Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

Gradinita

Dezvoltarea personala a elevilor. Inteligenta emotionala si creativitate

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
PROIECT DIDACTIC CLASA: a II-a Educatie muzicala Cantam si ne acompaniem
Obiectivul major (scopul) si obiectivele secundare (operationale) ale lectiei ,,Alcatuirea si rolul sangelui in organism’’
Volumul atentiei si memoriei imediate
FORME DE ORGANIZARE A PROCESULU DE INVATARE
Proiect didactic Clasa:a III-a Matematicǎ si stiintele naturii
Modalitati estetice de prelucrare a suprafetelor textile
Mijloace de invatamant
Tipuri de curriculum
STRATEGII DE INSTRUIRE- DEFINIRE, CLASIFICARE, STRUCTURA
SERBAREA ABECEDARULUI

Dezvoltarea personala a elevilor. Inteligenta emotionala si creativitate



Text Box: • curs: 6 ore
• activitati practice: 12 ore
• evaluare: 2 ore

Concepte cheie: dezvoltare personala, autocunoastere, stima de sine, comunicare, asertivitate, managementul conflictelor, luarea deciziilor, inteligenta emotionala, creativitate

Dezvoltare personala. Autocunoastere

E    Un copil criticat invata sa condamne.

E    Un copil batut invata sa se bata.

E    Un copil ironizat devine timid.

E    Un copil la care cineva s-a ranjit mereu, nu are niciodata mustrari de constiinta.

E    Un copil incurajat invata sa aiba incredere in sine.

E    Un copil tratat cu toleranta invata ce este rabdarea.

E    Un copil apreciat invata ce este aprecierea.

E    Un copil tratat cu corectitudine invata ce este dreptatea.

E    Un copil tratat cu prietenie invata ce este bunatatea.

E    Un copil obisnuit sa traiasca in siguranta devine increzator.

E    Un copil care este iubit si imbratisat cu caldura invata sa simta dragoste.

(Modulul de Dezvoltare Personala, Proiectul I.C.C., 2000/2001)

Principii generale:

Toti copiii au nevoie de programe de dezvoltare personala.

Programele de dezvoltare personala sunt centrate pe ceea ce copilul invata si pe cum invata.

Echipa este esentiala in progresul demersului axat pe dezvoltare.

Programul de dezvoltare personala se desfasoara dupa un curriculum bine protejat.

In centrul programelor de dezvoltare personala trebuie sa stea formarea si dezvoltarea capacitatii de autointelegere, autocunoastere si autodezvaluire.

Finalitatile programelor de dezvoltare personala sunt mai degraba directii de dezvoltare decat comportamente, achizitii bine definite.

Elevul are nevoie pentru a se dezvolta de incurajare.

Programele de dezvoltare personala se bazeaza si respecta principiile legate de psihologia copilului, psihologia dezvoltarii si invatarii.

Dezvoltarea personala este necesara in educatie si in consiliere in vederea promovarii urmatoarelor aspecte si in grupul din care face parte, respectiv al organizatiei scolare: munca in echipa, flexibilitatea, responsabilitatea, initiativa, creativitatea.

Organizatia poate promova prin dezvoltarea personala a resurselor umane pentru ca un astfel de curs te va ajuta sa: comunici eficient in viata de zi cu zi, sa intelegi linia de actiune a altor persoane, sa vezi cum sa realizezi cat mai mult, dezvoltandu-te pe tine insuti. 

Prin dezvoltare personala participi la discutii, impartasesti experientele tale cu altii, esti deschis, intrebi cand nu ai inteles ceva, spui ce gandesti, asculti ce iti spun alte persoane, ai rabdare, te joci cand ai timp, apreciezi punctele de vedere ale altor persoane.

Text Box: Daca ma atingi cu blandete
Daca ma privesti si imi zambesti.
Daca uneori asculti
Ceea ce spun – inainte de a vorbi despre tine
Atunci voi creste – ma voi implini cu adevarat!

Elemente de baza ale dezvoltarii personale sunt: imaginea de sine, stima de sine, increderea in sine.


Metodele de autocunoastere implica aspectele identificate in subiectele cursului propus prin: suportul copilului si adolescentului sa se descopere pe sine, incurajarea autoreflexiei, identificarea structurilor Eului, valorizarea aspectelor pozitive, observarea propriilor ganduri, emotii si comportamente, identificarea intereselor, resurselor, analiza aspiratiilor si scopurilor, analiza valorilor personale, estimarea resurselor individuale si sociale, informatii verbale si nonverbale primite de la alte persoane.

Necesitatea dezvoltarii personale

(Cirlea Speranta, 2003)

Pentru un bun consilier este absolut necesara preocuparea de a dezvolta si imbogati propria personalitate, dar si cea a clientilor, elevilor cu care lucreaza. A ma cunoaste pe mine insami / insumi si a ma intelege este, cu siguranta, primul pas. Pentru multi oameni insa numai cuvantul ”autocunoastere” este inspaimantatoar si ar face orice sa nu fie nevoiti sa se apropie mai mult de ei insisi.

Tu ce experimentezi cind te gandesti la autocunoastere?

Incantare? „Excelent, abia astep sa inceapa cursul!”

Teama? „Of, nu, oare ce lucruri ingrozitoare o sa descopar?”

Usurare? „In sfarsit! Am cautat asa ceva de secole!”

De obicei ne gandim ca deschiderea si expunerea propriei personalitati in fata altora este un proces riscant. Am putea fi raniti, nu se stie ce se mai poate descoperi, ba chiar putem deveni vulnerabili. Insa, in mod paradoxal aproape, stim ca orice sistem nu poate supravietui inchis in sine, fara schimburi cu exteriorul si fara sa preia ceva din mediul inconjurator. Iar noi invatam ceva despre noi din fiecare raspuns al celorlati. Vorbind despre noi insine onest, intr-un mediu cald si sigur si ascultand feed-back-ul ceorlati, putem verifica daca ceea ce credem despre noi corespunde cu ceea ce altii vad in noi. Uneori putem descopri chiar lucruri si perspective la care nu ne-am fi gindit. Iar intreg acest proces conduce spre schimabre, daca noi dorim aceasta.

Este absolut necesar ca mediul pentru autoexplorare sa fie unul sigur, in care sa te simti (sau clientul care vine la cabinet sa se simta) in siguranta. Conditiile pentru realizarea acestui mediu sunt cele enumerate de Carl Rogers: empatie, caldura (fara critica) si blandete. Reteta „magica” trebuie sa fie un mediu in care sa existe un echilibru intre sentimentul de a fi sprijinit si cel de a fi provocat.

Autocunoasterea

(Oancea AM., 2005)

De ce? Pentru ca in fiecare zi omul se construieste pe sine din experientele traite, din sucesele si esecurile obtinute, invata din interactiunile cu ceilalti si participa la invatarea celorlalti despre ei. Cunoasterea de sine se dezvolta o data cu varsta. Totusi niciodata nu putem afirma ca ne cunoastem suficient.

Conceptia despre sine are in structura sa mai multe componente si subcomponente:

Conceptie despre propria reusita sau esec scolar (sinele academic);

Conceptia despre propriile abilitati sociale (sinele social);

Conceptia despre propriul fizic (sinele fizic).

Asemanator, imaginea de sine reprezinta parerea pe care o avem despre noi si este rezultanta a altor doua aspecte de evaluare: imaginea mea despre mine + imaginea altora despre mine.

Stima de sine

(Calineci M., Oancea AM., 2006)

In stransa legatura cu imaginea de sine se afla increderea in sine (engl. „self-confidence”), si stima de sine (engl. „self-esteem”), dimensiuni fundamentale pentru orice fiinta umana. Se refera la abilitatea de gandi si simti pozitiv despre sine sau, altfel spus, cat de “buni” ne consideram in raport cu pretentiile noastre si cu ceilalti. O stima de sine pozitiva si realista dezvolta capacitatea de a lua decizii responsabile si abilitatea de a face fata presiunii grupului. Stima de sine se bazeaza pe increderea in sine, definita de specialisti ca un reper, un „stalp de sustinere si motivare” a actiunilor noastre. Ele se afla in stransa interdependenta, „hranindu-se” una pe cealalta.

Experientele din timpul copilariei au un rol esential in dezvoltarea imaginii de sine. Asfel, succesele si esecurile din copilarie precum si modalitatile de reactie a copilului la acestea definesc imaginea pe care o are copilul despre el. (A. Baban, Petrovai D., 2001)

Elevii cu stima de sine pozitiva (A. Baban, Petrovai D., 2001)

isi asuma responsabilitati (“Pot sa fac acest lucru.”)

se comporta independent (“Ma descurc si singur”)

sunt mandri de realizarile lor (“Sunt mandru de mine ca…”)

realizeaza usor sarcini noi (“Sunt convins ca o sa-mi iasa asta…”)

isi exprima cu usurinta emotiile placute si neplacute (“imi place de mine asa cum sunt…”, Sunt suparat ca…”)

ofera ajutor si spijin celorlalti.

isi asuma greselile, ele sunt uneori, „portalul descoperirilor”

Elevii cu stima de sine scazuta (A. Baban, Petrovai D., 2001)

sunt nemultumiti de felul lor de a fi (“Nu sunt bun de nimic..”)

evita sa se implice in sarcini noi (“Nu voi fi in stare sa fac asta…”)

se simt nevalorosi si neiubiti ( “Nimeni nu ma place…”)

ii blameaza pe ceilalti pentru realizarile lor (“Nu merita, dar a tinut profesorul cu el…”)

pretind ca sunt indiferenti emotional (“Nu ma intereseaza ca am luat 4 la istorie…”)

sunt usor influentabili (“Prietenii mei cred ca e bine sa fumezi..”)

“O mare cantitate de talent este pierduta in lume din cauza absentei curajului. In fiecare zi dispar oameni a caror timiditate ii impiedica sa faca un prim efort.” (Sydney Smith)

Stima de sine este decisiva pentru a scoate la iveala ceea ce este mai bun in tine sau in ceilalti. Stima de sine nu este constanta. Ea este influentata de succesele si esecurile din viata.

Poti sa lucrezi permanent asupra stimei de sine. Vei dobandi stima de sine daca vei invata sa te privesti pe tine insuti pozitiv, sa te placi si sa inveti sa-ti vezi si sa-ti apreciezi punctele tari. Daca faci acest efort, acesta va fi apreciat de ceilalti, iar tu poti fi mindru de tine. Daca nu ai stima de sine, nu vei fi capabil sa-i faci pe altii sa aiba stima de sine. De asemenea, omul care capata incredere in el, capata increderea celorlalti. (Hasidic Saying). Inca din 1532, Francois Rabelais, specialist in educatie afirma ca „valorezi, atat cat te apreciezi”.

Cand stima de sine este ridicata, optima, ai anumite sentimente si experiente pozitive:

optimism

sentimentul succesului

energie si performanta la un nivel inalt

interesul pentru noi provocari – incredere in viitor

incredere in sine si in ceilalti

implicare si simtul responsabilitatii

De asemenea increderea in sine te ajuta sa:

reprezinti ceva pentru sine

reprezinti ceva pentru ceilalti

obtii rezultate

ii inspiri pe cei din jur

vezi si folosesti posibilitatile ce ti se ofera

stabilesti obiective

traiesti din plin in prezent

“Cu cat mai repede vei avea incredere in tine, cu atat mai repede vei stii cum sa traiesti.” Johann Wolfgang von Goethe

Atunci cand stima de sine este scazuta, ai o serie de experiente si sentimente negative:

inadecvare

frustrare si dezamagire

rivalitate si neincredere

nivel scazut al energiei si al performantelor

sentimentul de vinovatie

teama de viitor

Cu cat este mai scazuta stima de sine, cu atat mai probabil este ca tu sa:

Vezi probleme peste tot

Distrugi relatiile cu alte persoane

Te pui in imposibilitatea de a obtine rezultate

Distrugi prezentul si din aceasta cauza iti distrugi viata

Lista de mai jos te poate ajuta sa devii constient de comportamentul tau (Modulul de Dezvoltare Personala, Proiectul I.C.C., 2000/2001)

Persoanele cu stima de sine isi asuma responsabilitatea pentru vietile lor si cauta sa creeze o viata buna pentru ei si pentru ceilalti. Ei/ele:

Traiesc in prezent fara sa se simta vinovati sau sa se teama

Vad problemele ca pe provocari

Isi cunosc punctele tari si punctele slabe

Sunt toleranti

Se adapteaza usor la noile situatii

Se bucura sincer de succesele celorlalti

Sunt orientati catre viitor si fac tot ce pot

Au initiative

Sunt buni si ii ajuta pe altii

Sunt controlati de propriile convingeri

Schimba regulile, deciziile si principiile atunci cand e cazul

Admit si invata din propriile greseli

Ii corecteaza pe ceilalti fara sa-i raneasca

Nu se eticheteaza pe sine sau pe ceilalti

Sunt cooperanti

Au cerinte inalte fata de sine si fata de ceilalti

Nu-i invinovatesc pe ceilalti

Sunt centrati pe propriul succes si nu pe esecurile celorlalti

Au abilitatea de a face ceea ce este mai bine

Nu se tem de competitie

Isi dezvolta propriile capacitati si abilitati

Au intotdeauna ceva dragut de spus despre ceilalti

Persoanele cu stima de sine scazuta se lasa dusi de curent si se simt victimele celor din jur, nu isi asuma responsabilitatea. Ei/ele:

Traiesc in concordanta cu ceea ce cred ceilalti despre ei

Cred ca nu pot sa-si influenteze propria dezvoltare

Le este teama de provocari

Sunt controlati de reguli, principii si inclinatii

Adesea joaca rolul martirului

Controleza totul si fac adeseori abuz de putere

Adesea sunt invidiosi

Merg pe caile batatorite

Adese se critica pe ei insisi si pe ceilalti

Se simt vinovati si ii invinovatesc pe ceilalti

Evita sa actioneze de teama sa nu fie criticati

Le este teama de viitor

Adesea vorbesc despre vremurile bune de altadata

Incearca sa profite de ceilalti

Nu accepta greselile celorlati



Au intotdeuna explicatii pentru proriiile greseli

Fura ideile altora

Sunt malitiosi

Fac promisiuni fara a se tine de cuvant

Se mint pe sine si pe ceilalti

Ascund informatii

Vorbesc despre ceilalti in loc sa vorbesca despre ei insisi

Comunicarea

(Calineci M.,Marcinschi F., 2006)

De-a lungul vietii, chiar din momentul in care copilul tipa, omul se angajeaza intr-o interactiune sociala. De fapt, de fiecare data cand intalnim o alta fiinta umana are loc o interactiune sociala. Comunicarea reprezinta trecerea informatiei de la o persoana la alta. Informatia poate fi orice, de la o strambatura adresata unui prieten pana la o dizertatie complexa, fiecare exprimand altceva. (Nicky Hayes, Sue Orell, 1997).

Comunicarea verbala presupune utilizarea limbajului. Acesta ne permite sa comunicam simbolic si sa ne referim al evenimente sau obiecte care nu sunt prezente. Comunicarea nonverbala si paraverbala (contactul vizual, expresia faciala, pozitia, gestul, atingerea, proximitatea, imbracaminte) implica utilizarea unei varietati de indicii pentru a transmite informatii. In interactiunea sociala, comunicarea nonverbala inconstienta apare extrem de des.

I.Radu (1994) considera comunicarea in domeniul educational ca un proces prin care un individ aflat intr-un anumit spatiu si timp isi insuseste experienta referitoare la datele si evenimentele ambiantei de la un alt individ, folosind elementele de comunicare care le sunt comune (repertorii de comunicare). Comunicarea nu poate avea loc decat in conditiile unei minime congruente a celor doua repertorii. Sporirea progresiva a partii comune a celor doua repertorii constituie un proces de invatare pe termen lung.

Putem vorbi de relatii de comunicare directe, personalizate, imediate, aici si acum si relatii de comunicare indirecte, mediate prin scris sau mijloace audio vizuale. (C. Nedelcea, P. Dumitru , 1999).

De Vito (1988) considera cinci scopuri esentiale ale comunicarii

descoperirea personala

descoperirea lumii externe

stabilirea relatiilor cu sens

schimbarea atitudinilor si comportamentelor

joc si distractii

Activitatea de comunicare il transforma pe om, dintr-un simplu subiect intr-un actor capabil sa actioneze “asupra“ si nu numai de “a fi in”. Ilustrative din acest punct de vedere sunt experiementele facute pe copiii care provin din clase sociale favorizate si defavorizate (B. Bernstein, 1975), prin care se demonstreaza ca apartenenta la o anumita clasa a copiilor are influenta asupra achizitiei limbajului.

“Cand copilul invata sa vorbeasca, invata si codurile specifice care regleaza actele sale verbale, il invata cerintele structurii sociale” (E. Paun), dobandind un anumit cod sociolingvistic: elaborat – limbaj formal sau restrans – limbaj comun, care-i asigura reusita scolara sau mai tarziu reusita sociala.

Comunicarea eficienta are caracteristicile: (C. Nedelcea, P. Dumitru, 1999)

porneste de la datele realitatii concrete, prezenta situatiei

congruenta dintre mesaje verbale si nonverbale

acordarea feedback-ului reciproc

efect de autoreglare asupra conduitei personale-homeostazie comportamentala

facilitarea constientizarii de sine

adaptarea creativa a persoanei

O astfel de comunicare este esential “a se intampla” in lucrul cu copiii, acasa, la scoala, unde relatia profesori-elevi, elevi-elevi, elevi-parinti, parinti-profesori, sa fie una “prezenta”, adica bazata pe o atitudine deschisa, activa, empatica, calda, unul fata de celalalt, dar si pe un contact autentic cu realitatea umana.

Consideram importanta comunicarea nonverbala pentru o relatie eficienta si o comunicare autentica. Asigurarea feedback-ului in cadrul comunicarii verbale se realizeaza prin mijloace nonverbale, cum ar fi mimica, contactul vizual, gesturile, postura, distanta, contactul corporal, pantomimica, aspectul exterior, aspectele paralingvistice (tonul vocii, inaltimea sunetelor, rapiditatea vorbirii, accent, topica, alegerea timpurilor si modurilor verbale etc).

Prin intermediul ascultarii active se comunica respect pentru ceea ce gandeste sau simte interlocutorul si se transmite mesajul non-verbal ca acesta este inteles si este o peroana importanta.

Ce puteti face pentru a asculta activ…

Lasati-i/le sa vorbeasca (nu intrerupeti, nu oferiti sugestii, nu vorbiti despre sentimente sau probleme similare din experienta dvs. sau ajutati-i cand se opresc).

Prindeti ideea principala si puneti-va in situatia celuilalt (angajati-va in intelegerea celui care vorbeste, puneti-va in locul vorbitorului pentru a intelege cu adevarat prin ceea ce trece).

Puneti intrebari pentru a putea intelege mai bine (Intrebari clarificatoare: vrei sa spui ca?).

Verificati daca ati inteles (revedeti cele mai importante ganduri si sentimente ale celui cu care vorbiti, fara a fi de acord sau a dezaproba).

Provocati-l/o sa se exprime (intrebati-l daca mai exista ceva ce ar vrea sa spuna).

Fiti “deschizatori de usa” (prin invitatii simple, necoercitive la discutii)

Aveti un comportament adaptat (stabilirea contactului vizual confortabil si constant, fara a incrucisa bratele, a sta la acelasi nivel cu vorbitorul–jos sau in picioare, pastrarea distantei optime, indicatii ale intelegerii: aha, da, inteleg, miscarea capului, formulari scurte)

Citati fragmente sau formule din conversatie, care exprima reflectii (repetarea ideii de baza care tocmai a fost enuntata. “Daca inteleg, lucrul care te enerveaza este?”

Vorbiti despre sentimentele pe care le traiti (repetarea unui cuvant care exprima un sentiment pentru a fi auzit si acceptat la nivel emotional: “Te simti tradat”)

Exprimati-va dorintele (“Mi-as dori sa poti pune laolalta toate piesele componente ale constructiei tale din nou”)

Folositi intrebari cu final deschis (“Ce crezi ca ti-ar spune, daca i-ai lauda comportamentul”)

Rezumati (Similar cu citarea unor fragmente, cu mai multe informatii dintr-o parte mai mare a conversatiei, sa fie scurta si sa nu contina propriile noastre concluzii, sa includa numai informatii oferite de vorbitor).

Reguli pentru ascultarea activa: focalizeaza-te pe vorbitor, acorda atentie emotiilor vorbitorului, ia in considerare sentimentele prietenoase si neprietenoase, arata ca intelegi ce ti se spune, fii un ascultator “dificil”, nu eticheta vorbitorul.

Un bun ascultator are in vedere: contactul vizual, gesturi de aprobare, atitudine adecvata contextului, crearea unei ambiante linistite, postura, spatiu potrivit pentru ascultare, expresii de incurajare, intrebari repetate, rezumare a esentialului, sa se asigure ca intelege la ce se refera celalalt.

Un rau ascultator: asculta cu intermitente, asculta sub influenta prejudecatilor, asculta, dar nu il preocupa, priveste, dar nu asculta, gandeste ca efortul de a asculta e prea mare, se simte ofensat de interlocutor, asculta si ia notite, asculta preocupat de subiect si neglijand persoana, asculta, fiind perturbat de alti factori.

Formele comunicarii: verbala-7%, paraverbala-38% (expresivitate, accent, intonatie, topica), nonverbala- 55% (mimica, gesturile, postura).

Decalogul comunicarii (A. Baban,D.Petrovai, 2001)

Nu poti sa nu comunici.

Comunicarea presupune cunoastere si stima de sine.

Comunicarea presupune cunoasterea nevoilor celuilalt.

Comunicarea presupune mesaje verbale si non-verbale.

Comunicarea presupune exprimarea emotiilor.

Comunicarea presupune a oferi si a primi feed-back.

Comunicarea presupune constientizarea stadiilor unei relatii.

Comunicarea presupune ascultare activa.

Conflictele sunt naturale in comunicare.

Comunicarea presupune asumarea rezolvarii conflictelor.

Asertivitatea

(Ciohodaru, E., 2006)

Asertivitatea este abilitatea de a-ti comunica nevoile, emotiile, opiniile si convingerile intr-o maniera care nu incalca drepturile celorlalti.

Este o abilitate pe care o poti invata. Este o modalitate de a comunica si de a te comporta cu ceilalti care te va ajuta sa ai mai multa incredere in tine.

In anumite situatii, oricata incredere avem in noi insine, ne poate fi dificil sa facem fata. De exemplu:

  • cand un coleg este foarte insistent.
  • cand ceri inapoi cuiva caruia i-ai imprumutat un lucru.
  • cand reactionezi la supararea sau furia cuiva.
  • cand un vanzator devine prea insistent.
  • cand comunici emotiile celor apropiati.

Asertivitatea nu este

  • acelasi lucru cu agresivitatea care presupune mai mult impunerea propriei persoane in detrimentul celorlalti. Comportamentul asertiv are consecinte pozitive pentru toti, pe cand comportamentul agresiv are rezultate negative.
  • ceva care iti asigura fericirea sau ca vei fi tratat corect.
  • solutia pentru toate problemele.
  • garantia ca vei obtine ceea ce vrei.

Pe masura ce crestem, invatam sa ne adaptam comportamentul la ce se intampla in jurul nostru, la persoanele cu care ne intalnim. Daca increderea in noi insine este diminuata, prin ironie sau violenta, atunci cand vom fi adulti vom avea tendinta sa reactionam pasiv sau agresiv, in situatii similare.

Desi o persoana a invatat sa reactioneze pasiv sau agresiv, se poate schimba si poate invata sa devina asertiva. Mai jos, poti identifica efectele comportamentului pasiv, agresiv, in comparatie cu cel asertiv.

Comportamentul

pasiv

Comportamentul

asertiv

Comportamentul

agresiv

Caracteristici

Nu iti exprimi emotiile, nevoile, drepturile si opiniile. In schimb exagerezi importanta emotiilor, nevoilor, drepturilor si opiniilor celorlalti.

Iti exprimi emotiile, nevoile, drepturile si opiniile pastrand respect pentru ale celorlalti.

Iti exprimi emotiile, nevoile, drepturile si opiniile fara respect pentru ale celorlalti.

Emotii

Iti retii propriile emotii sau le exprimi intr-o maniera indirecta sau inutila.

Esti capabil sa-ti exprimi emotiile intr-o maniera directa, onesta si adecvata.

Iti exprimi emotiile intr-o maniera inadecvata (cu furie si amenintari)

Nevoi

Acorzi tot timpul atentie nevoilor celorlalti, pe care le consideri mai importante.

Atunci cand nevoile tale nu sunt satisfacute, te vei simti neapreciat, respins sau trist.

Nevoile tale sunt mai importante decat ale altcuiva. Nevoile celorlalti sunt ignorate.

Drepturi

Altcineva are drepturi, iar tu nu iti recunosti aceleasi privilegii.

Iti cunosti drepturile esentiale si esti capabil sa le sustii. In egala masura respecti drepturile celorlalti si nu le incalci.

Iti sustii drepturile tale, dar le incalci pe ale celorlalti.

Opinii

Consideri ca nu ai nimic important de spus, iar ceilalti au intotdeauna dreptate. Te temi sa spui ceea ce gandesti pentru ca poti fi luat in ras.

Iti exprimi parerile si consideri ca poti contribui alaturi de punctele de vedere ale altor persoane.

Ideile tale conteaza cel mai mult, iar ale celorlalti nu inseamna decat foarte putin sau chiar nimic.

Scop

Scopul comportamentului pasiv este sa evite intotdeauna conflictele si sa le faca celorlalti pe plac.

Scopul comportamentului asertiv nu este castigul, ci sa fii capabil sa simti ca ai spus ceea ce doreai sa spui.

Scopul comportamentului agresiv este sa castige, daca este nevoie, in detrimentul celorlalti.

Efecte

Pe termen scurt

scade anxietatea

evita sentimentul de vinovatie

suferinta

sacrificiu

Pe termen lung

stima de sine scazuta

tensiuni interioare care duc la stres, furie, depresie

afectarea starii de sanatate

iritarea celorlalti

lipsa de respect din partea celorlalti

Asertivitatea este o atitudine fata de tine si ceilalti onesta si utila.

O persoana asertiva cere ceva ce doreste:

direct si deschis

adecvat, respectand propriile opinii si drepturi si asteptand ca si ceilalti sa faca acelasi lucru.

cu incredere, fara anxietate

O persoana asertiva:

nu incalca drepturile celorlalti

nu va astepta ca ceilalti sa ghiceasca ceea ce doreste

nu va fi anxioasa si nu va evita situatiile dificile

Beneficiul major este cresterea increderii in sine si respectul fata de ceilalti.

Pe termen scurt

eliberarea tensiunii

sentimentul de putere

Pe termen lung

sentimentul de vinovatie si rusine

ceilalti sunt responsabili pentru propriul comportament

scade stima de sine

resentimente in jurul persoanei agresive.

Drepturile asertive

Am dreptul sa…

ma respect pentru cine sunt si pentru ceea ce fac.

decid care sunt prioritatile mele si cum imi stabilesc obiectivele personale.

am propriile valori, credinte.

le spun celorlalti cum doresc sa fiu tratat.

ma razgandesc si sa gresesc fara sa fiu ridiculizat.

am relatii sociale pozitive, in care sa ma simt in siguranta si respectat(a).




spun „NU” , sa refuz ceva atunci cand stiu ca nu mi se potriveste, fara sa ma simt vinovat(a).

cer informatii, atunci cand ma intereseza ceva.

fiu ascultat(a) si luat(a) in serios.

fiu fericit(a).

Adesea, unul dintre motivele pentru care cineva evita sa se comporte asertiv este teama de consecinte: ca ceilalti nu ne vor mai prefera si ca vom fi respinsi. La fel ca alte temeri personale, si acestea se dovedesc a fi neadevarate si nejustificate. Cea mai buna cale de a face fata gandurilor negative de acest tip este tocmai alegerea asertivitatii.

Ca sa devii asertiv(a)

  • dezvolta-ti stima de sine
  • castiga respectul celorlalti
  • imbunatateste-ti abilitatea de comunicare
  • imbunatateste-ti abilitatea de a lua decizii
  • fii onest(a) si directa in privinta emotiilor, nevoilor si convingerilor tale.
  • exprima-te ferm si direct, fara ezitari sau scuze.
  • fii rezonabil(a) ce cererile pe care le ai.
  • invata sa spui “nu” la cerintele nerezonabile pentru tine ale celorlalti.
  • fii onest(a) atunci cand oferi sau primesti feedback.
  • recunoaste si respecta drepturile celor din jurul tau.
  • foloseste un ton adecvat al vocii.
  • fii atent(a) cu postura corpului tau
  • mentine contact vizual cu interlocutorii.
  • foloseste pronumele „eu” atunci cand vorbesti despre tine.
  • nu le permite celorlalti sa-ti impuna ideile si valorile lor.
  • Incurajeaza-i pe ceilalti sa-ti vorbeaca direct si clar.
  • fii propriul tau sef.

Managementul conflictelor

Ce este un conflict?

in latina, „conflictus”, a se lovi unul pe altul

componenta indispensabila a vietii noastre zi cu zi si a relatiilor noastre cu ceilalti

neintelegerile dintre doua sau mai multe persoane

“o stare de tensiune creata intr-o forma de interrelatii sau in confruntarea de opinii diferite individuale sau de grup” (Dictionarul de Psihologie, U. Schiopu, 2000)

apare atunci cand atitudinea, comportamentele si actiunile unei persoane impiedica, distrag sau afecteaza o persoana care doreste sa-si implineasca dorintele si scopurile

se amplifica pe fondul unei comunicari insuficiente

pentru tine, conflictul este…

Exista 3 dimensiuni ale conflictului:

dimensiunea sociala a conflictului (la nivel grupal-social)

dimensiunea interpersonala (intre 2 sau mai multe persoane)

conflictul intrapsihic, in interiorul uneia si aceleiasi persoane

Conflictul abordat din perspectiva unei teorii a comunicarii, ca rezultat al unui deficit la nivelul relatiei de comunicare se concretizeaza in trei tipuri principale de raspunsuri neadecvate: blocajul sau imposibilitatea de a comunica, un raspuns timid sau un raspuns agresiv (rol de protectie). Din aceasta perspectiva, in lucrul cu copiii si familiile lor, un important obiectiv este reducerea conflictelor si cresterea gradului de adecvare a comunicarii prin dezvoltarea personala si optimizarea comportamentala.

Conflictele sunt dezacorduri in ceea ce priveste atitudinile, scopurile, amenintarea valorilor personale, a stilului, lupta pentru putere, dezacord in privinta mentalitatii, elementelor morale, plasarea responsabilitatii, proceduri, scopuri, metode, roluri. (Oancea AM., 2005)

Conflictul se apropie atunci cand sunt prezente urmatoarele conditii (Calineci M., 2006)…

Nu mai este timp pentru clarificarea valorilor celuilalt

Exista o lipsa de interes in conversatie

apar certuri ca urmare a implicarii excesive

Nu se discuta problema

Incapacitatea de intelegere este reprosata reciproc

Crearea de clici, bisericute

Accent pe patima: castig sau pierdere cu orice pret

Dispret, invidie, lupta pentru putere

Centrare pe castig personal si nu pe beneficiul grupului.

Il putem amplifica daca…

Alte persoane se implica si iau parte la conflict

Cealalta parte este considerata un inamic, “o persoana rea”

Exista o incordare permanenta, fara perioade de colaborare

Nu exista o motivatie sau interes pentru a mentine relatia sau a dori rezolvarea problemei

Amenintarea tertei parti planeaza asupra uneia sau ambelor persoane

Problema este perceputa ca fiind extrem de importanta


Cauzele conflictelor

Deficite de invatare (nu stim cum sa ne comportam in anumite situatii)

Frustrarile (lupta pentru satisfacerea unor trebuinte neimplinite)

Incompatibilitatea intre: obiective-trebuinte-interese-norme-valori

Superstitii, generalizari, prejudecati (rigiditati de raportare la unele situatii)

Deficite de comunicare (la nivel personal, interpersonal sau grupal)

Avem nevoie de conflicte?

DA! Ele pot redefini o problema, ajuta la cunoasterea de sine, creeaza schimbari, energii noi, dezvolta creativitatea.

Conflictul nu este un spectacol. El doar exista. Noi putem alege daca il transformam in spectacol sau NU.

Stiluri personale de abordare a conflictelor (Faire S., Cornelius H.,1996)

Circumspect: evita confruntarea, ignora cearta sau da inapoi

Adaptativ: comportament amabil, cooperativ, chiar daca este impotriva scopurilor sale

Castig/ Pierd: se confrunta si e agresiv, doreste sa castige cu orice pret, vrea sa arate ca este cel mai bun

Compromis: important este ca fiecare sa-si atinga scopurile de baza si sa mentina relatii bune

Rezolvare de probleme sau castig/ castig: ambele parti sunt legitime si importante, acorda respect pentru sprijin reciproc si este dispus la cooperare

Mesajul de tip EU

Una din cele mai bune tehnici de rezolvare a conflictelor este construirea de mesaje de tip EU. Acestea sunt mesaje formulate la persoana I, in care se face o afirmatie despre sine si care reprezinta o cale de exprimare a propriilor sentimente si experiente. Mesajele trebuie sa fie sincere, reale, clare, sa exprime cum te simti tu influentat de comportamentul altuia.

Iata cum se construieste un astfel de mesaj:

Atunci cand tu……(ai facut…., ai zis….) – comportamentul nedorit

Eu ……….(am simtit…..,) – sentimentele mele

Pentru ca… (am suportat / mi s-a intamplat….) – consecinta comportamentul lui asupra mea

De aceea as dori ca tu …(sa procedezi la alternativa….)- comportamentul dorit

Mijloace de rezolvare a conflictelor (Calineci M., 2006):

Proiectarea in comun a solutiilor creative (proiectarea optiunilor)

Folosirea unor strategii eficiente pentru a ajunge la o intelegere (negocierea)

Sprijinul oferit celorlalti pentru a se intelege reciproc si a gasi solutii de rezolvare (medierea)

Folosirea emotiilor negative pentru schimbarea afectiva (controlul emotiilor)

Recunoasterea si constientizarea problemelor personale care umbresc imaginea (dispozitia de a rezolva)

Reprezentarea tuturor factorilor implicati pentru a construi o viziune comuna prin explorarea propriei persoane si a celeilalte (joc de rol, harta conflictului)

Privirea problemei intr-un context mai larg (largirea perspectivei)

Respectarea nevoilor fiecaruia prin depistarea si elaborarea unei solutii in comun, care sa asigure victoria ambelor parti (victorie-victorie)

Transformarea problemelor in posibilitati constructive (stimularea creativitatii )

Empatie (optimizarea comunicarii)

Atacarea problemei, nu a persoanei (asertivitate adecvata)

Incetarea luptelor pentru putere (putere cooperanta)

Conflictul, poate deveni o sansa pentru maturizare si pentru invatare!

Cunoscand elementele de mediere a conflictului, putem decide asupra caii intelepte de actiune: devenim RESPONSABILI pentru consecintele actiunii noastre.

Luarea deciziilor

(Ana Maria Oancea, 2005).

Este o realitate faptul ca in fiecare zi luam decizii. Am putea spune chiar ca intreaga noastra viata este un lung sir de alegeri. Mai tarziu, pe unele le evaluam ca fiind bune, aducatoare de satisfactii, pe altele le regretam. Din toate, insa invatam cate ceva, despre lumea in care traim si despre noi insine / insene. Capacitatea de a lua decizii, stilul decizional se formeaza in timp, ca urmare a diverselor experiente de a alege pe care le traim. Nu poate exista o persoana care niciodata sa nu fi ales ceva pentru sine si brusc sa aiba capacitatea de a decide pozitiv propria existenta. De aceea, inca de la o varsta foarte mica este nevoie sa i se creeze copilului contexte care sa-i permita sa decida singur pentru sine, sa participe activ la deciziile care il privesc, in cunostinta de cauza, avand toate informatiile necesare alegerii unei alternative, si cunoscand efectele fiecarei preferinte in parte.

De multe ori, luarea unei decizii este dificila. Principalele categorii de motive care fac dificila luarea unei decizii sau chiar fac imposibila o hotarare cu privire la cariera sunt urmatoarele (Jigau, M., 2001):

lipsa de incredrere in sine,

lipsa capacitatii de intelegere a sinelui si a fenomenelor specifice pietei muncii;

excesiva dependenta de alte persoane;

indisciplina in aplicarea planului;

imaturitatea psihologica de a opera alegeri;

finalitati nerealiste, excesiv de indepartate si care implica extem de multe costuri.

Indecizia este frecventa la varsta adolescentei si poate avea doua forme:

ca moment absolut normal ce face parte din procesul, mai indelungat de luare a deciziei in care adolescentul are nevoie de informatie suplimentara, de aceea se exploreaza pe sine, lumea inconjuratoare, cauta modele, evalueaza;

ca incapacitate de a lua o decizie, evitarea , amanarea momentului alegerii, dependenta de alte persoane care ar trebui sa aleaga in locul lui.

Ce este decizia?

O decizie presupune alegerea intre doua sau mai multe posibilitati, mai multe cai de a atinge un obiectiv. Ceea ce ne determina sa alegem o alternativa si nu alta este informatia. Cand aceasta exista, alegerea este mai simpla, uneori evidenta, alteori numai dupa o atenta prelucrare a noilor date. Ceea ce trebuie sa conteze in luarea unei decizii corecte este efectul, consecinta pe care aceasta o are asupra noastra si uneori asupra intregii noastre vieti.

Cand se poate vorbi de o decizie? Cand sunt intrunite urmatoarele elemente:

exista un scop;

exista mai multe posibilitati / alternative in inaintarea spre atingerea scopului propus;

exista informatie despre drumurile catre scop;

exista un moment in care se ia decizia;

exista mai multe mijloace de actiune / un necesar de resurse care trebuie atrase / efort ce trebuie depus;

exista o evaluare finala, realista a raportului intre activitatea depusa si rezultatul obtinut (etapa absolut necesara pentru a contura dimensiunea decizionala a personalitatii)

Cu toate ca se recunoaste existenta a diferite stiluri decizionale, o schema a procesului luarii deciziei parcurge urmatoarele etape:

Identificarea problemei prin: culegerea de informatii, sistematizarea datelor

Analiza alternativelor: elaborarea catorva alternative, analiza implicatiilor, consecintelor

Selectarea si aplicarea unei solutii: identificarea solutiei maximal favorabile, aplicarea solutiei in practica

Stilul decizional reprezinta modalitatea proprie de a rezolva o situatie ce presupune alegerea intre mai multe alternative.

(dupa A. Baban, 2001)

Stil decizional

Caracteristici

Planificat

“Sunt organizat si imi fac planuri”

Agonizant

“Nu ma pot decide”

Impulsiv

“Decid acum si ma gandesc mai tarziu”

Intuitiv

“Simt ca asa e bine”

Delasator

“Ma voi gandi maine”

Fatalist

“Ce va fi, va fi”

Compliant

“Daca tu crezi ca asa e bine…”



Paralitic

“Stiu ca trebuie, dar pur si simplu nu pot sa o fac”

Pasi in luarea unei decizii

  1. Opreste-te. Ia o pauza!
  2. Defineste problema (Care e problema?)
  3. Concentreaza-te asupra situatiei!
  4. Cauta/cere sfaturile, sugestiile, recomandarile celorlalti! (Ce parere ai? Ce-ai face in locul meu?)
  5. Analizeaza sfaturile primite!
  6. Roaga-te! (engl. ”Pray!”)
  7. Aminteste-ti valorile familiei tale si valorile personale!
  8. Gandeste-te la valorile culturii tale si la normele morale!
  9. Ia in considerare toate alternativele!
  10. Imagineaza-ti consecintele si rezultatele posibile ale fiecarei posibilitati!
  11. Gandeste-te la impactul fiecarei optiuni asupra celorlalti! (avantaje, dezavantaje, puncte tari, puncte slabe)
  12. Ia o decizie!
  13. Pune decizia in practica!
  14. Accepta responsabilitatile faptelor tale!

Inteligenta emotionala

„Oricine poate fi furios – acest lucru este usor. Dar sa fii furios cu persoana potrivita, in masura potrivita, la timpul potrivit si in modul cel mai potrivit – acest lucru nu este usor.” Aristotel

In 1985, Wayne Leon Payne, absolvent al unui colegiu de arte alternative din Statele Unite ale Americii, includea termenul de inteligenta emotionala in titlul lucrarii sale de doctorat. Aceasta pare sa fie prima aparitie academica a acestui concept.

Apoi, in 1990 doi psihologi, John Mayer (University of New Hampshire) si Peter Salovey (Yale), au publicat articole in doua reviste de specialitate, incercand sa descrie o metoda stiintifica de masurare a diferentelor dintre abilitatile oamenilor in domeniul emotiilor. Ei au descoperit ca unii oameni stau mai bine decat altii la rezolvarea problemelor care implicau emotiile. Cele patru arii ale inteligentei emotionale descrise de ei sunt urmatoarele:

Identificarea emotiilor

Abilitatea de a recunoaste propriile noastre sentimente si pe ale celor din jurul nostru.

Folosirea emotiilor

Abilitatea de a accesa o emotie impreuna cu motivul acesteia (in gandire si decizii)

Intelegerea emotiilor

Cunoastere emotionala; abilitatea de a identifica si intelege „lanturile emotionale” – trecerea de la o emotie la alta.

Managementul emotiilor

Abilitatea de autoreglare a emotiilor si de a conduce emotiile celorlalti.

Mayer, Salovey si un alt coleg, David Caruso definesc inteligenta emotionala ca “abilitatea de a procesa informatiile despre emotii: identificarea, asimilarea, intelegerea si managementul acestora.” (Mayer, Cobb, 2000).

Folosirea inteligenta a emotiilor inseamna (Sa ne cunoastem elevii, Calineci Marcela, 2005):

stapanirea impulsurilor emotionale

receptivitate la sentimentele celuilalt

citirea emotiilor celorlalti

asigurarea echilibrului emotional personal

gestionarea si negocierea conflictelor

pastrarea relatiilor interpersonale pozitive

In viziunea lui D.Goleman, inteligenta emotionala se compune din urmatoarele elemente:

constiinta de sine: incredere in sine;

auto-controlul: dorinta de adevar, constiinciozitate, adaptabilitate, inovarea;

motivatia: dorinta de a cuceri, daruire, initiativa, optimism;

empatia: a-i intelege pe altii, diversitate

aptitudinile sociale: comunicare, managementul conflictelor, conducere (leadership), stabilirea de relatii, influenta, colaborarea, capacitatea de lucru in echipa.

Beneficiile educatiei bazata pe inteligenta emotionala in familie, in scoala, in comunitate (Marcinschi M., 2003):

Formeaza adulti responsabili si capabili sa adopte o disciplina

Creeaza un climat securizant bazat pe incredere in sine si in ceilalti

Promoveaza comunicarea si negocierea conflictelor

Ofera mai multa pace, bucurie si mai putin stres

Regaseste simtul echilibrului ca sursa de anihilare a ingrijorarii, fricii si a sentimentelor negative

Se invata si practica autodisciplina, responsabilitatea si sanatatea emotionala

Vor fi mai bine pregatiti pentru viata

Se exerseaza abilitatea de a constientiza emotiile, de a intelege si aprecia sentimentele celorlalti

Beneficiarii vor manifesta o atitudine flexibila, generoasa, empatica

Se economiseste timp

Copiii sanatosi emotional (Ciohodaru Elena, 2003):

invata mai bine

au mai putine probleme de comportament

se simt mai bine cu ei

sunt mai capabili sa reziste presiunii grupului

sunt mai putin violenti, mult mai empatici

sunt mai capabili sa rezolve conflicte

se implica mai putin in comportamente distructive: droguri, alcool, sarcini nedorite

au mai multi prieteni

au un mai bun control al impulsurilor

sunt mai fericiti, mai sanatosi si mult mai plini de succes

Maurice Elias numeste I.E. „piesa lipsa din educatie”, iar principiile de 24 de carate ale educatiei bazate pe inteligentei emotionale sunt:

Ø      Regula de aur de 14 carate: „Poarta-te cu altii asa cum ai vrea sa se poarte altii cu tine.”

Ø      Regula de aur de 24 de carate: „Poarta-te cu copiii tai, elevii tai asa cum ti-ai dori sa se poarte altii cu ei.”

Personalul din domeniul educatiei si consilierii scolari care lucreaza cu copiii incearca sa le dezvolte acestora abilitati de constientizare a emotiilor si abilitatea de a recunoaste si de a actiona pozitiv asupra emotiilor. Pot fi propuse la clasa teme ca: rezolvarea problemelor, rezolvarea conflictelor, empatie, tehnici de a face fata unor situatii, abilitati de comunicare si, frecvent sunt implementate, programe de prevenire a violentei si chiar a abandonului scolar. Daniel Goleman afirma ca, dupa cinci ani de la popularizarea termenului, sute de scoli aplica astfel de programe.

Topul celor mai bune 10 recomandari pentru profesori:

  1. Vorbeste despre sentimentele tale mai mult decat sa-i etichetezi pe elevii tai (ex: „Nu inteleg de ce nu ti-ai facut tema” decat „Esti lenes.”)
  2. Exprima-ti emotiile mai mult decat sa dai comenzi (ex: „Mi-e teama ca te vei rani facand asta” decat „ Inceteaza”)
  3. Invata sa-ti asumi responsabilitatea pentru propriile sentimente mai mult decat sa-ti blamezi elevii (ex: „Ma simt coplesit” decat „Tu ma innebunesti”)
  4. Aminteste-ti ca respectul este castigat, nu cerut.
  5. Nu devaloriza niciodata un elev.
  6. Cere-ti scuze cand regreti ceva.
  7. Incurajeaza elevii sa-si exprime sentimentele folosind „cuvinte emotionale”
  8. Cauta cooperarea voluntara a elevilor mai mult decat sa dai comenzi (ex: „Vrei sa ma ajuti vorbind mai incet?” decat „Vorbeste mai incet !”)
  9. Ajuta-ti elevii in rezolvarea conflictelor.
  10. In primul rand, valorizeaza modul in care se simte un elev inainte de a te adresa comportamentului sau (ex: „Arati putin nelinistit astazi” decat „Arati de parca nu vrei sa intri in clasa”)

Esti in contact cu sentimentele tale? (Modulul de Dezvoltare Personala, Proiectul I.C.C., 2000/2001)

O conditie de a trai rezonabil este sa fii in contact cu sentimentele tale. Multi oameni isi suprima sentimentele. Ei considera experientele emotionale ca un fel de vibratii periodice care pot afecta comportamentul lor exact atunci cand ar dori «sa controleze» situatia.

Este important sa intelegem ca emotiile nu ameninta controlul rational al vietii noastre, ele ne avertizeaza ca se intampla ceva cu noi, sunt ceva firesc in viata noastra.

Suprimarea trairilor noastre precum: iritarea, gelozia, furia, bucuria, teama sau anxietatea ne uzeaza. Este important pentru sanatatea noastra fizica si psihica sa fim constienti de trairile noastre si sa le putem exprima. Daca ne suprimam sentimentele, acestea se acumuleaza si se pot intoarce in interior, cauzand : anxietate, stress, depresie si alte boli sau se modifica, se exteriorizeaza si cauzeaza conflicte si actiuni necontrolate.

Daca in timpul copilariei am fost expusi la umilinte, critici privind comportamentul nostru, ne vom pierde increderea in noi insine. Nu vom mai crede in noi si nici altii nu vor crede in noi insine. De ce sa crezi in cineva care nu crede in el insusi ?

Multi oameni considera ca e dificil sa isi exprime sentimentele, desi acestea stau la baza schimbarii si dezvoltarii. Absenta unor relatii directe si oneste e un obstacol in calea schimbarii si dezvoltarii.

Creativitatea

(David Crina, 2004)

Carls Rogers considera ca principalul motiv al creativitatii este tendinta omului de a se actualiza pe sine, de a deveni ceea ce este potential. Creativitatea exista in fiecare individ asteptand conditii optime pentru a fi eliberata si a se exprima. Constatarile mai multor cercetatori au subliniat faptul ca, cel mai frecvent, scoala contemporana se prezinta ca un inhibator al comportamentului creator. Vom incerca sa analizam factorii inhibatori ai creativitatii si prin ce modalitati pot fi diminuati si implicit, care sunt tehnicile de stimulare a creativitatii.

Personalitatea creatoare este caracterizata de gandirea divergenta care presupune abilitatea de a produce intr-un mod neuzual si neconventional un repertoriu de solutii inedite pentru rezolvarea unei probleme.

Criteriile de apreciere a creativitatii sunt

fluenta in productia ideilor (abilitatea de a genera cat mai multe raspunsuri la o problema data, inventarea unor cuvinte care sa exprime anumite stari, sentimente, dispozitii, enumerarea de cuvinte luminoase, cuvinte triste, dinamice etc.)

flexibilitatae in gandire (capaciatatea subiectului de a-si modifica rapid fluxul ideativ in scopul gasirii unor noi utilizari noi ale unor produse uzuale. Se poate solicita enumerarea cat mai multor utilizari diferite pentru un obiect obisnuit, de exemplu o agrafa)

originalitatea (reprezinta aptitudinea subiectului de a oferi raspunsuri neuzuale la problemele ridicate; exercitiul „Ce-ar fi daca”- ex., nu mai am sentimente, memorie, imaginatie, etc.

Factori inhibatori ai creativitatii in scoala:

caracteristici ale elevilor- frica de ridicol, perceptia de sine devalorizanta, intoleranta fata de opiniile colegilor, conformismul etc.

caracteristici ale profesorilor- patternuri comportamentale cum ar fi sanctionarea indraznelii, critica prematura, utilizarea de „fraze ucigase”, accentul pus pe reproducere si nu pe originalitate

sistemul de invatamant- supraincarcarea scolara, manuale dense si organizate deductiv

Factori facilitatori ai creativitatii (Marcinschi Marcela, 2000): curiozitatea, deschiderea de experienta, sensibilitate la probleme, o buna imagine de sine, incurajarea demersurilor imaginative, acceptarea criticii, discutiile, impartasirea propriilor experiente, experimentarea, jocurile, o anumita muzica in timpul activitatilor, motivatia intrinseca, placere si interes pentru situatiile problematice.


Tehnici de stimulare a creativitatii in scoala

Pentru facilitarea comportamentului creativ si a unor activitati care sa angajeze elevii vom lista in continuare cateva din metodele, tehnicile care pot dezvolta comportamente creative.

Brainstorming- separarea intentionata a imaginatiei de gandirea critica. Preluata de la initiatorul ei din budismul Zen (concentrarea spiritului in calm) presupune amanarea evaluarii pentru a diminua factorii inhibatori si blocaje ale spontaneitatii.

Desfasurarea optima a unei sedinte de brainstorming reclama cateva exigente: suspendarea criticii, libera imaginatie, stimularea unui debit ideativ fara o ordine aleasa, preluarea ideilor emise de catre ceilalti din grup si dezvoltarea acestora.

Metoda FRISCO- este ca un brainstorming regizat, in sensul ca moderatorul distribuie fiecarui participant cate un rol. Aceste roluri pot fi fata de o anumita discutie: traditionalist, exuberant, pesimist, optimist.

Philips 6-6- clasa se divide in grupuri de cate sase elevi. Fiecare grup isi desemneaza cate un moderator. Profesorul ofera in scris fiecarei grupe o problema de rezolvat. Dezbaterea pe marginea problemei dureaza 6 minute, la sfarsitul carora moderatorul fiecarui grup prezinta lista cu solutiile obtinute.

Tehnica acvariului- aceasta tehnica presupune extinderea rolului observatorului in grupurile de interactiune didactica.

Scaunele dintr-o incapere sunt asezate in doua cercuri, unul dintre cercuri incluzandu-l pe celalalt. Aceasta dispunere are loc inaintea momentului in care elevii intra in incapere, pentru a-si alege locurile dupa preferinte. Se poate completa tehnica cu folosirea unui al doilea cadru didactic care se afla in exteriorul cercurilor, neintervenind in activitate, fiind doar observator.

Cei din cercul de interior primesc un timp de 8-10 minute pentru a discuta o problema controversta. Inaintea orei de curs, participantii la acvariu trebuie sa raspunda la itemuri in jurnalale lor de activitate. Conversatia din cercul din interior trebuie sa fie animata, dupa ce participantii au stabilit impreuna cu conducatorul activitatii cateva reguli de baza: sustinerea unei idei pe baza unor dovezi , sunt de acord cu antevorbitorul si aduc argumente suplimentare, nu sunt de acord cu antevorbitorul si prezinta argumente care sa sustina pozitia.

In timpul discutiei care are loc in cercul din interior, persoanele care s-au asezat in cercul exterior au de asemenea la dispozitie 8-10 minute in care asculta ceea ce se discuta in cercul din interior, fac observatii privind modul cum se relationaza in cadrul acestuia, gradul de stabilire a consensului, modul in care se dezvolta atmosfera, aparitia conflictului si tipul de strategii adoptate de catre colegii din cercul din interior cu scopul de a le rezolva. Pentru a face acest lucru, conducatorul seminarului le ofera o fisa de observare construite in acest scop, ce contine rubrici unde elevii vor nota modul si gradul de contributie a celor din cercul interior la dezvoltarea cazului, sentimente, tipuri de reactii, modul in care fiecare a incurajat contributia celorlalti etc.

Ulterior , dupa ce elevii din cercul exterior si-au expus observatiile, urmeaza schimbarea locurilor, mai precis, cei care s-au situat pana acum in cercul exterior trec in cercul interior si invers. Se porneste cu o alta idee controversta pe care cei din cercul interior trebuie sa discute. Aceasta schimbare este interesanta deoarece fiecare grup este, pe rand, in ipostaza de observator si observat.

Profesorul in acesta tehnica poate sa imbrace un evantai de roluri: profesor –reporter, profesor- avocatul diavolului, profesor-consultant, profesor-suporter, profesor-facilitator, profesor-ghid etc.

Metoda MOZAIC- se impart copiii in grupe de „experti”. Fiecare grup de „experti” are sarcina de a studia o anumita tema repatizata de profesor. Elevii din fiecare grup trebuie sa discute fiecare continut al temei care i-a revenit, astfel incat sa o stie mai bine, sa o inteleaga, ca ulterior, s-o predea celorlalti elevi. Ei hotarasc care sunt ideile principale ale temei prin discutii/dezbateri. Apoi, revenirea in grupurile initiale si predarea continutului pregatit de ceilalti. La sfarsitul activitatii elevii trebuie sa stapaneasca continutul intregii teme si nu numai acelei parti la care a participat ca expert. Profesorul monitorizeaza predarea asigurandu-se ca informatia si cunostintele se transmit corect si se asimileaza corect.

Tehnica „ciorchinelui”- este un brainstorming deschis prin care se stimuleaza evidentierea conexiunilor dintre idei; o modalitate de a construi/realiza asociatii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor. Dincolo de acestea, ciorchinele este o tehnica de cautare a cailor de acces spre propriile cunostinte, credinte, convingeri, evidentiind modul propriu al individului de a intelege o anumita tema.

Pasii:

Scrieti un cuvant sau o propozitie nucleu in mijlocul tablei sau pe o foaie de flip-chart;

Incepeti sa scrieti cuvinte sau sintagme care va vin in minte in legatura cu tema scrisa in mijloc;

Legati ideile sau cuvintele propuse cu cuvantul- nucleu prin trasarea unor linii care evidentiaza conexiunile dintre idei.

Scrieti toate ideile care va vin in minte in legatura cu tema propusa pana la expirarea timpului alocat.

Metoda SINELG-este o metoda de mentinere a implicarii active a gandirii elevilor in invatarea unui text, de monitorizare a gradului de intelegere a unui continut , idei, de invatare eficienta. Inainte de a incepe lectura textului, elevilor li se cere sa noteze tot ce stiu in legatura cu tema. Se noteaza pe flip-chart si se face o analiza pentru a se face un acord intre idei si se va directiona gandirea elevilor de catre profesor pentru a releva unele aspecte la care ei nu s-au gandit. In timpul lecturarii textului elevii trebuie sa faca pe marginea lui niste semne avand o semnificatie. Astfel:

V  (ceea ce stiu deja)

- ( este diferita de ceea ce stiu)

+ (informatia este noua pentru mine)

? (idei confuze sau doresc sa stiu mai multe)

Text Box: Aplicatii

 Exercitii de prezentare personala (calitati, interese, pasiuni)
 Jocuri de rol: persoanele cu stima de sine si cele cu stima de sine scazuta
 Exercitii de comunicare in public (in fata clasei)
 Jocuri de rol intre elevi pasiv – asertiv, asertiv – agresiv.
 Definiti conflictul printr-o metafora: “pentru mine conflictul este ca si….”
 Ce imagini, culori, forme de relief, culori, etc. va vin in minte cand auziti cuvantul: “conflict”? Va implicati? Cautati metode de rezolvare? Daca ar fi conflictul un obiect sau un animal ce ar fi? 
 Cand ati luat ultima oara o decizie? Cand va fost cel mai dificil?
 Primele 5 lucruri pe care ar trebui sa vi le spuna cineva pentru a deveni furios / furioasa sunt



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2666
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site