Educarea simtului estetic prin creatii literare, plastice si muzicale

Educarea simtului estetic prin creatii literare, plastice si muzicale

Educatia estetica este un factor care influenteaza in mod deosebit conturarea personalitatii umane, contribuind prin formele sale specifice, la dezvoltarea receptivitatii fata de actul de cultura, la formarea gustului fata de frumos si fata de adevar, realizand in acelasi timp, completarea culturii generale a elevului, cunoasterea caracteristicilor artei si oferind posibilitatea intrarii in contact cu procesul de creatie artistica.

Invatand limbajul plastic, cunoscand formele de comunicare si expresie plastica, elevul devine capabil sa descifreze mesajul operei de arta, sa se exprime cu ajutorul mijloacelor specifice acestui gen de creatie.

Dar, educatia estetica se realizeaza nu numai prin educatie plastica , ci si prin literatura, educatie moral-civica, educatie fizica, educatie muzicala. Acest lucru presupune pregatirea tuturor educatorilor in directia formarii propriei sensibilitati, dar si pentru formarea sensibilitatii elevilor, in vederea receptarii semnificatiilor estetice. Dorinta de cunoastere a copiilor este nelimitata. Dupa ce s-a informat si a retinut, copilul simte nevoia sa reproduca, sa arate, sa demonstreze ca a inteles.

Stimularea timpurie a dorintei de a crea (din perioada prescolara si accentuata pe masura ce copilul creste si invata ) se va reflecta in influenta deosebita asupra realizarii unor lucrari artistice (atat in arta cat si in literatura-compuneri) ,asupra formarii personalitatii acestuia. Curiozitatea mereu treaza si activa, receptivitatea, inclinatia spre nou, sensibilitatea, imaginatia bogata, nevoia de cunoastere si de afirmare pot fi satisfacute si dezvoltate in orele de educatie plastica, educatie muzicala (atat in gradinitele de copii cat si in scoli).

Provocandu-l pe copil la creatie, ii dam sansa sa transmita sentimente, stari  sufletesti, ii stimulam nevoia de activitate, ii sporim increderea in fortele proprii de a se exprima in artele plastice, muzica, literatura ,dans etc.

''Creativitatea este o floare atat de delicata, incat elogiul o face sa infloreasca, in timp ce descurajarea o inabuse adesea chiar inainte ca ea sa se poata transforma in floare.''( T. Carlyle ). Dascalii trebuie sa iubeasca si sa inteleaga aceste flori delicate pentru ca ele dau puterea si progresul omenirii.

Termenul de estetic isi are radacina in grecescul sisthesis- a simti, asa ca,ad literam, educatia estetica inseamna ''dezvoltarea sensibilitatii''. In gandirea teoretica acest termen a fost introdus pe la jumatatea secolului al XVIII- lea, intelegandu-se prin el: stiinta despre frumos.

Un insemnat numar de filozofi burghezi, intelegand prin frumos numai frumosul artistic, creat de om, defineau estetica, stiinta frumosului artistic.Acesta a dus la conceperea educatiei estetice de catre unii pedagogi doar ca educatie artistica: pregatirea pentru frumosul din arta.

Educatia estetica este insotita de un simt estetic, gust estetic, judecata estetica, atitudine si emotie estetica.

Simtul estetic este inclinatia fireasca a omului spre frumos; simtul estetic s-a nascut si se desavarseste in activitate. In acest sens trebuie inteleasa observatia lui Gorki-''omul este artist din fire'', care este in deplin acord cu cea a lui Marx: ''..omul da forma lucrurilor si in conformitate cu legile frumosului''. Simtul estetic trebuie trezit si calauzit; el ''nu se poate dezvolta spontan'' caci cum observa Dimitrieva- ''in acest caz poate capata o orientare si un caracter fals, denaturat.

Gustul estetic este o manifestare a propriului temperament estetic, care rezida in capacitatea de a surprinde spontan si prompt,frumosul, deosebindu-l de falsa frumusete; el este o ''intuire subtila''a frumosului, o judecata intuitiva.Gustul estetic este rezultatul educatiei: spunem ca cineva are gust estetic cand dovedeste atat sensibilitatea pentru ceea ce este frumos, cat si capacitatea unei alegeri in conformitate cu legile frumosului. Gustul estetic variaza cu epocile si indivizii, dar merita acest nume cand colorandu-se diferit ramane totusi la un nivel superior.

Judecata estetica este judecata care are ca obiect frumosul artei, al naturii sau al vietii sociale, deci, obiectul ei este intotdeauna o valoare estetica. Spre deosebire de judecata logica, in cea estetica, sensibilitatea omului se manifesta sub forma impresiilor aduse de gust, impresii care sunt raportate la criteriile de apreciere a frumosului. Tratatele burgheze deosebesc doua categorii de judecati estetice: judecati de constatare (''Gioconda''- capodopera lui Leonardo da Vinci), care semnaleaza o valoare estetica si judecati de apreciere estetica (''Pe Donul linistit'' este cel mai grandios roman al realismului), care ierarhizeaza, stabilesc analogii, raporturi, motivatii etc.

Consideram ca in mod practic, ''cunoasterea artistica.presupune o prezenta de fiecare clipa a aprecierii: alaturi de constatare, o legatura permanent nemijlocita intre observare si atitudine''.

Atitudinea estetica este conduita consecvent manifestata prin sensibilitate fata de frumos, din dragostea pentru frumos si prin apararea si crearea frumosului. Atitudinea estetica se concretizeaza si in actiuni care duc la instaurarea si raspandirea frumosului in realitatea inconjuratoare.

Emotia estetica este o traire intensa (un act de constiinta, puternic colorat afectiv), provocat de perceperea frumosului. Desi termenul ''emotie'' denumeste acte psihice rapide si intense, expresia emotie estetica este folosita cu intelesul de mai sus: un act complex, care angajeaza toate laturile personalitatii umane, o traire puternica, o ''bucurie luminoasa'', care continua si dupa incetarea contactului cu opera de arta. In acest sens emotia estetica reprezinta actul de ''intelegere emotionala'' a frumosului. Avem in vedere pe omul sanatos sufleteste, indeosebi pe omul societatii noastre, in emotiile caruia ideologia intervine adecvat, dand orientare justa si adancime priceperii artei.

In jurul varstei de 8 ani are loc o diferentiere intre emotiile si sentimentele estetice, legate de gustarea operei de arta si cele legate de procesul de creatie. Se formeaza cerinte interne ale frumosului aspiratii, dorinte, interese si atitudini estetice. Gustul artistic se dezvolta inegal pentru diferite domenii artistice. Exista un gust estetic general, care refuza ceea ce este urat, murdar, dezarmonic- inestetic. Uneori nedezvoltarea si cultivarea gustului estetic genereaza circulatia de obiecte "de prost gust "

In perioada scolaritatii mici, atat institutorul cat si familia trebuie sa puna accent pe educatia estetica, aceasta fiind o componenta de baza a formarii vocationale a personalitatii, sa ajute si sa urmareasca indeaproape procesul de formare a caracterului si sa intervina cu promptitudine atunci cand este cazul.

Educatia pentru frumos si educatia prin frumos reprezinta doua sensuri, pe care educatia estetica le implica. Nu ne putem ocupa doar de calauzirea elevului spre frumos, de pregatirea lui vederea perceperii profunde a artei, fara sa cercetam si ceea ce urmeaza: influenta frumosului asupra personalitatii celui care il percepe. Eucatia estetica are deci, in vedere mai intai frumosul artelor: literatura (arta cuvantului), muzica (arta sunetului), pictura (arta formei si culorii), coregrafia (arta formei in miscare).

Culoarea dincolo de perceptie si trairea ei afectiva, este o oglinda a personalitatii copiilor. Specialistii pot interpreta aspecte ale personalitatii oamenilor in functie de preferinte pentru una sau unele culori.

Cunoasterea corelatiilor subiect-culoare ne poate ajuta in relatiile cu subiectii-copii, ajutandu-ne sa aflam raspunsuri corecte la intrebarile: cand, cum si cu ce mijloace, cu ce fel de ajutor sa intervenim in valorificarea potentelor formative ale desenului? Totodata ii conducem pe copii spre descoperirea semnificatiilor culorilor, gasind titluri cat mai potrivite cromaticii folosite.Astfel ii angajam pe acestia in decodificarea semnificatiei culorilor specifice anotimpurilor si le folosim in lucrarile lor. Aceste activitati sunt insotite de ilustratii muzicale adecvate (de exemplu:''Anotimpurile'', de Vivaldi). Culorile sunt semene,stimuli sau mijloace de expresie, purtatoare ale unor semnificatii de natura intelectuala,estetica si afectiva. Se stie ca limbajul artistic-plastic al copiilor reprezinta invelisul material al gandirii lor artistice, care face posibil schimbul de idei, de sentimente,stari emotive, deci exprimarea impresiilor vizual-estetice in structuri specifice artei plastice.

Copiii, pot fi familiarizati la un nivel optim cu elementele de limbaj plastic (culoare, punct, linie, forma) prin elaborarea unei strategii adecvate: selectarea unei tematici care vizeaza elementele limbajului plastic si care se poate realiza prin activitatile artistico-plastice, dar si prin alte activitati (antrenament grafic, cercul de pictura etc.); folosirea unor metode activ-participative si a unor tehnici de lucru variate.

Pentru familiarizarea copiilor cu elementul de limbaj plastic culoarea ne putem propune sa rezolvam urmatoarele teme: Jocul culorilor infratite (fuzionarea la margine a culorilor, obtinerea unor noi culori); Spune cu ce seamana? (fuzionarea in masa a culorilor); De-a fabricantii de culori (prepararea nuantelor prin amestecul a doua culori in diferite proportii); Deschidem cu alb si inchidem cu negru (tonuri de culoare, ruperea tonului); Marea (efectul termic al culorilor, culori reci); Camp cu grau si maci (culori calde)

In vederea redarii punctului spontan ne putem opri la temele: Camp cu flori si Noapte instelata,iar pentru punctul elaborat la temele: Margele colorate in sirag si Struguri cu boabe mari, mijlocii si mici

Pentru linia plastica modulata,putem alege subiecte cu forta de sugestie: Ploua si bate vantul toamna, Prietenul sau prietena mea.Peisaj de iarna (primavara),iar pentru linia modulata in punct continuu (fara a ridica instrumentul de scris) tema Copaci.

Deoarece toate activitatile de desen, pictura vizeaza nemijlocit si forma obiectuala, planificam in cadrul activitatilor comune doar realizarea formei spontane: Sa facem fluturi colorati, Cum putem sa facem sa semene mai bine cu.etc.

Strategiile didactice folosite trebuie sa fie cat mai diversificate. Astfel putem folosi cu certa eficienta mici povestitoare sau texte adaptate:Unde-i Mofturosul (Ion Susala),Calatorie in tara culorilor (Gheorghe Mocanu), Basme multicolore (I.Ziedonis); ghicitori, auditii muzicale si diverse mijloace de invatamant: esantioane textile, reproduceri de arta din albume,pliante etc.

In scopul cunoasterii si utilizarii constiente a culorilor de catre copii, putem concepe o serie de jocuri introductive sau finale: Recunoaste culoarea,(din esantioane textile, reproduceri de arta, diapozitive, fotografii,etc.); Gaseste culoarea (educatoarea spune numele unei culori, copiii o cauta si coloreaza cu ea o pata in partea de sus a plansei); Rece,cald,frige (educatoarea spune numele unei culori calde sau reci ,iar copiii raspund prin asociere cu senzatia termica; de exemplu: pentru rosu raspund frige, pentru galben cald, pentru albastru rece); jocul colectiv Rosu,galben si albastru (sau oricare dintre culori), care a avut ca obiectiv recunoasterea si deosebirea culorilor si aplicarea relatiei ,''au aceeasi culoare''; sau jocul De-a criticii in expozitie, folosit in final, la aprecierea lucrarilor realizate.

Arta are o mare forta educativa care se explica prin aceea ca ea ne ofera nu numai o conoastere plastica (prin imagini concrete), ci si emotiva (afectiva).A intelege o opera de arta inseamna, inainte de toate, a o ''simti'', a o trai si abia pe aceasta baza a cugeta asupra ei. Arta detine o multitudine de valente educative si cognitive, deoarece se adreseaza nu numai afectivitatii si imaginatiei, ci si gandirii si vointei.

Arta plastica formeaza si dezvolta spiritul de observatie, atentia, imaginatia creatoare, placerea si interesul de a desena, de a picta sau modela.

Educatia plastica, ca parte componenta a educatiei artistice, utilizeaza o metodologie specifica in desfasurarea orelor si impune anumite cerinte:a lasa elevului deplina libertate de exprimare plastica, a-i dezvolta capacitatea de a se emotiona in fata frumosului din natura si arta.

Pentru a pune bazele culturii artistice si ale gustului estetic, trebuie sa se urmareasca, inca din prescolaritate inca una dintre sarcinile educatiei estetice, aceea a formarii atitudinii estetice a elevilor fata de valorile estetice din natura, societate si arta.

Educatia estetica presupune nu numai formarea unor aptitudini si deprinderi de sesizare sau apreciere a frumosului artistic, dar si insusirea unor cunostinte specifice. Etapa cultural- informativa vizeaza dobandirea unui cumul informational de integrare si relationare a obiectelor estetice.

Fara o informare corespunzatoare nu se poate crea cadrul favorabil intelegerii, pentru ca arta "vorbeste" doar celui care este pregatit sa o asculte.Ea poate emotiona in masura in care receptorul este instruit, pregatit pentru a intampina opera care isi incepe adevarata viata in sufletul si mintea publicului.

Educatia artistico-plastica scolara prin dezvoltarea sensibilitatii estetice,a gandirii lor artistico-plastice si a gustului artistic, contribuie in mare masura la formarea omului nou, care va participa activ la imbunatatirea estetica a produselor muncii si a ambiantei artistice a locului de munca, la strangerea relatiilor de prietenie intre oameni, bazate pe sentimente profund umane,pe principii de etica si estetica, la ridicarea calitatii vietii.

Personalitatea cadrului didactic poate influenta dezvoltarea personalitatii copiilor prin modul de prezentare a informatiilor, prin stilul sau de gandire spre nou,spre neexplorat,cultivarea increderii in sine, incurajarea efortului creator chiar din primele lor manifestari.Cadrul didactic trebuie sa aiba o atitudine pozitiva si naturala atunci cand intervine pentru a-l invata pe elev limbajul artei,reguli si tehnici moderne.Alegerea strategiilor didactice adecvate care sa-i activizeze pe toti membrii grupului.

BIBLIOGRAFIE

1.Barsanescu, S. Vaideanu,Ge. Educatia estetica,E.D.P., Bucuresti,1961

2.Bogdan, T., Stanculescu, I. Psihologia copilului si psihologia pedagogica,

E.D.P.,Bucuresti, 1971

3. Constandache, M. Formarea initiala pentru profesia didactica

prin colegiile universitare de institutori,

Constanta, Ed. Muntenia &Leda,2001

4. Susala, I.  Estetica si psihopedagogia Artelor plastice si

Designului,Ed.Sigma,Bucuresti,2000

5. Vianu, T. Estetica, Bucuresti,1968