Elemente

Agentul patogen / daunatorul

Scurta descriere a atacului

ce se

determina

BOLILE PARULUI

1.

Focul bacterian al rozaceelor

(Erwinia amilovora (Burrill) Winslow, Broadhurst, Buchanan, Krunweide, Rogers et.Smith.)

Boala a fost descrisa la specia mar.

GA%

2.

Arsura bacteriana comuna a parului

(Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall)

Boala a fost descrisa la specia mar.

GA%

Cancerul bacterian

(Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens (Smith et Townsend) Kerr, Jounget Panagopoulos )

Boala a fost descrisa la specia mar.

F%

Patarea cafenie si rapanul parului

(Venturia pirinia (Aderth.)Syd.)

Ciuperca ataca frunzele, pedunculii florali, sepalele, fructele si lastarii. Pe organele afectate apar pete maslinii - catifelate, care in conditii de umiditate ridicata (peste 90%), cresc, se contopesc, putand acoperi portiuni mari din suprafata acestora.

Atacul pe lastari se constata in perioada cand acestia sunt in stadiul erbaceu, de la inceputul lunii mai, pana in septembrie, sub forma unor pete maslinii. In scurt timp stratul de suber din dreptul petelor se ridica, formandu-se vezicule mici, care crapa in partea superioara, dand astfel lastarilor un aspect caracteristic, rapanos. Lastarii puternic atacati se usuca incepand de la varf. Pe fructele tinere apar ca si pe frunze pete maslinii - negricioase, care in conditii de umiditate atmosferica ridicata se extind, conflueaza, acoperind o mare parte din suprafata fructelor. In dreptul petelor de pe organele atacate, pe strome reduse, se diferentiaza conidioforii si conidiile ciupercii.

F%

I%

GA%

Patarea alba a frunzelor de par

(Mycosphaerella Sentina (Fuck.) Schret.)

Atacul se manifesta frecvent pe frunze, mai rar pe fructe. Catre sfarsitul primaverii, pe frunze apar pete brune, circulare, neregulate de 1-4 mm diametru, petele devin cenusii -    albicioase, inconjurate de o margine de culoare brun - roscata; la soiurile sensibile ajung la 80 pete/frunza, dispuse in spatiile dintre nervuri. Pe partea superioara a frunzelor, in dreptul petelor apar puncte mici, negricioase, care reprezinta picnidiile ciupercii.

Pe fructe pot apare pete superficiale, identice cu cele de pe frunze, dar de dimensiuni mai mari.

F%

I%

GA%

Patarea bruna a frunzelor de par

(Diplocarpon mespili Sorokin (sin. Fabrea maculata (Lėv.) Atk.)

Frecvent ciuperca ataca frunzele, lastarii, mai rar fructele. Pe frunze in tot cursul perioadei de vegetatie apar pete, mai mult sau mai putin circulare, cu diametrul de 1-5 mm, galbene, apoi brun - rosietice, bine delimitate.

Pe fata superioara a frunzelor, in dreptul petelor, apar unu - mai rar doua - trei puncte mici, crustoase, negricioase, care sunt fructificatiile ciupercii (conidiofori si conidii). Frunzele se rasucesc, se brunifica si in final cad. Pe fructe, in anii umezi apar pete ca pe frunze, dar mai mari, in special la gutui.

Pe lastarii tineri, in special pe varfuri, apar pete asemanatoare celor de pe frunze. Acestea pot evolua in cancere longitudinale, lungi de cativa centimetri, care conduc la brunificarea si uscarea acestora.

F%

I%

GA%

Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor

(Monilinia fructigena (Aderth.et Ruhl.) Honey)

Boala a fost descrisa la specia mar.

F%

I%

GA%

Boala plumbului

(Chondrostereum purpureum (Pers.) Pouzar )

Boala a fost descrisa la specia mar.

F%

I%

GA%

DAUNATORII PARULUI

1.

Viespea perelor

(Hoplocampa brevis L.)

Daunatorul se intalneste in plantatiile de par si se aseamana ca biologie si mod de atac cu Hoplocampa testudinea, care a fost descrisa la specia mar.

F%

2.

Puricele melifer al parului

(Psylla pyricola Frst)

Adultii si larvele colonizeaza toate organele aeriene ale parului, pe care le inteapa, pentru a suge sucul celular. Lastarii se curbeaza, florile si frunzele se rasucesc, se usuca si cad, iar fructele raman pipernicite. Pe organele atacate de Psylla se dezvolta diferite ciuperci din genul Capnodium: este principalul vector al focului bacterian (E. amylovora

F%

Inelarul

(Malacosoma neustria L.(sin.Bombzx neustria L.)

Se intalneste frecvent in zona de silvostepa si in zona padurilor de stejar. Biologia daunatorului a fost tratata la specia mar.

F%

Sfredelitorul ramurilor

(Zeuzera pyrina L(sin. Zeuzera aesculi L.)

Descrierea daunatorului a fost tratata la specia mar.

F%

Gargarita florilor de par

(Anthonomus cinctus Redt.)

Adultul este o gargarita, monofaga; pagubele sunt

produse de adultii care se hranesc cu mugurii vegetativi si floriferi, producand sterilitatea florilor si de larve, care dezvoltandu-se in interiorul florilor se hranesc cu continutul acestora; are o generatie pe an si ierneaza ca adult in scoarta exfoliata a pomilor.

F%

Viermele perelor

(Cydia pomonella L. (sin.Carpocapsa pomonella L.) )

Adultul este un fluture; pagubele sunt produse de larvele care se dezvolta si se hranesc cu pulpa fructelor; fructele atacate prezinta scurgeri gomoase, se matureaza timpuriu si sunt predispuse la infectii cu diferite ciuperci.

F%

7.

Paduchele din San Jose

(Quadraspidiotus perniciosus Const.)

In conditiile tarii noastre are 2-3 generatii pe an, frecvent 2; ierneaza ca larva de varsta I; este polifag, atacand peste 200 specii de arbori, arbusti si chiar plante ierboase; prefera speciile lemnoase, ataca atat partea lemnoasa cat si frunzele si fructele; se fixeaza cu ajutorul rostrului in tesut si suge continutul celular; odata cu intepatura este introdusa si saliva, care contine o substanta toxica sub actiunea careia se produc o serie de modificari biochimice, din care cauza tesuturile se necrozeaza, se inrosesc, formandu-se pete caracteristice (violacee); pomii atacati au o vegetatie redusa, frunze etiolate, fructe mici si deformate.

F%

Paianjenul rosu

(Panonychus ulmi Koch (sin. Tetranychus ulmi Koch )

Este o specie polifaga; pagubele se datoreaza intepaturilor si sugerii sevei, producand in frunze rupturi si dislocari ale epidermei si parenchimului lacunar; pe frunze apar pete mici alburii, care cu timpul confluiaza iar coloritul se schimba de la alb - argintiu la alb - rosietic; la atacuri puternice frunzele se usuca si cad, prejudiciind indirect productia. Ca specii pradatoare se cunosc: Typhlodromus, Tydeus, Chrysopa, Anthocoris, etc., care pot influenta populatia de acarieni.

F%