Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Gradinita

ACTIVITATEA SCOLARA FORMATIVA IN VEDEREA ACHIZITIONARII SI CONSOLIDARII ABILITATILOR SI DEPRINDERILOR PENTRU CITIT-SCRIS LA DIFERITE CATEGORII DE DEFICIENTE

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Realizarea principiului interdisciplinaritatii la lectiile de biologie
PROIECT DE LECTIE Relieful Romaniei, Clasa: a IV-a
Privire in oglinda
Probleme recapitulative Clasa a-VII-a – TIP TESTARE NATIONALA
PROIECT DE LECTIE - Clasa: a III- a B Educatie plastica, Pomi infloriti
DIDACTICA SPECIALITATII ANUL II SEM II( MODUL ) – TEST GRILA
Tipologia itemilor - itemii subiectivi; avantaje si dezavantaje in proiectare si in utilizare.
CURRICULUM – ASPECTE TEORETICE SI METODOLOGICE
PLAN DE LECTIE Clasa: a VII-a Pronumele si adjectivul pronominal demonstrativ
Cunoasterea psihologica a elevilor

ACTIVITATEA SCOLARA FORMATIVA IN VEDEREA ACHIZITIONARII SI CONSOLIDARII ABILITATILOR SI DEPRINDERILOR PENTRU CITIT-SCRIS  LA DIFERITE CATEGORII DE DEFICIENTE. Abilitatea manuala,  pregrafia  si  grafia  –  etape  ale  insusirii  scrisului.  Etapele  insusirii cititului la copilul cu deficiente. Citit-scrisul in Braille. Particularitati ale citit-scrisului in cazul copiilor cu surdo-cecitate.



Dificultatile scolii speciale intampinate in procesul insusirii scris-cititului sunt determinate in primul rand, de deficientele de baza ale acestor elevi legate in primul rand de analiza si sinteza corticala, precum si de analizatorul auditiv-verbal, verbo-motor si vizual. Tulburarile limbajului scris se datoreaza si defectelor de vorbire, care se asociaza cu debilitatea mintala.

Elevii deficienti mintali folosesc in timpul scrierii „autodictarea” cu glas tare sau in soapta pana la clasele mari.

Eliminarea greselilor de scriere necesita intensificarea muncii de corectare si in domeniul limbajului scris, cu atat mai mult cu cat greselile de scriere in general, predomina la scrierea acelor grafeme a caror pronuntare este imperfecta.

Achizitia unor abilitati si cunostinte in dezvoltarea praxiilor, folosirea gesturilor coordonate, exercitiile de orientare si structurare spatio-temporale reprezinta conditii necesare, alaturi de cele psiho-lingvistice, ptr. realizarea actului grafic. Invatarea scrisului necesita si formarea deprinderii de manuire a instrumentului de scris, de care depinde in mare masura executarea semnelor grafice. In aceasta privinta, un autor indica 5 elemente de baza :

-               pozitia corpului, cu asigurarea unei posturi corecte si cu degajarea membrului superior drept ptr realizarea evolutiei grafice ;

-               apasarea antebratului, a mainii pe coala de hartie si pe instrumentul de scris ;

-               trasarea semnelelor si inaintarea cursiva ;

-               ritmul legat de variatiile si de viteza miscarii, ceea ce conduce spre notiunea de „gest grafic”;

-               modificarea posturii corporale, permitand realizarea evolutiei grafice

Dificultati in insusirea cititului corect constient, rapid si expresiv constituie o problema medico-pedagogica.  Rezolvarea si cautarea unor astfel de solutii in vederea rezolvarii atit teoretice cit si practice prezinta o importanta majora pentru sporirea eficientei muncii didactice.

In procesul de transcriere a limbajului oral in limbaj scris apar o serie de greseli de scriere datorita unor procese psiho-lingvistice existente in faza de trecere de la limba uzuala la limba literara ceruta de scoala.

Proportia unitatilor sonore afectate in procesul de transformare demonstreaza ca sistemul vocalic sufera majoritatea modificarilor atit in ceea ce priveste confuziile cit si omisiunile.

Fenomenul care determina starea conflictuala si tulbura procesul de insusire corecta a scrierii sint de doua categorii :

Prima categorie este constituita din elernente lingvistice generale si particulare specifice limbii romane dupa cum urmeaza :

- transformarile logice in cadrul procesului evolutiv al structurii tonetice a limbii in general.

- specificul genealogic al limbii romane si modificarile de interferenta cu alte limbi.

- particularitatile psihologice regionale existente mai ales in limbajul oral pe care copiii si le insusesc in procesul de invatare a limbii in familie si care ramine in continuare o ambianta lingvistica foarte activa, mai ales in ceea ce priveste structura fonetica a vorbirii.

A doua categorie este constituita de factorii recesivi. Este vorba de factorul neuropsihic, de conditiile generale de functionalitate a sistemelor complexe neuromotorii si psihoverbale existente la un individ la un moment dat, care fac mai dificila si de mai lunga durata, la unii copii, procesul de fixare a schemei foneticografice a acestor cuvinte.

La baza greselilor stau si cauzele senzoriale si fiziologice existente la acesti copii.

Starea de sanatate a copiilor cu care lucram, precum si oboseala care se instaleaza usor, atentia lor labiala prejudiciaza scrisul. Desigur ca multe greseli pot aparea efectiv din neatentie si in alte imprejurari. Conditiile vietii trepidante de astazi favorizeaza instabilitatea atentiei, incapacitatea copilului de a se concentra. Actiunea mediului lingvistic asupra limbajului copilului are urmari pozitive si asupra scrisului.

In scolile speciale actiunea de recuperare a copiilor handicapati are loc in conditiile muncii individuale si a tratarii diferentiate a acestora. Copilul deficient este condus prin cunoasterea intuitiva spre intelegerea structurii unei situatii de limba fara sa se sprijine explicit pe aparatul analitic pe care i 1-ar ingadui abstractiile concrete si care i-ar valida cunoasterea.

Etapa pregatitoare pentru invatarea scris-cititului

In literatura de specialitate se mentioneaza cel mai frecvent varsta cronologica de 6 ani ca fiind cea mai propice pentru abordarea procesului de invatare a scris-cititului, pentru ca observam si in planul biologic o crestere a intregului organism, atat la nivelului sistemului osos, cat si al celui muscular. Dar, pentru ca activitatea de scriere este subordonata in toate planurile sale activitatii intelectului, exista si opinia ca scris-cititul poate incepe atunci cand copilul are varsta mintala de cel putin 5 ani.

Aceasta implica dezvoltarea normala a copilului din punct de vedere neuropsihic. Se considera ca la acest nivel perceptia, reprezentarea si gandirea dobandesc o anumita forta care se va perfectiona pana la intrarea copilului la scoala.

Dincolo de variabilitatea varstei, nu se poate afirma ca primele faze ale invatarii sunt usoare, elementare, la indemana oricarui copil, si nu putem exclude ca dificultatile vor aparea, eventual, pe parcurs.

Este adevarat ca majoritatea copiilor depasesc cu usurinta primii pasi ai cunoasterii, dar nici nu putem subestima complexitatea proceselor cognitive care sunt activate chiar din primele momente ale invatarii scris-cititului, activitate ce presupune un adevarat salt calitativ in structura operationala a copilului.

Evaluarea aptitudinilor si a performantelor la anumite probe se poate constata atat prin usurinta invatarii, cat si prin calitatea executiei cerintei abordate.

Pentru a introduce aceste observatii intr-un context apropiat de experienta fiecaruia:sa ne gandim la copilul care incepe sa scrie un cuvant simplu: in mintea lui ia nastere motivatia de a scrie, se exprima apoi sunetul sau combinatia de sunete care corespunde cuvantului ce trebuie scris, articularea sunetelor care alcatuiesc cuvantul este mai rara pentru a usura analiza metafonologica a fonemelor constitutive, ochiul urmareste mana in executarea planului grafo-motor necesar scrierii literelor care corespund fonemelor decodate ; realizarea unui asemenea feedback va contribui, la randul sau, la o buna cunoastere a literelor etc.; bineinteles ca aceste functii ,,elementare' trebuie sa fie coordonate, controlate de o instanta superioara ierarhic, care va trebui sa verifice si corectitudinea produsului final. Asa cum se poate observa, chiar si pentru o tema aparent usoara sunt activate functii complexe care trebuie sa se desfasoare simultan.

Odata ce copilul a inceput sa scrie, avem impresia, mai putemica decat pentru oricare alta activitate, ca acesta a atins in cele din urma conditia de experimentator; el experimenteaza intr-un laborator cu totul special, alcatuit din procese care au loc in propria-i minte, si tocmai acesta este nivelul unde se poate observa unitatea indivizibila intre procesele cognitive si cele metacognitive.

Datorita acestei caracteristici, aceea de a fi fructul unei sinteze operational intre sisteme si functii atat de diverse, insusirea limbii scrise reprezinta, intr-un anumit fel, calea finala comuna a dezvoltarii neuropsihice si, in acelasi timp, un posibil predictor al optimizarii acesteia.

Intr-adevar, dezvoltarea anterioara a copilului, fara a neglija rolul factorilor inconjuratori, este indeosebi determinata de dezvoltarea unor functii, in mare parte expresie a patrimoniului genetic (capacitatea relationale, motricitate, limbaj, structuri cognitive). Dupa varsta de 6 ani, dezvoltarea sufera o modificare calitativa, deoarece aceasta se transforma intr-o asimilare de teme strict delimitate in cadrul curriculumului (de exemplu, matematica), care necesita respectarea unor procedee bine determinate, in baza unor parametri functionali standardizati chiar si in cadrul numeroaselor contexte sociale.



Dezvoltarea psihologica a copilului si exprimarea acesteia in termeni de capacitate functionala inceteaza a mai avea o valoare intrinseca, dobandind o alta dimensiune asupra exigentelor de insusire a cunostintelor, supusa verificarii si, intr-un anumit sens, cuantificata. Din aceasta cauza, multi copii, la inceputul scolii, manifesta un retard in a invata sa scrie si sa  citeasca.

Etapele invatarii scris-cititului

Multi autori, dar in special cei care abordeaza tulburarile limbajului din perspectiva piagetiana, arata ca achizitionarea limbii scrise este un proces gradual si complex, constituit din mai multe etape sau faze care necesita o activare a numeroaselor functii ale gandirii: procese cognitive, neuropsihologice, motivate etc.; toate aceste etape sunt marcate de ipoteze constructive despre natura scrierii.

Acest tip de abordare ce pune accent pe structurile cognitive, supuse anumitor operatiuni, chiar daca limiteaza patrunderea in studiul structurii neuropsihice, are avantajul de a scoate in evidenta structura functionala sistemica a copilului. Aceasta inseamna ca, el permite apropierea de dimensiunea operative si de procesul real de cunoastere al copilului, in globalitatea sa, si, in ultima instanta, de dimensiunea psihopedagogica.

Se intelege ca acest proces complex de invatare a scris-cititului se va desfasura in etape si in functie de o serie de factori individuali.

Datorita complexului de factori, este greu sa se realizeze o descriere riguroasaa etapelor, mai precis, intre momentul in care un copil incepe sa mazgaleasca o foaie de hartie si cel in care el va da o anumita semnificatie productiei sale grafice, ajungand in final sa execute cu usurinta actele de citit si pe cele de sens.

Etapele de invatare a scris-cititului de catre copil refac, in mod natural, drumul parcurs spre aparitia alfabetului.

E. Verza distinge trei mari etape ale insusirii scris-cititului: preabecedara, abecedara si postabecedara.

1. In etapa preabecedara se dezvolta capacitatile copilului pentru:

- discriminarea si combinarea unitatilor fonetice in ordinea producerii lor in timp, in sistem, prin obtinerea imediata a perceptiei, memorizarii si reproducerii unui sunet, apoi a doua sunete si, in sfarsit, a trei sunete care formeaza silabe fara sens;

- analiza si sinteza unitatilor fonetice in cadrul silabelor si a silabelor in cuvint intr-un proces de organizare temporala, in sistem combinativ ;

- perceperea si reproducerea marimilor si culorilor;

- perceperea si reproducerea formelor care prefigureaza literele, intr-un spatiu dat;

- discriminarea diferitelor parti ale intregului si contopirea ulterioara a acestor parti in intreg, printr-un proces de analiza si sinteza;

- constientizarea propriului corp si fixarea lateralitatii;

- miscarile fine si reproducerea acestora, intotdeauna de la stanga la dreapta;

- semnificatia cuvintelor care desemneaza obiecte, fenomene si actiuni;

- memoria de scurta durata si cea de lunga durata, atat auditiva, cat si fonetica.

Toate aceste capacitati ale copilului se pot manifesta in diferite grade, in cadrul etapei, pentru ca, analiza se desfasoara la nivelul posibilitatilor individuale.

In concluzie, inainte de a aborda scris-cititui, trei conditii trebuie sa fie indeplinite :

 - perceperea, memorizarea si reproducerea exacta, in ordine a minimum trei suite, trei silabe sau trei cuvinte ;

- recunoasterea si alcatuirea unei propozitii din trei elemente (subiect, predicat, complement);

- cunoasterea semnificatiei adverbelor de timp (acum, inainte, dupa) in activitatile simple ale vietii cotidiene.

Aceste trei conditii indeplinite vor reprezenta prevenirea esecului scolar, dar si garantia insusirii scris-cititului.

2. Etapa abecedara, corespunzatoare clasei I, inseamna de fapt inceperea procesului de invatare a scris-cititului format din cele doua componente care se conditioneaza si se articuleaza in diferite grade. Unii cercetatori sustin primatul scrierii, altii, dimpotriva, al citirii. E. Verza subliniaza dualismul acestui proces complex, considerand ca este dificil sa trasezi o linie de demarcatie intre scriere si citire. Aceasta si pentru faptul ca in procesul instructiv ele se invata concomitent.

Litera, ca semn grafic, nu reprezinta nimic in afara de faptul ca ea consemneaza un element sonor. Litera, sau grafemul, reprezinta semnul exprimat in spatiu, al fonemului exprimat in timp. Recunoasterea semnelor grafice si a diferitelor combinatii pe care acestea le formeaza, avand un inteles, se realizeaza mai usor daca se face concomitent cu reprezentarea lor grafica.

O prima conditie in insusirea scris-cititului o reprezinta legatura pe care copilul trebuie sa o realizeze intre fonem si grafem, ca rezultat al coordonarii corticale, al analizei si perceptiei auditive, motorii si vizuale. Perceperea, memorizarea si reproducerea literelor, mai intai izolat si apoi in diferite combinatii, cu descoperirea sensului din context, refac procedeul folosit in dezvoltarea limbajului, in etapa prescolara.

Spre deosebire de comunicarea orala, scrisul obliga procesele intelectuale la organizare si ierarhizare, la dezvoltarea vocabularului si la o exprimare corecta din punct de vedere gramatical.

Scrierea dezvaluie intelectul individului, trasaturile de personalitate, temperamentul, nivelul de cultura, starea psihica etc.

Desfasurarea procesului de formare a deprinderilor de scris-citit este o rezultanta a interactiunii mai multor factori care tin de dezvoltarea psihica generala, de dezvoltarea motricitatii fine, a achizitiilor verbale si a conduitei verbale, la care se adauga motivatia si interesul copilului.

Succesul acestei etape este conditional de activitatile ce dezvolta cognitia, motricitatea, analiza si sinteza, auzul fonematic, formarea capacitatilor de a fi atent, de a persevera, din etapa anterioara. Dar, spre deosebire de aceasta din urma, in etapa scolara procesul de invatare a scris-cititului are un caracter riguros, se desfasoara in cadrul unui proces mai amplu de instruire, in care conceptele sunt abordate din perspective pedagogica, respectandu-se progresia gradului de dificultate.




Deprinderile dobandite in aceasta etapa au caracter dinamic, urmand cursul ascendent spre perfectionare. Confuziile, inversiunile, atat la nivelul recunoasterii grafemului, cat si la cel al producerii lui, pot avea caracter efemer daca scolarul este supus unui program pedagogic adecvat, care sa cuprinda exercitii de copiere, dictare, ortografie, povestire orala si in scris, compunere dupa imagini secventiale.

3. In etapa postabecedara intervine o maturizare a activitatii nervoase, ceea ce implica perfectionarea scris-cititului pe baza deprinderilor anterioare.

Dificultatile privitoare la discriminarea grafemelor, a cuvintelor scrise si la succesiunea fonemelor in cuvintele sonore se reduc pana la disparitie. Copilul intelege sensul cuvintelor invatate, structura de ansamblu a faptelor la care se refera, interiorizandu-si actiunile.

Limbajul se dezvolta in toate componentele sale: fonetic, lexical, semantic, gramatical, stilistic si se perfectioneaza ca mijloc de comunicare, dar si ca instrument al gandirii, de asimilare a cunostintelor mai ales prin forma limbajului scris.

Trebuie totusi sa precizam ca aceste etape nu sunt rigide, in sens strict secvential. Exista mari diferentieri individuale: nu se poate vorbi despre o varsta exacta, valabila pentru toti copiii, la care sa se realizeze trecerea de la o etapa la alta, iar desfasurarea etapelor poate fi articulate in functie de metoda adoptata in invatarea scris-cititului. Mai mult decat atat, trecerea la o etapa superioara nu determine implicit abandonarea strategiei folosite in etapa anterioara..

Se stie ca in conditii normale, etapele dezvoltarii au tendinta de a se succede cu o asemenea rapiditate, incat ele nu pot fi observate in specificitatea lor, in timp ce tocmai incetineala in trecerea fazelor sau chiar nedepasirea lor conduce la tulburari de invatare a scris-cititului.

Prin analiza complexa a erorilor grafice combinata cu datele anamnezice, clinice si pedagogice, avem posibilitatea incadrarii erorilor intilnite intr-o tipologie valabila stiintific.

Disgrafia apare intotdeauna ca simptom specific in cadrul unui sindrom sau consecutiv. De aceea, in diagnosticare pentru indicarea atitudinii terapeuticii si reeducative pe fundalul dominant al tabloului clinic de baza va trebui sa se tina seama de intregul complex al functiilor pshice, pentru ca mecanismul de baza este cel al compensarii.

In primele clase, tulburarile scrisului sint cauzate de actiunea legilor dinamicii fonetice a limbii romane, de caracteristicile ei fonologice. Disgrafia specifica oligofrenului se deosebeste de disgrafia copiilor normali. Ea are omisiuni masive, nu de grafeme ci de cuvinte, silabe. Dificultatile la scris imbraca doua aspecte :

1. unele grafice — care denatureaza simbolul grafic ;

2. altele sint erori in succesiunea literelor, greseli ortografice care uneori denatureaza sensul cuvintelor scrise.

Imbinind rezultatele clasificarii greselilor de scriere cu cuvintele izvorate din principiile didactice, am dedus mijlocul sau instrumentul principal pentru corectarea tulburarilor de scris si anume : folosirea listei de cuvinte si a propozitiilor a caror intocmire am inceput-o, finalizarea urmand a se produce odata cu inceperea viitorului an scolar si cu initierea actiunii corective sistematice.

Se vor continua exercitiile de scrierea cuvintelor monosilabice, bisilabice si trisilabice, a cuvintelor care cuprind diftongi si triftongi, combinatii de consoane, silabe ce se repeta, fie in mod identic, fie cu o consoana in plus, a cuvintelor ce contin grupuri de litere si a propozitiilor ce contin astfel de cuvinte enumerate mai sus.

Mentionam ca trebuie sa folosim cuvinte simple, uzuale, sa fie ordonate dupa initiala, apoi sa contina grafemul de diferentiat in toate pozitiile : initiala, finala si interioara.

Metoda corectarii de baza in cadrul tratarii simptomatice a greselilor de scriere va fi tot exercitiul de recunoastere si articulare pe baza unui material vizual format din seturi de imagini, urmand apoi exercitiile de citire, ultima faza fiind de scriere propriu-zisa.

Va trebui urmarita evolutia fiecarui subiect cu care lucram pe parcursul mai multor ani, sa tinem o evidenta clara si amanuntita a tuturor erorilor pe care le fac elevii si prin mijloace si procedee liber alese sa incercam sa le remediem.

In corectarea disgrafiei consideram ca in primul rind rolul important il revine personalitatii debilului pe care noi ca profesori avem rolul s-o modelam, corelandu-ne activitatea cu educatorul, logopedul, psihiatrul si, parintii elevului.

Abilitatea manuala, pregrafia si grafia - etapele insusirii scrisului  la copilul cu deficiente

Spre deosebire de citit, scrisul este o activitate mult mai complexa, mai dificila ptr scolari, incluzand pe langa o activitate intelectuala si un efort fizic de reproducere a semnelor grafice ale limbajului vorbit. Acest lucru presupune ca elevul sa posede reprezentari spatiale de forma, marime, directie si vecinatate si sa dispuna de maturitatea motrica necesara care sa-i asigure coordonarea oculo-manuala a miscarilor ce realizeaza semnele grafice. De aceea, in acest proces se realizeaza exercitii ce vizeaza destinderea musculara, supletea bratelor, pumnului, articulatia mainii si a degetelor.

Componentele deprinderii scrisului sunt :

-         manuirea corecta a instrumentelor de scris

-         pozitia corecta a miscarii mainii in vederea insusirea gestului grafic

-         reprezentarea corecta a formelor literelor asociate cu sunetul respectiv

-         inclinarea constanta a literelor, uniformitatea ca volum a literelor

Etapele invatarii scrisului sunt :

-         etapa elementelor grafice : atentia elevului este indreptata asupra realizarii corecte a elementelor grafice ale literelor si a respectarii regulilor tehnice in timpul scrisului

-         etapa literelor : atentia elevului este indreptata asupra executarii corecte a literelor

-      etapa scrisului legat : atentia elevului este indreptata asupra imbinarii literelor in cuvinte si asupra elementelor grafice de legatura a literelor

-      etapa scrisului rapid : atentia si efortul de gandire sunt deplasate asupra scrisului cuvintelor, propozitiilor si textelor respective

Ptr a preveni greselile in scriere copiii trebuie sa-si formeze capacitatea de autocontrol si autoreglare. Acest lucru se realizeaza prin stabilirea, cunoasterea si aplicarea riguroasa a regulilor tehnice si mai ales a celor grafice de scriere a fiecarui element grafic, a fiecarei litere si a elementelor de legatura a acestora, in cuvinte.

Etapele insusirii cititului la copilul cu deficiente

Intre activitatea de invatare a citirii si cea a scrierii exista o stransa legatura. Insusirea cititlui are doua etape :

-         invatarea tehnicii cititului

-    invatarea instrumentelor muncii cu cartea (familiarizarea elevilor de a folosi cartea ca mijloc de formare si informare)

Componentele deprinderii cititului :



1.      Recunoasterea literelor

2.      Asocierea literei cu sunetul corespunzator

3.      Unirea literei in silabe si realizarea campului de citire de o silaba

4.      Trecerea pragului de la silaba la cuvant

5.      Stabilirea locului fiecarui cuvant in propozitie

6.      Intelegerea sensului

Exercitiile de analiza si siteza fonetica si autocontrol sunt un auxiliar al metodei fonetico-analitico-sintetice si se realizeaza in doua etape :

-         Se realizeaza analiza fonetica pana la nivelul sunetului ce urmeaza sa fie invatat. Este necesar ca acesta sa fie studiat prin indicatii.

-         Este necesara si realizarea sintezei ; neglijarea sau omiterea ei are consecinte negative.

Desi vederea si organele vorbirii au fost exersate inainte de scoala, nu au fost deloc adaptate sa functioneze in stransa legatura unul cu altul. De asemenea sinteza si analiza trebuie sustinute prin exprimarea articulata a cuvintelor. Este necesara exersarea auzului fonematic, dezvoltarea functiilor aparatului fonator, respectarea corecta a pauzelor in vorbire, accentuarea corecta a cuvintelor.

Respiratia influenteaza si ea articularea clara. Exercitiile de respiratie pot fi de tipul celor de gimnastica sau jocuri de miscare. Sunt necesare exercitiile de gimnastica generala, gimnastica faciala si gimnastica limbii.

Formarea campului de citire de o silaba reprezinta atat un scop cat si un mijloc eficient de invatare a cititului de catre elevi. Cuvintele si propozitiile compuse cu ajutorul alfabetului mobil trebuie urmate imediat de citirea lor, unitatea de compunere cu alfabetul mobil fiind silaba.

Activitatea de invatare a citiului se realizeaza prin exercitii.

Un exercitiu corect si complet al actului citirii implica antrenarea tuturor celor 3 analizatori angajati in realizarea acestui act : vizual, verbo-motor si auditiv.

Invatatorul trebuie sa se asigure mereu, ptr realizarea citirii corecte, ca elevii au intelesnu numai sensul cuvintelor, ci si mesajul intregului text. Aceasta intelegere se poate realiza prin perceperea intregii structuri grafice a cuvintelor si imbogatirea si activarea vocabularului pasiv.

Citit – scrisul Braille

Sistemul de scriere Braille are urmatoarele caracteristici principale :

a) Toate semnele si literele se formeaza prin combinatii de puncte in cadrul unui grup de 6 puncte, care se numeste « grup fundamental » si constituie « unitatea de masura » ptr toate operatiile in cadrul sistemului Braille.

Acest camp de 6 puncte permite 63 de combinatii. Combinatiile de puncte care nu intrec numarul de 6 pot fi sesizate simultan cu ajutorul varfurilor degetelor in actul citirii. Aceasta lege, devine un principiu al scrierii Braille.

b) O alta caracteristica a sistemului de scriere Braille rezida in faptul ca toate combinatile de puncte din care rezulta literele si semnele nu se fac la intamplare, ci se stabilesc dupa o anumita regula, si anume dupa principiul decadelor, un principiu matematic care confera acestui sistem un caracter logic si inchegat.

c) Ca o alta caracteristica a sistemului de scriere Braille poate fi considerata utilizarea « semnelor premergatoare ». Exista o serie de semne speciale care nu se intalnesc in scrierile obisnuite si care modifica valoarea acestora, acordandu-le alta semnificatie.

d) O alta caracteristica a sistemului Braille este universalitatea lui. Universalitatea scrierii Braille prezinta de fapt mai multe aspecte : pe de-o parte, trebuie sa intelegem prin aceasta caracteristica faptul ca scrierea Braille nu este un simplu alfabet, ci un sistem de scriere si notatie care cuprinde alfabetul, semnele de punctuatie, un sistem de abreviatie si stenografie, scrierea matematica etc. Pe de alta parte, spre deosebire de scrierile anterioare lui Braille, acest sistem se preteaza atat ptr a fi citit si scris, cat si ptr a fi tiparit.

Strategiile utilizate in etapa initiala a insusirii alfabetului Braille sunt :

1. Strategia audiogena de exersare a pronuntiei cuvintelor este specifica cititorilor incepatori in Braille. Ea poate fi realizata si prin metode de predare bazate pe repetarea pronuntiei cuvintelor in perioada initiala de formare a vocabularului copilului nevazator. Aceasta strategie se bazeaza pe capacitatea copilului de a-si aminti cuvintele din memorie, chiar daca nu sunt capabili sa decodeze cuvantul d.p.d.v. fonematic. Subiectii nevazatori pot utiliza doua modalitati de citire, ca substadii ale strategiei audiogene. O prima modalitate nu implica identificarea fiecarei litere a cuvantului ptr activarea acestuia d.p.d.v. auditiv. Ea se refera la pronuntarea cuvintelor din memorie, formand asa-numita strategie audiogena interna. A doua modalitate rezida in identificarea unei litere, fiind adesea suficienta ptr relationarea cu modalitatea de pronuntie si ulterior ptr identificarea cuvintelor.  Strategia audiogena devine superioara odata cu cresterea numarului de cavinte din vocabularul copilului.

2. A doua strategie utilizata in insusirea citirii Braille este legata de alfabet si implica utilizarea informatiilor fonematice ptr citirea cuvintelor, prin utilizarea regulilor de corespondenta intre grafeme si foneme.

3. A treia strategie se refera la citirea prin analogie. Atunci cand un singur semn inlocuieste un cuvant, copilul invata doar corespondenta directa intre cuvant si pronuntie. In mod similar, atunci cand unul sau doua semne inlocuiesc o unitate ortografica, copilul poate sa utilizeze informatia ptr identificarea cuvintelor fara a fi nevoie de intelegerea semnificatiei limbajului scris.

Scopul final al invatarii citirii este intelegerea textului citit. Dar inainte de intelegerea textului Braille copilul trebuie sa fie capabil sa identifice literele separate si apoi cuvintele.

Copiii nevazatori isi insusesc mai repede literele alfabetului Braille daca initial sunt implicati in sarcini de explorare tactil-kinestezica a punctelor Braille marite sau de explorare vizuala a acestora. Ptr facilitarea insusirii alfabetului Braille se utilizeaza cutii cu popice cu ajutorul carora se pot realiza configuratii de puncte, corespondente ale literelor Braille. Copiii nevazatori pot realiza astfel de sarcini inainte de intrarea in scoala permitandu-le in acest fel formarea deprinderilor esentiale pre – Braille.

Particularitati ale citit- scrisului in cazul copiilor cu surdo-cecitate.

In insusirea scris-cititului etapele metodologice ale metodei fonetico-analitico-sintetice sunt: 

 • Impartirea propozitiei in cuvinte si separarea cuvantului cu sunetul nou.

 - Separarea propozitiei in vorbire.

• Impartirea in silabe a cuvantului care contine sunetul nou.

• Descompunerea silabelor in sunete, separarea si studierea sunetului nou (slefuirea sumara a pronuntiei sunetului nou).

• Prezentarea si studierea literei de tipar corespunzatoare sunetului nou.

• Compunerea silabei care contine litera noua cu ajutorul alfabetului decupat si apoi compunerea cuvantului si propozitiei (tot cu alfabetul decupat).

• Citirea silabei, a cuvantului si propozitiei alcatuite cu alfabetul decupat.

• Citirea cuvintelor si a coloanelor de cuvinte din abecedar.

• Citirea propozitiilor si textului din abecedar.

• Prezentarea literei de mana si scrierea elementelor grafice ale acesteia, scrierea literei in intregime si a cuvintelor care cuprind aceasta litera dupa aceea scrierea propozitiilor.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2137
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site