Consilierea psihopedagogica a grupurilor

Consilierea psihopedagogica a grupurilor.

1.Constituirea grupului de consiliere psihopedagogica

In opera sa Fernand Roussel (2001, p. 502) spune ca, un grup de formare nu reprezinta o situatie de invatare in sensul obisnuit al termenului, argumentand aceasta prin faptul ca in activitatea de grup nu se transmit informatii teoretice, similar situatiei cand participa la un curs.

Nugent apud Sava Nut (2001, p. 137), considera consilierea de grup ca fiind "un laborator social ideal" justificand aceasta prin faptul ca similar adultilor stilul de viata al copiilor este exprimat prin interactiunile lor cu alti (copii) indivizi.

Fiecare copil cauta apartenenta la un grup, doreste sa fie acceptat de grup si doreste sa-i inteleaga pe cei din jur.

Formarea identitatii copilului incepe in viata de familie si se continua in viata scolara, unde feed-back-ul pozitiv al parintilor lipseste, iar consilierul prin munca sa poate favoriza insertia copilului in grupul educational.

Consilierea grupului poate fi definita ca un proces interpersonal, condus de un consilier profesionist, cu indivizi ce sunt stimulati si sustinuti in depasirea problemelor tipice ale dezvoltarii. Scopul consilierii grupului in acest sens nu vizeaza reeducarea, remedierea unor probleme severe ale copilului sau adolescentului, ci de a-i ajuta sa traverseze procesul de maturizare.

Orientarea si consilierea grupului presupune proiectarea activitatilor si formarea grupelor de consiliere pe criteriul nivelului de dezvoltare sau al grupelor de activitati. Daca consilierul participa la activitatile clasei, nu vor exista probleme de respingere a activitatilor propuse, deoarece el este perceput ca un profesionist al scolii.

In viziunea lui C. Rogers, in grupurile de consiliere trebuie accentuata dezvoltarea personala a fiecarui membru prin explorarea aspectelor intrapsihice, dar si interpersonale, eliberand individul de inhibitiile disfunctionale. In aceasta viziune formatorul are un rol activ si directiv, fara a se focaliza asupra grupului ca instrument al invatarii. Esential spune Rogers este ca individul sa se simta treptat in siguranta sa-si "coboare" mecanismele de aparare.

Daca se lucreaza cu adolescenti se recomanda utilizarea interviului, sau completarea de chestionare pentru selectarea membrilor grupului. Astfel se pot lua in considerare o serie de variabile precum: varsta, sexul, anumiti factori de personalitate, interesul comun, dorinta de a participa la grup si abilitatea de a participa la procesul grupului.

Constituirea unui grup de consiliere psihopedagogica trebuie sa tina cont de anumite cerinte, referitoare la:

a) Marimea grupului de consiliere psihopedagogica

Grupul de consiliere psihopedagogica este un grup restras care cuprinde un ansamblu de persoane in numar mai mare sau egal de cinci, adunate efectiv in acelasi timp si in acelasi loc, avand posibilitatea sa se perceapa, sa comunice si sa interactioneze la nivel interpersonal si intragrupal, in mod direct si reciproc, impartasind o experienta suficient de semnificativa si de durabila pentru a incepe, eventual, un proces de instituire si pentru a ajunge la un anumit caracter de entitate(Pierre De Visscher, 2001, p. 23).

Majoritatea consilierilor care realizeaza activitati in grup considera ca numarul optim de membri este de 6-10.

Intr-un grup care are sub sase membri, clientii se pot simti, adesea, dominati de autoritatea consilierului, fapt care va determina limitarea dezvoltarii unor procese si a vietii de grup, in special a celor de ordin afectiv. Dimpotriva, intr-un grup cu peste zece membri, consilierul va mentine cu dificultate controlul grupului, existand tendinta de creare a unor subgrupuri care pot submina autoritatea consilierului, precum si functionarea grupului. Se considera ca numarul optim de membri ai unui grup de consiliere psihopedagogica este de opt.

Numarul membrilor unui grup de consiliere psihopedagogica este in functie de varsta si de maturitatea acestora. In cazul copiilor de varsta scolara mica, grupul de consiliere psihopedagogica nu trebuie sa fie mai mare de cinci. Cand este vorba despre copii cu varsta mai mare, de adolescenti si adulti, grupul de consiliere poate fi mai mare. Este de remarcat un fapt oarecum paradoxal: la un grup mai mare se ridica probleme referitoare la managementul acestuia, dar pentru a determina procese de grup semnificative este de dorit ca efectivul grupului sa fie mare.

b) Structura grupului de consiliere psihopedagogica

Grupul de consiliere psihopedagogica este un grup de lucru care presupune asocierea/gruparea unui numar relativ restrans de persoane in vederea realizarii unui obiectiv comun: abilitarea pentru rezolvarea unor probleme si/sau depasirea unor dificultati si obtinerea unui grad sporit de functionalitate a personalitatii fiecaruia dintre membrii grupului, precum si a unui confort psihologic optim.

In consilierea psihopedagogica, grupurile de lucru se constituie in functie de anumite criterii:

- varsta si sexul clientilor;

- problemele cu care se confrunta;

- optiunea libera a membrilor grupului de a participa la un program de consiliere sau, dimpotriva, participarea "impusa" de altcineva (parinti, prieteni, profesori, consilieri, terapeuti etc.);

- dinamica participarii membrilor grupului (caracterul inchis sau deschis al grupului de consiliere psihopedagogica).

In privinta varstei membrilor grupului de consiliere psihopedagogica, opiniile specialistilor se focalizeaza pe urmatoarele idei:

- in grupuri formate din clienti avand relativ aceeasi varsta, acestia interactioneaza si comunica mai liber, mai direct, mai sincer si mai natural si, prin urmare, isi pot exprima intr-un mod mai autentic ideile si sentimentele, gasind totodata suport din partea colegilor grupului de lucru ;

- in grupuri in care membrii acestora sunt de varste diferite, exista posibilitatea impartasirii unor idei si existente variate, grupul functionand ca un pattern familial in care consilierul este vazut ca o figura paternala simbolica. Intr-un astfel de grup pot exista insa reticente din partea unor membri in a-si exprima liber si sincer ideile si sentimentele, mai ales atunci cand acestea se refera la probleme speciale, personale, intime etc.

La fel stau lucrurile si cu compozitia pe sexe a grupului de consiliere psihopedagogica. Uneori sunt preferabile grupurile unisex, dar alteori este in avantajul clientilor daca grupul de consiliere este mixt (in proportii echilibrate).

Trebuie spus ca in constituirea unui grup de consiliere psihopedagogica trebuie tinut cont de evitarea singularizarilor (de exemplu, un membru mult mai in varsta sau mult mai tanar decat ceilalti membri ai grupului, o femeie intr-un grup de barbati, respectiv un barbat intr-un grup de femei, singurul muncitor intr-un grup de intelectuali sau invers etc.).

Un singur membru al grupului de consiliere psihopedagogica, diferit de toti ceilalti, poate deveni, virtual, izolat si, ca atare, traieste sentimentul unui disconfort psihic, fapt care nu contribuie la buna functionare a grupului si, cu atat mai mult, nu conduce la rezolvarea problemelor acelui membru.

Este important ca inaintea inceperii consilierii psihopedagogice a unui grup de clienti, acestia sa fie pregatiti corespunzator (informati despre obiectivele, modalitatile, modul de lucru si rezultatele asteptate ale programului de consiliere psihopedagogica). Se preintampina astfel aparitia unor probleme generate de neintelegerea adecvata de catre fiecare client a ceea ce urmeaza sa se intample in programul la care va participa, fapt care genereaza deseori temeri, anxietati, suspiciuni, neincredere etc.

Grupul de consiliere psihopedagogica poate fi:omogen, eterogen si special constituit.

Grupul omogen cuprinde clienti care au relativ aceeasi varsta, acelasi sex, probleme similare in ceea ce priveste functionalitatea optima a propriei personalitati si dificultati adaptative asemanatoare.

Grupul eterogen include clienti diferiti sub aspectul varstei, sexului si chiar al problemelor cu care se confrunta, manifestand un mozaic de stari, trairi, atitudini, conduite etc.

Grupul special constituit este alcatuit din clienti care au aceeasi problema majora (alcoolul, drogurile, probleme referitoare la viata personala, intima etc.).

La intrebarea: care grup este mai adecvat pentru desfasurarea unui program de consiliere psihopedagogica, raspunsul nu este usor de dat. Structurarea unui grup de consiliere psihopedagogica in functie de gradul de omogenitate a acestuia (a caracteristicilor biopsihice si socioculturale ale clientilor, precum si a problemelor cu care se confrunta) tine de pregatirea, competenta si optiunea consilierului, precum si de dorinta clientilor. Competenta si maiestria consilierului in constituirea grupului de consiliere psihopedagogica se vor demonstra in si prin modul de desfasurare a programului de consiliere si, mai ales, prin rezultatele obtinute. Stiinta si arta consilierului isi pot spune cuvantul in acest sens.

In functie de dinamica participarii clientilor la un program de consiliere psihopedagogica, grupul poate fi: inchis, deschis sau semideschis.

Grupul inchis cuprinde clienti selectionati dupa anumite criterii, care eventual sunt pregatiti in prealabil si care incep programul de consiliere in acelasi timp si participa impreuna la acesta pana la incheierea lui.

In acest caz, grupul poate deveni unitar sub aspectul functionarii lui, iar rezultatele vor fi bune, in ciuda constatarii unei relative heterocronii a ameliorarii functionarii personalitatii membrilor grupului.

Odata constituit, grupul trebuie mentinut pe toata durata programului de consiliere psihopedagogica. Plecarea din grup sau intrarea in grup trebuie reglementate, astfel incat sa nu afecteze obiectivele si desfasurarea activitatilor de consiliere psihopedagogica. De regula, toti membrii unui grup inchis de consiliere trebuie sa participe la intregul program (exceptie face clientul care si-a rezolvat mai devreme problema si a carui ramanere in grup ar impiedica buna functionare a grupului si a programului de consiliere). Cand un astfel de client paraseste grupul de consiliere, el nu este inlocuit cu un altul.

Grupul deschis este acel grup in care clientii ce participa la un program de consiliere psihopedagogica au posibilitatea sa-l inceapa sau sa-l termine la date diferite. Se constituie un nucleu al grupului de consiliere, ulterior putand veni si alti clienti (dupa o pregatire minimala prealabila). De asemenea, pe masura ce un client, care va fi cat mai repede posibil integrat in grup si in programul de consiliere psihopedagogica. Venirea si plecarea unor clienti intrerupe, intr-o anumita masura, continuitatea procesului terapeutic, slabind, momentan, spiritul de grup si efectul educational-formativ al acestuia. De aceea, se spune adesea ca grupul deschis realizeaza o consiliere psihopedagogica de tranzitie intre cea de grup si cea individuala.

Grupul semideschis este acel grup care admite un nou membru numai dupa ce un altul a plecat din grup (s-a creat un loc liber). Nou-venitul trebuie "tratat" corespunzator, consilierul avand grija ca acesta sa se familiarizeze cat mai repede cu grupul si cu activitatea acestuia. Se inlatura astfel sentimentul de "strain" al nou-venitului, sentiment inconfortabil atat pentru el, cat si pentru grup. Fata de cel nou-venit, membrii grupului de consiliere pot avea o anumita ostilitate, deschisa sau mascata, si invers. Examinarea si tratarea corespunzatoare a unor astfel de relatii si stari tine de abilitatile si competenta consilierului.

2 Grupul de consiliere psihopedagogica

Consilierea in grup se refera la un ansamblu de modalitati, metode, tehnici si proceduri de interventie psihologica si educationala menite sa provoace modificari ale cognitiilor si atitudinilor membrilor grupului si care se concretizeaza in schimbarea comportamentala adaptativa. Consilierea in grup presupune activitati psihologice desfasurate in/cu grupuri organizate, activitati realizate sub indrumarea unui consilier competent si avand ca scop sprijinul si ajutorul reciproc al membrilor grupului de consiliere psihopedagogica in vederea rezolvarii problemelor cu care acestia se confrunta.

Adesea, se face distinctie intre consilierea psihopedagogica de grup, care consta intr-un ansamblu de actiuni, metode si tehnici ce vizeaza obiective terapeutice variate, si consilierea psihopedagogica in grup, in cadrul careia activitatea consilierului este indreptata spre valorizarea potentialului sanogenetic al grupului. Aceasta din urma porneste de la premisa ca grupul ofera un cadru social de interrelationare si comunicare directa, cu efecte educational-formative benefice asupra schimbarii personalitatii membrilor grupului.

In literatura de specialitate, se vorbeste despre grupul de activitate (Slavson, 1961), in care accentul cade pe activitatea realizata de/in grup, si despre grupul de formare sau de antrenament (training group sau grupul T), in care obiectivele sunt de natura predominant educationala, formativa.

Trebuie spus ca, dincolo de diferentele conceptuale, de altfel minore, grupul de consiliere psihopedagogica este un grup de terapie pentru oameni normali, in care modalitatile de interventie, metodele si mijloacele utilizate sunt, esentialmente, de natura psihologica si educationala. Membrii grupului de consiliere psihopedagogica sunt considerati mai degraba elevi/studenti/cursanti, adica persoane cu anumite probleme de natura adaptativa si de functionare optima a propriei personalitati.

Potentialul educational-formativ al grupului de consiliere este determinat de atmosfera si de climatul social, bazate pe egalitate si pe suportul afectiv pe care membrii grupului si-l ofera reciproc. Expunerea realizata de fiecare membru al grupului de consiliere a problemelor cu care se confrunta (a ideilor, opiniilor, trairilor, temerilor etc.), analiza si conceptualizarea (circumscrierea cat mai exacta) a acestora in grup si de catre grup constituie esenta procesului psihoterapeutic, ale fiecarui membru al grupului. De aceea, consilierea psihopedagogica in grup poate fi considerata o forma de "tratament" psihologic si pedagogic ce are drept obiectiv "vindecarea" grupului, considerat ca un tot, si a fiecaruia dintre membrii sai, prin intermediul grupului.

3.Functionarea grupului de consiliere psihopedagogica

Functionarea grupului de consiliere psihopedagogica are in vedere aspecte care tin, in primul rand, de locul, durata si modul de desfasurare a sedintelor de consiliere.

Locul si ambianta in care se desfasoara o sedinta de consiliere psihopedagogica in grup contribuie, in buna masura, la reusita acesteia. Experienta in domeniu arata ca o sala corespunzatoare, moderat luminata, fara acustica accentuata, discret mobilata, fara pereti incarcati (cu tablouri, fresce etc.), creeaza o atmosfera propice realizarii unui program adecvat si eficient de consiliere psihopedagogica. Chiar si modalitatea de asezare a clientilor (la mese, in fotolii, in semicerc, pe podea etc.) este menita sa faciliteze relationarea psihologica necesara realizarii unei consilieri psihopedagogice eficiente. La inceput, clientii isi aleg locurile in sala (ulterior, tind sa le pastreze), fapt care-i spune ceva consilierului despre personalitatea clientilor si despre posibila dinamica a relatiilot interpersonale in cadrul grupului.

Durata sedintelor de consiliere in grup este cuprinsa, de regula, intre 60 si 120 de minute, majoritatea consilierilor practicieni optand pentru 90 de minute. Se apreciaza ca o sedinta de consiliere psihopedagogica cu o durata mai mica de 60 de minute "nu permite dezvoltarea interactiunilor emotionale" (Ionescu, 1990, p. 122), in vreme ce o sedinta cu o durata mai mare de 120 de minute poate genera tensiuni emotionale "prea ridicate spre a putea fi asimilate din punct de vedere cognitiv" (Ionescu, 1990, p. 122). Este preferabil ca durata unei sedinte de consiliere sa fie mentinuta si respectata, "intrucat ea releva patternuri comportamentale semnificative" (Ionescu, 1990, p. 122).

Un program de consiliere psihopedagogica a grupurilor cuprinde un numar de sedinte, fiecare cu o durata determinata.

In functie de varsta clientilor, de nivelul lor de dezvoltare intelectuala, de natura problemelor cu care se confrunta etc., durata programului de consiliere psihopedagogica este diferita.

Grupurile de consiliere psihopedagogica formate din copii vor lucra mai bine intr-un program de cca 6-8 saptamani, care sa includa doua intruniri saptamanale, fiecare cu o durata de aproximativ 50-60 de minute.

In cazul elevilor mai mari si al adultilor, un program de consiliere psihopedagogica poate avea aproximativ aceeasi durata, cu doua intruniri saptamanale, fiecare de 60-90 de minute.

Din ratiuni pragmatice si de oportunitate, consilierii sunt nevoiti sa realizeze deseori programe scurte de consiliere psihopedagogica. Este vorba despre un program avand un numar dinainte precizat de intalniri/sedinte si care contine activitati focalizate pe obiective si solutii, adica interventii ameliorative specifice cu o eficienta preconizata a fi imediata.