| CATEGORII DOCUMENTE |
| Gradinita |
E-learning
1. Definitie
In sens larg, prin elearning (sau e-learning) se intelege totalitatea situatiilor educationale in care se utilizeaza semnificativ mijloacele tehnologiei informatiei si comunicarii. Termenul, preluat din literatura anglo-saxona, a fost extins de la sensul de invatare prin mijloace electronice, acoperind acum aria de intersectie a actiunilor educative cu mijloacele informatice moderne. Definit astfel, mai mult ca e-education, aria semantica a conceptului e-learning interfereaza cu si se suprapune indefinit variabil pe o multitudine de termeni ce surprind varietatea experientelor didactice ce pot beneficia de suport tehnologic: instruire asistata/ mediata de calculator, digital/ mobile/ online learning/ education, instruire prin multimedia etc. Sub denumirea de software didactic/ educational, o gama larga de materiale electronice (pe suport digital/ multimedia) sunt dezvoltate pentru a simplifica procesul de educatie: harti, dictionare, enciclopedii, filme didactice, prezentari in diverse formate, carti (e-books), teste, tutoriale, simulari, software ce formeaza abilitati, software de exersare, jocuri didactice etc. Computerul si materialele electronice/ multimedia sunt utilizate ca suport in predare, invatare, evaluare sau ca mijloc de comunicare (pentru realizarea unor sarcini individuale etc).
In sens restrans, elearning reprezinta un tip de educatie la distanta, ca experienta planificata de predare-invatare organizata de o institutie ce furnizeaza mediat materiale intr-o ordine secventiala si logica pentru a fi asimilate de studenti in maniera proprie. Medierea se realizeaza prin noile tehnologii ale informatiei si comunicarii - in special prin Internet. Internetul constituie atat mediul de distributie al materialelor, cat si canalul de comunicare intre actorii implicati. Functional deocamdata doar la nivelul invatamantului superior si in educatia adultilor, sistemul de instruire prin Internet replica si adapteaza componentele demersului didactic traditional/ fata-in-fata: planificare, continut specific si metodologie, interactiune, suport si evaluare.
2. Modele de educatie la distanta
Spatiul limitat din institutii, precum si diverse dificultati intampinate de unii studenti, in jonctiune cu necesitatea pregatirii pe tot parcursul vietii ce conduce la o cerere de educatie sporita, conduc la luarea in considerare de catre institutiile traditionale a alternativelor invatamantului deschis si la distanta. Diverse modele de educatie la distanta pot fi adoptate, in functie de scopul urmarit, cererea de educatie si resursele disponibile:
Presupune o institutie exclusiv virtuala, care va asigura urmatoarele functii:
Dezvoltarea programelor educationale (inclusiv proiectarea materialelor pentru invatare)
Tutoriat si indrumare
Producerea, stocarea si distribuirea materialelor pentru invatare
Administrare si probleme financiare
Marketing
Evaluare si acreditare
Argumentele pentru un sistem educational constituit exclusiv pe criteriul instruirii la distanta sunt urmatoarele:
Structurile administrative ale sistemelor educationale conventionale nu corespund dezvoltarii si managementului sistemelor la distanta.
Institutiile traditionale considera adesea educatia la distanta ca avand rezultate inadecvate, asadar sunt rezervate in a le aloca resurse.
Cerintele studentilor la distanta pot fi mai bine satisfacute daca institutia este dedicata in intregime cerintelor acestora.
Caracteristicile populatiei tinta sunt total diferite in sistemul conventional fata de cel la distanta.
Pedagogia educatiei la distanta difera de cea a invatamantului traditional.
Aceste institutii se clasifica in doua tipuri: multi-sectional - asigura pregatire in mai multe domenii si uni-sectional - asigura pregatire intr-un singur domeniu.
Argumentele pentru un asemenea sistem bimodal sunt:
Materialele suport pentru invatare pregatite de cadrele didactice pot servi in egala masura studenti interni si externi de campus.
Materialele de autoinstruire incurajeaza invatarea independenta a ambelor categorii de studenti.
Studentii pot opta pentru unul sau altul dintre sisteme.
Studentii la distanta beneficiaza de traditia si renumele institutiei si se supun standardelor acesteia.
Cadrele didactice sunt incurajate pentru practicarea unui invatamant mai interactiv.
3. Avantaje si dezavantaje
Prin raportare la educatia traditionala, se pot reliefa cateva avantaje ale educatiei la distanta prin Internet:
In primul rand, toate resursele care constituie obiectul cursului pot fi accesibile oricui
Audienta este considerabil crescuta, educatia la distanta putand cuprinde si studenti care nu pot participa la cursurile din sistemul traditional. Accesul la retele locale, regionale si nationale leaga studentii din diferite medii sociale, culturale, economice, si cu experiente variate.
Este facilitata invatarea intr-un ritm propriu, intr-un stil personal, parcurgerea sau audierea cursurilor putand fi facuta treptat si repetat. Computerele incorporeaza variate pachete de softuri extrem de flexibile, studentul avand un control maxim al informatiilor de continut.
Interactiunile sincrone si cele asincrone dintre profesor si studenti se pot complementariza
Tehnologiile sunt interactive, permitand un feed-back total, in timp real, si evaluari formative sau sumative, cantitative sau calitative intr-un mod facil si de catre evaluatorii cei mai avizati.
Printre dificultatile la implementare, ce pot fi considerate si limite ale noului sistem se numara:
Costurile ridicate ale dezvoltarii sistemului, incluzand cheltuieli cu: tehnologia (hard si soft); transmiterea informatiilor in retea; intretinerea echipamentului; producerea materialelor necesare.
Dificultatea sustinerii la implementarea sistemului a unui efort consistent si sustinut al studentilor, profesorilor, intermediarilor ce ofera suport tehnic si personalului administrativ.
Necesitatea experientei cursantilor in domeniul computerelor. Intretinerea propriului computer va fi probabil una dintre responsabilitatile curente.
Studentii trebuie sa fie extrem de motivati pentru participare. Fenomenul de abandon scolar este mult mai frecvent in educatia la distanta decat in cadrele traditionale ale educatiei, interrelatiile instituite fiind relativ impersonale, facand optiunea mai usoara pentru cursant.
Relativa 'dezumanizare' a cursurilor pana la dezvoltarea unor strategii optime de interactiune si a focalizarii pe student si nu pe sistem.
Insa experienta sistemelor deja functionale ne asigura de faptul ca participantii la educatia prin intermediul noilor tehnologii se familiarizeaza in scurt timp cu mediul virtual si intra relativ curand in ritmul natural al transmiterii si, respectiv, insusirii de cunostinte.
4. Competentele participantilor
Am remarcat anterior ca mediul de instruire la distanta are ca principale particularitati resursele disponibile si modalitatile de contact dintre tutor si cursant sau intre cursanti. Aceste particularitati impun ca atat educatorii (tutori si autori de curs) cat si studentii sa demonstreze competente specifice a) de comunicare in scris si b) de stapanire a mijloacelor de transmitere a informatiilor folosite in program.
Cerintele unei comunicari eficiente, care sa permita intelegerea fara dificultati a unui continut scris, reliefeaza urmatoarele conditii ce vor fi avute in vedere in dobandirea si/sau folosirea competentei comunicative textuale
perceperea diferitelor niveluri de abstractizare ale variatelor tipuri de limbaj;
cunoasterea si aprecierea valorii semnelor de punctuatie si a celorlalte mijloace grafice;
surprinderea si aprecierea corecta a valorilor contextuale;
distingerea intre esential si accesoriu intr-un text scris;
insusirea tehnicilor de lucru bazate pe informatii scrise - dictionare, carti, grafice, fise etc.;
stapanirea tehnicilor de formulare a intrebarilor, pornind de la o informatie;
abilitatea de a rezuma si formula o concluzie;
integrarea in experienta proprie a cunostintelor dobandite prin informatie scrisa etc.
Eficacitatea instructorului se afla in strinsa legatura cu capacitatea de a utiliza toate formele de interactiune posibile in contextul invatarii la distanta si, corelativ, cu stapinirea de catre acesta a mijloacelor tehnologice particulare implicate.
In perspectiva deschisa de noile tehnologii ale informatiei si comunicarii, studentii si profesorii vor fi capabili:
A. sa foloseasca e-mailul si grupurile de discutii on-line pe Internet pentru a comunica in privinta continutului materialelor, diverselor sarcini si pentru informare si pentru a initia discutii pe anumite subiecte.
B. sa foloseasca conferintele on-line, e-mailul si software pentru retele locale pentru a comunica in privinta continutului materialelor, diverselor sarcini si pentru informare.
C. sa foloseasca programele speciale pe computer pentru definirea sau redefinirea problemei. Acest nivel include dezvoltarea unei intrebari pentru cercetare sau stabilirea perspectivei din care se va analiza o problema.
In vederea accesarii si localizarii informatiei, elevii si studentii vor fi capabili sa:
A. sa localizeze si sa foloseasca informatiile si resursele disponibile prin retele locale ce functioneaza la nivelul institutiei scolare intre laboratoare, biblioteca, centru local de cercetari etc.
B. sa localizeze si sa foloseasca informatiile si resursele disponibile prin Internet (newsgroups, listservs, WWW prin Netscape, Internet Explorer sau alt browser, gopher, situri ftp, cataloage cu acces public, baze de date comerciale si servicii on-line, precum si resurse comunitare, academice sau guvernamentale)
C. sa foloseasca sursele de referinte si trimiteri (enciclopedii electronice, dictionare, surse de referinte biografice, atlase, almanahuri etc.) disponibile in retelele locale la nivel de institutie sau pe Internet.
D. sa foloseasca Internetul sau retelele digitale comerciale pentru contactarea expertilor in vederea beneficierii de diverse servicii.
E. sa initieze si sa duca la bun sfarsit o activitate de colectare de informatii prin e-mail, listserv sau newsgroup.
F. sa utilizeze instrumentele specifice si sistemele de organizare ale surselor de informatie electronica ca aplicatii pentru gasirea informatiilor specifice si generale (index, cuprins, instructiuni si manuale de utilizare, referinte, strategii de tipul logicii formale, legaturi hipertext), inclusiv folosirea a) instrumentelor de cautare si comenzilor pentru calculator neconectat, CD-ROM, baze de date on-line; b) instrumentelor de cautare si comenzilor pentru Internet (motoarelor de cautare: Yahoo, AltaVista, About.com etc.)
Dupa identificarea resurselor potential necesare, studentii si educatorii trebuie sa parcurga materialele pentru a le determina importanta pentru tema si apoi sa extraga informatiile relevante. In vederea folosirii informatiei, studentii si profesorii vor avea abiliatatea de:
A. vizualizare, download, decompresie si deschiderea documentelor de pe siturile Internet si din arhive.
B. preluarea selectiva a informatiilor de pe o sursa electronica si introducerea intr-un document personal (prin cut si paste), apoi completarea citatelor cu datele de identificare ale sursei.
C. folosirea unui procesor de texte pentru insemnari si notite.
D. preluarea si inregistrarea pe suport a adreselor/ locatiilor surselor digitale ce au fost citate, apoi introducerea acestora corect in subsoluri de pagina sau bibliografii.
E. folosirea foilor electronice de calcul, bazelor de date si programelor de statistica pentru procesarea si analizarea datelor statistice.
F. analizarea si filtrarea informatiilor de pe suport digital relevante pentru sarcina de indeplinit.
Studentii si educatorii trebuie sa stie sa organizeze si sa comunice rezultatele activitatii de informare, adica:
A. clasificarea si gruparea informatiilor folosind un procesor de texte sau un sistem de gestiune a bazelor de date.
B. folosirea unui editor de texte sau a unui program special de publicare pentru crearea si printarea materialelor, demonstrand si aplicand aptitudini elementare de tastare sau tehnoredactare (viteza cel putin egala cu cea a scrisului de mana).
C. crearea graficelor si imaginilor cu ajutorul computerului si folosirea acestora in prezentari tiparite sau digitale variate.
D. generarea graficelor, tabelelor si diagramelor folosind programe pe calculator.
E. preluarea datelor din bazele de date pentru crearea propriilor baze de date.
F. folosirea utilitarelor de prezentari (PowerPoint, HyperStudio sau Aldus Persuasion etc.) pentru crearea prezentarilor pe computer.
G. crearea de produse multimedia si hypermedia cu aparatura audio si/sau video digitala.
H. crearea paginilor Web si siturilor folosind limbajul de marcare hipertext (HTML) sau convertind documente prin programele de editare de text.
I. folosirea comunicatiilor prin e-mail, ftp etc. pentru preluare la distanta de informatii si fisiere.
J. folosirea aplicatiilor pe computer specializate pe prelucrari specifice: programe pentru compunere de muzica, aplicatii pentru asistenta in desenare, software de modelare matematica etc.
K. citarea corespunzatoare a surselor electronice de informatii in note de subsol, note de final si bibliografii.
5. Evaluarea
Adesea, invatamantul deschis la distanta presupune studiul independent de un profesor. Acest proces este dificil de urmarit, desi putem puncta anumite efecte analizand intrebarile pe care le pune cursantul, precum si modul in care indeplineste sarcinile de lucru si rezolva testele. Este evidenta diferenta fata de un curs traditional, care este definit in termenii prezentei unor serii de cursanti, care pot fi observati si evaluati direct.
Si invers, unele aspecte ale predarii la distanta pot fi mult mai deschise spre evaluare. In loc sa pregateasca materialele pentru un numar de studenti prezenti in sala de curs, titularul cursului alcatuieste suportul pentru oricine doreste sa-l cumpere si sa-l citeasca, fiind disponibil pentru evaluarea atat de catre cursanti, cat si de catre colegi sau experti in evaluare.
Invatamantul deschis la distanta implica o serie de roluri noi si diversificarea rolurilor conventionale in predare ale practicienilor. In sistemele traditionale, avem de-a face cu un personaj cheie: profesorul sau trainerul. Educatia la distanta nu diminueaza neaparat rolul acestui personaj, dar creste importanta altor persoane din staff. Din perspectiva studentului, este importanta alegerea unui curs bun, iar consultanta in vederea acestei alegeri o va primi de la un consilier, de la un administrator sau de la un receptionist, dar sigur nu de la un profesor autor de curs sau de la un tutor. Similar, eficienta muncii unui tutor va fi direct proportionala cu calitatea muncii autorului de curs.
In concluzie, un program de educatie la distanta eficace necesita un efort de echipa sustinut si fiecare input in experienta de invatare a cursantului are importanta. Cu aceasta premisa, sunt mai multe aspecte de evaluat datorita unui evantai mai larg de inputuri.
Pe de alta parte, cursantul are libertatea sa-si defineasca propriul parcurs de invatare si sa foloseaca dupa voie resursele oferite sau disponibile, nelimitandu-se la materialul de curs, care poate fi folosit doar ca parte, de egala importanta cu alte materiale. Astfel, sarcina evaluatorilor este de a mapa toate aceste posibile surse si de a le lua in considerare alaturi de suportul pe care il furnizeaza institutia educativa.
Evaluarea nu este un subiect des mentionat in teoria invatamantului deschis si la distanta. Acest fapt constituie o problema, daca consideram instruirea la distanta ca o abordare novatoare a educatiei si formarii, care se afla inca in faza de dezvoltare. In mod sigur, increderea deplina intr-o astfel de inovatie va veni doar dupa stabilirea cat mai exacta a gradului in care scopurile sunt atinse si asteptarile justificate.
O parte a problemei rezida in definirea educatiei la distanta la nivelul general, ca o incercare de a evita dificultatile educatiei si formarii traditionale referitoare la accesibilitate. Dar, daca educatia la distanta inseamna eliminarea barierelor institutionale, mai este nevoie sa-i demonstram eficienta, cand este atat de evident aspectul negativ al acestor bariere?
Educatia deschisa si la distanta ofera oportunitati de invatare unor largi categorii de persoane, inclusiv unora care nu au avut acces la cicluri de invatamant superior sau chiar secundar 2.
Motivele pentru inscrierea la un curs in sistem de elearning sunt adesea altele decat obtinerea unui certificat in vederea angajarii. Nu toti beneficiarii unui modul de educatie la distanta sunt studenti prin proprie alegere. Unii, in special in pregatirea de tip vocational, indeplinesc anumite conditii prin pozitia de moment in cadrul unei firme; pot fi angajati si sponsorizati de firma, iar sponsorizarea depinde de rezultatul examenului final; altii, din aceeasi serie, nu sunt interesati decat de continutul pe care il asimileaza, fiind apropiat de un hobby. Multi pot avea anumite resentimente pentru ca li s-a cerut sa urmeze un stagiu de pregatire in timpul lor liber. Aceste deciziile individuale sunt luate in calcul statistic si integrate in indicatori cum ar fi: abandon scolar prealabil, completare de studii etc. Problema apare la interpretarea rezultatelor, in special atunci cand sunt prezentate comparativ cu educatia sau formarea in sistem traditional - sunt intemeiate aceste comparatii ale unor abordari instructive diferite?
Intemeiate sau nu, comparatiile se fac. Insa, fara evaluari temeinice de program, nu este posibila considerarea unui simplu indicator cum ar fi rata de promovare a examenului final ca criteriu de succes. Este nevoie de mult mai multe date comparative.
In primul rand, trebuie colectate date despre caracteristicile demografice ale cursantilor si despre stocul prealabil de educatie. Majoritatea formelor de educatie traditionala nu iau in calcul anii de studiu urmati care nu sunt finalizati cu examenul de sfarsit de ciclu. Modulele de formare deschise si la distanta au adesea un mare numar de cursanti care par a fi sub-pregatiti sau, in cel mai bun caz, fara calificari care sa le permita urmarea cursului pentru care au aplicat. Din perspectiva traditionala, finalizarea unor cursuri de catre un asemenea grup de studenti este considerata ca reprezentand o 'valoare adaugata' mare datorita pozitiei initiale dezavantajate.
In al doilea rand, date despre intentii si rezultate (altele decat rata de promovare) sunt necesare pentru a creiona contextul si criteriile (diferite de cele ale educatiei fata in fata) care stabilesc daca programul a fost un succes. Daca 10 procente dintre cursanti nu vor sa participe la evaluarea finala, acest lucru trebuie sa fie regasit in statisticile referitoare la promovabilitate, eventual cu detalierea motivului.
Printre activitatile considerate prioritare pentru un tutor si care constituie frecvent obiect al evaluarilor, feedbackul oferit cursantilor poate fi detaliat si analizat pe mai multe planuri. In primul rand se poate face o masurare de tip cantitativ a raspunsurilor la problemele cursantilor. Se consemneaza rata de raspunsuri per probleme, volumul de informatii cuprins in raspuns, intervalul de timp dintre solicitarea ajutorului si raspunsul tutorului, precum si daca studentul revine ulterior cu aceeasi problema. Calitativ, se poate realiza o analiza prin sondaj a adecvarii raspunsurilor oferite si o reevaluare a lucrarilor cursantilor pentru a stabili competenta tutorului in masurare si apreciere prin note.
6. Concluzie
Majoritatea aspectelor ce tin de calitatea procesului de predare-invatare la distanta nu pot fi luate in calcul fara o monitorizare pe parcurs si evaluare globala a sistemului aplicat. Aceasta abordare implica ideea rolului cheie al evaluarii in ameliorarea continua a activitatilor de suport pentru cursanti si dezvoltarea sistemului de educatie la distanta. Anumite criterii impuse intern de institutia de invatamant/ formare/ training, odata realizate, nu se autosustin, iar demersurile evaluative nu numai ca mentin standardele de calitate, dar le si imbunatatesc.
In primul rand, sunt anumite cerinte pe care activitatea de suport tutorial trebuie sa le indeplineasca. Un program de educatie la distanta eficace este insumarea eforturilor de echipa sustinute; fiecare input in experienta de invatare a cursantului are importanta. Esenta tutorialelor consta in receptivitatea la problemele cursantului, promptitudinea si calitatea raspunsurilor oferite, ceea ce necesita nu doar evaluare de sistem, ci si autoevaluarea continua a tutorului.
In ce priveste pertinenta, adecvarea si gradul de interactivitate ale continuturilor prezentate, monitorizarea simpla a reactiilor si opiniilor cursantilor, precum si a feedbackului oferit de tutor vor avea ca rezultat materiale de curs imbunatatite pentru seriile viitoare de studenti.
O caracteristica programatica a modelelor de educatie la distanta este autonomia cursantului. Acesta are libertatea sa-si defineasca propriul parcurs de invatare si sa foloseaca dupa voie resursele oferite sau disponibile, nelimitandu-se la materialul de curs, care poate fi folosit doar ca parte, de egala importanta cu alte materiale. Aprecierea performantelor in invatare devine dificila si trebuie suplimentata de demersuri (orientate) de autoevaluare a cursantului.
O metodologie riguroasa va fi urmarita mai mult relativ la modul in care cursantii si practicienii sunt implicati in procesul de evaluare si relativ la modul in care se interpreteaza si se utilizeaza rezultatele. Excelenta tehnica este lipsita de valoare ca parte a unui proces care nu conduce la ameliorari continue.
Pentru programele de educatie la distanta, evaluarea trebuie sa fie dezvoltata in aspectul acesteia de resursa pentru cursant si ca aspect esential al unei bune practici.
BIBLIOGRAFIE
Achimas-Cadariu, A. Ghid practic pentru educatie la distanta. Bucuresti: Alternative, 1998.
Cerghit, I. Metode de invatamant. Ed. a III-a. Bucuresti: Didactica si Pedagogica, 1997.
Hoffman, B. (ed.) The Encyclopedia of Educational Tehnology. [online] https://edweb.sdsu.edu/eet/ Admin/Intro.html, U. of San Diego, 1998.
Neacsu, I. Instruire si invatare. Bucuresti: Stiintifica, 1990.
Neacsu, I. Metode si tehnici de invatare eficienta. Bucuresti: Militara, 1990.
Noveanu, E. Navigarea pe Internet. Primii pasi catre un demers constientizat. [online] https://pedagogica.gq.nu/ resurse/disted/constient.htm, POL, 2000.
Saba, F. Distance Education: An Introduction. San Diego, 1999 [online] https://www.distance-educator.com/portals /research_deintro.html
The California Distance Learning Project (CDLP) [online] https://www.otan.dni.us/cdlp/
University of Illinois. Teaching at an Internet Distance: The Pedagogy of Online Teaching and Learning. [online] https://www.vpaa.uillinois.edu/tid/report/tid_report.html
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1990
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
