PLANSEE DIN BETON ARMAT MONOLIT
1. Notiuni
generala. Conditii tehnice cerute planseelor si clasificarea lor
1.1.
Partile principale ale unei cladiri.
In
practica curenta, o cladire are urmatoarele parti principale: infrastructura
cladirii, aflata sub cota ±0.00 si care cuprinde fundatiile si in cazul
cladirilor cu subsoluri si elementele acestora; suprastructura cladirii, adica
partea care se afla deasupra cotei ±0.00 si cuprinde toate celelalte elemente
ale cladirii; lucrarile de instalatii (fig 1.1).
Fig. 1.1 Alcatuirea generala
a unei cladiri: 1 – fundatie; 2 - perete (zid) interior; 3 - perete (zid) exterior; 4 –
planseu; 5 – sarpanta; 6 – invelitoare; 7 – fereastra; 8 – balcon; 9 – soclu;
10 – trotuar; 11 – subsol; 12 – parter; 13 – etaj (nivel curent).
a.
Infrastructura cladirii. Cuprinde ca element
principal fundatia care se executa sub nivelul terenului natural, vine in
contact direct cu stratul bun de fundare al terenului si ii transmite acestuia
toate incarcarile care actioneaza asupra constructiei. Peste fundatie se
executa, dupa caz, zidaria parterului, subsolului sau a mai multor subsoluri.
b.
Suprastructura sau
elevatia cladirii. Este partea din cladire situata deasupra terenului si cuprinde toate
elementele de rezistenta, in afara fundatiilor, precum si lucrarile de finisaj
si protectie ale cladirii.
Elementele de rezistenta cuprind:
-
zidurile (peretii); delimiteaza spatiul interior al
cladirii de mediul inconjurator si impart constructia la interior in incaperi.
Ele preiau incarcarile transmise de celelalte elemente de constructie (plansee,
grinzi, acoperis etc.) si le transmit fundatiilor;
-
stalpii; constituie elemente verticale sau inclinate de
rezistenta care preiau de asemenea incarcarile provenite de la elementele de
constructie orizontale sau inclinate (grinzi, plansee) si le transmit
fundatiilor;
-
planseele; sunt elemente orizontale sau inclinate care
separa intre ele incaperile unei cladiri pe inaltimea acesteia sau inchid
cladirea la partea superioara, alcatuind in acest ultim caz, acoperisul numit
si acoperis-terasa. Planseele preiau incarcari permanente, utile (oameni,
mobilier, utilaje, pereti despartitori etc.) si le transmit zidurilor sau
stalpilor;
-
sarpanta; constituie elementul de rezistenta al
acoperisului, avand rolul de a sustine invelitoarea cladirii;
-
scarile; asigura circulatia intre nivelurile cladirii,
precum si intre exterior si interior.
1.2. Plansee.Notiuni generale.
Planseele sunt elemente de constructie
orizontale sau inclinate care indeplinesc rolul de compartimentare a cladirilor
pe verticala, iar la cladirile cu acoperis-terasa planseul ultimului nivel este
totodata elementul care inchide constructia la partea superioara.
Planseele sunt elemente portante care
preiau incarcarile permanente si utile si le transmit elementelor de rezistenta
pe care reazema (stalpi, ziduri). In mod obisnuit pentru asigurarea izolarii
termice si fonice, la partea superioara si inferioara, planseele au ca elemente
de finisaj, pardoseala si tavanul.
1.3 Conditii
tehnice cerute planseelor
Conditia de
rezistenta cere ca planseele sa asigure preluarea incarcarilor permanente si utile si
transmiterea acestora elementelor de reazem (stalpi, pereti), in ipotezele cele
mai defavorabile care pot sa apara in timpul executiei si exploatarii.
Conditia de rigiditate sub actiunea incarcarilor verticale cere ca
planseele sa nu se deformeze sub actiunea incarcarilor de exploatare, peste
limitele admisibile. Daca sagetile depasesc pe cele admisibile, deformatiile
planseelor creaza o senzatie de disconfort, de nesiguranta, in timpul
exploatarii. O importanta deosebita trebuie acordata rigiditatii planseelor
incarcate cu masini si utilaje care produc vibratii; planseele, in acest caz,
trebuie sa fie suficient de rigide ca sa nu vibreze.
Conditia de
rigiditate sub actiunea incarcarilor orizontale (vant, cutremure) cere ca planseele sa
poata prelua si transmite elementelor portante verticale de rezistenta eforturile
care se dezvolta in planul lor. Este rational sa se obtina o rigidizare a
cladirilor in plan orizontal cu plansee rigide (saibe orizontale) in toate
cazurile si in mod obligatoriu, la cladirile amplasate in regiuni seismice.
Conditia de
izolare termica se impune in cazul planseelor care inchid constructia la partea superioare
(plansee-terasa), sau care sunt situate deasupra unor spatii neicalzite
(pivnite, ganguri circulabile, parti din cladire care ies in consola etc.). In
general, planseele curente ale cladirilor nu au o functiune de izolare termica
decat in cazuri speciale cum ar fi incaperile frigorifice izolate termic de
restul cladirii.
Conditia de
izolare fonica se pune, in mod diferentiat, tuturor tipurilor de plansee. Planseele peste
subsoluri sau planseele de pod nu necesite masuri speciale de izolare fonica
necesara impotriva transmiterii zgomotelor aeriene sau structurale (de impact).
In cazuri speciale planseele trebuie sa indeplineasca conditii severe de
izolare fonica (studiouri de inregistrare pentruradio sau televiziune), sau sa
asigure calitatile acustice ale unei sali (teatre, auditorii). Calitatile de
izolare fonica ale planseelor depind de greutatea proprie a acestora, precum si
de materialele din care se executa.
Conditita de
izolare hidrofuga nu este obligatorie pentru planseele curente ale cladirilor; se recomnada
realizarea unei izolatii hidrofuge in baile apartamentelor de locuit, pentru
spalatorii si bai comune, bazine de inot, sali de tratament balneologic, terase
etc..
Conditia de
ordin arhitectural se impune planseelor unor incaperi
cu destinatii speciale (sali de spectacole, de receptie, foaierele teatrelor,
restaurante etc.), care trebuie sa indeplineasca o functiune decorativa ce se
asigura prin intermediul elementelor de finisaj (plafoane, tencuieli decorative
etc.).
Conditiile
economice sunt exprimate prin indicii tehnico-economici, deseori determinati in
alegerea unei solutii de planseu. Acesti indici se refera la consumul de
materiale, costul si greutatea unui metru patrat de planseu, consumul de
manopera in fabrica si pe santier, consumul de energie, durata de executie,
gradul de industrializare si mecanizare etc..
Conditia de
durabilitate impune corelarea durabilitatii tipului de planseu ales cu durabilitatea
celorlate elemente de rezistenta ale cladirii.
Conditia de
rezistenta la foc imparte planseele in trei grupe:
-
incombustibile: plansee din beton armat monolit sau din
elemente prefabricate pline sau cu goluri, cu grosimea placilor de minimum 5 cm
si plansee cu grinzi metalice cu elemente de umplutura incombustibile;
-
greu combustibile (semicombustibile): plansee executate
din materiale greu combustibile precum si din materiale protejate imotriva
temperaturilo inalte, prin tencuire sau placare cu materiale incombustibile; de
exemplu: plansee cu grinzi din lemn protejate cu tencuiala pe sipci si trestie
sau pe rabit, cu grosimea tencuielii de 5 cm;
-
combustibile: plansee executate din lemn, neprotejate.
1.4 Clasificarea planseelor
Dupa
pozitia in cladire, planseele se clasifica in:
-
plansee intermediare, intre etajele curente;
-
plansee peste subsol (despart subsolul de parter);
-
plansee peste ultimul etaj, denumite si plansee de pod;
-
plansee-terasa, denumite si plansee acoperis;
-
plansee cu functii speciale pentru balcoane, amfiteatre
etc.
Dupa materialele din care se executa elementele
principale de rezistenta, planseele se clasifica in:
-
plansee cu grinzi din lemn;
-
plansee cu bolti din zidarie;
-
plansee cu grinzi metalice;
-
plansee din beton armat.
Alte
criterii de clasificare pentru plansee sunt: forma fetei superioare si
inferioare, durabilitatea, rezistenta la foc,
deschiderea, rigiditatea etc..
2. Tipuri
de plansee din beton armat monolit. Alcatuirea si tehnologia de executie a
planseelor cu placi fara grinzi
2.1.
Plansee din beton armat monolit
Tipurile de planseu din beton armat monolit sunt:
plansee cu placi, fara grinzi; plansee cu placi si grinzi asezate pe o singura
directie; plansee cu placi, grinzi secundare si grinzi principale; plansee cu
retele de grinzi; plansee dala; plansee ciuperca.
Plansee
cu placi, fara grinzi. Planseele cu placi, fara grinzi reazema pe ziduri
portante amplasate la distante de maximum 4.005.00 m. Acest tip de plansee
este utilizat la cladirile de locuite cu putine niveluri (P+3EP+4E) avand
structura de rezistenta cu perti portanti de zidarie sau la cladiri inalte
(P+8P+10E) cu structura de rezistenta cu pereti portanti (diafragme) din
beton armat monolit).
Astfel,
la cladiri cu pereti portanti transversali din zidarie, avand in vedere
distantele relativ mici intre pereti (34 m), plansee din beton armat monolit
se prezinta sub foram unor placi rezemate pe zidarie (fig. 1.2). Rezemarea
placii se poate face direct pe ziduri sau prin intermediul unor centuri de
beton armat care reprezinta o ingrosare a placii pe latimea zidurilor (fig. 1.3).
Fig. 1.2 Plansee cu placi de beton armat la cladiri cu
pereti portanti traversali din zidarie: 1 – perete portant; 2 – perete de
rigidizare (autoportant); 3 – placi de beton armat; 4 – casa sacarii.
Fig. 1.3 Detalii de centuri de beton
armat
Centurile au inaltimea de 1525 cm si se armeaza cu 46 bare
longitudinale cu diametrul Ø810 mm si etrieri Ø68 mm asezati
la 2530 cm distanta.
La
constructiile cu diafragme dese (tip fagure), planseul se realizeaza cu placi
rezemate la interior pe pereti, iar la exterior pe grinzi de fatade (fig. 1.4).
Acelasi planseu rezolvat pentru o cladire cu diafragme rare (tip celular)
necesita introducerea unor grinzi in vederea micsorarii deschiderii placii (fig.
1.5).
Fig. 1.4 Plansee cu placi de beton armat la
constructii cu pereti portanti din beton armat (diafragme) – sistem fagure: 1 – pereti din beton
armat; 2 – grinzi de fatade.
Fig. 1.5 Plansee cu placi si grinzi
din beton armat la constructii cu diafragme din beton armat – sisteme celulare:
1 –
diafragme de beton armat; 2 – grinzi de fatada; 3 – grinda de beton armat in
cadrul planseului.
Sub
actiunea incarcarilor, placa se deformeaza; in principal efectul incarcarilor
asupra placii este un efect de incovoiere, care face ca planul median al pacii
sa se deformeze si sa devina o suprfata curba in spatiu, cu o singura curbura
sau cu dubla curbura.
In
cazul in care placa sufera o deformatie devenind o suprafata cilindrica cu
simpla curbura se produc momente incovoietoare pe directia cea mai mica, iar in
cazul deformatie dupa suprafete cu dubla curbura se vor produce momente
uncovoeitoare pe ambele directii paralele cu laturile placii.
Raportul latruilor placii influenteaza asupra repartizarii incarcarii ce
actioneaza placa pe cele doua directii. Pe masura ce o placa este mai lunga,
incarcarea ce se repartizeaza paralel cu latura scurta creste, iar cea care se
transmite pe directia lunga scade.
Rezulta
ca placile care au raportul laturilor mai mic ca 2, lucreaza, se calculeaza si
se armeaza pe ambele directii, repartizarea incarcarilor pe cele doua directii
fiind comparabila; placile care au raportul laturilor mai mare ca 2 se pot
calcula si arma pe o singura directie si anume pe directia laturii celei mai
scurte.
Grosimea hp a
placilor trebuie sa tina seama de marimea deschiderii si incarcarilor, de modul
de deformare a placii.
La
placile armate pe o singura directie grosimea se ia in functie de modul de
rezemare:
hp=(1/251/35)l,
(l fiind deschiderea de calcul a placii), dar cel
putin 6 cm pentru planseele monolit la constructii civile, 8 cm pentru
planseele dintre etaje la constructii industriale, 10 cm pentru planseele
carosabile de la cladiri si poduri.
La
placile armate pe doua directii (crucis) grosimea minima se ia hp=(1/401/45) l, dar cel putin valorile date la
placile armate pe o singura directie. Se recomanda ca la placile armate pe doua
directii sa se satisfaca si relatia:
hp≥(h+l2)/0.9,
in care: l1,l2
sunt lungimile laturilor, in m, iar hp-
grosimea palcii, in cm.
Distantele intre reazemele placilor, deci intre zidurile portante, nu
trebuie sa depaseasca deschiderea economica a placii; aceasta inseamna ca
pentru panourile de placa ce se armeaza pe doua directii, suprafata nu trebuie
sa depaseasca 2025 m2, iar pentru placile armate pe o singura
directie, deschiderea de calcul (cea mai mica dintre laturi) sa nu intreaca
2.503.00 m. Palcile se realizeaza din beton armat obisnuit de marca B150 si
B200. Armaturile placilor se compun din armatura de rezistenta si armatura de
repartitie.
Barele
de rezistenta se dispun, dupa caz, paralel cu una din laturile placii (armarea
pe o singura directie) sau sub forma de retea (plasa) ortogonala (armarea pe
doua directii). In cazul armarii pe o singura directie, barele de rezistenta se
dispun paralel cu laturile scurte ale placii, iar perpendicular pe acestea se
prevad, obligatoriu, o serie de bare de repartitie. In cazul armarii pe doua
directii, armatura de rezistenta se dispune pe ambele directii.
Cantitatea de armatura de rezistenta
rezulta din calcul si cuprinde bare drepte, bare indoite ridicate pe reazeme si
bare scurte pe reazeme numite calareti. Barele drepte asezate la partea
inferioara a placii au rolul de aprelua momentele incovoietoare pozitive din
campul placii. Barele inclinate se ridica pentru a prelua eforturile de
intindere ce apar la partea superioara a placilor in zona reazemelor. Calaretii
se introduc suplimentar cand barele inclinate de la partea superioara a placii
in dreptul reazemului nu sunt suficiente (fig. 1.6).
Fig. 1.6 Principiul de
asezare a armaturii de rezistenta: a – grinda continua pe mai multe reazeme; b –
grinda simplu rezemata; c – grinda in consola; 1 – grinda de beton armat; 2 –
armatura de rezistenta; 3 – diagrama de momente incovoietoare; 4 – reazem
vertical.
Planseele de armatura se pot realiza ca plase legate cu sarma moale din
bare independente sau bare continue (fig. 1.7), sau ca plase sudate (fig. 1.8)
in punctele de intersectie a barelor.
Ca
armaturi de rezistenta pentru placi se intrebuinteaza urmatoarele tipuri de
otel-beton: OB37, PC52, STNB (sarma trasa neteda), STPB (sarma trasa
profilata).
Distanta dintre armaturile de rezistenta este de mazimum 20 cm (cel
putin 5 bare/metru liniar) si de cel putin 7 cm (maximum 14 bare/metru) in
cazul armaturilor legate.sau ca plase sudate (fig. 1.8) in punctele de
intersectie a barelor.
Ca
armaturi de rezistenta pentru placi se intrebuinteaza urmatoarele tipuri de
otel-beton: OB37, PC52, STNB (sarma trasa neteda), STPB (sarma trasa
profilata).
Distanta dintre armaturile de rezistenta este de mazimum 20 cm (cel
putin 5 bare/metru liniar) si de cel putin 7 cm (maximum 14 bare/metru) in
cazul armaturilor legate.
Diametrele minime ale armaturilor de rezistenta se iau: la plase sudate
– 5mm; la plase legate: la partea inferioara a placii (in camp) – 6mm; la
partea superiaoara a placii (pe reazeme) – 8mm pentru otel OB37 si 6mm pentru
otel PC52.
Fig. 1.7 Armarea unei placi de beton armat: a – armare cu bare
independente; b – armare cu bare continue; 1 – bara dreapta; 2 – bara ridicata
la 45o; 3 – calaret; 4 – bare de repartitie.
Placile
armate dupa doua directii (crucis) se impart pentru armare in fasii (fig. 1.9);
in fasiile centrale armatura se dispune cu sectiunea rezultata din calcul, iar
in fasiile marginale se reduce la jumatate, dar se prevad cel putin trei bare
pe metru liniar pe placa. Cel putin 1/3 din numarul barelor de rezistenta din
camp si minimum trei bare pe metru liniar se prelungesc drept, peste reazeme,
asigurandu-se lungimea minima de ancorare. Restul armaturii din camp se ridica
pe reazeme la 45o pentru preluarea momentelor negative; ridicarea
armaturii se face la 1/5 din lumina de la fata reazemului, iar la reazemul
marginal la 1/10 l se recomanda ca
pentrua aceiasi placa sa se foloseasca cel mult doua diametre, pastrand pe cat
posibil acelasi numar de bare in toate deschiderile. Pentru a usura montarea
barelor de cofraje, se va cauta ca in fiecare deschidere raportul dintre
numarul barelor ridicate si cel al barelor drepte, precum si raportul dintre
numarul calaretilor si cel al barelor ridicate pe reazem sa fie egal cu
unitatea.
Fig. 1.8
Procedee de armare a placilor cu plase sudate
Fig. 1.9 Fasii de reazem si de camp
la placile armate pe doua directii: 1 – fasii de reazem; 2 – fasie de camp.
Grosimea
stratului de acoperire cu beton pentru armatura de rezistenta se ia de 1.0 cm
la placi cu grosimea hp≤10
cm si de 1.5 cm la placi cu grosime hp>10
cm.
Pentru
ca solutia de armare sa fie economica, se recomanda ca procedeul de armare
(aria sectiunii de armatura/ aria sectiunii de beton) sa fie cuprins intre 0.2
si 0.8 %, in functie de tipul armaturii si directiile de armare.
La
placile cu armatura de rezistenta dupa o directie se prevede o armatura de
repartitie perpendiculara pe aceasta. Sectiunea acestei armaturi de repartitie
va fi de 1015 % din cea a armaturii de rezistenta si cel putin 3Ø6/m.
Barele
de repartitie au si rolul de a repartiza incarcarile concentrate sau cu
distriburite locala, de a mentine barele de rezistenta in pozitia din proiect
pe timpul turnarii betonului si de aprelua eventualele eforturi suplimentare ce
n-au fost luate in considerare la calculul placii.
Diametrul minim al armaturii de repartitie se ia: 6mm la placi armate cu
plase legate si 4mm la placi armate cu plase sudate, pentru betoane turnate
monolit.
Acoperirea minima cu beton a armaturii de repartitie este de 1.0 cm.
In figura 1.10 se arata pozitia armaturii
pentru o placa armata pe o singura diretie, iar in figura 1.11, pentru o placa
armata pe doua directii.
De
obicei planseul unei cladiri cuprinde mai multe placi de diferite forme si dimensiuni,
armarea facndu-se corespunzator pe una sau doua directii.
Fig. 1.10 Armarea unei placi pe o
singura directi Fig. 1.11 Armarea unei
(plan cofraj si
armare).
placi pe doua directi (plan
cofraj si armare).
2.2. Tehnologia de executare a planseelor din beton
armat monolit
Planseele din beton armat monolit se pot realiza in urmatoarele sisteme
constructive:
-
cu placi din beton armat fara grinzi;
-
cu placi si grinzi dispuse pe o singura directie;
-
cu placi, grinzi principale si grinzi secundare;
-
cu nervuri dese;
-
cu retele de grinzi (plansee casetate);
-
tip ciuperca;
-
sistem dala.
Tehnologia de executie a planseelor din beton armat monolit cuprinde
urmatoarele lucrari: cofrare, armare, montare a
pieselor si a elementelor de instalatii, turnare si compactare a betonului,
decofrare.
Lucrarile de cofrare. In cazul
planseelor cu placi din beton armat, fara grinzi, cofrajul se alcatuieste din
panouri tipizate sau netipizate asezate pe grinzi metalice. Cofrajele
demontabile tipizate (fig. 1.12) sunt alcatuite din panouri si elemente de
sustinere si solidarizare de inzentar (popi, grinzi extensibile, clesti etc.).
Panourile de cofraj se dispun astfel incat sa acopere in totalitate suprafata
planseului sau sa se foloseasca un numar minim de completari.
Fig. 1.12 Cofrarea placilor cu panouri tipizate de
inventar: 1 – grinda extensibila; 2 – contravantuiri longitudinale; 3 – grinda (bila)
din lemn; 4 – popi telescopici; 5 – contravantuire traversala; 6 – teava de
schela; 7 – panou pentru cofrarea placii; 8 – planseu de beton armat.
La
cofrarea planseelor cu placi drepte se foloseste si cofrajul din panouri
metalica, care asigura obtinerea de suprafete plane si netede, in conditiile
unui numar mare de refolosiri.
Un alt
cofraj utilizat pentru planseele cu placi drepte este masa de cofrare care are
avantajul ca poate fi reglata pentru diferite inaltimi si dimensiuni ale
incaperii.
Cand
plansul se realizeaza odata cu peretii, este indicata folosirea cofrajelor
metalice spatiale. Indiferent care este sistemul de cofrare a planseului cu
placi drepte, succesiunea operatiilor pentru cofrare este, in general, aceiasi:
curatirea si nivelarea locului de montaj, trasarea pozitiei cofrajelor,
ridicarea cofrajelor si a elementelor componente pe locurile trasate si
sustinerea lor provizorie, verificarea si definitivarea pozitiei lor, fixarea
definitiva.
La
palnseele cu placi si grinzi dispuse dupa o directie (fig. 1.13), cofrarea este
aceasi ca la planseele cu placi drepte, cu particularitatile de executie a
cofrajului pentru grinzi. Cofrajul pentru planseele cu grinzi principale si
secundare se executa din panouri tipizate sau netipizate. O atentie deosebita
trebuie acordata cofrarii intersectiilor grinzilor, pentru a se folosii minimum
de completari sau de materiale ce nu se pot refolosii.
In
cazul planseelor cu nervuri dese se folosesc cofraje de inventar sub forma de
cutii de lemn, de 11.2 m lungime, sau cutii metalice in furma de
Fig. 1.13
Cofrarea unui planseu cu grinzi: 1 – grinda de beton armat; 2 –
grinda extensibila; 3 – popi metalici; 4 – contravantuire traversala; 5 –
dispozitiv de descintrare; 6 – placa de beton; 7 – panou tipizat
de cofraj
U, de 1 m lungime, executate din tabla de 2 mm
grosime. De asemenea se pot utiliza cofraje pierdute, alcatuite din corpuri de
umplutura (din beton usor sau materiale ceramice) care raman inglobate in
structura planseului dupa turnarea betonului (fig. 1.14). La executia planseelor
casetate se folosesc cofraje de inventar din metal, azbociment, materiale
plastice, sub forma unor cutii intoarse cu colturi rotunjite. Acest sistem de
cofrare permite realizarea de economii de material lemnos si obtinerea de
suprafete netede usor de finisat. Pentru cofrarea planseelor de tip ciuperca si
a planseelor-dala, se utilizeaza aceleasi cofraje ca la planseele din beton
armat monolit cu placa dreapta.
Fig. 1.14 Plansee cu nervuri
dese si corpuri de umplutura.
Armarea planseelor. Armarea planseelor
cu plase din bare independente se realizeaza de obicei, direct in cofraj,
ordinea operatiilor fiind urmatoarea:
-
se aseaza barele drepte, legandu-se cu sarma de armatura
din centuri sau din grinzi;
-
se monteaza barele ridicate la 45o, care se
indoaie la bancul de lucru pentru Ø>10mm, si in cofraj, pentru
Ø≤10mm;
-
se aseaza armatura de repartitie si se monteaza calaretii
in directia barelor drepte, legandu-se de armatura de repartitie de la partea
superioara a placii.
In cazul
placilor dublu armate, se monteaza intai barele de rezistenta drepte si cele
ridicate din randul inferior, peste care se aseaza si se leaga cel de-al doile
rand de bare de rezistenta.
O
importanta deosebita la armarea placilor o are acoperirea cu beton, precum si
mentinerea armaturii in pozitia din proiect. Aceasta se realizeaza cu ajutorul
distantierilor. La armarea planseelor cu plase sudate, ordinea operatiilor este
urmatoarea:
- se
monteaza plasele armaturii inferioare a placii, conform planului de armare;
- se
monteaza calaretii de reazem si barele de montaj;
- se
monteaza plasele de pe reazemele placii.
In
cazul planseelor cu grinzi, armatura din plansee se leaga cu sarma de armatura
din grinzi. Centurile si grinzile se armeaza cu bare independente sau cu plase
sudate, in tehnologiile prezentate anterior. Dupa executia armaturii
planseelor, se monteaza piesele si elementele de instalatii inglobate, precum
si tiparele pentru realizarea golurilor si a traseelor instalatiilor realizate
ulterior betonatii planseelor.’
Turnarea si compactarea betonului.
Ianinte de turnarea betonului in plansee, se executa operatiile pregatitoare:
-
se verifica cofrajele din punctul de vedere al
dimensiunilor, calitatii si stabilitatii, precum si a pozitiei pieselor inglobate;
-
se verifica armaturile din punctul de vedere al
alcatuirii constructive si al pozitiei;
-
se curata coftajul si armaturile si se uda abundent cu
23 ore ianinte de turnare (la cofrajele din lemn);
-
se aseza pe cofraje podinele de circulatie pentru muncitori,
utilajele si materialele necesare betonarii.
Se
recomanda ca planseele sa se betoneze pe toata suprafata lor, adica betonul
adus la locul de punere in opera sa se toarne odata in cofrajul placilor si al
centrurilo sau in cofrajul placilor, grinzilor sau al nervurilor si sa se
vibreze.
La
planseele cu grinzi, se betoneaza grinzile in straturi continue si se vibreaza
cu previbratorul sau cu vibratoarele de cofraj. Se constinua cu betonarea
placilor pana la nivelul superior marcat cu repere. Pentru vibrare se folosesc
vibratoare de suprafata (placi vibrante sau rigle vibrante).
In
cazul planseelor cu placu drepte, betonul din centuri se toarna direct pe
ultimul rand de caramizi care nu se acopera cu mortar si se uda bine cu apa,
pentru a nu absorbii apa din betonul proaspat. Betonul din centura se toarna si
se vibreaza in continuare odata cu betonul din placi.
O
atentie deosebita se acorda betonarii intersectiilor grinzilor sau zonelor de
rezemare a planseelor pe stalpi, unde sunt armaturi dese. Betonul trebuie sa
umple complest cofrajul, sa nu prezinte segragari sau goluri. Avand in vedere
volumul mare de beton necesar executiei monolite a planseelor este indicata
folosirea pompei de beton.
In
timpul betonarii planseelor, muncitorii si utilajele folosite trebuie sa
circule pe podine si pe trasee special amenajate, care reazema pe cofraje; nu
se admite circulatia pe armaturi, care ar putea produce deformarea sau
deplasarea lor, si nici crearea de aglomerari de beton prin descarcarea lui
intr-un singur loc.
Daca nu
se poate asigura turnarea betonului in tot planseul, se admite intreruperea
betonarii si crearea de rosturi de lucru conform proiectului. Rosturile de
lucru sunt prevazute in zonele de solicitari minime. Cand grinzile se betoneaza
separat, rostul de lucru se lasa la 35 cm sub nivelul inferior al placii. La
placi, rostul de lucru va fi paralel cu armatura de rezistenta sau cu latura
cea mai mica si situat in zona cuprinsa intre 1/5 si 1/3 din deschidere (fig.
1.15 a).
La
plasee cu grinzi si nervuri cand se betoneaza in directia nervurilor, rostul
trebuie sa fie in zona cuprinsa intre 1/5 si 1/3 din deschiderea nervurilor
(fig. 1.15 b). Cand se betoneaza
perpendicular pe directia nervurilor, rostul este in zona cuprinsa inre 1/5 si
1/3 din deschiderea grinzii principale, pe cat posibil se va cauta ca in placa
rostul sa fie la sfertu deschiderii (fig. 1.15 c). Rosturile de la plansee cu
grinzi si nervuri se recomanda a se alterna intre diferitele campuri, evitandu-se
crearea unui rost continuu (fig. 1.15 d).
Fig. 1.15
Pozitia rosturilor de lucru la planseele cu nervuri
Durata maxima admisa a intreruperilor de betoane
pentru care nu este necesara luarea unor masuri speciale la reluarea turnarii nu
trebuie sa depaseasca momentul de incepere a prizei a cimentului folosit. Cand
sa produs o inrerupere mai mare, reluarea turnarii este permisa dupa pregatirea
suprafetei rosturilor. Suprafata rosturilor de lucru la grinzi va fi
perpendiculara pe axa lor, iar la placi, perpendiculara pe suprafata lor.
Suprafata rosturilor se curata de betonul ce nu a fost bine compactat si de
pojghita de lapte de ciment, iar imediat, inauinte de turnarea betonului
proaspat, va fi spalata abundent cu apa.
Dupa
terminarea betonarii planseelor, se iau masuri care sa asigure conditii
favorabile de intarire si sa reduca deformatiile din constructii. Umiditatea
betonului se mentine minimum 7 zile dupa turnare protejand suprafetele libere
prin acoperirea cu materiale de protectie si stropirea cu apa, la intrvale de
26 ore, dar dupa 212 ore de la turnare. Pe timp ploios suprafetele din
beton proaspat se acopera cu prelate sau cu folii de polietilena, pentru a
evita spalarea pastei de ciment. Daca temperatura aerului este sub +5oC,
betonul nu se mai stropeste, ci se iau masuri de protejare contra inghetului.
Decofrarea. Dupa ce betonul s-a
intarit, cofrajele se demonteaza prin desfacerea legaturilor si indepartarea
elementelor componenete ale acestuia. In cazul planseelor fara grinzi, se scot
scandurile de sustinere a traverselor alternativ, se slabesc si se scot penele
de sub popi, se demonteaza treptat contravantuirile si se scot popii,
lasandu-se poi de siguranta (cel putin cat un pop la 12 m2 de
placa), care se indeparteaza dupa 814 zile. Se definitiveaza decofrarea prin
scoaterea traverselor si indepartarea panourilor de cofraj. La constructiile
etajate nu este permisa indepartarea sustinerilor cofrajelor unui planseu aflat
imediat sub altul care se betoneaza.
La planseele cu grinzi, se decofreaza intai
panourile laterale grinzilor si pe urma partile orizontale ale cofrajului si
placilor, la fel ca in cazul precedent.
Planseele peste subsol trebuie sa indeplineasca si conditia de izolare
termica. In acest scop, planseul de peste subsol se izoleaza termic. O solutie
eficienta de termoizolare o constituir placarea lui la partea inferioara cu
materiale termoizolante rigide. Folosirea materialelor termoizolante rigide
simplifica tehnologia de executie a planseelor, deoarece acestea se pozeaza in
cofraj inainte de armarea si betonarea planseului. Legatura cu planseul monolit
este asigurata de mustati din otel-beton sau agrafe legate de armatura
planseului si inglobate in beton.
Izolatia termica a planseelor din beton armat se realizeaza cu:
-
materiale rigide (placi rigide de beton cu agregate
usoare, placi din beton celular autoclavizat, placi fibrolemnoase etc.) la
partea inferioara sau la partea superioara a planseului;
-
materialele elastice (saltele de vata minerala sau
umpluturi din materiale anorganice – zgura,granulit etc.), numai la partea
superioara a planseeului.
Placajele executate la partea inferioara a
planseului (fig. 1.16) se protejeaza prin aplicarea unei tencuieli pe o plasae
de rabit. Termoizolatia amplasata la partea superioara a planseului de beton
armat (fig. 1.17) este protejata cu o folie bitumata peste care se toarna o
sapa de mortar, armata sau nearmata, ca suport al pardoselii.
Fig. 1.16 Alcatuirea planseelor peste spatii reci
termoizolante la partea interioara: 1 – tencuiala pe rabit; 2 – termoizolatie; 3 –
planseu de beton armat.
Fig. 1.17 Alcatuirea
pardoselilor termoizolante: a – cu termoizolatie rigida; b – cu termoizolatie
elastica; 1 – pardoseala; 2 – sapa armata; 3 – strat de protectie a
termizolatiei; 4 – termoizolatie rigida; 5 – termoizolatie elastica; 6 – strat
de egalizare; 7 – planseu; 8 – strat de tencuiala.
Izolarea fonica a planseelor din beton armat monolit se asigura prin
masivitatea acestora, masurile suplimentare de izolare fonica luandu-se la
realizarea pardoselii sau la finisarea tavanului.
Astfel,
se executa pardoseli dintr-un covor din PVC cu suport textil, cu substrat
fonoizolant din pasla de fibre textile sau din pudreta de cauciuc aglomerata.
Aceste covoare se aplica prin lipire.
O alta
solutie de izolare fonica a planseelor de beton armat o constituie tratamentele
fonoabsorbante executate cu placi de vata minerala tip FA 140, lipte direct pe
suprafata-suport sau montate pe un suport din metal, la partea inferioara a
planseului. De asemenea se mai folosesc placi de nisip monogranular, structuri
fonoabsorbante din vata minerala de tip G, cu fata vazuta din folie de PFL
perforata (fig. 1.18) sau din PFL dur emailat perforat, placi din pasla tip P9
a, placi din lemn direct pe planseu (fig. 1.19), placi din fibre din lemn
montate pe suport discontinuu, membrane din placaj si PAL.
Fig. 1.18 Placarea
planseului din beton armat cu vata minerala tip G, cu fata vazuta din PFL,
perforate, prin lipire pe suport continuu: a – izolarea fonica a planseului;
b – placa perforata; 1 – dibluri din lemn sau material plastic pentru
acoperirea rostului; 2 – vata minerala tip G; 3 – dibluri din lemn sau material
plastic (40x40x20 mm); 4 – impaslitura din fibre de sticla nebitumata; 5 –
placi PFL.
Fig. 1.19 Prinderea placilor fonoabsorbate cu fata
vazuta finisata, prin lipire pe suport continuu: 1 – placi fonoabsorbante; 2 –
rosturi; 3 – adeziv.
3. Masuri de tehnica a securitatii muncii de
prevenire si stingere a incendiilor si de lucru pe timp friguros.
3.1.
La lucrarile de cofraje
Inainte
de montarea cofrajului, se curata bine locul de asezare al acestuia apoi,
inainte de turnarea betonului, se asigura stabilitatea si buna solidarizare a
partilor lui componente. Montarea cofrajelor la ianaltime trebuie facuta de pe
podine de lucru, asezate pe schele de sustinere, interioare sau cu console.
Podinele trebuie sa aiba latimea minima de 0.7 m, sa fie imprejmuite cu balustrde
de 1.00 m inaltime si cu scandura pe margine de minimum 0.25 m inaltime. Cand
se executa cofraj inclinat, podinele de lucru de pe care se monteaza trebuie
construite in trepte cu latimea de cel putin 0.40 m. Spatiile de circulatie
trebuie sa aiba o inaltime libera de cel putin 1,80 m, prin asezarea
corespunzatoare a solidarizarilor. Materialele, panourile si piesele
confectionate se depoziteaza astfel incat sa nu se produca aglomerari.
Sustinerile si cofrajul trebuie demontate numai cu respectarea stricta a
succesiunii opertiilor indicate in proiectul de executie si cu luarea masurilor
de prevenire a caderilor elementelor de cofraj. Depozitarea materialelor si a
elementelor de cofraj demontate, pe podinele de lucru este interzisa.
Constructiile la care turnarea betonului se executa in cofraje
alunecatoare trebuie sa fie imprejmuite la o distanta de 1/10 din inaltimea
acestora, iar circulatia in zona imprejmuita este interzisa. Trecerile si
locurile de lucru din aceasta zona se protejeaza acoperindu-se cu panouri si cu
ingradiri laterale. Starea cofrajului glisat a imprejmuirilor, a podinelor si a
scarilor se controleaza zilnic, defectele constatate trebuie remediate imediat.
La fiecare mutare a cofrajului, toate obiectele nelegate de acesta trebuie
indepartate. Golurile din podina de lucru trebuie sa fie acopeite cu o plasa
sau un gratar de lemn cu ochiuri de cel mult 7x7 cm.
Materialele nu se depoziteaza intr-un singur loc pe platforma superioara
si in cantitati mai mari de 100150 kg, iar platforma inferioara se tine in
permanenta libera. Pastrarea de recipiente, bidoane etc. cu lichide inflamabile
pe platformele cofrajului este interzisa. Cofrajul trebuie sa fie dotat cu
stingatoare de incendiu, iar santierul trebuie sa aiba instalatii de apa pentru
stingerea incendiului.
In
timpul ridicarii cofrajului glisant, vor fi admisi pe platformele de lucru
numai muncitorii special instruiti si cu avizul medical pentru lucrul la
inaltime.
Demontarea instalatiei de iluminat este permisa numai in timpul zilei,
iar subansamblurile se demonteaza folosind macarale si respectand succesiunea
indicata in proiect.
La
lucrarile de cofraje, care in general se executa la inaltime, toti muncitorii
trebuie sa foloseasca in mod obligatoriu centuri de siguranta, bine prinse de
partile fixe ale constructiei, casca de protectie si accesoriile necesare. La
toate punctele de lucru se afiseaza tablite avertizoare, indicatoare si de
interdictie specifice lucrarilor ce se executa.
3.2. La confectionarea armaturilor
Descolacirea si indreptarea otelului pentru armaturi trebuie executate
pe un teren de lucru separat si imprejmuit. Barele mai scurte de 30 cm nu se
tin cu mana la taierea cu stanta actionata cu motor, iar indoirea manuala a
armaturilor de otel trebuie executata cu chei speciale in buna stare, care se
verifica zilnic inaite de inceperea lucrului. Circulatia pe armaturile
carcaselor sudate este interzisa.
Utilajele actionate cu motoare electrice sau cele care contin
transformatoare statice (masinile de sudat armaturi) se verifica, inainte de
punerea in functiune, daca au legatura la panant si daca componentele
instaltiei electrice si cablu de alimentare cu energie electrica sunt
corespunzatoare.
La
masina de indreptat otel-beton capetele barelor se fixeaza in mecanismul de
tragere si indreptare numai dupa oprirea motrului pornirea fiind precedata de
acoperirea mecanismului cu aparatoare de protectie. La masinile de taiat si
indoit plasesudate, manipularea si fixarea lor in dispozitivele de prindere se
executa numai in timpul oprii masinii. Praful metalic si rugina care rezulta in
urma prelucrarii si fasonarii armaturilor se indeparteaza numai cu perii si
maturi, evitandu-se stergerea lor cu mana libera.
Muncitorii care lucreaza la sectoarele de sudura sau la masinile
actionate electric trebuie sa fie echipati corespunzator cu: ochelari, masca de
protectie, manusi si incaltaminte electroizolante; lucrul se efectueaza pe
covoare electroizolante, iar zona se protejeaza cu paravane protectoare si
tablite avertizoare.
3.3. La
lucrarile de betonare
Accesul
muncitorilor sub cupa betonierelor este interzis. La betonierele actionate
electric se impune legarea la pamant a tuturor instalatiilor electrice si
folosirea cofretelor metalice capsulate continand intrerupatoare si elemente de
siguranta. Betonierele se monteaza pe platforme bine consolidate, toate
elementele in miscare (lanturi, roti, curele) fiind protejate cu aparatoare de
tabla. Cuaratirea tobelor betonierelor, intretinerea sau repararea lor este
permisa numai dupa oprirea masinii si deconectarea ei de la sursa de curent
electric.
Coborarea muncitorilor in buncare si silozuri de agregate care se
incalzesc pe timp friguros cu ajutorul aburului, nu se permite decat dupa completa
racire a acestora. In timpul functionarii instalatiilor de incalzire sunt
interzise operatiile de ungere, curatire si reparatiile accidenatale. In cazul
utilizarii la prepararea betonului se iau masuri pentru prevenirea producerii
de arsuri. Muncitorii care conduc utilajele de preparare a betoanelor se
echipeaza cu cizme de cauciuc si sunt supusi periodic, la 6 luni, unui control
medical.
Mijloacele manuale si mecanice cu care se transporta betonul se verifica
pentru a fi corespunzatoare la inceputul fiecarui schimb. Circulatia pe
cofraje, pentru transportul betonului dupa montarea armaturii, are loc pe
podine speciale de inventar, asezate pe capre. Schelele si esafodajele pentru
transportul betonului trebuie sa aiba o podina continua, cu latimea de cel
putin 1.2 m, imprejmuita cu balustrate si cu scanduri rebord.
In
cazul folosirii pompelor de beton este necesar sa se ia urmatoarele masuri:
-
dupa montarea instalatiei, conducta se incarca la o
presiune hidraulica de cel putin de 30 bar;
-
inainte de introducerea betonului pe conducte se verifica
imbinarile si racordarile tronsoanelor conductei;
-
in timpul curatirii conductei, muncitorii se indeparteaza
la cel putin 10 m, iar in fata orificiului de evacuare se monteaza o aparatoare
inclinata.
Ianinte
de inceperea turnarii betonului se controleaza modul de fixare si de
consolidare a cofrajului si rezistenta schelei de sustinere a podinelor de
lucru. In cazul turnarii betonului de la o inaltime mai mare de 1.5 m, podinele
trebuie imprejmuite cu balustrade, iar la betonarea suprafetelor cu o inclinaer
mai mare de 30o, betonistii trebuie sa aiba centuri de siguranta
legate prin franghii de elementele de rezistenta ale constructiei.
La
compactarea betonului cu vibratoare electrice, carcasa vibratorului trebuie
legata la pamant, iar cablurile de alimentare trebuie izolate in manta de
cauciuc si amplasate pe stalpi sau capre. Tensiunea maxima admisa pentru
alimentarea vibratoarelor este de 24V, locul de munca fiind foarte periculos
datorita umiditatii mari. In timpul folosirii vibratorului se poarta in mod
obligatoriu manusi si cizme de cauciuc dielectrice.
Dacaa
frecventa vibratiilor transmise prin arborele flexibil sau maner depaseste
valorile admise sau nivelul de zgomot depaseste valoarea de 80 dB, nu se
lucreaza cu vibratorul.
La
betonarea pe timp friguros trebuie luate masuri suplimentare, si anume:
-
se verifica etanseitatea si se probeaza, conform normelor
tehnice, instalatia de distribuire a aburului, pentru a se evita accidentarea muncitorilor
cu abur sau prin atingerea conductelor;
-
se incalzesc incaperile provizoriu pentru executarea
lucrarilor si se prevad cu ventilatoare;
-
se izoleaza sobele si burlanele din tabla in locurile
unde se pot apropia oamenii;
-
se curata de zapada si gheata si se presara cu nisip sau
sgura caile de acces pentru oameni, podinele de lucru, caile de rulare si
drumurile.
La toate
punctele de lucru care se incalzesc trebuie sa existe stingatoare de incendiu
sau de apa.
3.4. Executarea izolatiilor termice si hidrofuge
aferente
Cazanele cu bitum se amplaseaza la o distanta de cel putin 50 m de
constructiile din lemn sau de depozite, fiecare cazan fiind dotat cu un pichet
de incendiu. Cazanele nu se umplu decat cu cel mult ¾ din capacitatea
lor, fiind prevazute cu capace etanse. Bitumul topit se scoate din cazan numai
cu canciocul cu coada lunga si se transporta in recipiente cu capac. Muncitorii
trebuie sa poarte cizme si manusi de cauciuc pe tot timpul lucrului cu bitum
topit. Zona de ridicare pe obiect a recipientului cu bitum topit se
imprejmuieste, montandu-se si indicatoarele de avertizare corespunzatoare. Se
interzice diluarea masticului de bitum cu substante pe baza de pretol, acestea
fiind inflamabile.
La
lucrarile cu vata de sticla muncitorii trebuie sa poarte, in mod obligatoriu,
manusi de cauciuc, masti si ochelari de protectie.
Sculele
si uneltele folosite la taierea si montarea materialelor termoizolante trebuie
sa fie nuami acele indicate pentru fiecare operatie in parte si sa nu prezinte
defecte.
