Cultura
coacazului
Ribes rubrum
L.; Ribes nigrum L. Fam. Saxifragaceae
1. Importanta culturii
Coacazul este unul dintre cei mai raspanditi arbusti in
cultura in tara noastra. Exista in cultura doua specii: coacazul negru care are
gust si miros foxat si fructe negre si coacazul rosu, care poate avea fructe
rosii sau albe. Sunt specii rustice, cu potential mare de productie, iar
fructele au o multitudine de intrebuintari. Coacazele negre sunt cele mai bogate
fructe in vitamina C 100-316 mg%, avand in compozitia chimica si alte
componente importante: protide 0,9 g%, glucide 10-14 g%, 2,5-3,5% acizi
organici, tanin 0,29-0,51%, antociani, flavone, potasiu 872 mg%, Mg, Ca, P, Cl,
Na etc. Fructele se folosesc pentru prepararea sucurilor, siropurilor,
lichiorurilor, dulcetei, compoturilor peltelei, marmeladei, vinurilor tonice
etc. Din fructe, frunze si ramuri, se prepara ceai cu efecte calmante si
medicamente pentru afectiuni gastrointestinale si cardiace.
2.Originea si aria de raspandire
Coacazul creste spontan in zona colinara si de munte din
Europa, nord-estul Asiei si in America de Nord. Productia mondiala se ridica la
circa 583000 t din care cea mai mare parte se obtine in Europa 374000 t, urmata
de CSI 180000 t si cantitati mici se obtin in alte zone.
Din Europa tarile mari cultivatoare sunt: Polonia 162000 t,
Germania 90000 t, Norvegia 18000 t, Franta 13000, Austria 16000 t, Cehia 25000
t, Anglia 19000 t etc.
La noi in tara coacazul este cultivat pe circa 2300 ha, din
care circa 800 ha cultura intercalata, iar productia de fructe se ridica la
circa 3300 tone. Productii mai mari se
obtin in Arges, Mehedinti, Maramures, Suceava, Prahova, Mures, Salaj, Dambovita
etc.
3.Particularitati
biologice
3.1.Particularitati de
crestere si fructificare
Coacazul are un sistem radicular relativ superficial (pana la
30-40 cm), foarte ramificat, cu multe radacini subtiri, fibroase. Pe radacini
formeaza micorize. Coacazul rosu inradacineaza mai profund decat coacazul
negru.
Partea
aeriana creste sub forma de tufa cu inaltimea de 1,5-2 m, care este formata din
mai multe tulpini (16-20) de varste diferite. Coacazul rosu este de vigoare mai
mica decat cel negru, are mugurii mai mici si asezati grupat pe ramura, in timp
ce coacazul negru este viguros, are muguri mari, dispusi relativ echidistant pe
ramura. Ramurile in contact cu solul emit foarte usor radacini, pe aceasta
insusire se bazeaza inmultirea prin butasi sau marcotaj. Fructifica pe ramuri
lungi si buchete. Coacazul are muguri vegetativi, micsti si floriferi. Din
mugurii micsti se formeaza rozete de frunze si inflorescente, iar din cei
floriferi numai inflorescente. Ambele specii au florile si fructele grupate in
raceme. La coacazul negru, inflorescentele sunt mai mici, rasfirate cu 6-11
bace, iar la coacazul rosu, inflorescentele sunt aproape cilindrice si cu mai
multe bace.
Inflorirea este mai timpurie la coacazul negru, in prima
parte a lunii aprilie si la circa 10-15 zile urmeaza coacazul rosu si se esaloneaza
pe o perioada de circa 3 saptamani la coacazul rosu si 12-15 zile cel
negru. La coacazul negru inflorirea are
loc simultan cu infrunzirea iar la cel rosu inflorirea precede infrunzirea.
Soiurile de coacaz rosu sunt autofertile, in timp ce la coacazul negru sunt
soiuri autosterile (Goliath, Urias de Boskoop, Negre Silver), partial
autofertile (Baldwin) si autofertile (Negre Lee, Costwold cros, Daniel de
Septembrie). Polenizarea este entomofila si indiferent de tipul soiului,
polenizarea incrucisata asigura o mai buna legare a fructelor.
Maturarea fructelor incepe din decada a treia a lunii iunie
si dureaza pana la inceputul lunii august.
Intrarea pe rod se face din anul 2-3 de la plantare, iar
potentialul de productie este de 5-8 t/ha la coacazul negru si 10-12 t/ha la
cel rosu. Longevitatea plantatiei este de circa 15 ani, iar a tulpinilor in
cadrul tufei de 5-6 ani.
3.2.Specii si soiuri
Rol important in formarea soiurilor de coacaz au avut
speciile:
Ribes rubrum L
- coacazul rosu, creste in centrul si nordul Europei, nord-estul Asiei, iar la
noi in padurile si poienile din locurile mai pietroase.
Ribes vulgare
Lam - coacazul obisnuit, creste spontan in Muntii Alpi si Pirinei si in
regiunile muntoase din Belgia si Anglia.
Ribes petreum
Wulf - coacazul de stanca, creste spontan in Muntii Alpi, Pirinei, Carpati, in
zona Balcanilor, in Caucaz, in locurile stancoase. Este rezistent la ger,
seceta si antracnoza.
Ribes nigrum L.
- coacazul negru (casis), creste spontan in Europa si Asia, iar la noi prin paduri
si tufarisurile din zona dealurilor.
Ribes americanum
Mill. - coacazul negru american, se gaseste in America de Nord, este mai
rezistent la boli decat coacazul rosu.
Soiuri de coacaz negru
Negre mari -
soi foarte viguros, are ciorchini aproape cilindrici, cu 8-10 bace de marime
mijlocie, cu pulpa verzuie si gust foxat.
Record -
soi foarte viguros, rustic si foarte precoce, cu inflorescentele scurte si
rasfirate si gustul slab foxat.
Costwold cros -
soi timpuriu, viguros, cu inflorescente lungi si bace mari, gust slab foxat.
Negre Lee -
soi semitimpuriu, de vigoare mijlocie, foarte productiv, cu inflorescente
scurte, bace mijlocii care cad la maturitate, pulpa rosie negricioasa, aromata.
Joseni 17 -
are vigoare mare, ciorchini mijlocii, cu 5-10 bace, aromate, foarte apreciat
pentru industrie.
Soiuri de coacaz rosu
Abundent -
soi de vigoare mijlocie, cu bace de culoare rosie-vie, apreciat pentru consum
sau industrializare.
Productivul lui Fay -
are tufa de vigoare slaba, cu inflorescente lungi si laxe, formate din 9-15
bace, rosii, carnoase apreciate pentru masa sau industrializare.
Rosu timpuriu -
soi foarte viguros, cu ciorchini compacti si bace foarte variabile ca marime,
mult apreciat pentru industrializare.
Rosii de Versailles -
are vigoare mijlocie, cu inflorescente mijlocii, cu bace rosii, carnoase, bune
pentru masa si industrializare.
Margaritar -
soi de vigoare mijlocie, cu ciorchini lungi, cu bace galbene-aurii, cu
epicarpul transparent, bune pentru masa sau industrializare.
3.3.Cerintele coacazului
fata de factorii de mediu
Caldura.
Fata de caldura cerintele sunt modeste, reusind foarte bine in zonele cu
temperatura medie de 7,5-8,5°C. Iarna suporta temperaturi de -30°C, iar florile
deschise suporta pana la -5°C. Coacazul rosu este ceva mai rezistent decat
coacazul negru. Temperatura optima din perioada de vegetatie este de 17-18°C.
Pragul biologic la care porneste in vegetatie este de 6°C. Nu suporta
temperaturile ridicate (peste 30°C) din timpul verii.
Apa.
Coacazul este pretentios fata de apa, avand nevoie de cel putin 700 mm
precipitatii, fara sa suporte excesul. Coacazul negru este mai pretentios decat
cel rosu.
Lumina.
Pretentiile fata de lumina sunt mici, ceea ce permite cultura intercalata a
coacazului in plantatiile tinere a speciilor de talie mare. Desi suporta
semiumbra, rezultate bune se obtin in
cultura pura si in plina lumina. In cadrul speciei, soiurile cu fructe albe
sunt mai pretentioase, iar cele cu fructe negre mai putin pretentioase.
Solul.
Coacazul da rezultate bune pe solurile fertile, profunde, cu textura
argilo-lutoasa, argilo-nisipoasa, bogate in materie organica, cu drenaj
corespunzator si continut redus in saruri. Pot valorifica si solurile subtiri,
cu apa freatica la peste 1,2 m adancime, cu pH-ul de 5-6,5 la cel rosu si 6-7
la cel negru.
4.Particularitati tehnologice
Producerea materialului
saditor se face exclusiv pe cale vegetativa, prin butasi,
despartirea tufei, marcotaj si mai putin prin altoire sau microinmultire in vitro. Dintre cele doua specii,
coacazul rosu inradacineaza mai greu decat cel negru.
Infiintarea si intretinerea
plantatiilor. Coacazul se poate planta cu succes in aliniamente la capatul randurilor de pomi, ca
aliniament in lungul drumurilor si zonelor de intoarcere, unde are si efect
decorativ, formand in gard viu destul de aspectuos, sau in cultura pura, pe
terenul cu profil subtire, pe anumite clinuri sau parcele mici cu delimitare
naturala etc. Pregatirea terenului se
face prin desfundare, fertilizare si maruntirea solului. Plantarea se face
toamna sau primavara in gropi de 30/30 cm, la distanta de 3 m intre randuri si
1-1,2 m pe rand pentru intretinerea mecanizata a solului sau 1,5 m intre
randuri si 1 m pe rand la intretinerea manuala. Se acorda atentie la
manipularea materialului saditor, care are micoriza si este foarte sensibil la
vant si soare. Se asociaza mai multe
soiuri in parcele, plantate in benzi alternative. Formarea tufei are loc in
primii 3-4 ani, cand productia este mica.
Taierea de formare
consta in scurtarea unor tulpini anuale in cepi pentru a stimula cresterea,
normarea tulpinilor in tufa, cate 3-4 din fiecare an si transferarea cresterii
sau inlaturarea tulpinilor prea aplecate spre interval, pe ramuri anuale cu
pozitie spre verticala.
Taierea de fructificare
trebuie facuta anual, pentru a rari tulpinile in tufa. Consta in alegerea a 3-4
tulpini anuale, viguroase de inlocuire, suprimarea tulpinilor cu varsta de
peste 5 ani, care sunt epuizate, transferarea cresterii tulpinilor aplecate, pe
ramificatii anuale cu pozitie verticala, suprimarea tulpinilor anuale de
vigoare slaba. Daca tufa este de vigoare mica si nu are cel putin 16-20 de
tulpini, se scurteaza 3-4 ramuri anuale in cepi de 2-3 muguri pentru a stimula
cresterea. Nu se recomanda scurtarea ramificatiilor multianuale in lemn de un
an, deoarece acesta fructifica. La soiurile viguroase se pot simplifica
tulpinile multianuale, prin reductia lor la o ramificatie anuala viguroasa.
Intretinerea solului se
realizeaza prin lucrarea repetata a intervalului si a unei benzi in lungul
randului sau inierbarea intervalului la coacazul in ogor propriu. Deoarece
coacazul se cultiva in zone cu precipitatii suficiente inierbarea da rezultate
bune, reduce foarte mult eroziunea, iar iarba se poate folosi pentru furajarea
animalelor. Da rezultate bune erbicidarea totala daca terenul nu este predispus
la eroziune sau pe rand. In multe plantatii, daca nu sunt bine intretinute se
instaleaza pirul, care debiliteaza plantele si datorita cresterii sub forma de
tufa este greu de distrus prin lucrari mecanice.
Fertilizarea se
face in functie de fertilitatea terenului, de obicei periodic, cu gunoi de
grajd, potasiu si fosfor si anual cu azot.
Irigarea se
aplica numai daca sunt perioade de seceta, prin udarea de 2-3 ori a culturii cu
250-350 m3 apa/ha.
Bolile mai
periculoase sunt: fainarea, antracnoza, rugina, iar dintre daunatorii: paduchi
de frunze, paianjeni, sfredelitorul tulpinilor se combat prin 6-8 tratamente in
functie de gradul si intensitatea atacului (tabelul 33).
Recoltarea fructelor se
face la maturitatea de consum, cand bacele de la varful inflorescentei au ajuns
in faza de parga, prin desprinderea inflorescentelor si asezarea lor in
ambalaje de mica capacitate, de pana la
5 kg. Avand o maturare esalonata, recoltarea se face prin mai multe treceri la
interval de 4-5 zile sau la o trecere.
Tabelul 33
Tratamente recomandate la cultura coacazului
|
Fenofaza
|
Agentul
patogen
|
Pesticidele
recomandate
|
|
1. Repaus
vegetativ
|
Paduchele
din San José, oua de afide, acarieni, defoliatoare
|
Oleoekalux
1,5%, Applaud 0,025% + ulei horticol 0,2%, Polisulfura de bariu 6%
|
|
2.
Umflarea mugurilor
|
Acarieni,
oua hibernante
|
Polisulfura
de bariu 1%, Turdacupral 0,4%
|
|
3. La
infrunzire
|
Antracnoza,
fainare, acarieni, afide
|
Topsin M
0,1%, Metoben 0,1%, Captadin 0,25% + Neoron 0,1%, Danirun 0,06%, Nissorun
0,04%
|
|
4. La
aparitia inflorescentelor
|
Antracnoza,
fainare, sfredelitor, defoliatoare
|
Topsin M
0,1%, Metoben 0,1%, Karathane 0,2%, Saprol 0,12%, Rubigan 0,04% + Sintox
0,2%, Mospilan 0,02%, Victenon 0,05%
|
|
5. La
extensia inflorescentelor
|
idem 4
|
alte
combinati de pesticide pentru a nu crea rezistenta
|
|
6. La
inflorire
|
Antracnoza,
fainare, rugina, defoliatore, sfredelitor
|
Topaz
0,1%, Tilt 0,02%, Anvil 0,04%, Dithane M 0,2%, Nissorun 0,05%, Zolone 0,2%,
Karate 0,02%, Fastac 0,08%
|
|
7. La
atingerea marimii normale a fructului
|
idem
4 + paduchele din San José
|
Tilt
0,02%, Topaz 0,05%, Applaud 0,05%, Actelic 0,2%, Decis 0,05%
|
|
8. Dupa
recoltare
|
idem 7
|
Captadin
0,25%, Ziram 0,4% + Carbetox 0,5%, Applaud 0,05% + Nissorun 0,04%, Danirun
0,06%
|
Recoltarea se poate face si mecanizat cu ajutorul unor
combine care incaleca randul, are organele active din cauciuc si scutura bacele
pe prelate, de unde le ridica cu ajutorul unor elevatoare si le incarca in
ambalaje.
