LUCRARI DE INTRETINERE A POMILOR SI ARBUSTILOR
FRUCTIFERI
1.
Taierea
pomilor
In sens
larg, « taierea pomilor »cuprinde totalitatea interventiilor ce
se fac asupra trunchiului, axului tulpinii, ramurilor, mugurilor si lastarilor,
in vederea proiectarii, formarii si intretinerii coroanei, precum si a
realizarii unui raport favorabil intre procesele de crestere si de
fructificare.
Prin aplicarea taierilor
se urmaresc urmatoarele obiective :
-
formarea unor elemente de schelet suficient de solide,
corespunzatoare ca numar si repartizare in spatiu sistemului de coroana
adoptat ;
-
garnisirea cit mai uniforma a acestui schelet cu ramuri
de semischelet si de rod ;
-
imbunatatirea regimului de lumina in coroana;
-
grabirea fructificarii pomilor;
-
realizarea unui raport favorabil intre procesele de
crestere si de fructificare;
-
obtinerea unor productii mari si de calitate superioara
de la un an la altul;
-
mentinerea coroanelor, dupa formarea lor, la volumul
optim necesar pentru mecanizarea lucrarilor in plantatii.
5.1.
Epocile de aplicare a taierilor la pomi
Taierea pomilor se
efectueaza, in principal in perioada repausului vegetativ (taierea „in uscat”
sau de iarna). In fermele pomicole specializate este necesar ca taierea sa fie inceputa
toamna, dupa caderea frunzelor si sa continue in zilele favorabile din perioada
de rapaus a pomilor. Daca taierea se face in perioadele cu geruri puternice,
tesuturile din apropierea ranilor neprotejate cu mastic pot suferi (formeaza
scurgeri de clei), mai ales la speciile simburoase sensibile la ger (cais,
piersic, migdal, cires). De aceea este indicat ca in perioadele cu geruri mari
taierile sa fie suspendate.
Taierile efectuate
primavara tirziu, dupa umflarea mugurilor, desi sunt urmate de o cicatrizare
mai buna a ranilor, nu pot fi recomandate, decit in cazuri speciale, intrucit
se soldeaza cu o risipa de substante de rezerva care au migrat din radacini,
trunchi si ramuri spre muguri.
5.2.
Operatiile tehnice folosite la conducerea cresterii si
fructificarii pomilor
Conducerea cresterii si
fructificarii pomilor se realizeaza prin doua grupe de operatii tehnice:
-
taieri propriu-zise, care constau in scurtari si
suprimari totale de tulpini, ramuri si lastari. Efectuarea de incizii si
crestaturi;
-
operatii de modificare a pozitiei ramurilor si a
directiei de crestere a lastarilor (dresare, inclinare arcuire, torsionare).
Taierile propriu-zise
Prin taieri, la
pomi se urmaresc mai multe scopuri: rarirea coroanelor, obtinerea unor
ramificatii in puncte obligate, limitarea extinderii tulpinii pe orizontala si
verticala, realizarea unui raport optim intre mugurii floriferi si vegetativi,
intre procesele de crestere si de fructificare, intretinerea ramurilor si a pomilor.
Reactia
ramurilor anulae la operatia de taiere (scurtare), depinde de intensitatea
acesteia (puternica, moderata, slaba), precum si de vigoarea si pozitia ramurii
care se scurteaza.
Scurtarea puternica a unei ramuri anuale
viguroase si cu unghi de insertie mai mic de 45°, indepartind 2/3 pina la ¾ din lungimea ei, are ca rezultat
pornirea in crestere a tuturor mugurilor ramasi pe ramura. Se obtin 3-4 sau mai
multi lastari vigurosi sau foarte vigurosi spre virf, eventual si citiva
lastari de vigoare mijlocie in portiunea bazala a ramurii.
Scurtarea
puternica a ramurilor anuale este contraindicata la pomii tineri: se poate
utiliza la pomii in declin, pentru restabilirea cresterii vegetative.
Scurtarea mijlocie (moderata) a unei ramuri
anuale viguroase (cu circa ½ din lungime) da rezultate mai bune ca
precedenta, in sensul ca se obtin 2-3 lastari vigurosi spre virf si mai multi
lstari de vigoare mijlocie si slaba spre baza care devin ramuri roditoare.
Scurtarea slaba a unei ramuri anuale
viguroase, inlaturind ¼ pina la 1/3 din lungimea ei, are un efect
stimulativ redus asupra cresterii: rezulta un lastar terminal potrivit de
viguros, citiva lastari subterminali de vigoare relativ slaba, iar restul ramin
foarte scurti, devenind ramuri de rod.
Scurtarea ramurilor
anuale viguroase se face intotdeauna cu 2-3 mm deasupra unui mugur vegetativ
(fara a se lasa cep).
Taierea de reductie (taierea in lemn vechi)
consta in scurtarea ramurilor mai vechi de 1 an. Aceasta scurtare se poate face
fie deasupra unei ramuri – fiice, cu conditia ca aceasta sa aiba la baza un
diametru egal cu cel putin ½ din diametrul ramurii – mama la locul de
insertie, fie intruna din zonele cu muguri dorminzi.
Suprimare totala („la inel”) a ramurilor
anuale si multianuale se impune cind ele sunt prea dese, rau plasate (pe partea
superioara sau inferioara a sarpantelor, concurente), debilitate sau prea
viguroase si cu un unghi de insertie prea mic (nu este posibila corectarea
acestui unghi).
Prin suprimarea
unor ramuri, organele invecinate primesc mai multa lumina si hrana si sunt
stimulate in crestere.
Suprimarea („orbirea”) mugurilor consta in inlaturarea
a 2-4 muguri situati sub cel terminal (la virful sarpantelor), pentru a
favoriza cresterea lastarului de prelungire.
Crestarea este o taietura in
coaja si putin in lemn, in forma de semiluna, care se face primavara devreme
sau la inceputul umflarii mugurilor, deasupra unui mugur dormind, in scopul
terzirii lui la viata. Se mai poate efectua si deasupra unei ramuri slabe, a
carei crestere trebuie stimulata.
Inciziile sunt operatii care se
fac numai in scoarta. Ele pot fi transversale, longitudinale sau inelare.
Inciziile
transversale se executa fie inainte de pornirea vegetatiei, fie in
fenofaza de crestere intensa a lastarilor. Cind incizia transversala se aplica
inainte de pornirea vegetatiei sub un mugur sau ramura anuala, duce la
intirzierea pornirii acestora in crestere, deoarece planta porneste in
vegetatie pe seama substantelor de rezerva care sunt depozitate in radacini,
trunchi si in ramurile principale. Aceeasi incizie, aplicata dedesubtul unui
lastar in faza cresterii lui intense, are ca efect stimularea cresterii,
datorita faptului ca in perioada de vegetatie activa organele pomului sunt
alimentate cu substante sintetizate in frunze, care circula in sens descendent.
Incizia opreste circulatia lor si le dirijeaza spre lastarul de deasupra
inciziei.
Inciziile
inelare sunt de fapt incizii transversale, circulare. Daca inelarea se face
inainte de pornirea in vegetatie, organele ramase deasupra intirzie cresterea,
iar cele situate dedesubt prospera, datorita faptului ca substantele de
rezerva, in mersul lor ascendent, sunt oprite la nivelul inelului.
Ciupitul lastarilor
consta in suprimarea virfului erbaceu, deasupra ultimei frunze care a atins dimensiuni
normale. El se aplica, de regula, lastarilor vigurosi, care nu sunt necesari
pentru formarea elementelor de schelet, cu scopul de a tempera cresterea lor si
a le grabi fructificarea. Ciupitul se face cind lastarii au o lingime de 20-30
cm.
Plivitul consta in
suprimarea totala (de la inel) a lastarilor de prisos, cind acestia au o lungime
de 5-6 cm. Ciupitul si plivitul lastarilor se aplica pomilor tineri, in virsta
de 1-4 ani, cu deosebire atunci cind sunt condusi in garduri fructifere. Desi
aceste lucrari reduc suprafata aparatului foliar, au efecte favorabile:
imbunatatirea regimului de lumina din coroana , favorizarea diferentierii
elementelor de schelet si semischelet, grabirea formarii coroanei si a
fructificarii. Prin operatiile de ciupit si plivit nu se va suprima mai mult de
20-30% din frunzisul pomului ; in caz contrar, radacinile vor fi subnutrite si
pomii pot intra in dezechilibru fiziologic.
Operatiile de modificare a pozitiei ramurilor si a
directiei de crestere a lastarilor (dresarea, inclinarea, arcuirea,
torsionarea).
Dresarea ramurilor si lastarilor consta in
aducerea lor in pozitie verticala, cu scopul de a favoriza cresterea. Dresarea
este defavorabila diferentierii mugurilor florali, fiind specifica pomilor
tineri, in curs de formare si devine necesara cind ramurile de schelet au
unghiuri de insertie prea mari sau de crestere neechilibrata, in general slaba.
Inclinarea este operatia opusa
dresarii, prin care ramurilor si lastarilor li se maresc unghiurile de
insertie, in vederea temperarii cresterii. Se aplica pomilor tineri, cu coroana
in curs de formare, in toate cazurile cind unele ramuri (respectiv lastari) au
crestere prea viguroasa, datorita pozitiei lor apropiata pe verticala. Cea mai
convenabila inclinare este de 45-55º, dar ea poate ajunge pina la
orizontala sau chiar sub orizontala.
Arcuirea unor ramuri anuale lungi si a unor lastari este
justificata si indicata la soiurile de pomi care, datorita unei cresteri
vegetative prea intense, intra tirziu in perioada de rodire. Arcuirea trebuie
efectuata de la axul pomului catre exterior si de sus in jos, avind in vedere
sa nu rezulte o curbura prea pronuntata si departata mult de axul ramurii mama.
Arcuirea are urmatoarele efecte favorabile: incetarea sau reducerea cresterii
in lungime, garnisirea foarte buna si rapida cu formatiuni fructifere scurte,
stimularea procesului de diferentiere a mugurilor florali si grabirea
fructificarii.
Torsionarea si indoirea ramurilor anuale si a
lastarilor se paractica la pomii tineri atunci cind se impune conservarea, in
loc sa fie suprimati, se rasucesc de la baza, ca sa nu se rupa, ci numai sa
crape longitudinal.
1.3. Sisteme de coroana pentru livezi intensive
Palmeta etajata (regulata) cu brate oblice are un ax
central, vertical, pe care se afla 3-4 etaje a cite doua sarpante opuse si
orientate oblic pe directia rindului. Primul etaj este inserat la 50-70 cm de
la nivelul solului.
Distantele
dintre etaje variaza de la 60 cm pina la 130 cm in functie de vigoarea soiului
si portaltoiului, tipul de fructificare si alti factori. Sarpantele aceluiasi
etaj pot fi formate din muguri succesivi sau distantati cu 8-12 cm. In al
doilea caz, axul palmetei si sarpantele se dezvolta mai bine. Sarpantele
formeaza cu axul palmetei unghiuri de 45-55º. Fiecare sarpanta din etajul
I are doua subsarpante, care se conduc orizontal, palisindu-se de prima sirma a
spalierului, pentru a ocupa spatiul liber dintre sarpantele inferioare ale
pomilor vecini. Pe sarpantele din etajele II-IV nu se lasa subsarpante, ci numai
ramuri de semischelet si de rod, pentru a rezulta un gard fructifer cit mai
ingust, usor de intretinut.
Pentru
conducerea corecta a pomilor este necesara instalarea unui spalier cu trei
sirme, prinse de bulumaci distantati la 20 cm unul de altul.
Palmeta neetajata (neregulata) cu brate oblice difera de
precedenta prin faptul ca sarpantele nu mai sunt dispuse cite doua in etaje, ci
alternativ cite una, de o parte si de alta a axului coroanei, pe directia
rindului si sub unghi de 50-60º fata de verticala. Aceasta palmeta are
10-12 sarpante, cu punctele lor de insertie distantate pe ax la 25-30 cm, incit
intre sarpantele suprapuse de aceeasi parte a axului distantele sunt de 50-60
cm. Pe sarpante nu se gasesc subsarpante, ci numai ramuri de semischelet si de rod.
Trunchiul are inaltimea de 30-50 cm.
Palmeta simpla, fara mijloc de
sustinere, se utilizeaza la noi in cultura piersicului (gard fructifer indesit
cu distante de plantare de 4X2 m = 1250 pomi la ha). Dupa plantare, pomul este
scurtat la 60 cm (din care 40 cm pentru trunchi): eventualele ramuri anticipate
se taie la 2 muguri de la baza. In mai-iunie, cind lastarii au 15-20 cm, se
aleg trei lastari, din care doi pentru bratele palmetei, orientati in sens
opus, pe directia rindului, iar cel de-al treilea pentru prelungirea axului.
Restul lastarilor se torsioneaza sau se ciupesc la 2-3 frunze de la baza. Pentru
a favoriza cresterea celor trei lastari, se ciupesc de asemnea foarte scurt (la
2-3 frunze de la baza) si lastarii anticipati care apar pe ei, cu exceptia a
9-10 lastari anticipati necesari pentru fructificare in anul urmator. In
august, bratele palmetei se dirijeaza sub un unghi de 45-55º fata de ax.
Fusul-tufa (Spindelbusch) are un ax central pe care se
insereaza in spirala 10-16 sarpante, cu punctele lor de insertie distantate la
12-30 cm. Sarpantele sunt dirijate orizontal, fiind garnisite numai cu ramuri
de smishelet si de rod. Trunchiul are o inaltime de 40-50 cm. La plantare,
varga se scurteaza la 80 cm de la nivelul solului. Ea se leaga de un tutore
instalat inainte de plantare. Cind lastarii au 20-25 cm se aleg 3 dispusi in
spirala, pentru a forma primele sarpante, plus lastarul de prelungire a axului.
Primul din lastarii laterali se lasa la 50-60 cm de la nivelul solului, iar
ceilalti 2 la 12-30 cm unul de altul. Ceilalti lastari se suprima.
Vasul intirziat aplatizat (piramida intrerupta aplatizata) are 3-4
sarpante, distantate pe ax la 30 cm. Prima sarpanta, dispusa la maxim 60 cm de
la sol, se orienteaza pe directia rindului, pentru a favoriza circulatia
agregatelor. Urmatoarele doua sarpante au punctele de insertie pe ax la 90 cm
si respectiv 120 cm de la suprafata solului. Acestea se dirijeaza putin oblic
fata de directia rindului, in asa fel ca intre ele sa rezulte un unghi de
deschidere de 80-90º. Ultima sarpanta se suprapune peste prima sarpanta,
la inaltimea de 150 cm. Sarpantele formeaza cu verticala unghiuri de
40-45º. Pe fiecare sarpanta se lasa cite doua subsarpante.
1.4.
Sisteme de coroana pentru livezi superintensive
Fusul subtire prezinta un ax central
conic si cotit pe care se afla 3-4 ramuri de schelet permanente la partea
inferioara, dupa care urmeaza ramuri de semischelet scurte si ramuri de rod
dispuse direct pe ax. Intrucit ramurile laterale descresc ca lungime de la baza
spre virful pomului, rezulta o coroana conica, subtire.
Dupa plantare,
pomii sub forma de vergi se scurteaza la 70-85 cm, iar cei cu ramuri anticipate
la 80-100 cm. In acest al doilea caz ramurile anticipate se lasa intacte,
exceptind pe cele situate pe trunchi ( 40 cm de la nivelul solului), care se taie
inel. In anul plantarii nu se face nici o interventie in verde.
Gardul belgian este un cordon cu doua
brate oblice dispuse in V, fiecare brat formind cu verticala un unghi de
45º. Pe brate se lasa semischelet foarte scurt si ramuri de rod. Bratele
se incruciseaza cu ale pomilor vecini, formind intre ele romburi. La plantare,
varga se taie la 40 cm de la sol, deasupra unui mugur. In mai-iunie, cind
lastarii au 15-20 cm se aleg doi cu pozitie laterala, orientati pe directia
rindului, care se lasa intacti, pentru a forma bratele, iar restul lastarilor
se suprima. In luna august, cind cei doi lastari au o lungime de 70-80 cm, se
inclina sub un unghi de 45º legindu-se de sirmele spalierului. In
primavara urmatoare, prelungirile bratelor se scurteaza la 60-80 cm, pentru a
se garnisi mai bine, iar dintre ramurile laterale se retin necesare pentru a
deveni ramuri de rod.
Inaltimea
gardului fructifer este de 2,5-3 m si se utilizeaza pentru soiurile de mar de
vigoare slaba si mijlocie, altoite pe M9, M26 sau M106, pentru parul altoit pe
gutui si pentru piersic. Distantele de plantare sunt de 3,5-4 m intre rinduri
si de 0,6-0,8 m pe rind.
LUCRARI DE INTRETINERE A
POMILOR SI ARBUSTILOR
|
Lucrarea
|
Perioada de executare
|
Parametrii lucrarii
|
Tipul plantatiei
|
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
Taieri de formare a
coroanelor sau a tufelor
|
Martie - aprilie
|
Potrivit formelor de
coroana adoptate prin proiect
|
Plantatii tinere de
pomi si arbusti fructiferi
|
|
Taieri de intretinere
si fructificare (inclusiv eliminare drajonilor)
|
Noiembrie-aprilie
Noiembrie-martie
Martie-aprilie
|
Se normeaza
incarcatura cu muguri de rod a pomilor si arbusti fructiferi
|
Mar, par, gutui, nuc
si castan.
Arbusti si alun.
Visin, cires, piersic,
migdal si cais
|
|
Operatii in verde (inclusiv
eliminarea drajonilor)
|
Iunie-Iulie
|
Lumiarea si aerisirea
coroanei
|
Plantatii de pomi si
arbusti fructiferi tinere sipe rod
|
LUCRARI DE EVALUARE SI
PERIOADA DE EXECUTARE
|
Lucrarea
|
Perioada de executare
|
Scopul lucrarii
|
Speciile
|
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
Prognoza productiei
|
Noiembrie
|
Stabilirea
incarcaturii cu muguri de rod pentru anul urator, in vederea normarii
acesteia prin taieri
|
Mar, par, prun, nuc,
castan, alun si arbusti fructiferi, programate pentru executarea taierilor de
toamna
|
|
Martie
|
Idem
|
Piersic, cais, cires,
visin, migdal, precum si la celelalte specii la care s-au executat taierile
pina in luna martie
|
|
Prelevarea productiei
|
La inflorire
|
Pentru prognozarea
orientativa a recoltei
|
La toate speciile
|
|
Evaluarea productiei
|
Dupa caderea
fiziologica a fructelor pe specii
|
Stabilirea orientativa
a productiei probabile de fructe
|
La toate speciile
|
|
Ecaluarea definitiva a
productiei
|
Cu 10-15 zile inainte
de declansarea recoltarii pe specie
|
Stabilirea definitiva
a productiei de fructe dupa metodologia prevazuta in Decretul 77/1986 si a
mediei greutatii fructelor pe specii si soiuri
|
La toate speciile
|
