LUCRARI DE INTRETINERE A POMILOR SI ARBUSTILOR FRUCTIFERI

LUCRARI DE INTRETINERE A POMILOR SI ARBUSTILOR FRUCTIFERI

Lucrari de intretinere

1.1. Lucrari de intretinere a solului in livezi

Inierbarea consta in mentinerea terenului din plantatie cultivat cu ierburi perene si se recomanda doar pentru zonele deluroase, cu multe ploi. In zonele cu mai putine ploi, inierbarea mai mult dauneaza decit ajuta, deoarece ierburile, prin numeroasele lor radacini, formeaza aproape de suprafata solului un strat pirlos care impiedica patrunderea apei din ploi la radacinile pomilor.

Inierbarea are loc incepind cu al doilea , al treilea an de plantare si poate sa fie totala sau partiala. In cazul inierbarii partiale o parte din suprafata de teren din jurul trunchiului se mentine sub forma de ogor negru prin lucrari manuale si prin erbicidare. Inierbarea poate fi permanenta sau periodica, cind, dupa un numar oarecare de ani, se ara si se mentine citiva ani ca ogor negru, dupa care se inierbeaza din nou.

In conditii de irigare este bine sa se execute inierbarea terenului in benzi, intre rindurile de pomi.

Mentinerea permanenta a ogorului negru este un alt mod de intretinere a solului in livezi. In acest caz, solul se mentine curat de buruieni si afinat in cursul intregii perioade, prin discuire sau prasile repetate. Pamintul fiind lucrat si afinat, apa din ploi patrunde cu usurinta si ajunge repede la radacini. In acelasi timp, solul fiind afinat la suprafata, impiedica evaporarea apei, ea raminind aproape in intregime la dispozitia pomilor. Ca urmare, pomii din livezile unde pamintul este mentinut ogor negru, fara concurenta buruienilor pentru apa si hrana, cresc mai bine, formeaza mai multi muguri de rod si dau recolte bogate.

Totusi, prin lucrarea permanenta a solului, in cazul ogorului negru, se distruge intr-o anumita masura structura lui. Asemenea soluri se batatoresc repede, nu permit patrunderea apei si a aerului catre radacini. Pentru a reduce aceste efecte nedorite, toamna, in perioada ingalbenirii frunzelor, terenul se ara la adincimea trunchiului pomilor pentru a nu distruge radacinile. Aratura de toamna nu se grapeaza, brazdele si bulgarii opresc zapada pe loc, sporind la cresterea cantitatii de apa din sol in primavara. Aratura se va executa la 1,0-1,2 m de rindul de pomi.

Primavara se va face o lucrare de afinare a solului la 10-12 cm, mai ales dupa ploi, in toata suprafata, inclusiv sub coroana pomilor, dupa efectuarea taierilor si tratamentelor contra bolilor.

In cursul verii, solul din livada se mai lucreaza de 4-6 ori, la 10-12 cm, mai ales dupa ploi, in asa fel incit sa nu fie buruieni si pamintul sa fie afinat.

Culturi de acoperire folosite pentru ingrasamint verde constau in intretinerea terenului din livada prin cultura unor plante folosite ca ingrasamint verde. Cultura ocupa terenul doar citeva luni, in restul timpului solul se mentine ca ogor negru. Specia cultivata trebuie sa creasca repede, sa produca o masa cit mai bogata de materie organica, sa nu concureze pomii pentru apa si substante nutritive.

Cele mai bune culturi de acoperire pentru ingrasamint verde in livezi sunt cele de toamna-primavara sau de vara deoarece ele cresc si se dezvolta in perioadele in care pomii au cerinte mai mici pentru apa si substante nutritive. Pentru culturile de primavara se recomanda: seradela, sulfina si rapita; pentru culturile de vara: lupinul alb, lupinul galben, facelia, soia, fasolita, floarea soarelui; pentru culturile de toamna: secara, mazarichea paroasa, trifoiul si rapita.

Incorporarea plantelor in sol se realizeaza cu ajutorul grapei cu discuri si cu plugul. Se practica pe solurile lipsite de materie organica (solurile nisipoase, in special).

Ogorul negru combinat cu plante acoperitoare sau ogorul negru ocupat este un alt mod de mentinere a solului in livezi care elimina unele neajunsuri ale celor doua moduri de lucrare a solului. In prima jumatate a verii, solul din livada se mentine ogor negru. Dupa incetarea cresterii lastarilor, in a doua jumatate a verii (luna august) se insaminteaza anumite plante agricole, de obicei furajere (mazare furajera, lupin galben, secara, timoftica). Aceste plante cresc pina in toamna, dau o masa verde importanta care in perioada infloritului se tavalugesc si se ingroapa in sol prin aratura de toamna, ca ingrasamint verde.

Culturile intercalate cu plante agroalimentare constau in cultivarea cu plante cu perioada scurta de vegetatie in zonele secetoase pentru mentinerea umiditatii in sol. Din pacate, acest mod de intretinere a solului nu este posibil decit in zonele cu multe ploi, cel putin 600-700 mm de precipitatii anual sau cu posibilitati de irigare. In regiunile secetoase, unde se resimte o mare lipsa de ploaie, in a doua parte a verii, nu este posibila o cultura anuala, nu rasare nimic sau ceea ce rasare nu creste. In aceste regiuni este mai bine de mentinut ogorul negru in cursul verii.

Mulcirea solului consta in mentinerea solului acoperit cu diferite materiale. Mulciul poate fi natural, obtinut pe ternul din plantatii sau pe alte terenuri, cit si artificial. Ca mulci natural se folosesc resturile vegetale din gospodarie (paie, coceni, frunze, rumegus, finul de proasta calitate) care, fie intregi, fie tocate, acopera terenul intr-un strat uniform de 10-15 cm, strat ce permite patrunderea in sol a paei, aerului si caldurii, dar impiedica pierderea apei, patrunderea luminii si cresterea buruienilor.

Ca mulci artificial se foloseste folia neagra de polietilena sau cea transparenta. Practica mulcirii s-a generalizat pe rindurile de pomi pe o latime de 1.5-2 m, in special la plantatiile intensive si superintensive amplasate pe terenurile nisipoase si in zonele secetoase precum si in culturile de capsuni.

Combaterea brumelor si ingheturilor tirzii

Brumele si ingheturile tirzii pot surprinde pomii in fenofaza de umflare a mugurilor floriferi si chiar in plina floare. Cele mai des afectate sunt speciile cais, migdal, piersic si cires, care infloresc timpuriu.

Pentru protejarea livezilor, cea mai accesibila si mai ieftina metoda, ramine fumegatia, respectiv arderea unor materiale usor de aprins si care produc mult fum. Conditia esentiala este ca arderea sa fie inceata, sa nu produca flacara. In aceste scopuri se cauta din timp balegar paios, semiuscat, turba, gunoaie, buruieni uscate, vreascuri, resturi de cauciuc si alte materiale care amestecate pot servi la pregatirea gramezilor fumigene. Pentru fiecare hectar de livada sunt necesare 150-200 asemenea gramezi de material fumigen care se distribuie la 8+10m una de alta, printre rindurile de pomi , nu numai pe alei si, pe cit posibil, sa fie perpendiculare pe directia vintului dominant. Gramezile cu materiale fumigene trebuie sa arda (sa produca fum) pina la rasarirea soarelui si au un efect bun numai la o scadere a temperaturii la -2-3ºC.

Combaterea buruienilor cu ajutorul erbicidelor

Distrugerea buruienilor se poate face prin mijloace mecanice si prin mijloace chimice inainte de formarea semintelor. Aceasta lucrare se face obligatoriu cu consultarea specialistilor.

Folosirea exclusiva a erbicidelor duce la inmultirea speciilor perene de buruieni mai rezistente la erbicide (pir, talpa gistii si volbura). De asemena, erbicidele selective contribuie in mare masura la schimbarea compozitiei floristice a buruienilor. Cele sensibile sunt distruse foarte repede, lasind loc liber celor rezistente.

Perioada optima de aplicare a erbicidelor se stabileste in functie de stadiul de dezvoltare a principalelor specii de buruieni din plantatii. Erbicidele se pot aplica preemergent toamna sau primavara devreme, pentru a impiedica germinatia semintelor si postemergent in stadiul de vegetatie, acestea fiind absorbite de plante prin frunze.

Buruienile perene se combat in tot timpul anului pe vetre, cele mai bune rezultate obtinindu-se inainte de inflorire sau cind au 10-15 cm inaltime.

La aplicarea erbicidelor in plantatiile pomicole se vor respecta urmatoarele reguli:

- prepararea (solutiei) suspensiei de erbicide se face numai cu apa perfect limpede si lipsita de orice impuritati, pentru a nu se infunda duzele instalatiei;

- la prepararea erbicidelor nu se vor folosi vase din lemn, prepararea solutiilor se va face cit mai departe de sursele de apa (fintini, canale, ape curgatoare);

- dupa terminarea lucrarii, vasele cit si toata aparatura folosita se spala cu apa curata, in amestec cu soda si se clatesc repetat cu apa curata. Ambalajele goale ramase se distrug. Solutiile ramase cit si apa provenita de la spalarea vaselor si pompelor se varsa in gropi anumite, adinci, departe de fintini, canale sau ape curgatoare;

- erbicidarea se va efectua numai pe timp linistit, fara vint.

Cercetarile efectuate in domeniu cit si practica de productie au aratat ca dintre speciile pomicole cultivate, semintoasele, si in special marul, suporta cel mai bine erbicidarea. In aceste plantatii pot fi folosite cu succes atit erbicidele sistemice, cit si cele de contact sau totale.

Erbicidele recomandate si autorizate pentru a fi folosite in platatiile de pomi

Lucrari de intretinere a pomilor si a arbustilor fructiferi

2.1. Combaterea bolilor si daunatorilor

Numarul organismelor daunatoare care afecteaza intr-u fel sau altul sanatatea si productivitatea pomilor este foarte mare. Diferiti virusi, bacterii, ciuperci parazite, insecte, paianjeni, viermi, rozatoare, pasari etc. Se hranesc si cresc pe anumite organe ale pomilor. Lupta cu bolile si daunatorii pomilor trebuie dusa permanent pe parcursul intregului an si cu toate ca vara se vad mai bine daunatorii si efectele lor, iarna este um prilej foarte bun de a actiona asupra lor.

Primele masuri care pot fi aplicate in perioada de iarna, pentru protejarea pomilor contra agentilor patogeni si a daunatorilor sunt cele mecanice, de igiena culturala, cum ar fi:

Omizitul pomilor consta in adunarea si arderea cuiburilor de omizi din frunzele uscate, fixate sau atirnate de ramuri, reducind substantial atacul omizilor, primavara;

Adunarea si distrugerea fructelor mumificate contribuie foarte mult la reducerea atacului de ciuperci si bacterii care provoaca putrezirea fructelor, ciuruirea frunzelor si altor boli;

Taierea si arderea ramurilor uscate este o lucrare de igiena prin care se distrug numerosi daunatori care se gasesc pe scoarta (paduchi testosi, oua de acarieni, insecte etc.), unii daunatori din interorul lemnului (carii, sfredelitorul ramurilor etc.), precum si o serie de ciuperci si bacterii;

Razuirea scoartei, trunchiului si ramurilor groase are ca efect indepartarea unei intregi serii de daunatori aflati pe scoarta sau in crapaturile acesteia ca oua, pupe sau adulti. Razuirea se face cu perii de sirma, iar resturile se distrug imediat prin ardere;

Varuitul trunchiului, in afara de efectul frumos pe care il au pomii varuiti si de protectia scoartei de 'arsurile de iarna', are un rol deosebit in distrugerea unor specii de ciuperci parazite, oua de insecte si alti daunatori. Desi oamenii varuiesc pomii primavara, lucrarea respectiva, facuta toamna, are un efect mai mare, mai complet;

Aceste lucrari pot fi aplicate cu usurinta in plantatiile pomicole de mici dimensiuni (sub 1,0 ha).

Sapatul solului in jurul tulpinilor si aratul intregii suprafete ocupata de pomi, la inceputul toamnei, este o lucrare hotaritoare pentru cresterea si rodirea pomilor. O serie de insecte, ouale sau pupele lor, care si-au gasit adapost in sol, sunt scoase la suprafata si degera in cursul iernii. De asemenea, aerul si apa patrund usor la radacini, contribuind la procesele de extragere si prelucrare a substantelor nutritive, de care au nevoie pomii.

Masurile mentionate mai sus nu sunt eficiente si trebuie completate cu masuri de combatere chimica care trebuie insotite de masuri agrotehnice, cele mai importante fiind lucrarea solului din livada, sapatul manual sau aratura adinca de toamna, prin care se incorporeaza si se distrug pupariile insectei, reducindu-se, astfel, rezerva biologica pentru urmatorul an de vegetatie.

2. Fertilizarea plantatiilor pomicole

Aplicarea ingrasamintelor in livezile de pomi asigura cresteri normale sau viguroase ale lastarilor, favorizeaza si contribuie la crestera in volum si greutate a fructelor din anul respectiv.

Ingrasamintele folosite in pomicultura trebuie sa contina cel putin principalele elemente care intra in hrana pomilor: azotul, fosforul si potasiul.

In afara de azot, fosfor si potasiu, pomii mai extrag din sol si alte elemente cum sunt: fierul, cuprul, magneziul, borul, aluminiul, manganul si altele, denumite microelemente.

Pomii fructiferi ramin pe acelasi amplasament o perioada lunga de timp, in care se extrag din sol mari cantititi de elemente nutritive.

Cerintele pomilor fata de elementele nutritive variaza in cursul vietii acestora, in functie de virsta acestora. Raportul dintre principalele macroelemente (N.P.K.) este in general 1:0, 3:1, 2 pentru samintoase (mar) si 1:0,25:1,5 la simburoase (prun).

Pentru o evaluare cit mai corecta a necesarului de substante nutritive a livezilor trebuie stabilit mai intii continutul solului in elemente nutritive.

O particularitate a pomilor fructiferi de care trebuie tinut cont la intocmirea programelor de fertilizare este aceea de reutilizare a elementelor nutritive, in special N.P.K., atunci cind pomii intilnesc conditii optime de absortie a elementelor nutritive, acestea sunt absorbite in cantitati mai mari decit este necesar in momentul respectiv si sunt depozitate in anumite organe (radacini, ramuri, trunchi). Atunci cind apar deficiente de nutritie, aceste elemente sunt luate din organele de rezerva si folosite acolo unde este nevoie.

In pomicultura se folosesc trei feluri de ingrasaminte: organice, minerale si ingrasaminte verzi.

3.1. Ingrasamintele organice provin din dejectiile animalelor si se gasesc in majoritatea gospodariilor taranesti. Pe linga efectul bun pe care il au in directia sporirii productiei si a calitatii fructelor, ingrasamintele organice contribuie si la imbunatatirea unor proprietati fizice, chimice si biologice ale solului.

Principalele ingrasaminte organice sunt: gunoi de grajd, gunoiul de pasari si compostul.

Gunoiul de grajd (balegarul) este un ingrasamint organic cu actiune pozitiva complexa asupra tuturor tipurilor de sol din pomicultura. Efectele cele mai evidente ale aplicarii gunoiului de grajd in livezi se inregistreaza pe solurile cu un continut ridicat in argila, umede si reci . Cantitatile de gunoi ce trebuie aplicate in livezi cresc odata cu cresterea continutului in argila si a scaderii indicelui de azot.

Doze de gunoi de grajd in t/ha aplicate o data la 2 ani, in functie de starea de asigurare cu azot a solului (indicele de azot IN*) si de cantitatea de argila din sol la toate speciile - in plantatiile pe rod.

*IN (/de humus x V%); 100 in care V% reprezinta gradul de saturatie a solului in baze

Gunoiul de grajd se aplica toamna pe suprafata de sub proiectia coroanei pomilor, in proportie de 80%.

Gunoiul de pasari este de 2-4 ori mai bogat in elemente nutritive decit gunoiul de grajd si se foloseste numai dupa fermentare (7-8 t/ha) sau compostare (15-20 t/ha), o data la doi ani. Pe suprafete reduse se poate folosi si ca ingrasamint suplimentar (1 kg la 10 litri de apa) in timpul vegetatiei. Deoarece prin descompunere pierde cantitati mari de azot, se recomanda sa se pastreze in locuri uscate, acoperite cu un strat de pamint sau cu folie de polietilena.

Compostul se obtine din resturile vegetale din gospodarie (paie, funze, fin stricat, resturi ale tulpinilor de legume etc.) care se string in platforma. Pentru grabirea fermentarii se uda in perioadele uscate si se omogenizeaza la 6-8 saptamini. Se administreaza ca si gunoiul de grajd, dar in doze duble. Pe scara mai redusa se folosesc urina, fecalele, turba.

Ingrasamintele verzi se obtin de la plante care dau o masa vegetativa bogata (lupin, floarea soarelui, borceag, etc), semanate pentru a fi incorporate in sol cu scopul ingrrasarii acestuia. Sunt folosite cu deosebire pe terenurile nisipoase sau pe cele lutoase, grele.

3.2. Ingrasaminte chimice

In afara ingrasamintelor organice, in plantatiile de pomi si arbusti fructiferi se folosesc si ingrasaminte pe baza de azot, fosfor si potasiu.

Doze de azot in kg/ha substanta activa, aplicate in functie de indicele de azot (IN) al solului si recolta scontata in t/ha la mar, par, prun si gutui.

Pentru obtinerea acelorasi productii:

la piersic si cais, dozele mentionate se dubleaza;

la cires si visin, dozele mentionate vor fi mi mari cu 66%;

ingrasamintele cu azot se vor applica in trei reprize, din care 1/3 toamna, 1/3 primavara la dezmugurire si 1/3 la inflorire.

Doze de fosfor in kg/ha substanta activa, aplicate in functie de starea de asigurare a solului cu fosfati si recolta scontata in t/ha la mar, par si gutui.

Pentru obtinerea acelorasi productii:

la prun dozele vor fi mai mari cu 10%;

la piersic si cais..cu 20%;

la cires si visincu 50%;

se aplica pe toata suprafata plantatiei.

Doze de potasiu in kg/ha substanta activa, aplicate in functie de starea de asigurare a solului cu potasiu mobil si recolta scontata in t/ha la mar, par, prun, cires, visin si gutui.

Pentru obtinerea acelorasi productii:

la piersic si cais, dozele vor fi mai mare cu 25%.

Se aplica toamna pe toata suprafata plantatiei.

NOTA: In plantatiile cu benzi inierbate, la doza de ingrasaminte chimice cu azot mentionata se va mai adauga 40 kg N s.a./ha, iar in cele cu diferite culturi agroalimentare se vor mai adauga dozele de NPK mentionate la speciile respective.

In general, la toate speciile pomicole, cu exceptia castanului si afinului, pe solurile cu pH sub 6, ca ingrasamint cu azot se va folosi nitrocalcarul, care de regula contine 17-20% s.a. N, si in cazul cind acest ingrasamint lipseste, se va folosi azotatul de amoniu cu 33% s.a., cu adaugarea de carbonat de calciu macinat, o data la 3-4 ani, calculindu-se 1,5-3,0 kg pentru fiecare kg de azot s.a. folosit in perioada respectiva, in scopul prevenirii acidifierii solului.

3.3. Reguli generale

la plantarea pomilor se administreaza 15-20 kg gunoi bine fermentat sau 8-10 kg mranita care se amesteca cit mai bine cu pamintul cu care se umple groapa. In primul an de viata al pomilor, cind lastarii acestora au 8-12 cm lungime se aplica imprejurul fiecarui pom 15-20 g N substanta activa. Acesta se incorporeaza in sol printr-o lucrare superficiala;

pina la intrarea pe rod a pomilor, anual, se administreaza 4 kg gunoi si 4-6 g N substanta activa per m² de proiectie a coroanei pomilor;

in livezile ajunse in perioada de rodire deplina se recomanda administrarea la fiecare 2 ani a dozelor de gunoi mentionate in tabel.

3.4. Epoca de aplicare a ingrasamintelor

Ingrasamintele organice si cele minerale cu fosfor si potasiu se aplica de regula toamna dupa recoltare, fiind incorporate cit mai adinc posibil in sol. Ingrasamintele cu azot se vor administra 1/3 toamna si 2/3 primavara, de preferat in doua reprize (primul moment primavara devreme si al doilea imediat dupa legarea fructelor).

In afara ingrasamintelor aplicate la pregatirea solului si la groapa de plantare, se mai aplica urmatoarele doze de azot substanta activa in timpul vegetatiei:

anul 1 de vegetatie 60 g/pom;

anul 2 de vegetatie 100 g/pom;

anul 3 de vegetatie 150 g/pom;

anul 4 de vegetatie 200 g/pom;

Aceste doze se aplica anual in doua reprize: 50% primavara la dezmugurire si 50% in timpul cresterii intensive a lastarilor (in luna mai). Dozele de gunoi, fosfor si potasiu recomandate pentru primul an de rodire se vor aplica si toamna anului premergator diferentierii mugurilor floriferi pentru anul intrarii pe rod a plantatiei.

3.5. Metode si locul de aplicare al ingrasamintelor

Aplicare la sol

ingasaminte cu azot se aplica de-a lungul rindului de pomi pe banda lucrata sau erbicida unde se gasesc majoritatea radacinilor;

ingrasamintele organice cit si cele cu fosfor si potasiu in livezile tinere (pina in anul 3-4 de rodire a pomilor) se vor imprastia de regula sub protectia coroanei pomilor;

datorita mobilitatii reduse a fosforului si a potasiului conectarea acestora prin aplicarea in benzi late de 1,0-12 m dispuse de o parte si de alta a rindului de pomi si intre coroanele pomilor de rind mareste continutul de potasiu din frunzele pomilor comparativ cu aplicarea pe intreaga suprafata in special pe solurile cu permeabilitatea mai mica;

in cazul pomilor razleti de pe terenurile cu pante mari, administrarea ingrasamintelor se va realiza pe suprafata lucrata din jurul pomilor care trebuie sa fie egala cu proiectia coroanei si nu mai mica de 7 m².

Aplicarea odata cu apa de irigare localizata (fertirigare) - consta in dizolvarea anticipata a ingrasaminteor solubile cu azot, fosfor, potasiu etc. si administrarea lor fractionata o data cu apa de irigare prin picurare sau microaspersiune. Se recomanda in special in zonele si anii secetosi in exploatatiile cu numar redus de pomi, aplicarea ingrasamintelor facindu-se odata cu udarea pomilor.

Aplicarea pe cale foliara - consta in aplicarea prin stropirea pe frunze, in diferite fenofaze de vegetatie, a unor ingrasaminte simple sau complexe care, pe linga o serie de elemente nutritive, pot contine si unele substante organice cu rol de stimulare a proceselor metabolice.

4. Irigarea livezilor

Pentru a suplini insuficienta apei din sol, pomicultorii folosesc irigarea, in cazul livezilor mari si udarea, in livezile mici sau la pomii izolati. Indiferent de tipul livezii si metoda de irigare, apa trebuie sa ajunga la radacina pomului atunci cind are cea mai mare nevoie.

Aplicarea udarilor in livezi se face prin mai multe metode, cele mai folosite fiind: udarea prin brazde, udarea prin aspersiune si udarea loacalizata (prin picurare).

Utilizarea metodei de udare prin brazde este legata de microrelief, panta terenului, permeabilitatea solului si marimea normei de udare. Terenul trebuie sa fie foarte bine nivelat pentru a asigura brazde uniforme si cu panta continua, iar lungimea brazdelor in functie de permeabilitatea terenului sa aiba o lungime de la 50 la 300 m. In livezile tinere este suficient sa se efectueze cite o singura brazda, de fiecare parte a rindului de pomi, la 0,8-1,0 m distanta de rind. In plantatiile pe rod, se traseaza mai multe brazde si anume: pe solurile argiloase grele, la 0,8-1,0 m una de alta, pe cele mijlocii la 0,6-0,8 m, iar pe cele usoare la 0,4-0,6 m si la 1,5 m distanta de rindul de pomi. Dupa infiltrarea apei in sol si zvintarea terenului, se executa o lucrare cu discul sau cultivatorul pentru a se astupa brazdele (cu exceptia terenurilor intelenite).

In cazul livezilor mici cele mai bune metode de irigare sunt: prin brazde trasate de-a lungul rindului de pomi la 0,5-1,0 m de trunchi si copca, facuta in jurul trunchiului, la aceeasi distanta. Cantitatea de apa care trebuie data variaza dupa virsta pomului si incarcatura cu rod. La un pom in plina rodire se dau 100-150 l de apa la o udare, in timp ce la unul tinar se niveleaza numai cu 60-70 l. Dupa ce apa a intrat in pamint, de regula in ziua urmatoare udarii, brazda se niveleaza, pentru a impiedica evaporarea apei.

Prima udare se va da la iesirea din iarna, inainte de umflarea mugurilor, chiar daca solul are ceva umezeala.

A doua udare se da la 10-15 zile dupa inflorit (niciodata in timpul infloritului, deoarece se provoaca scuturarea florilor) pentru a ajuta la cresterea fructelor legate.

A treia udare se aplica la caderea fiziologica a fructelor (cazul marului, parului) sau la intarirea simburelui (cazul caisului, piersicului, prunului) si ajuta la cresterea intensa a lastarilor, la diferentierea mugurilor de rod, la cresterea normala a fructelor.

Daca exista posibilitatea, o udare la intrarea in pirga a fructelor (10-15 zile inainte de cules) ajuta foarte mult piersicului, caisului, prunului (dar nu ciresului si visinului). Este insa obligatorie o udare dupa recoltarea fructelor, cind pomii sunt epuizati de recolta, dar in acelasi timp, trebuie sa formeze muguri de rod, pentru recolta anului viitor.

Ultima udare, de mare folos pentru sporirea rezistentei la ger a pomului si stimularea activitatii radacinilor, este caderea frunzelor, inainte de venirea inghetului. In general, speciile de pomi simburoase (prun, cais, piersic etc.) au nevoie de mai multa apa primvara si in prima jumatate a verii, iar samintoasele (marul, parul, gutuiul) au nevoie de apa si in partea a doua a verii, datorita cresterii prelungite a lastarilor si a maturarii tirzii a fructelor.

Udarea prin aspersiune - consta in distribuirea apei in plantatii asemanator ploii naturale cu ajutorul instalatiilor si dispozitivelor care functioneaza sub presiune. Aceasta metoda poate fi aplicata pe orice fel de teren, inclusiv pe cele in panta si cu relieful framintat.

Udarea prin picurare consta in umezirea locala a zonei de sol in care sunt extinse majoritatea radacinilor active ale pomilor, prin administrarea lenta a apei in aceasta zona, in raport cu cerintele fiziologice ale pomilor. Conductele de udare se amplaseaza de-a lungul rindurilor de pomi fixindu-se in functie de sistem, la nivelul solului, la diferite inaltimi pe trunchiul pomilor si spalieri, sau pe sirma de jos a spalierului.

LUCRARI DE INTRETINERE SI IRIGARE A SOLULUI