Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE

Gradinita

Educatia permanenta. Autoeducatia.

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
DIRECTIILE DE ACTIUNE IN DOMENIUL EDUCATIEI SI AL CERINTELOR EDUCATIONALE SPECIALE
CONCURSUL NATIONAL DE LIMBA SI LITERATURA ROMANA „IONEL TEODOREANU”
FACTORI CARE CONDUC LA DECOMPENSAREA PERSONALITATII
Proiect didactic Clasa: a XII-a Informatica - Calculul numeric al determinantilor
METODE DE EVALUARE
PLAN DE LECTIE COMPORTAMENT PROFESIONAL
EDUCATIE MUZICALA PLANIFICARI SEMESTRIALE
NORMATIVITATEA EDUCATIEI; PRINCIPIILE DIDACTICE
PROIECT DIDACTIC CLASA A IV – A Asa sunt eu
PROJET DIDACTIQUE La classe : la VIII-e - la langue française

TERMENI importanti pentru acest document

: pro educatia permanenta eseu : educatia permanenta referat : educatia permanenta eseu : educatia permanenta si autoeducatia referat :

Educatia permanenta. Autoeducatia.

3.Educatia permanenta. Concept, factori determinanti, continuturi, metodologii. Relatia educatie-autoeducatie

“Tota vita schola est” – Comenius

Conceptul de „educatie permanenta” a fost, pentru prima oara, lansat in Anglia in cadrul Comitetului pentru educatia adultilor (1919), din necesitatea de a compensa carentele de instructie realizata la varsta copilariei si a adolescentei. In perioada postbelica, educatia permanenta a pus pe prim plan pregatirea profesionala a unor mari categorii ale populatiei, pentru ca, in zilele noastre, educatia permanenta sa devina o alternativa la pregatirea individului, in conditiile revolutiei tehnico-stiintifice contemporane.

Conceptul de educatie permanenta e specific pedagogiei contemporane. Educatia nu trebuie sa se rezume la ceea ce ofera scoala Ea trebuie sa continue si dupa absolvirea scolii, trebuie sa continue toata viata. O caracteristica majora a educatiei contemporane este evolutia ei pe principiul educatiei permanente.


Educatia permaneta apare ca un concept integrator, ce inglobeaza toate dimensiunile actului educativ, atat in temporal (toata durata vietii, din copilarie, pana la varsta a treia), cat si in plan spatial, articuland toate influentele educationale exercitate intr-o organizare formala (in sistem scolar), non-formala sau informala.

Conceptul de „educatie permanenta” interfereaza cu altele, care, desi par a avea o conotatie identica, comporta, in realitate, sensuri diferite: cultura globala, educatie permanenta, educatie recurenta, educatia adultilor, formare continua etc.

Educatia permanenta reflecta, de fapt, o noua conceptie despre educatie, in conditiile in care se produc mutatii profunde la nivelul turor stiintelor, se accelereaza ritmul de transfer al cunostintelor stiintifice in proces tehnologice, iar 90% dintre savantii lumii sunt contemporani cu noi.

In aceste conditii, se pune, din ce in ce mai insistent, problema adaptarii indivizilor si colectivitatilor la procesul accelerat al cunoasterii, a flexibilizarii capacitatilor indivizilor de transformare activa a mediului socio-uman, astfel incat ambitia scolii de a transmite cunostinte si deprinderi valabile pentru un intreg ciclu de viata este iluzorie si anacronica.

Desi nu ne aflam in posesia unei definitii unanim acceptate a educatiei permanente, putem, in functie de un numar de caracteristici conceptuale deja inventariate, si in consens cu opiniile mai multor cercetatori, aprecia ca educa- tia permanenta reprezinta un ansamblu de mijloace puse la dispozitia oamenilor de orice varsta, in vederea formarii continue, pentru a-si asigura deplina dezvol-tare si participarea eficienta la progresul societatii.

Altfel spus, educatia permanenta este „un proces de perfectionare a dezvoltarii personale, sociale si profesionale pe durata intregii vieti a indivi-zilor”( R.H.Dave), „un principiu organizator al intregii educatii” (Consiliul Cooperarii Culturale al Consiliului Europei).

Operand o sinteza asupra diverselor opinii exprimate in legatura cu educatia permanenta, ca ipoteza a educabilitatii extinse la scara intregii vieti, se pot retine urmatoarele idei :

  • instructia si educatia trebuie extinse la durata intregii vieti, asupra tuturor oamenilor, in toate sferele de actvitate socio-umana;
  • actul educativ trebuie conceput ca formare totala a omului;
  • educatia are un caracter sistematic, menit sa contribuie la realizarea adaptarii continue a omului, in plan social, profesional si cultural;
  • prioritatea dezvoltarii creativitatii si productivitatii gandirii si actiunii umane.


Dimensiunea educationala
se suprapune peste dimensiunea intregii existente a omului.

  1. Dimensiunea pragmatica

Dimensiunea pragmatica a educatiei atrage dupa sine mutatii structurale fundamentale la nivelul sistemului educativ. Cea mai importanta dintre ele are in vedere integrarea intr-un sistem unic a educatiei copiilor, tineretului si adultilor.

Faptul ca toate aceste niveluri de educatie sunt organizate intr-un sistem unic nu inseamna anularea particularitatilor fiecarui nivel. Amplele transformari produse in sfera educatiei scolare : imbinarea formatiei teoretice de baza cu practica, legatura cu viata, stimularea creativitatii,valentele formative,invatarea permanenta etc nu lasa neatins sistemul educatiei adultilor.

Daca pana nu demult, educatia adultilor era considerata ca o forma complementara a instructiei scolare obisnuite, noua conceptie considera ca functia principala a educatiei adultilor este aceea de a crea mijloacele, formele si metodele capabile de a contribui la adaptarea indivizilor si a colectivitatilor la realitatile sociale , economice si tehnologice in continua si rapida dezvoltare.

Educatia adultilor necesita a fi organizata si fundamentata stiintific, dat fiind ca, la aceasta varsta, se impune sporirea invatarii (calificarea, policalifi-carea, recalificarea, reciclarea s.a.m.d.).

Acest lucru presupune realizarea unor demersuri multiple, de ordin psihologic si pedagogic, privind modul de „tratare” a individului.

Contributii importante se inregistreaza, in planul educatiei permanente, si in ceea ce priveste metodele si tehnicile de instruire-educatie :

·         discutia in grup;

·         studiul de caz;

·         jocul de rol,

·         invatarea prin cercetare,

·         brainstormingul etc.


Si la nivelul educatiei adultilor este necesara deplasarea accentului de pe informare pe formare, de pe memorizare pe rationament, de pe invatarea mecanica pe creativitate.

Recursul din ce in ce mai frecvent la noile tehnologii multimedia, concomitent cu integrarea lor efectiva in procesul de invatamant, explica impunerea conceptului de „tehnologie educationala” si in sfera educatiei adultilor.

2. Dimensiunea politica

In nota de fundamentare la Proiectul Legii Invatamantului, se vorbeste despre „statuarea principiului educatiei permanente” si modalitatile de realizare a lui. Lipsesc insa referintele punctuale la modul concret in care urmeaza sa se materializeze acest principiu, in functie de diferitele paliere de invatamant, precum si la misiunea scolii in perspectiva educatiei permanente.

Ramane deci in sarcina profesionistilor educatiei definirea clara a conceptului si a modalitatilor practice de aplicare a principiului educatiei permanente, fiind ca – arata unul dintre specialistii domeniului- „ toate studiile si experientele intreprinse la nivel mondial demonstreaza ca ceea ce nu se infaptuieste cu temeinicie in perioada formatiei initiale, nu se va putea realiza decat foarte greu si cu mari cheltuieli mai tarziu”.

Educatia permanenta este conceputa ca un principiu organizatoric al intregii educatii; ea implica un sistem complet, coerent si integrat, oferind mijloace proprii de a raspunde aspiratiilor de ordin educativ si cultural ale fiecarui individ, potrivit facultatilor sale. Impunerea acestui principiu se datoreaza unei serii de conditii dintre care amintim:

  • revolutia tehnica si stiintifica ce au dus la „explozia“ cunoasterii si la o mare perisabilitate a cunostintelor;
  • schimbarea masiva a statutului economico-social al multor oameni (trecerea fortei de munca in sectorul serviciilor si in sectorul cercetarii);
  • cresterea timpului liber (daca i se da o utilizare creatoare, poate deveni o sursa de progres social).

Prioritati ale educatiei permanente

Caracterul functional al educatiei adultilor, in stransa legatura cu viata indivizilor si cu nevoile societatii, impune pregatirea tuturor oamenilor pentru exercitarea drepturilor constitutionale, pentru participare la viata civica si extra-profesionala, pentru protectia mediului si pentru viata de familie.

Dintre prioritatile educatiei permanente se retin, cel putin din perspectiva unor importante documente programatice, urmatoarele :

  • considerarea dezvoltarii educatiei ca o varianta independenta a dezvoltarii economice;
  • amplificarea rolului educatiei in rezolvarea unor probleme de ordin social;
  • extinderea educatiei dincolo de frontierele scolii.

Pentru ca, asa cum se subliniaza in finalul unuia dintre rapoartele mai sus mentionate, invatamantul trebuie sa satisfaca cerintele , pe termen scurt, de forta de munca si sa contribuie la reciclarea si reconversia cadrelor.


Caracteristicile conceptului de educatie permanenta:

Cei trei termeni fundamentali pe care se bazeaza semnificatia conceptului sunt „viata“, 'permanent“, 'educatie“. Educatia nu se termina la sfarsitul instructiei scolare, ci constituie un proces permanent. Educatia permanenta imbraca un caracter universal si democratic. Educatia permanenta se caracterizeaza prin: suplete de continut, de instrumente, de tehnici si timp de invatare. Educatia permanenta admite modalitati si moduri alternative de a dobandi educatia. Educatia permanenta are doua laturi componente: generala si profesionala. Ele sunt legate una de alta si interactive. Educatia permanenta exercita o functie corectiva, are ca scop sa mentina si amelioreze calitatea vietii. Principiul educatiei permanente a dus la o reconsiderare a intregii conceptii cu privire la scoala, educatie, invatamant; scoala trebuie sa-l pregateasca pe elev spre a avea o conceptie adecvata fata de autoeducatie si autoinvatare.

Educatia permanenta inseamna reciclarea, perfectionarea profesionala (postuniversitara). Educatia permanenta este un sistem educational deschis, compus din obiective, continuturi, forme si tehnici educationale, care asigura intretinerea si dezvoltarea continua a potetialului cognitiv, afectiv si actional al personalitatii , formarea capacitatii si deprind de autoeducatie, formarea de personalitati independente si creative. Educatia permanenta trebuie sa raspunda schimbarilor care se produc in societate, in stiinta, tehnica, cultura.

Educatia permanenta are obiective specifice; ele se refera la: crearea structurilor si metodelor favorabile formarii – dezvoltarii personalitatii umane pe tot parcursul existentei sale; pregatirea individului pentru autoinstruire si autoeducatie. Aceste obiective, formulate in termeni generali sunt, operationalizabile pe niveluri, trepte, discipline, dimensiuni si forme de educatie. Spre exemplu, ele se pot detalia sub forma unor obiective ce vizeaza insusirea deprinderilor sociale fundamentale – lecturarea, calculul matematic, asimilarea notiunilor generale necesare mentinerii sanatatii etc. – sau obiective instrumentale (cum sunt: invatarea de a invata, interinvatarea, invatarea autodirijata etc.).

Obiective:

  • intelegerea necesitatii educatiei permanente de factorii de decizie a unitatilor de invatamant, a altor factori educativi a individului tanar si adult;
  • asigurarea improspatarii si imbogatirii continue a cunostintelor generale si speciale ;
  • perfectionarea capacitatilor si deprinderilor intelectuale si profesionale
  • adaptarea pregatirii profesionale la schimbarile din stiinta-tehnica, mergand in unele situatii pana la schimbarea calificarii, a profesiei, fenomen cerut de economia libera, de reincadrarea somerilor in munca
  • asigurarea progresului social continuu ;
  • diminuarea efectelor “uzurii morale” a cunostintelor teoretice si practice


Factorii educatiei permanente sunt :

  • 1.Factori institutionali scolari

Scoala de toate gradele este primul (si cel mai important) factor de educatie, si de educatie permanenta .Scoala trebuie sa asigure :
- pregatirea pentru autoeducatie dupa absolvirea scolii ;
- realizarea sistematica si organizata a educatiei permanente;

  • 2. Factori institutionali peri si extrascolari -mass-media :

-radio-tv , presa, teatrul
-cinematograful, internetul
-universitatile populare ;
-expozitii , muzee ;
-simpozioane, sesiuni stiintifice,consfatuiri
-cluburi
-excursii

  • 3. Factori generali

- progresul social, revolutia stiintifico-tehnica, culturala.
- schimbarile produse in activitatile socio-profesionale
- setea de cunoastere a omului
- necesitatea restructurarii educatiei si invatamantului in conformitate cu progresul social si tehnico-stiintific si cultural

  • 4. Forme de educatie permanenta

- organizate de scoala(care pregatesc pentru educatie permanenta )
- organizate de sistemul de educatie permanenta
- forme libere, spontane


Forme organizate de scoala

Pregatirea tineretul studios pentru o autoeducatie si educatie permanenta astfel :
- participarea activa a elevilor la predarea noilor cunostinte
- raspunderea la intrebarile prof sau discutii privind stabilirea unor concepte, definitii, legi
- particip la efectuarea unor ex noi d.p.d.v. teoretic , practic
- prin efectuarea independenta a anumitor teme pt acasa
- prin studiul individual
- prin efectuarea unor referate, eseuri, comunicari la inceput dirijate de profesor


Forme organizate de sistemele de educatie permanenta

- cursuri postscolare/postuniversitare
- cursuri de perfectionare a pregatirii profesionale(reciclare)
- cursuri de management/marketing
- doctoratul
-Pentru cadrele did : def , gr II , I .

Forme relativ libere , spontane de educatie permanenta:

- educatia mas-media
- educatia prin activitati cultural, stiintifice in cercuri de elevi, cluburi ale copiilor.
- educatia prin vizite , execursii, expozitii, muzee
- educatia lectura libera , independenta


Educatia permanenta se realizeaza si prin :

- tehnica de a invata singur cu cartea – tehnica muncii intelectuale(tehnica lecturii)
- tehnica de a investiga (cerceta singur)
- tehnica de a reinvata si reinvestiga singur sau in echipa.

Alte forme ale educatiei permanente:

  • Educatia adultilor:

·         nu mai este vazuta ca un simplu supliment sau ca o prelungire a educatiei din tinerete, ci apare ca o completare, continuare, perfectionare, si individualizare a formarii personale initiale;

·         vizeaza aspecte mai generale, dimensiuni educationale variate, necesar a fi acoperite (civica, de timp liber, cultura, pentru grupurile marginalizate social sau interventii educative specifice diferitelor grupuri de adulti batrani, femei casnice, someri, emigranti, minoritarietc.)

  • Educatia continua:
  • vizeaza continuarea pregatirii de-a lungul carierei profesionale (fie pentru actualizarea cunostintelor si a competentelor, fie pentru perfectionare, fie pentru recalificare, fie pentru reorientare si reintegrare profesionala);
  • in toate societatile civilizate participarea la viata comunitara atrage dupa sine nevoia de invatare continua (S.Sava)


Strategii si moduri de actiune

Reperul, in aceasta privinta, l-ar putea constitui documentul intitulat 'Déclaration mondiale sur l’éducation pour tous' adoptat, in 1960, in Thailanda, prin care se initia o analiza detaliata a problemei educatiei permanente, sintetizata in urmatoarele directii de actiune :

  • universalizarea accesului la educatie si promovarea echitatii;
  • accentuarea procesului de insusire constienta si temeinica a cunostintelor;
  • amplificarea si diversificarea ariei educatie de baza;
  • ameliorarea conditiilor de invatare;
  • intensificarea relatiilor de parteneriat.

Daca se pot accepta ca definitorii directiile de abordare a problematicii educatiei permanente fixate in documentul- reper al UNESCO, mai sus mentionat, inseamna ca o strategie de actiune adaptata realitatiolor romanesti ar putea avea in vedere urmatoarele:

  • un studiu de prognoza , elaborat in considerarea realitatilor romanesti si a evolutiei ei probabile pentzru urmatorii 15-20 de ani;
  • rezultatele cercetrarii stiintifice in domeniu si concluziile unor dezbateri pe teme de educatie, organizate la nivel national;
  • reproiectarea sistemului de invatamant ( finalitati de ansamblu, niveluri de invatamant si categorii de scoli, continuturi, forme si metode de instruire, educare si evaluare, formarea si perfectionarea personalului didactic etc.

In felul acesta, se operationalizeaza conceptul de educatie permanenta, inscris printre obiectivele de baza ale dezvoltarii si perfectionarii invatamantului.



Autoeducatia

Autoeducatia ( gr. autos-insusi ) se defineste ca o activitate constienta, intentionata, pe care un individ o desfasoara pentru formarea sau desavarsirea propriei persoane. Autoeducatia vizeaza toate aspectele dezvoltarii personalitatii: intelectuale, morale, corporale, religioase, profesionale etc. In cazul autoeducatiei, subiectul educatiei este in acelasi timp si obiectul ei. In ceea ce priveste scopurile urmarite, in vreme ce scopurile celorlalte forme ale educatiei sunt stabilite de catre societate, scopurile autoeducatiei sunt stabilite de individul insusi, in acord cu cerintele societatii. Autoeducatia se impleteste continuu cu celelalte forme de educatie. Pe masura ce individul avanseaza in varsta, autoeducatia ocupa un loc tot mai important in procesul sau de formare. La varste mici copilul nu este capabil sa se autoeduce, in adevaratul inteles al cuvantului. Primele preocupari sistematice de autoeducatie apar, de obicei, in perioada scolii secundare ( gimnaziul).

Este evident ca „niciodata problematica autoeducatiei nu a fost evidentiata cu puterea secolului nostru; omul este somat de viata insasi la cunoasterea si realizarea de sine. Intr-o epoca de larga
competitie economica, stiintifica s.a. competitia omului cu sine insusi constituie un imperativ de prim ordin

Autoeducatia presupune ca persoana sa posede anumite caracteristici, care reprezinta totodata conditii prealabile necesare ale desfasurarii unei asemenea activitati :

  • autocunoastere;
  • putere de stapanire si capacitate de autoconducere;
  • fermitatea hotararii;
  • un ideal propriu, bine conturat si constientizat;
  • o conceptie clara despre lume si despre valorile ei.

Metodologia autoeducatiei include, in esenta, patru categorii de metode:

  • metode de autocontrol (autoobservatia, autoanaliza, introspectia s.a.)
  • metode de autostimulare (autoconvingere,autocomanda, autosugestie s.a.)
  • metode de autoconstrangere:(autodezaprobarea, autorespingerea, autorenuntarea …)
  • metode de stimulare a creativitatii (lectura-scrierea creative, asocierea de idei, realizarea planului rezumativ, autoaprobarea, autoavertizarea …).

Psihologic, autoeducatia presupune strategii specifice de autoformare-autodezvoltare centrate pe:

  • stimularea proceselor intelectuale (autoconvingere, autosugestie)
  • stimularea proceselor afective (autostimulare, autoconsolare, autopedepsire …)
  • stimularea proceselor volitive (autocomanda, autoaprobarea).


O autentica educatie scolara trebuie sa pregateasca si sa stimuleze aceste capacitati care conditioneaza autoeducatia.


Autoeducatia – educatia prin sine insusi – este liantul dintre educatie si educatia permanenta. Ea reprezinta sansa individului uman de a fi, in viitor.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2425
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved