si supraveghere este foarte dificila pentru un consultant, intrucat el nu mai participa la intocmirea proiectului. Deseori clientul isi da seama prea tarziu ca a pierdut controlul asupra procesului de proiectare si trebuie sa accepte ceea ce          i se ofera, atata timp cat sunt satisfacute cerintele din documentele initiale. Astfel comunicarea permanenta dintre consultant si  proiectant s-a pierdut.

De fapt in multe contracte de proiectare si constructie, consultantului ii revine rolul de proiectant, dar in acest caz consultantul este antreprenorul, nu promotorul proiectului. Aceasta pozitie este considerata neconvenabila de multi consultanti, in special in domeniul lucrarilor publice. Consultantul se considera intotdeauna raspunzator fata de publicul larg care constituie consumatorul, prin intermediul serviciilor publice, care constituie clientul. Acest lucru pare a fi compromis de obligatiile primare fata de antreprenor.

3 Rolul antreprenorului

Pentru abordarea de catre Antreprenor a contractului, acesta desfasoara o serie de activitati specifice. Diferitele activitati care trebuie duse la bun sfarsit sunt:

1. Identificarea posibilitatilor de lucru

 Precalificarea pentru selectia in vederea ofertei



3. Oferta pentru licitatie - estimarea pretului

4. Executarea lucrarii

5. Plata si lichidarea

1. Identificarea posibilitatilor de lucru

Va fi necesar ca antreprenorul sa identifice proiecte de constructie avute in vedere de clienti si sa-i faca pe acestia si pe proiectantii alesi de ei sa stie de el si de interesul lui de a face oferta la lucrarea lor. Antreprenorul va realiza acest lucru facand vizite regulate la clienti si la proiectanti, stabilind contacte personale in industrie si aiurea, studiind cu atentie ziarele de interes national si local, urmarind emisiunile de radio etc. si cautand sa fie la curent cu informatiile secrete si zvonurile care circula in lumea constructiilor.

 Precalificarea

Pentru anumite proiecte, clientul sau proiectantul acestuia pot hotari sa aleaga antreprenorii pe care doresc sa-i aiba ca ofertanti pentru lucrare, convocandu-i la o sesiune de precalificare in care antreprenorul va fi in masura sa prezinte informatii complete asupra posibilitatilor sale. Acest lucru se face adesea cand lucrarile sunt deosebit de complexe, iar clientul trebuie sa fie convins de capacitatea antreprenorului de a prelua lucrarea.

3. Oferta pentru licitatie

Dupa ce antreprenorul a avut succes in dobandirea documentelor pentru licitatie el va incepe sa stabileasca pretul lucrarii de constructie pe o baza cat mai competitiva. In acest scop el utilizeaza experti in intocmirea devizelor, versati in conceperea unor tehnologii de lucru originale si in estimarea costului articolelor din masuratoare. Acestia vor fi ingineri cu pregatire multilaterala si cu experienta in realizarea unor constructii dintre cele mai diferite. In echipa de intocmire a devizelor vor fi  si specialisti in aprovizionare, bine informati asupra preturilor curente ale materialelor si care sa cunoasca subantreprenori capabili sa preia la preturi competitive unele parti secundare ale contractului pentru care antreprenorul s-ar putea sa nu dispuna de utilajele de constructie necesare sau sa nu doreasca sa le realizeze cu propria sa forta de munca. De asemenea, antreprenorul va avea proiectanti capabili sa conceapa, impreuna cu ceilalti membri ai echipei, cea mai economica succesiune a lucrarilor care sa tina seama de resursele disponibile si sa asigure respectarea termenului de finalizare cerut de client.

Pentru pregatirea unei oferte competitive, antreprenorul trebuie sa cunoasca in detaliu conditiile din zona si din santierul in care urmeaza sa se realizeze proiectul. In acest scop sunt necesare vizite frecvente pe santier si intalniri cu autoritatile locale si cu alte institutii implicate. Costurile oferite prin deviz trebuie sa includa cheltuielile neprevazute ale antreprenorului precum si profitul necesar.

Toata aceasta activitate trebuie sa se incheie in perioada de timp oferita pentru pregatirea ofertei care se poate situa oriunde intre doua saptamani si trei luni sau chiar mai mult, depinzand de complexitatea contractului. Pretul de oferta trebuie apoi transmis clientului la data ceruta.

 4. Executia lucrarii

In cazul in care pretul de oferta supus clientului este acceptabil si se inscrie in limitele bugetului anterior pregatit de proiectant, contractul va fi acordat antreprenorului ales, de regula cel care a supus cel mai redus pret.

Antreprenorul care a castigat trebuie apoi sa mobilizeze resursele necesare pentru a incepe executia lucrarii, de obicei in  decurs de doua sau trei saptamani dupa ce i s-a incredintat lucrarea. Antreprenorul va trebui sa transfere personal pe santier spre a demara activitatea. Seful de proiect si alti membri marcanti ai personalului vor fi desemnati inainte de intocmirea ofertei, dar alti membri ai corpului tehnic precum si muncitori de inalta calificare din forta permanenta de munca vor trebui de asemenea tinuti pe santier.

Trebuie plasate comenzi ferme de materiale si incheiate subcontracte corespunzatoare pentru a confirma intelegerile cu caracter provizoriu si ofertele facute in perioada pregatirii ofertei. Preturile pot fi diferite, mai scazute sau mai ridicate decat cele supuse in prealabil antreprenorului la momentul ofertei, depinzand de disponibilitatea resurselor.

Vor trebui intreprinse masuri de recrutare corespunzatoare pentru a completa forta de munca cu mana de lucru disponibila in zona unde este situata lucrarea. Vor trebui organizate intalniri cu autoritatile din zona spre a se conveni derularea in timp a lucrarilor, folosirea drumurilor de acces si altele, pentru finalizarea cerintelor puse de programul de constructie. Vor trebui amenajate pe santier birouri adecvate pentru personal si ateliere care sa asigure intretinerea utilajelor necesare la executarea lucrarilor. Pe langa toate acestea, proiectantul va selecta si va transfera la lucrare un delegat al sau numit inginer rezident precum si personalul de santier care vor raspunde de supravegherea lucrarilor efectuate de antreprenor, spre a se asigura ca toate sunt de calitate corespunzatoare si in concordanta cu planurile din contract. Antreprenorul va trebui sa supuna spre aprobare mostre din materialele pe care intentioneaza sa le foloseasca. Va trebui de asemenea sa prezinte spre aprobarea proiectantului fise tehnologice pentru procedeele tehnice propuse a fi adoptate.

Seful de proiect din partea antreprenorului si inginerul rezident din partea proiectantului vor trebui sa cada de acord asupra unor metode corespunzatoare de comunicare intre echipele respective, astfel incat orice lucrare, de exemplu cofrajele, sa fie inspectata inainte ca Antreprenorul sa fi incheiat stadiul respectiv de lucru. Aceasta se va realiza de obicei prin transmiterea de catre, antreprenor a programului saptamanal sau a altor programe pe termen scurt spre a-1 informa pe inginerul rezident asupra intentiilor sale. Ar putea fi necesara schimbarea unor detalii ale lucrarii, ca urmare a conditiilor de pe santier, iar inginerul rezident va trebui sa confirme in scris aceste modificari.

Dupa cum s-a mentionat, lucrarile efectuate sunt de obicei platite pe baza unor rapoarte lunare care sa ateste realizarea lucrarilor. Inspectori ai ambelor parti sunt responsabili cu pregatirea si acceptarea unor rapoarte si cu autorizarea platii de catre client. Separat de acestea, antreprenorul va trebui sa stabileasca un sistem corespunzator de evidenta a costurilor pentru a asigura inscrierea costului lucrarii intreprinse in limitele costului estimat prin buget. Aceasta evidenta va fi tinuta de inspectori cu experienta. Masuratoarea lucrarilor se va face la intervale de timp convenite, de regula lunar.

Sistemele pentru lucrari provizorii vor trebui finalizate potrivit prevederilor din oferta sau vor trebui concepute din nou. Vor trebui comandate materiale pentru a se respecta programul de productie. Articolele care reclama un termen lung de livrare vor trebui comandate cu mult inainte. Utilajele de constructii se vor comanda din parcul propriu de utilaje al antreprenorului, in cazul unei utilizari pe termen lung, sau inchiriate de pe piata locala sau nationala de utilaje de inchiriat, in cazul unor termene scurte sau al unor exigente speciale. Un manager experimentat al parcului de utilaje, mecanici montori calificati pot fi necesari pentru a mentine utilajele in stare de functionare, deseori in conditii foarte grele.

Pentru a pastra si elibera la cerere materiale, echipamente, haine de protectie si pentru a urmari folosirea lor, va fi necesar un personal eficient la magazii, pe santier.

Dupa cum s-a aratat mai inainte, schimbari de solutii si alte instructiuni specifice vor trebui confirmate in scris, impreuna cu discutarea propunerilor privind lucrarea si continuarea ei vor genera o corespondenta considerabila intre biroul de pe santier al antreprenorului si cel al inginerului rezident. In acest scop va trebui recrutat personal de secretariat.

Vor trebui tinute intalniri regulate la toate nivelurile intre membrii echipelor antreprenorului si proiectantului, spre a discuta evolutia lucrarilor pe santier si alte probleme legate de contract.

5. Plata si lichidarea       

Dupa cum s-a mentionat, plata pentru lucrarile prestate de antreprenor se face progresiv (de regula lunar) pe baza masuratorilor facute in cursul perioadei respective. Cererile de plata sunt facute de inspectorii de cantitate din staff-ul antreprenorului. Ele sunt verificate de personalul proiectantului care apoi emit o atestare asupra valorii lucrarilor efectuate, spre a fi platite de client. La inchiderea lucrarilor din contract, aceiasi inspectori de cantitate efectueaza o masuratoare finala mai precisa a tuturor lucrarilor aferente proiectului respectiv. Unele din lucrarile efectuate s-ar putea sa nu se regaseasca in articolele din antemasuratoarea initiala si pentru acestea vor trebui convenite prin discutii si negocieri intre parti tarife noi, deduse din cele oferite in prealabil. Aceste tarife vor fi incluse in masuratoarea finala. In plus, pot apare pe parcursul lucrarilor unele situatii care din punctul de vedere al antreprenorului nu sunt acoperite prin documentele contractuale. El va solicita o plata suplimentara pentru acestea. Majoritatea clauzelor contractuale vor admite asemenea situatii si vor include modalitatile de a le rezolva.

Lichidarea finala va dura catva timp si se va realiza pe parcursul si dupa perioada de garantie care este de regula de 12 luni. La terminarea perioadei de garantie, antreprenorul va avea obligatia sa aduca in buna stare toate lucrarile care au prezentat defecte de executie sau au inglobat materiale necorespunzatoare. Proiectantul are raspunderea de a intocmi liste cu asemenea lucrari si a le supune atentiei antreprenorului. Dupa incheierea lucrarilor de remediere, garantia oprita pentru a-1 obliga pe Antreprenor sa-si indeplineasca obligatiile, de obicei 5% din valoarea contractului, fara a depasi insa un anumit plafon maxim, va fi deblocata. Odata cu intelegerea finala asupra tuturor problemelor in litigiu proiectantul va emite catre client un certificat final de plata. Dupa ce plata este efectuata, contractul va fi terminat.

Organizarea companiei

In timp ce descrierea precedenta a rolului antreprenorului s-a referit in principal la activitatea de pe un singur santier, se intelege ca se impune o organizare puternica, in afara santierelor, spre a sustine activitatile de pe santiere. Majoritatea personalului antreprenorului va fi utilizata, la un moment dat, pe numeroase santiere in care compania are lucrari in curs. In acest sens nu este cazul  sa se discute in detaliu organizarea din afara santierelor, totusi trebuie aduse unele precizari asupra acestor operatiuni de sprijin.

Forta unui Antreprenor rezida in principal in iscusinta si experienta personalului si a muncitorilor de baza si in parcul de utilaje de care dispune si pe care-1 exploateaza. Este de datoria conducatorilor companiei sa se asigure ca personalul se situeaza permanent la un nivel corespunzator de pregatire si experienta iar utilajele sunt judicios alese si continuu reinnoite.

Trebuie sa existe un serviciu de marketing care sa identifice si sa obtina date asupra unui numar convenabil de potentiale lucrari precum si personal specializat in devize care sa stabileasca preturile si sa castige contracte in competitie cu alti antreprenori. Este probabil ca in acelasi timp se vor afla in curs de pregatire mai multe oferte. Costurile operatiilor trebuie sa fie inregistrate iar obiectivele corespunzatoare si informatiile asupra programului trebuie in mod constant actualizate.

Un serviciu de organizare este necesar pentru a mentine un strans contact cu firmele care domina piata interna pentru a se asigura procurarea de servicii si materiale la preturi curente competitive. Pentru a indeplini exigentele proiectului trebuie folosit personal pentru lucrarile cu caracter temporar si personal ingineresc. Trebuie pregatite si mentinute sisteme de asigurare a calitatii si, intrucat cea mai mare parte din informatii este elaborata si transmisa cu folosirea computerelor, este necesar un serviciu de exploatare a computerelor care sa aiba in grija hardul si softul necesare.

Serviciile de inspectie cantitativa (atasamente), contabilitate, casierie, personal, publicitate, protectia muncii si secretariat sunt de asemenea necesare. Tot astfel, este evident ca vor trebui mentinute departamente pentru problemele juridice si financiare, spre a se asigura respectarea cerintelor legale si gestionarea corecta a banilor, si valorilor.

Concluzii

Se poate constata ca in economia de piata antreprenorul are un rol care-1 solicita din plin. Preturile lucrarii sunt mereu puse la incercare de alti antreprenori in competitie pentru aceiasi lucrare. Lucrarile de executat sunt in mod frecvent complexe iar resursele necesare pentru a le incheia, forta de munca si materialele sunt supuse unor modificari continui atat ca preturi cat si ca disponibilitate. Este esential ca forta de munca preponderent ocazionala de pe santier sa produca lucrari de calitatea ceruta de client. Personalul permanent trebuie sa fie mobil si sa se deplaseze frecvent, anuntat din scurt si pe durate reduse, la noi lucrari, sa presteze ore suplimentare, toate acestea cu consecinte negative asupra vietii de familie. Desi pot fi uneori descurajati de atatea greutati, cei care imbratiseaza aceasta cariera o considera captivanta si stimulatoare, in masura sa le aduca satisfactii personale considerabile si un sentiment al datoriei implinite.









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 701
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site