Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE
Gradinita

Lectiile de educatie fizica

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Proiect de lectie CLASA: A IV-a A Matematica si stiinte ale naturii - Impartirea unui numar natural de trei cifre la un numar de o cifra
PERSPECTIVE EDUCATIONALE
PROIECT DIDACTIC CLASA : a IV-a Educatia plastica
PLANIFICARE CALENDARISTICA ANUALA - Tehnologia Informatiei si a Comunicatiilor
PRINCIPIILE PROCESULUI DE INVATAMANT
PROIECT DIDACTIC CLASA: A V-A LIMBA SI LITERATURA ROMANÃ Scrisoarea
PROIECT DE LECTIE MATEMATICA CLASA: a II – a
PROIECT DIDACTIC Clasa: a V-a Managementul informatiilor si al invatarii
PLANIFICARE ANUALA Clasa a V-a LIMBA SI LITERATURA ROMANǍ
Definitii - scoala

TERMENI importanti pentru acest document

: efortul si repausul in lectia de educatie fizica : jocul de handbal-mijloc important al educatiei fizice si sportului : joc miscare educatie fizica clasa a II-a : proiect didactic rezistenta musculara locala clasele primare educatie fizica si sport :

PLANUL LUCRARII

1.INTRODUCERE. 2

1.1.Importanta si actualitatea temei 2

1.2.Motivatia alegerii temei 6

1.3.Ipoteza si scopul lucrarii 8

2.FUNDAMENTAREA TEORETICO-STIINTIFICA A LUCRARII 9

2.1.Caracteristicile perioadei de varsta 7-11 ani din punct de vedere somatic, fiziologic, psihologic si al dezvoltarii fizice. 9

2.2.Lectia – forma de baza in organizarea procesului instructiv-educativ. 19

2.3.Dezvoltarea calitatilor motrice - obiectiv prioritar al educatiei fizice scolare. 22

CALITATILE MOTRICE DE BAZA.. 29

3.ORGANIZAREA SI DESFASURAREA CERCETARII 37

3.1.Metode de cercetare utilizate in elaborarea lucrarii 37

3.2.Locul, subiectii si etapele cercetarii 39

3.3.Masuratori antropometrice si probe de control 39

3.4.Mijloace pentru dezvoltarea calitatilor motrice. 43

4.REZULTATELE OBTINUTE SI INTERPRETAREA LOR.. 47

5. CONCLUZII SI PROPUNERI 57

BIBLIOGRAFIE. 60

ANEXE. 61

1.INTRODUCERE

1.1.Importanta si actualitatea temei

Reforma sistemului de invatamant din Romania impune o permanenta preocupare pentru imbunatatirea standardelor educationale care intra in normalitatea unui sistem cu adevarat competitiv, pentru initiative radicale si schimbari profunde. Unele schimbari au inceput sa prinda contur, atingand toate componentele sistemului de invatamant.

Intregul proces instructiv-educativ vizeaza realizarea obiectivelor cadru si de referinta ale educatiei si invatamantului:

Ø     dezvoltarea identitatii nationale in contextul integrarii europene si mondiale;

Ø     dezvoltarea culturala, stiintifica, tehnica si profesionala;

Ø     dezvoltarea capacitatii de anticipare si adaptare la schimbare, pentru progresul psiho-social si integrare;

Ø     formarea si dezvoltarea personalitatii umane integrale, armonioase, creatoare, independente si interdependente;

Ø     dezvoltarea caracterului prospectiv si permanent al educatiei;

Ø     democratizarea educatiei si invatamantului, asigurarea conditiilor de egalitate relativa si gradata a sanselor de acces si parcurgere pentru dezvoltarea maxima a potentialului psihofizic al fiecarui individ uman, pentru realizarea caracterului deschis al invatamantului;

Ø     formarea tinerei generatii pentru integrare culturala si socio-profesionala eficienta, pentru dezvoltarea culturii si civilizatiei.

In scopul realizarii acestor finalitati, activitatea de educatie fizica trebuie sa-si aduca o contributie din ce in ce mai mare la cunoasterea profunda a legilor dezvoltarii generatiei in crestere, la protejarea, modelarea si dirijarea controlata a dinamicii ei.

In sistemul nostru de invatamant, educatia fizica ocupa un spatiu bine determinat si se integreaza organic in ansamblul actiunilor ce urmaresc pregatirea copilului si a tanarului de azi, pentru a participa in viitor la activitatea sociala.

Una din tendintele generale care privesc perfectionarea continutului predarii in educatia fizica vizeaza pe de o parte interesul crescand pentru gasirea unor solutii corespunzatoare privind structura si continutul predarii si anume adaptarea acstuia la particularitatila psiho-fizice de varsta stadiale si individuale ale indivizilor (elevilor), iar pe de alta parte sincronizarea acestora cu orientarea catre practicarea exercitiului fizic.

Continutul curricum-ului disciplinei educatia fizica presupune organizarea stiintifica a activitatii scolare a elevilor potrivit particularitatilor obiectului nostru de invatamant, oferind climatului prielnic formarii unui fond de pregatire fizica armonioasa, care apoi sa asigure practicarea unui sport potrivit posibilitatilor bio-psiho-motrice.

Unul din elementele definitorii ale fenomenului „om” este miscarea, de natura sa influenteze si sa conditioneze activitatea psiho-intelectuala si caracterele somato-fiziologice, realizandu-se astfel integritatea fiintei umane, exprimata de antichitatea elena in cuvintele „Optandum est ut sit mens sana in corpore sano” (Juvenal).

Omul, organismul uman, in evolutia sa de la nastere si pana la maturitate, trece printr-un complex dinamic de procese biologice, procese conditionate de actiunea unor serii de factori externi, printre care se numara activitatea motrica, exercitiul  fizic, efortul fizic si cel psihic, prin fenomenele de adaptare, compensare si supracompensare  pe care le declanseaza, stimuleaza si, in unele imprejurari, chiar dirijeaza cresterea si dezvoltarea armonioasa.

Exercitiul fizic, ca si orice activitate fizica, se stie, are o pondere insemnata in dezvoltarea armonioasa a copilului, dezvoltand in mod evident elementele componente ale aparatului locomotor, iar prin intermediul acestora angajandu-se in lucru respiratia si circulatia, schimbul nutritiv si procesele de regenerare, sistemele de reglare neuroendocrine.

Exercitarea lor desavarseste structura functionala a tesuturilor, stimuleaza cresterea si dezvoltarea  si duc la o mai buna integrare a elementelor care alcatuiesc organismul.

Antrenarea aparatelor, sistemelor  si functiilor organismului, utilizarea lor dincolo de nivelul moderat al solicitarilor curente, determina reactii de raspuns cu caracter de supraadaptare, fenomen ce explica efectele utile ale exercitiului fizic asupra intregii evolutii individuale. Se evidentiaza astfel orientarea educatiei fizice  in directia imbunatatirii starii de sanatate, a conditiei fizice si cresterii longevitatii.

Educatia fizica reprezinta un mijloc eficient de stimulare a dezvoltarii maximale a potentialului fiecarui copil prin asimilarea continuturilor.

A reduce insa rolul educatiei fizice doar la influentele ei asupra sanatatii, la intarirea organismului, ar presupune simplificarea lucrurilor, ar insemna sa nu vedem rolul ei stimulator ca izvor al fortelor creatoare, ca modalitate de abordare optimista a problemelor vietii, de ridicare continua a calitatii acesteia.

In afara contributiei la inlaturarea efectelor negative ale activitatii motrice insuficiente, exercitiul fizic reprezinta un mijloc de odihna activa, deosebit de eficient.

Introducerea pe scara larga a practicarii exercitiilor fizice inseamna, in primul rand, inlaturarea constienta a factorilor care dauneaza sanatatii.

In conceptul reformei invatamantului romanesc pentru obiectul educatia fizica, printre obiectivele cadru se regaseste cu prioritate contributia acesteia la mentinerea unei stari de sanatate optime si formarea deprinderilor igienico-sanitare specifice practicarii exercitiilor fizice; influentarea dezvoltarii fizice corecte si armonioase a organismului elevilor; cultivarea respectului  elevilor pentru natura in vederea integrarii acestora in mediul inconjurator; realizarea unei bune conditii fizice prin dezvoltarea calitatii motrice; formarea si consolidarea deprinderilor motrice de baza si specifice unor ramuri de sport; formarea obisnuintei de practicare sistematica a exercitiilor fizice, etc.

Elevul ciclului primar trebuie sa primeasca (sa fie initiat) cunostinte, priceperi, deprinderi pe care sa le dezvolte, sa le consolideze si sa le perfectioneze in ciclul gimnazial astfel incat la absolvire sa le poata valorifica in directia pastrarii starii de sanatate si sporirii capacitatii de munca si efort, organizand independent activitatea de destindere, compensare si preintampinare a efectelor daunatoare, cauzate de viata sedentara si unilaterala.

Educatia fizica a copiilor si tinerilor se formeaza astazi in conditii sociale, economice si politice deosebit de complexe la care se adauga multitudinea de progrese in domeniul ciberneticii si explozia informationala si care il transforma pe individ intr-un adevarat sclav al ecranului sau monitorului. Astfel, educatia fizica trebuie organizata in mod stiintific si sa contribuie la ridicarea potentialului biologic al tinerei generatii.

Din motivele de mai sus, educatia fizica este prevazuta in planurile de invatamant, la toate clasele, tipurile si gradele de invatamant, la nivelul claselor I-IV fiind prevazute cate doua ore saptamanal pentru fiecare clasa, la care se adauga si activitati extradidactice cum sunt: gimnastica din regimul zilnic, recreatii organizate, plimbari, drumetii etc.

Componenta insemnata a educatiei, educatia fizica este unica activitate prevazuta in planurile de invatamant ce se organizeaza cu scopul de a sprijini si favoriza  cresterea si dezvoltarea corecta  si armonioasa a organismului, pregatirea fizica multilaterala si sporirea rezistentei si a capacitatii de munca a organismului elevilor. Activitatile organizate in cadrul educatiei fizice realizeaza echilibrul necesar intre  solicitarile intelectuale si fizice pretinse elevului in cadrul programului zilnic de activitate.

In procesul de pregatire  fizica la elevii claselor I-IV, perfectionarea calitatilor motrice depinde de anumite  disponibilitati ale organismului bazate pe un fond ereditar, dar si de insusirile dobandite pe parcursul dezvoltarii organismului, poate fi influentata prin procesul instructiv-educativ.

Calea principala pentru dezvoltarea calitatilor motrice la clasele I-IV o constituie activitatea organizata in cadrul lectiilor in scopul formarii priceperilor si deprinderilor motrice, insa utilizandu-se metode si mijloace specifice pentru a determina procesul dorit.

Dezvoltarea calitatilor motrice ca obiectiv de baza al educatiei fizice contribuie la asigurarea rolului atribuit acesteia din urma in cadrul educatiei multilaterale a personalitatii elevului, modelandu-i profilul moral si conferindu-i atribute fara de care dezvoltarea tinerei generatii ar fi incompleta: curaj, darzenie, spirit de fair-play, combativitate, perseverenta, spirit de echipa, spirit de sacrificiu, asumarea responsabilitatii faptelor, capacitatea de a lua rapid deciziile cele mai bune etc.

In acest context, cercetarea si inovarea practicii scolare, cunoasterea elevului, proiectarea, organizarea, indrumarea, dirijarea, evaluarea si decizia sunt tot atatea componente care necesita un curriculum comun obligatoriu, menit sa asigure calitatea invatamantului, sansa reformei.

1.2.Motivatia alegerii temei

Actuala etapa de dezvoltare a societatii pune in fata educatiei fizice raspunderi deosebit de mari a caror valoare sociala este legata de contributia pe care aceasta poate sa o aduca la imbunatatirea sanatatii și cresterii capacitatii de efort si, implicit, la dezvoltarea armonioasaa a organismului.

De aceea, sarcina, obligatia ce revine in principal invatatorului si apoi profesorului de educatie fizica, dar si a celor care se ingrijesc de sanatatea si pregatirea tinerei generatii este aceea de a lua contact direct cu realitatea, de a cunoaste cat mai bine caracteristicile  varstei.

Varsta scolara mica este perioada in care elevii inregistreaza progrese deosebit de mari in ceea ce reprezinta motricitatea, este varsta la care se poate incepe dezvoltarea calitatilor motrice, fiind denumita varsta primelor performante, indicii care definesc viteza, indemanarea si rezistenta aeroba crescand rapid.

Importanta pe care dezvoltarea calitatilor motrice o are in intreaga varietate de actiuni motrice efectuate de individ in activitatea cotidiana sau in cea sportiva a fost creionata intr-o serie de lucrari de specialitate .

Cum nu toate activitatile, metodele si mijloacele sunt aplicabile la anumite clase de elevi cu particularitati specifice, am ales aceasta tema pe urmatoarele considerente:

Ø     dezvoltarea calitatilor motrice este un obiectiv fundamental al educatiei fizice scolare si prin acest studiu am dorit sa-mi elucidez unele aspecte de ordin metodic privind dezvoltarea lor;

Ø     din necesitatea de a avea o eficienta cat mai mare in predarea educatiei fizice la clasele I-IV, unde in cadrul procesului instructiv-educativ trebuie sa se urmareasca finalitati concrete privind sistemul de cunostinte, priceperi si deprinderi pentru concretizarea modelului de educatie fizica la nivelul fiecarei clase din invatamantul primar;

Ø     din dorinta clarificarii unor aspecte privind dezvoltarea calitatilor motrice la nivelul alevilor de 8 – 10 ani;

Ø     in scopul alegerii celor mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea calitatilor motrice si a stabilirii locului  si duratei in structura lectiei, a prioritatii in dezvoltarea calitatilor motrice.

Mi-am propus sa prezint mijloace specifice pentru dezvoltarea calitatilor motrice in lectia de educatie fizica, sa urmaresc eficienta lor pentru a sti in ce mod sa actionez in functie de plusurile sau minusurile obtinute astfel incat sa pot adopta in activitatea viitoare continuturi, strategii si forme diferentiate care sa determine cresterea  eficientei procesului didactic ca o perfectionare permanenta  a disponibilitatilor  fizice si a nivelului motric al varstei scolarului mic.

1.3.Ipoteza si scopul lucrarii

In lucrare mi-am propus sa cercetez daca:

·        efortul depus in lectiile de educatie fizica sistematic si corect dozat are rolul de-a optimiza si perfectiona procesul de dezvoltare fizica si motrica al elevilor

Pornind de la ipoteza lucrarii, cercetarea si-a propus urmatoarele sarcini:

·        studierea tratarii temei in literatura de specialitate;

·        investigarea initiala a nivelului de dezvoltare fizice si a nivelului dezvoltarii calitatilor motrice (masuratori si testari initiale);

·        elaborarea modelelor operationale (mijloacelor pentru dezvoltarea calitatilor motrice), stabilirea continutului procesului de pregatire si aplicarea experimentala a metodologiei propuse;

·        realizarea masuratorilor si testelor initiale si finale;

·        prelucrarea datelor si interpretarea lor, stabilirea observatiilor proprii cu formularea unor concluzii si propuneri.

2.FUNDAMENTAREA TEORETICO-STIINTIFICA A LUCRARII

2.1.Caracteristicile perioadei de varsta 7-11 ani din punct de vedere somatic, fiziologic, psihologic si al dezvoltarii fizice

Este cunoscut faptul ca exercitiile fizice si orice activitate motrica dezvolta in mod evident componente ale aparatului locomotor.

Influenta efortului sportiv reprezinta factor de mediu esential  atat in rezolvarea dezvoltarii armonioase a organismului cat si in pastrarea starii de sanatate si ereditare a unui organism cat mai puternic in stransa corelatie cu perioadele constitutive ale cresterii si dezvoltarii.

Fiecare etapa in dezvoltarea copilului impune reguli specifice particularitatilor varstei respective, care trebuie respectate cu strictete de catre educator.

Nevoia de miscare la copil reprezinta o necesitate de dezvoltare pe plan fizic, motric, psihic si aceasta se manifesta prin dorinta aproape permanenta a copilului de a se juca, de a alerga, de a sari, a arunca, a catara, chiar, de ce nu, a cadea, de a zburda fie spontan, fie organizat.

In timpul cresterii, diferitele elemente corporale prezinta o dezvoltare diferentiata de la o varsta la alta. Complexitatea si variabilitatea proceselor si fenomenelor care stau la baza evolutiei acesteia ne determina sa tratam caracterele specifice perioadei corespunzatoare varstei prescolare 3-6/7 ani, ca pe o trecere spre varsta scolara medie (antepubertara), 6-10 ani fete si 7-11 ani baieti, aceasta din urma constituind subiectul lucrarii.

Sfera somatica este slab dezvoltata.

Oasele la varsta de 7 ani se dezvolta mai repede decat musculatura. Ele contin o cantitate mai mare de apa si mai  putine substante solide. Tesutul cartilaginos este bine reprezentat la inceput, apoi este inlocuit treptat cu tesut osos dur, prin depunerea de saruri minerale.

Procesul intens de osificare necesita un bun echilibru functional al organismului, un aport suficient de calciu si fosfor, precum si o reglare buna a depunerii sarurilor de calciu in oase. In caz contrar apar tulburari in dezvoltarea sistemului osos, cunoscut sub denumirea de „rahitism”, in care oasele nu poseda o rezistenta suficienta si se deformeaza. O atentie deosebita trebuie sa se acorde coloanei vertebrale, ale carei curburi normale pot fi accentuate in rahitism, favorizand aparitia cifozelor, lordozelor, cifolordozelor etc. La aparatia acestor devieri mai contribuie si atitudinile necorespunzatoare in banci, pe scaune, purtarea necontrolata a unor greutati in maini sau pe spate (ghiozdanul) s.a.

Exercitiile fizice bine selectionate si judicios folosite contribuie in mare masura la prevenirea si inlaturarea deformatiilor osoase.

Muschii corpului la varsta antepubertatii sunt putin dezvoltati. La nastere musculatura reprezinta numai 16% din greutatea corpului, fata de peste 40% la adult. Cresterea in volum a muschilor nu se realizeaza prin sporirea numarului de fibre musculare, ci prin ingrosarea celor existente de la nastere (hipertrofia musculara).

La 6 ani fibrele musculare mai sunt inca subtiri si au nuclei mari, cu continut bogat in sarcoplasma si apa. Printre fibrele musculare se gaseste o cantitate mare de tesut conjunctiv comparativ cu fibrele elastice care sunt putine. Flexorii sunt mai bine dezvoltati decat extensorii si de aceea copilul are mereu tendinta de a sta intr-o pozitie cifotica (in flexie), indeplinind cu mai multa placere activitati care impiedica angrenarea flexorilor, decat a extensorilor. De asemenea, muschii trunchiului sunt mai bine dezvoltati decat cei ai membrelor.

Tonusul muscular este crescut (hipertonie musculara), mai ales la nivelul muschilor extensori, datorita intinderii active a fibrelor musculare si a lipsei de maturizare a centrilor nervosi implicati in reglarea tonusului muscular. Excitabilitatea musculara este mai scazuta, iar valorile cronaxiei musculare sunt mai mari ca la adulti.

Sistemul nervos este slab dezvoltat si prezinta o mare instabilitate. Actele motorii (mersul) comandate de centrii nervosi superiori prezinta dificultati, fiind caracterizate prin miscari de prisos, leganare, ritm neregulat, genunchii sunt semiflexati, pasii mici etc.

Procesele nervoase fundamentale (excitatia si inhibitia) nu sunt echilibrate, predominand excitatia. Inhibitia conditionata (interna) este inca slab dezvoltata si din acest motiv copilul este excitabil, irascibil, cu treceri rapide de la voiosie la depresie si apatie.

Atentia este instabila, iar vointa inca slab dezvoltata. Datorita plasticitatii mari a scoartei cerebrale, la aceasta varsta receptivitatea copiilor este accentuata, insa din cauza insuficientei dezvoltari a inhibitiei conditionate de diferentiere, fixarea informatiilor receptionate se face greoi si este instabila, lucru demonstrat in faptul ca daca excitatiile primului si ale celui de-al doilea sistem de semnalizare nu se repeta suficient, acestea se sterg usor.

Sfera vegetativa face fata cu greu cerintelor de efort. Aceasta cuprinde aspectele morfologice si functionale ale organelor interne, dintre care ne intereseaza in mod deosebit aparatele circulator, respirator, glandele cu secretie interna si sistemul nervos vegetativ.

Sistemul cardiovascular este inca slab dezvoltat la copiii de aceasta varsta, totusi, fata de alte organe, aparatul circulator este mai bine dezvoltat, datorita circulatiei fetale. Inima la nastere are o greutate de numai 20-25 g, ceea ce reprezinta 0,8% din greutatea corporala, fata de 0,5% la varsta de 7 ani si 0,4% la 12 ani. Ea are o pozitie mai apropiata de orizontala, insa tinde sa se verticalizeze pe masura ce copilul creste.

Peretele ventriculului stang  este cu putin mai gros decat cel drept, iar atriile sunt relativ mai dezvoltate. Miocardul are o mare vitalitate, bataile inimii putand continua mult timp dupa oprirea respiratiei. Tesutul elastic si conjunctiv al miocardului este putin dezvoltat.

Peretii vaselor castiga repede in grosime la arterele de tip elastic, datorita dezvoltarii inimii si prin ingrosarea tunicii medii la cele de tip muscular.

Comparativ cu adultii, la copiii antepubertari arterele sunt mai largi. Vena cava superioara este mai larga decat vena cava inferioara. Cresterea pronuntata a trunchiului duce la modificarea raportului intre extremitatea cefalica si restul corpului, fapt care determina marirea calibrului venei cave inferioare, devenind astfel mai larga decat vena cava superioara.

Capilarele sunt relativ mai largi, insa slab reprezentate numeric. Reteaua capilara se dezvolta rapid.

Aceste particularitati morfologice ale sistemului cardiovascular stau la baza particularitatilor functionale ale aceluiasi sistem la copiii antepubertari. La acestia viteza de circulatie a sangelui este de trei ori mai mare decat la adult.

Frecventa cardiaca este in medie de 150 pulsatii pe minut la nou-nascut, 130 la un an, 90 de pulsatii la 7 ani, 85 la 8 ani si 80 la 13 ani.

Volumul sistolic este foarte mic (10-15 ml), insa datorita frecventei cardiace ridicate debitul cardiac sau minut-volumul inimii este relativ mare, 1,5-2 l/min la 7 ani si 2,5-3 l/min la 12 ani. Tahicardia accentuata si nivelul relativ mare al debitului cardiac ar trebui sa determine o crestere a tensiunii arteriale, insa datorita elasticitatii mari a peretilor vasculari aceasta este scazuta, prezentand ca valoare medie 90/60 mm Hg la 7 ani, 103/70 mmHg la 10 ani si 105/72 mmHg la 12 ani.

Datorita nivelului scazut de dezvoltare a centrilor nervosi care dirijeaza mecanismele de reglare neuro-hormonala a activitatii sistemului cerdiovascular, indicii fiziologici cardiovasculari prezinta o instabilitate remarcabila. De aceea chiar unele cauze perturbatoare minime pot declansa variatii foarte mari.

De exemplu, aritmia respiratorie a pulsului este foarte accentuata la aceasta varsta, insa scade odata cu cresterea.

La varsta antepubertara se constata un numar sporit de hematii (5 – 6 milioane pe mm3 de sange) in primii ani ai vietii, ca apoi numarul lor sa scada treptat la 4,5 – 5 milioane pe mm3, la fel ca la adulti.

Aparatul respirator la copiii antepubertari este slab dezvoltat. Cavitatile nazale sunt relativ mici.

Inelul limfatic a lui Waldezer, format din amigdalele palatine, amigdala faringiana si cea linguala, poseda o structura asemanatoare cu a ganglionilor limfatici si reactioneza la influentele mediului ca un singur organ. Amigdalele palatine sunt mai slab dezvoltate pana la 6 ani, ca apoi la 11-12 ani sa inceapa sa involueze simultan cu involutia fiziologica a intregului tesut limfactic.

Laringele la aceasta varsta are o forma si o asezare particulara, fiind alungit, conic si situat mai sus decat la adulti.

Istmul glotei este foarte stramt, ceea ce face ca trecerea aerului sa fie stanjenita. Daca mucoasa se tumefiaza, iar glota are spasme (foarte frecvente la aceasta varsta), se accentueaza si mai mult jena respiratorie.

Traheea este mai extensibila si mai flexibila la copii decat la adulti.

Bronhiile la copiii antepuberatri sunt relativ mai largi si mai bogate in fibre musculare decat la adult.

Bronhiile intrapulmonare au peretii subtiri si mucoasa saraca in glande mucinoase.

Plamanii incep sa se dilate odata cu prima respiratie, fiind nevoie de cateva zile pentru  dilatarea lor completa. Initial volumul plamanilor este mic, din cauza spatiului intratoracic restrans, fapt datorat mai ales volumului mare al timusului. Cresterea lor are loc paralel cu dezvoltarea generala a organismului. Diferentierea plamanului la copil se termina in jurul varstei de 7 ani cand fibrele elastice ating dezvoltarea lor completa.

Diafragmul este mai ridicat la copil decat la adult, iar toracele are o forma cilindrica cu diametrele aproape egale. Articulatia aproape orizontala a coastelor si faptul ca toracele copiilor se gaseste intr-o stare de destindere maxima aproape permanent, reduc mult posibilitatile acestora de a-si mari volumul cutiei toracice in inspiratie.

Functia aparatului respirator la copiii antepubertari se caracterizeaza in repaus printr-o respiratie ritmica, dar uniforma, efectuata pe caile nazale, cu o frecventa de 30 de respiratii pe minut la 7 ani si 24 respiratii pe minut la 12 ani. Tipul respirator este cel diafragmatic. In timpul efortului fizic, posibilitatea maririi capacitatii cutiei toracice este foarte redusa, insa aceasta deficienta este compensata prin marirea frecventei respiratiilor, care si ea este limitata, dar suficienta pentru satisfacerea cerintelor normale. Orice tumefactie a mucoasei cailor respiratorii face ca respiratia sa devina nesatisfacatoare (superficiala) nu numai in efort, dar de multe ori chiar in repaus.

Neuniformitatea ritmului respirator, oarecum normala in primele luni, se accentueaza in efort si sub influenta factorilor infectiosi, mecanici etc.

Marirea amplitudinii miscarilor respiratorii se realizeaza cu predominanta prin deplasarea muschiului diafragm. In timpul coborarii in inspiratie, diafragmul comprima usor ficatul si mareste presiunea intraabdominala, usurand evacuarea vaselor spre cutia toracica, tranzit facilitat si de scaderea concomitenta a presiunii intratoracice (aspiratie toracica).

Acest proces favorizeaza intoarcerea sangelui venos spre atriul drept.

Consumul maxim de O2, indice care reflecta capacitatea aeroba de efort la 7 ani este, in medie, de 1,5 l/min, la 10 ani ajunge la 2 l/min, la baieti si 1,7 l/min la fete, ca la 13 ani sa fie aproximativ egal, 2,5 l/min la cele doua sexe (Astrand, 1967), mai ales daca valorile absolute ale consumului maxim de O2 se calculeaza pe greutatea corporala lipsita de grasimi (Lean Body Mass).

Sistemul nervos vegetativ si glandele cu secretie interna sunt slab dezvoltate, ceea ce determina o eficienta redusa a mecanismelor de coordonare si reglare neuromorala.

Toate particularitatile morfofunctionale ale copiilor antepubertari mentionate anterior, orienteaza conduita adultilor fata de ei in aceasta etapa a vietii. Eforturile adultilor se orienteaza catre formarea unei motricitati corecte prin eliminarea miscarilor de prisos din mers, alergare etc. Invatatorul, apoi profesorul de educatie fizica, trebuie sa insiste asupra insusirii unui ritm adecvat al miscarilor, asupra formarii unei tinute corecte atat stand, cat si in sezand pe scaun sau in banca etc.

Mentinerea echilibrului in repaus si mai ales in timpul efortului este mai dificil din cauza simtului muscular insuficient dezvoltat, precum si datorita faptului ca centrul de greutate al corpului este relativ mai indepartat de sol, iar baza de sustinere mai redusa. In orele de educatie fizica este necesar sa se acorde o atentie mai mare dezvoltarii musculaturii extensoare, ai spatelui si gatului, ceea ce favorizeaza instalarea echilibrului intre marile grupe musculare antagoniste.

Rezistenta copiilor de varsta antepubertara la efort static este mica, deoarece acest gen de efort este obositor datorita blocajului toracic (apnee) si aprovizionarii insuficiente cu O2 si substante energetice a segmentului activ. In schimb, activitatea dinamica, caraterizata de contractii si relaxari succesive, este mai putin obositoare, fiind favorizata de hiperexcitabilitatea corticala existenta si de conditiile favorabile de desfasurare ale circulatiei si respiratiei. Aparatul circulator, in timpul efortului fizic dinamic (jocuri distractivr, sprinturi scurte cu pauze intre ele) reuseste sa satisfaca in mare masura aprovizionarea cu O2 si substante energetice segmentele active, iar intensificarea eliminarii de CO2 si a celorlalte substante de uzura. Totusi trebuie retinut faptul ca organismul la aceasta varsta este inca departe de a fi perfect dezvoltat, iar eficienta sistemelor de reglare neuromorala, menite sa asigure mentinerea si reechilibrarea in caz de dezechilibru functional al homeostazei generale este mica.

De aceea, se recomanda ca efortul depus de copii la aceasta varsta sa aiba caracter dinamic de scurta durata, cu pauze de relaxare relativ lungi. Eforturile de forta cu greutati mari nu sunt recomandabile la aceasta varsta. Eforturile de rezistenta in tempo lent si moderat, cum sunt alergarile pe distantele de 300 – 600 m, in ritm accelerat, nu sunt indicate deoarece solicita intens sistemul cardiorespirator.

O mare atentie trebuie sa se acorde tinutei corecte in banca, pentru a preveni aparitia deformarilor coloanei vertebrale. Regimul de viata echilibrata, alternarea judicioasa a efortului fizic cu cel intelectual si cu odihna, alimentatia rationala bogata in proteine si vitamine (A, D2, B complex), miscarea in aer liber vor contribui la dezvoltarea armonioasa a organismului copiilor de aceasta varsta.

Din punct de vedere psihic intrarea in scoala marcheaza o schimbare esentiala a pozitiei sociale a copilului si a relatiilor lui cu ceilalti, plusul de raspundere pe care o are fata de pregatirea scolara, intrarea intr-o noua colectivitate, noile relatii structural deosebite de cele de la gradinita sau din familie, ii creeaza copilului un complex de conditii care actioneaza stimulator asupra dezvoltarii psihice.

Scoala ofera conditii organizatorice, metodice si de continut necesare unei sistematice dezvoltari si pentru instruirea elevilor.

Inainte de a vedea care sunt caracteristicile psihice ale copiilor la aceasta varsta ne vom opri asupra gradului pregatirii lor pentru activitatea scolara.

Cu foarte mici exceptii, copiii de 6-7 ani au o buna dezvoltare fizica si neuropsihica, ceea ce le permite desfasurarea unei activitati sistematice si ordonate. Totusi rezistenta lor la efort este mica, aparatul cardio-vascular fiind inca fragil, iar sistemul nervos prezentand o mare excitabilitate si o relativa lipsa de echilibru intre cortex si centrii subcorticali. Muschii mici ai mainii, care vor fi foarte mult solicitati in scriere, nu sunt inca suficient de dezvoltati, coordonarea miscarilor facandu-se greu, cu eforturi care angajeaza – prin iradierea excitatiei – si alti muschi ai corpului.

Din punct de vedere intelectual curiozitatea copiilor este foarte vie, atentia lor putand fi mentinuta mai mult timp in activitati interesante. Vocabularul bogat si posibilitatile de exprimare sunt permise pentru o buna activitate scolara, la care concura si o serie de motive stimulatoare. Afectiv, copiii se ataseaza repede de invatatoare sau invatator, a carui autoritate devine incontestabila. Copilul  are deja formate o serie de deprinderi de conduita  care-l fac apt pentru activitatea in colectiv, desi sentimentele de prietenie fata de colegi se dezvolta abia dupa primul an de scoala.

La inceputul varstei scolare activitatea de invatatura va deveni prima si cea mai insemnata obligatie si se va mentine pe toata durata scolaritatii. La varsta aceasta jocul nu-si pierde insa insemnatatea, el ramanand  - alaturi de invatatura – un factor important de influenta educativa si formativa.

Dintre particularitatile psihice ale varstei scolare mici atentia este atrasa in mod deosebit de cele intelectuale, care conditioneaza procesul de invatamant si de care sunt in acelasi timp determinate. Atentia copilului de 6-7 ani are nevoie de mai multe pauze in timpul unei ore. Activitatile de joc sau constructii il tin mai mult timp concentrat, dar produc si le oboseala. Acestea se manifesta in primul rand prin agitatie, neastampar si apoi prin reverie si somnolenta.

Atentia scolarului mic este de tip spontan, involuntar, ea evoluand treptat spre cea voluntara odata cu modificarea motivelor invatarii si a sentimentelor morale.

Memoria este dependenta de natura elementelor inregistrate; cum acestea sunt intuitive, memoria va fi preponderent concreta, datorita si faptului ca al doilea sistem de semnalizare este inca putin dezvoltat la aceasta varsta. Copilul din primele clase reproduce evenimentele asa cum le-a inregistrat, pentru ca nu stie  cum sa-si organizeze procesul memorarii si nu este capabil inca sa desprinda esentialul de neesential, ceea ce conduce la unele confuzii, erori, imprecizii. In clasele mari memorarea se face si dupa unele repere, puncte de sprijin, pregatind strategiile mnemotehnice de mai tarziu. Intre capacitatea de memorare si invatare exista evident o stransa legatura, de calitatile primei depinzand eficienta celei de-a doua; tot asa de adevarat este ca invatarea influenteaza dezvoltarea memoriei, intarind-o. Caracterul constient si voluntar al invatarii produce restructurari esentiale in memoria scolarului mic.

Mai matura decat in perioada precedenta , imaginatia scolarului mic este inca necritica si insuficient organizata.

Gandirea copilului de 6-10 ani prezinta o serie de particularitati importante, care fac trecerea de la concret la logic, la gandirea simbolica. In aceasta perioada se realizeaza structurile operatorii ale gandirii care se vor desavarsi in etapa urmatoare. Elementele operatorii ale gandirii copilului de 7-8 ani constau din detasarea de concret, din renuntarea la punctul de vedere propriu.

Limbajul scolarilor mici se dezvolta intens in acesta perioada sub influenta procesului invatarii scris – cititului. Vocabularul se dubleaza aproape in primii ani ai scolaritatii (de la 2500 cuvinte la intrarea in scoala, la 4500 la sfarsitul micii scolaritati), copilul insusindu-si si capacitatea de a se exprima frumos, ingrijit.

Activitatea marcheaza acum o oarecare maturizare, copilul fiind capabil sa-si controleze voluntar unele manifestari ale emotiilor si chiar sa simuleze anumite stari. Atasamentului pentru membrii familiei i se adauga si cel pentru invatatoare. Copilul devine in general mai sociabil si mai sensibil al aprecierilor celor din jur si la succesul sau esecul scolar. Copilul are tot mai mult tendinta de a se manifesta curajos, rabdator, de a dovedi ca nu mai este mic. Pe plan moral, la aceasta varsta apar si se dezvolta sentimente intelectuale, sustinute de o curiozitate multilaterala, sentimentele estetice si patriotice.

Vointa scolarului mic este intr-un proces de dezvoltare activa, datorita faptului ca elementul constient, intentional devine preponderent in conduita lui si ca dobandeste tot mai multe priceperi si deprinderi de comportament. Activitatile voluntare ale copilului se caracterizeaza prin anticipare, organizare prealabila a operatiilor si durata mare a urmaririi realizarii scopului. In perioada micii scolaritati  se formeaza principalele deprinderi intelectuale si practice, alaturi de deprinderile de autoservire si de comportare civilizata.

Personalitatea micului scolar este dominata de dinamismul intereselor si atitudinilor fata de realitatea externa. Apar acum interesele culturale (cinematograf, televiziune, lecturi), in locul celor pentru desen si modelaj din perioada precedenta. Colectionarea si schimburile cu colegii ocupa, de asemenea un loc insemnat in preocuparile scolarilor mici. Activitatile scolare si extrascolare stimuleaza dezvoltarea diverselor aptitudini si inclinatii ale copiilor. Acestea nu se vor manifesta deplin si eficient decat in masura in care sunt cultivate prin munca perseverenta. Caracterul copilului se dezvolta sub influenta preponderenta a scolii, care contribuie esential la formarea sentimentelor si notiunilor morale, pretinzand respectarea unor anumite cerinte si regim de viata. Spre sfarsitul perioadei se cristalizeaza conceptia despre lume si viata a scolarului. In manifestarile  concrete  ale conduitei acestuia pot apare si unele cu caracter negativ ca neglijenta, lenea, minciuna, superficialitatea etc., manifestari care cu tact, pot fi inlaturate prin interventia profesorilor si parintilor.

2.2.Lectia – forma de baza in organizarea procesului instructiv-educativ

Lectia reprezinta forma de baza in organizarea procesului instructiv-educativ, deoarece prin intermediul ei se realizeaza unitar obiectivele educatiei fizice scolare. Desfasurandu-se intr-un cadru organizat cu colective (clase) ale caror efective si componenta sunt stabilite, sub indrumarea nemijlocita a invatatorului (care are rolul determinant in stabilirea continutului lectiei si in organizarea activitatii elevilor in cadrul procesului instructiv-educativ), ea asigura pentru intregul colectiv de elevi infaptuirea sistematica a obiectivelor urmarite, a continutului stabilit prin programe.

Fiind o activitate complexa, cu multiple influente instructiv-educative, la stabilirea si realizarea continutului lectiei trebuie sa se tina seama de urmatoarele  CERINTE:

·        precizarea clara a temelor (a obiectivelor pedagogice si operationale );

·        sa se aleaga judicios sistemele de actionare ce vor fi utilizate pentru realizarea obiectivelor operationale urmarite in lectie;

·        sa se realizeze o intrepatrundere (legatura organica) intre obiectivele instructive si cele educative (intre functia informativa si cea formativa a procesului de invatamant). Profesorul se va preocupa de dirijarea influentelor exercitiilor fizice (stafetelor, jocurilor etc.) in egala masura si spre latura intelectuala, afectiva si moral-volitiva a personalitatii elevului, exercitand o inraurire favorabila asupra observatiei, imaginatiei, initiativei, darzeniei si a celorlalte procese psihice;

·        sa se aleaga metodele corespunzatoare pentru realizarea scopurilor urmarite. Metodele si procedeele metodice vor fi alese in raport de etapa procesului de invatare – perfectionare (initiere, repetare, consolidare, verificare etc.), de dificultatea temelor lectiei si a exercitiilor propuse pentru invatare (repetare), precum si de nivelul de pregatire al elevilor;

·        sa dozeze direct si progresiv (de la lectie la lectie, de la veriga la veriga) efortul. Efortul in lectie trebuie sa urmeze o curba ascendenta, culminand in verigile destinate repetarii actiunilor motrice, dezvoltarii calitatilor motrice, folosirii jocurilor si stafetelor etc. De asemenea, in scopul intaririi treptate a capacitatii de efort a organismului, efortul trebuie crescut progresiv si de la un sistem de lectii la altul;

·        sa se  foloseasca eficient timpul de lucru afectat lectiei. Buna organizare a lectiei, claritatea sarcinilor si a modalitatilor de realizare a acestora, pregatirea din timp a terenurilor, salii si inventarului necesar, organizarea clasei pe grupe, alegerea formatiilor de lucru adecvate, conducerea sigura a lectiei de catre invatator  sunt cateva dintre aspectele care trebuie avute in vedere  in scopul utilizarii eficiente a timpului afectat pentru desfasurarea lectiei.

Reusita lectiei depinde si de pregatirea acesteia. In primul rand este necesar ca profesorul sa cunoasca exact ce prevede programa si modul cum a planificat indeplinirea ei in cadrul fiecarui semestru in parte. Pe de alta parte, consultarea unor publicatii cu caracter metodic il poate sprijini in lamurirea unor aspecte privind metodica invatarii unor deprinderi motrice, si in alegerea celor mai potrivite exercitii.

Continutul unor lectii impune deseori si completarea inventarului (materialului didactic).

Dupa stabilirea exercitiilor se precizeaza numarul de repetari, timpul de lucru,pauzele, formatiile alese pentru repetarea unor exercitii si activitati, astfel incat sa se asigure odata cu atingerea obiectivelor instructiv educative planificate si o dinamica corespunzatoare a efortului.

In timpul desfasurarii lectiei, profesorul trebuie sa se preocupe de urmatoarele trei aspecte: activitatea si comportarea elevilor, comenzile, explicatiile si comportarea sa si exercitiile si succeasiunea acestora in cadrul lectiei (continutul lectiei).

O data cu castigarea unei experiente in conducerea lectiilor de educatie fizica, profesorul va dispune de posibilitati sporite pentru realizarea la un nivel ridicat al continutului lectiei, comenzile, explicatiile, indicatiile date castigand in claritate.

Profesorul va urmari cu atentie manevrarea si utilizarea aparatelor si materialelor sportive, distribuind rational sarcinile si organizand atent activitatea elevilor. El trebuie sa-si aleaga locul potrivit de unde sa poata supraveghea elevii si sa aiba posibilitatea sa intervina dand sprijin pentru exercitii sau preintampinand situatiile care ar conduce la eventuale accidente.

Treptat, profesorul trebuie sa-si formeze o comanda precisa care sa-i permita conducerea colectivului de elevi, dar sa constituie si instrumentul prin intermediul caruia transmite elevilor, cat mai concis si clar, dispozitiile si indicatiile sale.

In timpul exercitiilor se vor face corectarile necesare si se va stimula activitatea elevilor. In cazul exercitiilor mai dificile, se va acorda sprijin si vor fi luate masuri de asigurare.

In general, accidentele sunt favorizate de indisciplina, organizarea precara a activitatii elevilor, nesupravegherea atenta, starea necorespunzatoare a inventarului si a terenului de lucru.

2.3.Dezvoltarea calitatilor motrice - obiectiv prioritar al educatiei fizice scolare

2.3.1.Consideratii generale

In activitatea de educatie fizica, mai ales la nivelul invatamantului prescolar si primar, dezvoltarea calitatilor motrice, nu s-a bucurat dintotdeauna de atentia cuvenita. Adesea, au fost indicate solutii fara a tine seama de varsta si obiectivele urmarite, fara a stabili cu mai mare precizie rolul pe care il joaca calitatile motrice in obtinerea modelului preconizat de pregatire a elevilor. Intalnim frecvent si astazi practica potrivit careia dezvoltarea calitatilor motrice se realizeaza odata cu formarea si consolidarea deprinderilor motrice, considerandu-se ca nu este util sa se actioneze in mod deliberat, cu procedee metodice si mijloace specifice pentru dezvoltarea calitatilor motrice.

Testarile efectuate cu diferite ocazii, la nivelul invatamantului primar, au scos la iveala concluzii nefavorabile privind nivelul dezvoltarii calitatilor motrice.

Contestarile conduc la concluzia ca la nivelul unitatilor scolare nu se lucreaza inca suficient si eficient in directia dezvoltarii calitatilor motrice, ca nu exista o orientare directa, favorabila promovarii, cu mai mult curaj a acestui important obiectiv al educatiei fizice scolare.

In evolutia organismului, calitatile motrice sunt influentate si dezvoltate de urmatorii factori: disponibilitati de ordin genetic; influente ale mediului extern si a activitatii cotidiene; alimentatia, conditiile de viata, evolutia naturala a proceselor de crestere si dezvoltare; procesul de educatie fizica sau de antrenament sportiv, care, cu mijloace, metode si forme de organizare stiintific determinate, optimizeaza manifestarea acestor calitati, in raport cu varsta, sexul subiectilor.

In acest context, obiectivul dezvoltarii calitatilor motrice, in educatia fizica a prescolarilor, scolarilor mici, cat si a elevilor din invatamantul liceal, are ca motivatie necesitatea inzestrarii elevilor cu indici corespunzatori de viteza, indemanare, forta si rezistenta in activitatile motrice solicitate de scoala si viata.

In afara faptului ca persoana care are dezvoltate aceste calitati resimte o stare generala de confort fizic si psihic, ce-o  face sigura si stapana pe sine, ea va putea indeplini cu usurinta, rapiditate, eficienta si rezistenta la oboseala, activitati curente, incepand cu cele profesionale, gospodaresti sau de petrecere utila si recreativa a timpului liber.

In consecinta, pentru fiecare calitate motrica sau forma de manifestare a acesteia trebuie sa se selectioneze in raport cu varsta si sexul elevilor, numai acele metode, procedee si mijloace care s-au dovedit eficiente, optime.

Acest mod de activitate nu exclude necesitatea ca profesorul sa cunoasca o gama cat mai variata de metode si mijloace proprii activitatii sale sau specifice altor  domenii pe care sa le incerce. Sa le adapteze nevoilor sale practice.

2.3.2.Locul activitatii destinate dezvoltarii calitatilor motrice in structura lectiei si al sistemelor de lectii in planul calendaristic anual

S-a aratat ca dezvoltarea calitatilor motrice constituie una din preocuparile principale ale procesului de pregatire fizica a elevilor din invatamantul primar, aceasta depinzand de anumite disponibilitati (aptitudini) ale organismului bazate pe un fond ereditar, dar si de insusirile dobandite in cursul dezvoltarii si maturizarii organismului; ambele putand fi influentate prin procesul educational.

Problema dezvoltarii calitatilor motrice care joaca un rol deosebit in realizarea obiectivelor educatiei fizice, trebuie sa se bucure din partea invatatorilor si profesorilor de o atentie deosebita, actionandu-se in lectii, sistematic si consecvent, pentru dezvoltarea lor la nivelul indicilor programati.

Nu cu mult timp in urma, dezvoltarea calitatilor motrice nu figura ca o veriga distincta a lectiilor de educatie fizica in invatamantul primar. O data cu introducerea sistemului unitar de verificare si apreciere (S.U.V.A.), apoi cu aparitia „Sistemului national de evaluare” – care vizeaza evaluarea principalelor capacitati si competente necesar a fi realizate in aria curriculara educatie fizica si sport – s-au perfectionat si activitatile destinate dezvoltarii calitatilor motrice, actionandu-se mai direct, mai organizat, planificat.

Majoritatea specialistilor sunt de acord ca in structura lectiei de educatie fizica sa fie inclusa, in verigi de sine statatoare si dezvoltarea calitatilor motrice.

Avand in vedere faptul ca progresele ce se realizeaza in dezvoltarea calitatilor motrice sunt mult mai evidente decat in cazul deprinderilor, ca se pot masura cu mai multa exactitate, si ca principala lege care guverneaza dezvoltarea acestora o reprezinta continuitatea, planificarea dezvoltarii lor pe semestre, an scolar si chiar pe ciclu de scolarizare, devine o necesitate de prim ordin.

In lucrarile pe care le-am consultat, autorii prezinta modele              de planificare a perioadelor si etapelor in care se actioneaza prioritar sau secundar, asupra dezvoltarii calitatilor motrice pe durata unui an scolar precum si indicatii pretioase privind programarea sistemelor de lectii pentru dezvoltarea calitatilor motrice.

Din studiul acestor lucrari se desprind urmatoarele aspecte esentiale:

a)             necesitatea actionarii, in mod continuu, asupra dezvoltarii principalelor calitati motrice pe durata intregului an scolar si in mod prioritar in anumite perioade ale acestuia;

b)            indemanarea este calitatea motrica care se dezvolta si ca efect al actiunilor de invatare, consolidare, perfectionare, administrata in mod izolat sau in cadrul aplicarii in conditii specifice a deprinderilor motrice;

c)            forta, viteza, rezistenta pot fi dezvoltate prioritar in diferite etape ale anului scolar, fara a fi neglijate complet celelalte;

d)            sistemele de lectii in care se actioneaza prioritar asupra dezvoltarii VITEZEI, se programeaza in mod deosebit la inceputul semestrului I si ultima parte a semestrului al II-lea, folosindu-se exercitii specifice, dar si in celelalte perioade, cand se actioneaza in mod implicit asupra ei, prin exercitii nespecifice;

e)             dezvoltarea REZISTENTEI presupune continuitate si volum de munca marit, ascendent de-a lungul intregului an scolar;

f)              sistemele de lectii specifice pentru dezvoltarea INDEMANARII presupun continuitate si volum de munca marit, ascendent de-a lungul intregului an scolar.


Disciplina: Educație fizica

Clasa a III-a

Numar de ore pe saptamana: 2

Eșalonarea anuala a unitaților de invațare cuprinse in ciclurile tematice

Unitați de invațare

Semestrul 1

VACANȚA INTERSEMESTRIALA (31 IANUARIE 2009 -  8 FEBRUARIE 2009)

Septembrie

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

VACANȚA DE IARNA (20 DECEMBRIE 2008 -  4 IANUARIE 2009)

Ianuarie

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

XIII

XIV

XV

XVI

XVII

XVIII

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

vacanța invațamant preșcolar și primar (27 octombrie – 2 noiembrie 2008)

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

31

32

33

34

Capacitate de organizare

Dezvoltare fizica armonioasa

TOT ANUL

Calitați motrice

viteza

indemanare

forța

rezistența

Deprinderi motrice de baza

Deprinderi utilitar-aplicative

Deprinderi sportive elementare

Atletism

alergare de viteza

alergare de durata

saritura in lungime

saritura in inalțime

aruncarea mingii de oina

Gimnastica acrobatica

Joc sportiv minifotbal sau minihandbal

Susținerea probelor de evaluare

TI

AV

Legenda:                    unitate de invațare principala

                                unitate de invațare secundara

                        TI     testare inițiala

                        TF    testare finala

Unitați de invațare

Semestrul 2

VACANȚA DE VARA (15 IUNIE – 13 SEPTEMBRIE 2009)

Februarie

Martie

Aprilie

Mai

Iunie

XIX

XX

XXI

XXII

XXIII

XXIV

XXV

XXVI

XXVII

VACANȚA DE PRIMAVARA (13 – 21 APRILIE 2009)

XXVIII

XXIX

XXX

XXXI

XXXII

XXXIII

XXXIV

XXXV

35

36

37

38

39

40

41

42

43

44

45

46

47

48

49

50

51

52

53

54

55

56

57

58

59

60

61

62

63

64

65

66

67

68

Capacitate de organizare

Dezvoltare fizica armonioasa

TOT ANUL

Calitați motrice

viteza

indemanare

forța

rezistența

Deprinderi motrice de baza

Deprinderi utilitar-aplicative

Deprinderi sportive elementare

Atletism

alergare de viteza

alergare de durata

saritura in lungime

saritura in inalțime

aruncarea mingii de oina

Gimnastica acrobatica

Joc sportiv minifotbal sau minihandbal

Susținerea probelor de evaluare

GA

GS

TF

TF

Legenda:                    unitate de invațare principala

                                unitate de invațare secundara

                        TI     testare inițiala

                        TF    testare finala


Distribuirea lectiilor pe unitati de invatare (an scolar)

Nr. crt.

Unitatea de invatare

Nr. de lectii acordate

Ca unitate de invatare

Total

Principala

Secundara

1.     

Capacitatea de organizare

-

4

4

2.     

Dezvoltare fizica armonioasa

10

-

10

3.     

Dezvoltarea vitezei

7

-

7

4.     

Dezvoltarea indemanarii

7

4

11

5.     

Dezvoltarea fortei

6

4

10

6.     

Dezvoltarea rezistentei

-

8

8

7.     

Deprinderea metrica de baza - saritura

5

-

5

8.     

Deprinderi de aruncare - prindere

8

-

8

9.     

Deprinderea de echilibru

4

-

4

10. 

Deprinderea de catarare - coborare

4

-

4

11. 

Deprinderea de tarare

4

-

4

12. 

Deprinderea de escaladare

4

-

4

13. 

Deprinderea de tractiune

4

-

4

14. 

Deprinderea de impingere

3

-

3

15. 

Deprinderea de transport

4

-

4

16. 

Alergarea de viteza

7  

-

7

17. 

Alergare de durata

4

-

4

18. 

Saritura in lungime cu elan

6

-

6

19. 

Aruncarea mingii de oina, de pe loc la distanta

6

-

6

20. 

Gimnastica acrobatica

17

-

17

21. 

Minijoc sportiv (minihandbal)

25

-

25

CALITATILE MOTRICE DE BAZA

VITEZA

CLASA

I

II

III

IV

De reactie la stimuli vizuali

X

De reactie la stimuli vizuali si auditivi

X

De reactie la stimuli auditivi si tactili

X

De reactie in actiuni motrice complexe

X

De executie in actiuni motrice singulare

X

De executie cu obiecte portative

X

De executie in actiuni variate

X

De executie cu obiecte si partener

X

De deplasare pe directie rectilinie

X

X

De deplasare pe 25m

X

De deplasare pe 30m

X

INDEMANAREA

CLASA

I

II

III

IV

Coordonarea actiunilor motrice realizate individual

X

Coordonarea actiunilor motrice individuale si pe perechi

X

Coordonarea in actiunile segmentelor corpului

X

Coordonarea in manevrarea de obiecte

X

Coordonarea manevrarii obiectelor

X

Coordonarea in relatii motrice de colaborare cu partenerii

X

FORȚA

CLASA

I

II

III

IV

Dinamica segmentara

X

Dinamica generala si segmentara

X

X

Segmentara cu invingerea greutatii propriului corp

X

Forta exploziva

X

RFZISTFNȚA

CLASA

I

II

III

IV

Generala la eforturi aerobe

X

X

Cardio-respiratorie la eforturi aerobe

X

Rezistenta musculara locala

X

X

Rezistenta la eforturi variate

X

2.3.3.Metodologia dezvoltarii calitatilor motrice in invatamantul primar

a) Metodologia dezvoltarii VITEZEI

Elevii din invatamantul primar  nu pot executa cu usurinta miscari de viteza, capacitatea de executie a miscarilor crescand  treptat.

Ritmul de crestere poate fi insa accelerat, la elevii claselor mici, prin exercitii sistematice, executate cu o anumita metodologie.

Pe baza caracteristicilor morfologice si functionale ale copiilor la aceste varste, metodologia dezvoltarii vitezei trebuie sa respecte urmatoarele cerinte:

·        se folosesc numai exercitii bine insusite, de regula cu structuri motrice simple;

·        principlala caracteristica a exercitiului trebuie sa fie rapiditatea  executiei, la nivelul maxim sau apropiat de maxim al fiecarui copil;

·        se vor utiliza mijloace care sa determine cresterea rapiditatii executiilor (alergare la vale, intrecere pe perechi, pe linii, executiile cu handicap, alergare cu vant din spate, ritmuri imprimate, crescute progresiv);

·        durata unui exercitiu de viteza este egala cu timpul cat subiectul reuseste sa mentina indicii de rapiditate stabiliti;

·        numarul de repetari ale unui exercitiu de viteza se determina astfel incat si in ultima exersare sa fie mentinuta rapiditatea impusa;

·        exercitiile de viteza se reiau dupa o pauza care sa asigure revenirea completa (90-95%) dupa efortul anterior;

·        inainte de efectuarea exercitiilor de dezvoltare a vitezei, copiii trebuie sa fie bine incalziti, odihniti si cu o stare de excitabilitate a sistemului nervos optima;

·        evolutia capacitatii de viteza este influentata pozitiv de dezvoltarea fortei explozive a principalelor regimuri musculare;

·        pentru dezvoltarea vitezei sub toate formele ei de manifestare se recomanda folosirea in lectie a elementelor de intrecere, care sporesc eficienta prin caracterul mobilizator dat de concurs si prin marirea numarului de repetari;

·        prioritar pentru invatamantul primar, prin prisma eficientei, este dezvoltarea vitezei de reactie si a celei de executie. Cu mult succes se poate actiona si asupra vitezei de deplasare;

·        formatiile din care se pot efectua exercitiile pentru dezvoltarea vitezei sunt: in linie pe un rand, in cerc, in semicerc, careu, in coloana cate unul, cate doi, pe doua sau mai multe linii, fata in fata sau spate in spate, etc.;

·        este necesar ca de-a lungul ciclului de invatamant sa dezvoltam viteza de executie la nivelul tuturor segmentelor si a corpului in intregime, intr-o varietate cat mai larga de acte sau actiuni motrice, singulare si repetate;

·        in lectiile de educatie fizica la clasele I-IV, ca de altfel si in celelalte cicluri de invatamant, dezvoltarea vitezei se realizeaza imediat dupa veriga de influentare selectiva a aparatului locomotor, atunci cand sistemul nervos al elevilor este in stare optima de excitabilitate.

b) Metodologia dezvoltarii FORTEI

Fata de tabloul general al formelor de manifestare a fortei la nivelul scolarilor mici, educatia fizica urmareste sa dezvolte:

·        forta generala dinamica (izotonica);

·        forta dinamica segmentara:

§        a musculaturii membrelor superioare;

§        a musculaturii membrelor inferioare;

§        a musculaturii abdominale;

§        a musculaturii trunchiului.

·        forta exploziva (in regim de viteza) a musculaturii membrelor superioare si inferioare;

·        forta generala si segmentara in regim de indemanare.

Exercitiile folosite pentru dezvoltarea fortei trebuie sa intruneasca urmatoarele caracteristici:

·        structura exercitiului trebuie sa fie simpla, dar foarte precis localizata la un lant, segment sau regiune musculara;

·        actul sau actiunea motrica sa includa invingerea (mentinerea, sustinerea, deplasarea) unei rezistente (ingreuiere);

·        pozitii initiale si finale ale miscarii, cat si a segmentelor corpului vor fi precis stabilite, ele determinand localizarea si eficiente miscarii;

·        numarul de executii intr-o serie si a numarului de serii este mai mare (8 – 16 repetari in 2 serii) atunci cand urmarim dezvoltarea troficitatii (cresterea masei musculare) si mai mic (6 – 8  repetari in 1 – 3 serii) atunci cand urmarim dezvoltarea tonicitatii (forta contractiei);

·        tempoul de executie a exercitiului este moderat (2/4) cand urmarim dezvoltarea troficitatii si crescut (3/4) cand urmarim dezvoltarea tonicitatii;

·        pauzele intre serii trebuie sa asigure refacerea energetica la nivel muscular, variind, functie de masa musculara angajata de efort.

In legatura cu aceste caracteristici ale exercitiului de forta, facem urmatoarele precizari:

·        ingreuierea care trebuie invinsa pe parcursul execitiei este prezentata, de regula, de greutatea propriilor segmente, a unor regiuni ale corpului sau a corpului in intregime. De asemenea, pot fi realizate ingreuieri cu ajutorul unor obiecte sau aparate. Regula, ce trebuie retinuta in dezvoltarea fortei la aceste niveluri de varsta este aceea sa nu depaseasca 25%. Aceste ingreuieri sunt denumite in literatura de specialitate “ingreuieri mici”;

·        in clasele a III-a si a IV-a dezvoltarea fortei mai poate fi abordata si prin exercitii de gimnastica aerobica, prin exercitii cu mingi medicinale, sticle de plastic umplute cu nisip, bastoane, exercitii pe perechi si la diferite aparate;

·        si exercitiile libere de dezvoltare fizica pot constitui mijloace eficiente pentru dezvoltarea fortei (numar mare de repetari si din pozitii specifice dezvoltarii grupelor musculare solicitate);

·        dezvoltarea fortei se recomanda a fi facuta spre sfarsitul lectiei, inaintea verigii de “revenirea organismului dupa efort”;

·        exercitiile de forta mai pot fi folosite in lectii in momentele in care se realizeaza consolidarea si aplicarea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor motrice, devenind elemente de continut al stafetelor, parcursurile aplicative sau a jocurilor dinamice;

·        dezvoltarea fortei, prin varietatea mijloacelor, poate fi realizata atat in lectiile realizate in aer liber, cat si in cele realizate in sali special amenajate.

c) Metodologia dezvoltarii REZISTENTEI

Dezvoltarea rezistentei la scolarii mici poate incepe din clasa I-a. La aceasta varsta formele de rezistenta care se preteaza a fi dezvoltate sunt: rezistenta generala la eforturi aerobe si rezistenta musculara locala.

Metodologia dezvoltarii rezistentei trebuie sa respecte urmatoarele cerinte:

·        exercitiile folosite pentru dezvoltarea rezistentei trebuie sa aiba structura cunoscuta si bine insusita de executanti (copii);

·        durata, numarul de exercitii trebuie sa determine o stare de oboseala. Deci se va actiona cu volume de valori medii spre mari;

·        intensitatea eforturilor (tempoul de executie) este moderata (2/4);

·        pauza dintre repetari nu trebuie sa asigure refacerea totala a capacitatii de efort (pulsul si frecventa respiratorie nu revin la valorile anterioare efortului);

·        regimul de lucru poate fi continuu sau pe serii. La scolarii mici, tinand seama de durata si frecventa lectiilor cat si a capacitatii de adaptare si refacere, se recomanda lucrul pe serii;

·        factorii de progresie in programarea exercitiilor de rezistenta sunt durata efortului si scurtarea pauzelor dintre serii. La copiii ciclului primar, factorul de progresie il va constitui durata efortului;

·        de regula, la nivelul acestor subiecti, exercitiile de rezistenta sunt libere, fara a apela la ingreuieri, manevrari de obiecte, care pot intrerupe sau reduce durata efortului;

·        durata alergarii este conditionata direct de mentinerea constanta a tempoului moderat. Pentru aceasta, cadrul cadrul didactic trebuie sa imprime tempoul moderat (eventual sonor), sa tempereze excesele sau sa impulsioneze tempoul (cea mai buna solutie o reprezinta alergarea impreuna cu copiii, masura ce are efecte benefice asupra starii generale de sanatate si a invatatoarei);

·        jocurile dinamice devin mijloace eficiente de dezvoltare a rezistentei, daca implica activitatea motrica, dinamica, a tuturor copiilor si se desfasoara pe o durata de 3-5 minute, continuu, sau cu pauze scurte;

·        o modalitate eficienta de dezvoltare a rezistentei musculare locale o reprezinta “circuitul”. Acesta presupune stabilirea a 4-5 exercitii, fiecare adresandu-se unei regiuni musculare, care vor fi executate de fiecare copil (individual sau pe grupe de cate 4-6), intr-o anumita ordine, fie pe timpul de executie;

·        dezvoltarea rezistentei este o componenta a procesului de educatie fizica, care trebuie sa fie prezenta in lectii de-a lungul intregului an scolar. In perioadele de lucru in aer liber, toamna, primavara, vara, se va dezvolta cu precadere rezistenta generala aeroba, iar in perioadele de lucru in interior, rezistenta musculara locala;

·        asupra dezvoltarii rezistentei actioneaza multe din exercitiile folosite de-a lungul lectiilor, dar in acelasi timp, realizarea tuturor verigilor lectiei solicita capacitatea de rezistenta. De aceea, rezistenta poate fi cauza pentru realizarea eficienta a celorlalte elemente de continut ale educatiei fizice – si de aceea trebuie constant dezvoltata – cat si ca efect al intregului proces de educatie fizica;

·        activitatile motrice cum sunt: inotul, patinajul, mersul cu bicicleta, alergarea pe teren variat, trebuie recomandate copiilor pentru activitatile din timpul liber, ele avand o deosebita influenta asupra dezvoltarii generale.

d) Metodologia dezvoltarii INDEMANARII

In invatamantul primar, educatia fizica are ca obiectiv si dezvoltarea inedmanarii generale. Dezvoltarea indemanarii trebuie inceputa inca din clasa I.

Pentru a avea efecte in aceasta directie metodologia dezvoltarii indemanarii trebuie sa respecte urmatoarele cerinte:

·        exercitiile utilizate trebuie sa fie cunoscute de copii, pe baza exersarii anterioare;

·        structura exercitiului sa solicite indici de coordonare mariti, concretizati intr-un grad progresiv de complexitate;

·        exercitiile vor fi efectuate in conditii sporite de dificultate (spatiu limitat, pozitii neobisnuite, frecvente crescute sau variabile, micsorarea sau marirea obiectelor manevrate, prezenta partenerului sau adversarului, executia miscarii si cu mana sau cu piciorul neindemanatic);

·        exercitiile pentru dezvoltarea indemanarii au o durata scurta, un numar de repetari mic spre mediu si necesita pauze lungi pentru odihna sistemului nervos;

·        exercitiile pentru dezvoltarea indemanarii se folosesc dupa o incalzire a organismului si pe o stare de excitabilitate a sistemului nervos;

·        indemanarea este cea mai perfectibila calitate motrica la nivelul claselor I-IV. In aceasta perioada se pun bazele coordonarii motrice, permisa in insusirea actelor motrice;

·        exercitiile de indemanare se plaseaza in lectie dupa veriga de prelucrare selectiva a aparatului locomotor cand, la clasele I-IV, ea devine o veriga constanta, alternand cu dezvoltarea vitezei;

·        exercitiile de indemanare pot fi incluse la toate temele care au ca scop didactic consolidarea sau perfectionarea deprinderilor. Ele se integreaza si in momentele de generalizare-aplicare a cunostintelor, priceperilor, deprinderilor.

3.ORGANIZAREA SI DESFASURAREA CERCETARII

3.1.Metode de cercetare utilizate in elaborarea lucrarii

Pe parcursul experimentului am folosit o serie de metode de cercetare pentru o tratare complexa a temei:

DOCUMENTAREA – efectuata prin studierea bibliografiei de specialitate in scopul cunoasterii a ceea ce s-a realizat si care sunt problemele, tendintele si ipotezele cu privire la tema de cercetare, toate fiind cuprinse in capitolul legat de fundamentarea teoretica si stiintifica a lucrarii, am studiat curriculum ariei curriculare educatia fizica pentru invatamantul primar, reviste de educatie fizica, alte lucrari legate de prezentarile analoage in ceea ce priveste problematica abordata.

OBSERVATIA -  avand un rol important in experiment, mi-a asigurat posibilitatea urmaririi sistematice si metodologice a lectiilor experimentale, a sesizarii aspectelor esentiale fara sa influentam procesul investigat.

Observatia stiintifica a fost realizata in doua ipostaze: preliminar si in timpul cercetarii.

Observatia preliminara a urmarit componenta si omogenitatea claselor, nivelul de dezvoltare fizica si capacitatea motrica, a interesului manifestat in pregatire si a participarii la lectiile de educatie fizica.

Observatia in timpul cercetarii a constat in urmarirea receptivitatii elevilor, a modului de executie a comenzilor, a influentei efortului fizic in lectie, a factorilor perturbanti ce au aparut, etc.

CONVORBIRILE  purtate cu elevii, mi-au permis o cunoastere mai profunda a fenomenului, constituind o sursa de date privind activitatile desfasurate de elevi in scoala si acasa, in cursul unei zile sau a unei saptamani.

EXPERIMENTUL – a urmarit eficienta structurilor de actionare, plasate in cadrul lectiei in verigi constante in functie de calitatea motrica vizata spre dezvoltare.

METODA STATISTICO-MATEMATICA – a prelucrarii datelor, folosita pentru prezentarea unor date cifrice care sa contribuie la formularea concluziilor si propunerilor finale ale experimentului.

In lucrarea de fata m-am folosit de urmatorii indicatori statistici:

a)media aritmetica care caracterizeaza colectivul de elevi in intregime, valoarea ei rezultand din calcule ce cuprind toate valorile individuale. Ea rezulta din adunarea fiecarei valori variabile raportata la numarul total al cazurilor:


        b) abaterea standard sau abaterea tip (S). S-a calculat dupa urmatoarea formula :


         c) coeficientul de variabilitate (C.V.)


       METODA GRAFICA  –  am folosit-o pentru ordonarea, gruparea si reprezentarea grafica a variabilelor, pentru o evaluare corecta a datelor.

3.2.Locul, subiectii si etapele cercetarii

Cercetarea a fost realizata in perioada octombrie 2008  – mai 2009 si a urmarit eficienta unor mijloace pentru dezvoltarea calitatilor motrice la elevii clasei a III-a A (exp.)  si a III-a B (mart.) de la Grup Scolar Agricol Biled - Timis.

Studiul s-a efectuat pe un esantion de 21 de fete repartizate astfel: 10 fete in clasa a III-a A, in calcul  intrand doar 8 fete (doua cu probleme de sanatate pe timpul experimentului) si 13 fete in clasa a III-a B .

Testarile s-au efectuat in doua etape:

-         prima etapa (testarea initiala) octombrie 2008 (prima saptamana);

-         a doua etapa (testarea finala ) mai 2009 (prima saptamana).

Scoala din Biled dispune de o sala de clasa amenajata pentru orele de eductie fizica si un teren de handbal bitumat.

Pe durata experimentului lectiile (doua din trunchiul comun) s-au desfasurat in spatii diferite in functie de conditiile atmosferice: aer liber, sala, sau sala de clasa (accesul in sala de educatie fizica nu a fost posibil la fiecare lectie din cauza numarului mare de clase) sau combinat - sala, aer liber.

3.3.Masuratori antropometrice si probe de control

In vederea realizarii obiectivelor si sarcinilor propuse pentru demonstrarea ipotezei, am trecut la examinarea elevilor, anuntandu-i asupra intentiei si datei examinarilor, scopul actiunii.

Am intocmit fise si tabele colective si individuale de observatii si inregistrare a datelor, am procurat antropometru, un cantar, cronometru, toate amenajate in sala de clasa, asigurand astfel o atmosfera intima si obisnuita.

3.3.1.Examenul antropometric

Examenul antropometric este o metoda de apreciere a cresterii si dezvoltarii fizice bazata pe masurarea corpului ca un intreg si a partilor acestuia.

a)     inaltimea corpului, statura sau talia (I) – este distanta dintre vertex si planta masurata in pozitia stand. Pentru masurarea exacta se cere o tinuta perfect verticala a corpului si pozitie corecta a capului (barbia paralela cu pamantul, privirea indreptata inainte). Dupa asigurarea pozitiei corecte, cursorul antropometrului se fixeaza pe tija veritcala a acestuia la nivelul vertexului. Masuratorile s-au efectuat cu un antropometru tip Martin, iar inaltimea s-a exprimat in centimetri si milimetri.

b)    Greutatea corpului (G) s-a determinat cu un cantar  decimal, medical, in prealabil verificat. Subiectul imbracat sumar va lua pozitia stand in mijlocul platformei cantarului. Greutatea a fost exprimata in kilograme si sute de grame.

3.3.2.Probe de control

Nivelul de pregatire generala, ca fiind expresie a gradului de dezvoltare a calitatilor motrice luate individual si impreuna, l-am determinat prin urmatoarele probe:

a)    Alergare de viteza pe distanta de 30 m – cu start de sus, in linie dreapta, pe teren plat, fara vant puternic, pe timp frumos. Pornirea cronometrului se face la ridicarea unui picior de pe sol, rezultatul se inregistreaza in secunde si zecimi de secunda, subiectul alergand o singura data;

b)    Aruncarea mingii de oina la distanta de pe loc. Se acorda o aruncare, mingea trebuind sa plece din mana pe deasupra capului, si se inregistreaza rezultatul in metri si centimetri;

c)     Ridicarea trunchiului din culcat dorsal in sezand. Executantul se afla initial culcat pe spate, cu mainile inclestate la ceafa, coatele pe saltea, picioarele intinse, calcaiele pe saltea, varfurile fiind sprijinite de un coleg. Executantul isi ridica trunchiul trecand de verticala si cautand sa atinga cu coatele genunchii, revenind in pozitia initiala. S-au retinut ca fiind corecte executiile in care s-au atins genunchii cu coatele, iar picioarele au ramas alipite de sol, intinse, subiectul realizand numarul maxim de repetari pe care le poate efectua fara intrerupere o singura data.

d)    Parcurs aplicativ

1.Alergare rapida 5m.

2.Saritura peste un sant trasat, lungimea de 1,5m.

3.Alergare rapida 2m.

4.Schimbarea directiei de alergare oblic inainte 3m si imediat intoarcere spre stanga.

5.Alergare oblic inainte 6m si intoarcere spre dreapta.

6.Alergare oblic inainte 6m si intoarcere spre stanga.

7.Trecere pe sub un obstacol (1m inaltime si 2m latime format din 2 suporti pe care se intinde o sfoara la 1m inaltime).

8.Alergare rapida inainte cu spatele 5m.

9.Ocolirea de cate doua ori 360° stanga si dreapta a unui obstacol (minge, fanion mic etc.).

10.Alergare rapida 2m pana la linia de sosire.

S-a cronometrat timpul in care a fost parcurs intregul traseu (in secunde si zecimi de secunda), proba desfasurandu-se  o singura data.

e)     Alergarea de rezistenta. S-a facut pe timp frumos, pe grupe de cate 4 – 5 elevi, pe un traseu din curtea scolii si ternul de sport – traseu cunoscut de subiecti. S-a alergat fiecare atat cat poate, inregistrandu-se timpul la care fiecare subiect a incetat sa mai alerge. Proba s-a efectuat o singura data, performanta notandu-se in minute si secunde.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3.4.Mijloace pentru dezvoltarea calitatilor motrice

3.4.1.Viteza

V1 – La semnal, treceri din pozitia ghemuit in culcat dorsal sau facial. Se repeta de 3 – 5 ori.

V2 - Aruncari azvarlite la perete cu mingi mici (de tenis, hanbal, cauciuc, etc.). Castiga cel care arunca de cele mai multe ori in intervalul de timp precizat.

V3 – Aruncari cu o mana sau cu doua maini de deasupra capului, la perete sau pe perechi (distanta  2 – 4 m) contratimp.

V4 – Alergare pe loc cu pendularea gambei inapoi, cu forfecarea picioarelor inainte, contratimp (10-12 sec) sau in ritm impus.

V5 – Sarituri la coarda, pe loc sau cu deplasare, contra timp sau sub forma de intrecere pe echipe.

V6 – Alergare cu pendularea gambei inapoi si cu genunchii sus (pe loc si cu deplasare, pe distante si cu tempouri variabile).

V7 – Treceri rapide din pozitia stand in ghemuit sau culcat facial (sub forma de concurs, cate o singura data, sau repetate, contratimp).

V8 – Din alergare moderata (2/4) la semnal sonor sau reper (linie) trecere in alergare accelerata de 10-15m, cu atingerea vitezei maxime in final.

V9 – Alergare de viteza serpuita printre jaloane sau printre o coloana de copii pe distanta de 15 – 20m.

V10 – Alergare in tempo maxim in zig-zag sau de la un reper la altul (cu 4-6 jaloane sau repere).

V11 – Intreceri de alergare pe distante de 20-30 m cu plecare din diferite pozitii, inclusiv cu start de joc la clasele III – IV.

V12 – Joc dinamic

          Uriasii si piticii = copiii dispusi pe doua cercuri concentrice, uriasii se deplaseaza pe varfuri cu bratele sus, piticii in ghemuit. La semnal schimba locurile.

3.4.2.Indemanarea

I1 – mers, saritura pe verticala urmata de trecere prin pozitia ghemuit urmata de alergare accelerata pe distanta de 8 -10 m;

I2 – deplasare cu joc de glezna, iar la semnal ghemuire, intoarcere cu 180° si sprint pana la un nou semnal;

I3 – alergare cu spatele spre directia de deplasare la semnal, intoarcere brusca si alergare cu fata pana la un nou semnal;

I4 – sarituri pe loc alternate, la semnal, cu opriri in diferite pozitii;

I5 – stand pe un baston de gimnastica, cu bratele lateral; mentinerea echilibrului pe loc;

I6 – stand cu fata spre scaun la distanta de 1m: trecerea alternativa a unui picior peste spatarul scaunului;

I7 – fiecare cu minge executa: aruncarea mingii in sus, intoarcere de 180° si prinderea ei;

I8 – dribling cu mingea printre obstacole dispuse cat mai variat, unele chiar grupate, variind ritmul de deplasare in functie de traseu;

I9 – stafeta cu: rostogolire inainte din ghemuit – deplasare in echilibru pe banca (scandura); alergare serpuita printre 4 jaloane – saritura peste 2 obstacole – intoarcere in alergare;

I10 – Joc dinamic:

          Dribling cu mai multe mingi:

          Elevii sunt impartiti in doua grupe, primul din fiecare grupa avand cate 3 mingi. La semnal, incepe conducerea celor 3 mingi cu piciorul, plasand  cate una in cele trei cercuri desenate pe sol, dupa care trece la coada sirului, iar urmatorul alearga si la transporta in acelasi mod inapoi.

3.4.3.Rezistenta

R1 – Alergare in tempo moderat in jurul terenului de handbal, clasa fiind impartita in doua grupe care pornesc din puncte diametral opuse ale traseului, primind ca sarcina mentinerea acestei pozitii pe toata durata alergarii (240 m alergare +120 m mers + 240 m alergare + 120 m mers);

R2 – Alergari repetate pe distanta de 30 m in linie dreapta. Elevii asezati in coloana cate trei in spatele liniei de plecare, vor porni in serii de cate

trei, in alergare in linie dreapta la semnalul profesorului, fara sa se deranjeze unul pe altul in timpul alergarii. Se va repeta de 4-5 ori. Castigatorul fiecarei serii va fi evidentiat.

R3 – Elevii risipiti pe terenul de sport cu fata la profesor vor executa intoarcere de 180° si vor continua alergarea in acelasi timp.

R4 – Concursuri de alergare de durata pe distante corespunzatoare fiecarei clase stabilita conform cerintelor sistemului de evaluare.

R5 – Jocuri dinamice:

          a)pescarul cu plasa;

          b)cursa cu numere;

          c)leapsa.

3.4.4.Forta

Forta generala

F1 – Din sprijin culcat  inainte deplasari prin mutarea alternativa a bratelor (4-5m);

F2 – Pe perechi, un executant in sprijin pe palme cu corpul intins, celalalt sustinandu-l la nivelul gambelor, se deplaseaza in diferite directii (joc „Roaba”). Dupa parcurgerea distantei stabilite sau la comanda profesorului se schimba rolurile.

F3 – Aruncari lansate cu doua maini (de jos, de sus, prin lateral) inainte si inapoi cu mingi de plastic sau minge medicinala (0,5 -1 kg). Individual spre un perete sau pe perechi mingea recuperandu-se dupa contactul cu solul.

F4 – Transport de obiecte cu greutati variind intre 2-4 kg, sustinand obiectul in diferite pozitii (la piept, pe umar, sub brat, pe cap, deasupra capului etc.), pe distanta de 6-10m.

F5 – Tarare joasa in diferite directii, pe distanta de 4-6m.

F6 – Catarare cu ajutorul bratelor si picioarelor la scara fixa 2-4 ori.

F7 – Escaladari cu ajutorul bratelor si picioarelor peste diferite obstacole.

F8 – Ridicarea trunchiului din culcat dorsal in sezand.

F9 – Joc dinamic:

          Mingea in val; se folosesc mingi medicinale de 1 – 1,5 kg.

4.REZULTATELE OBTINUTE SI INTERPRETAREA LOR

4.1.Masuratori antropometrice

Tabelul nr. 1

Parametrul

Clasa

Sexul

Nr. subiecti

Media aritmetica

Progres

Media pe tara elevi clasa a III-a

Testarea initiala

Testarea finala

Inaltimea

(cm)

III M

F

13

132.07

137.00

4.93

131.2±6.2

III E

F

8

136.31

140.43

4.62

Greutatea

(kg)

III M

F

13

27.88

30.30

2.42

26.9±4.7

III E

F

8

27.81

30.06

2.25

Grafic nr.1

Grafic nr.2

In ceea ce priveste inaltimea si greutatea se constata ca, la clasele studiate de noi – atat la testarile initiale cat si la cele finale – acestea au valori care se incadreaza in media pe tara a parametrilor respectivi.

Pe timpul parcurs pana la masuratorile finale, clasa a III-a B MARTOR a inregistrat un progres de 4.93 cm la media inaltimii si 2.42 kg la media greutatii. Progresele  inregistrate de clasa MARTOR au fost mai mari decat cele ale clasei EXPERIMENT.

Clasa a III-a A EXPERIMENT a inregistrat un progres de 4.62 cm la media inaltimii si  2.25 kg la media greutatii. Progresele inregistrate de clasa EXPERIMENT sunt mai mici decat cele ale clasei MARTOR.

Privind evolutia parametrilor antropometrici (talie, greutate) nu semnalam diferente semnificative intre clasa martor si experiment.

Tabelul nr. 2

Alergare de viteza pe distanta de 30m

Clasa

Sexul

Nr. subiecti

Initial

Final

Progres

Media pe tara

ΣX

Xm

C.V.%

ΣX

Xm

C.V.%

III M

F

13

87.4

6.72

0.25

3.74

84.8

6.52

0.26

4.00

0.20

6.39

III E

F

8

53.1

6.63

0.32

7.96

50.1

6.26

0.45

7.27

0.37

Grafic nr.3

Urmarind tabelul nr.2 si graficul nr.3, am constatat ca la alegerea de viteza de la testarea initiala la testarea finala, rezultatele au evoluat dupa cum urmeaza:

-la clasa a III-a B MARTOR, de la o medie de 6.72 secunde, la o medie de 6.52 secunde , cu un progres de 0.20 secunde;

-la clasa a III-a A EXPERIMENT, de la o medie de 6.63 secunde, la o medie de 6.26 secunde, cu un progres de 0.37 secunde.

Ca progres se remarca diferente intre clasa MARTOR si clasa EXPERIMENT si anume 0.17 secunde in favoarea clasei EXPERIMENT.

La cele doua clase constatam la sfarsitul anului scolar ca rezultatele sunt superioare celor de la inceputul anului, rezultate mai bune inregistrandu-se la clasa EXPERIMENT.

Ca valoare absoluta, media performantelor de la testarea finala la clasa MARTOR se afla sub nivelul mediei, iar cele de la clasa EXPERIMENT se situeaza peste media pe tara.

Abaterea standard si coeficientul de variabilitate atesta la aceasta proba ca la ambele clase dispersia este mica, iar omogenitatea colectivelor mare si medie, coeficientul de variabilitate situandu-se intre 4% si 11%.

Tabelul nr.3

Aruncarea mingii de oina

Clasa

Sexul

Nr. subiecti

Initial

Final

Progres

Media pe tara

ΣX

Xm

C.V.%

ΣX

Xm

C.V.%

III M

F

13

124

9.53

2.32

24.37

143

11.0

2.30

20.93

1.50

11.09

III E

F

8

78

9.75

3.44

35.31

106

13.2

4.00

30.25

3.50

Grafic nr.4

La aruncarea mingii de oina conform tabelului nr. 3 si a graficului nr.4 evolutia de la testarea initiala la testarea finala este urmatoarea:

-la clasa a III-a B MARTOR, de la o medie de 9.53 metri, la o medie de 11.03 metri, cu un progres de 1.5 metri;

-la clasa a III-a A EXPERIMENT, de la o medie de 9.75 metri, la o medie de 13.25 metri, cu un progres de 3.5 metri.

Ca progres se remarca o diferenta de 2 metri in favoarea clasei EXPERIMENT.

Constatam ca la sfarsitul anului scolar, rezultatele sunt superioare la ambele clase fata de inceputul anului, rezultatele mai bune inregistrandu-se la clasa EXPERIMENT.

Ca valoare absoluta, media performantelor de la testarea finala la clasa MARTOR se afla sub media pe tara, iar la clasa EXPERIMENT media performantelor se situeaza peste media pe tara.

Abaterea standard si coeficientul de variabilitate atesta la aceasta proba ca la ambele clase dispersia este relativ mica, iar omogenitatea colectivelor mica, coeficientul de variabilitate situandu-se intre 20% si 35%.

Tabelul nr.4

Forta musculaturii abdominale

(ridicarea trunchiului din culcat dorsal in sezand)

Clasa

Sexul

Nr. subiecti

Initial

Final

Progres

Media pe tara

ΣX

Xm

C.V.%

ΣX

Xm

C.V.%

III M

F

13

185

14.2

4.36

30.64

227

7.46

3.79

21.75

3.23

31.2

III E

F

8

102

12.75

6.65

52.18

131

16.3

9.60

58.69

3.62

Grafic nr.5

Urmarind tabelul nr.4 si graficul nr.5, am constatat ca la ridicarea trunchiului din culcat dorsal in sezand numarul de repetari a evoluat de la testarea initiala la testarea finala dupa cum urmeaza:

-la clasa a III-a B MARTOR de la o medie de 14.23 repetari, la o medie de 17.46 repetari, cu un progres de 3.23 repetari;

-la clasa a III-a A EXPERIMENT de la o medie de 12.75 repetari la o medie de 16.37 repetari cu un progres de 3.62 repetari.

Ca progres se remarca o diferenta mica (0.32 repetari) in favoarea clasei EXPERIMENT.

La sfarsitul anului scolar se constata ca ambele clase au inregistrat rezultate superioare fata de inceputul anului scolar, rezultate mai bune consemnandu-se la clasa EXPERIMENT.

Ca valoare absoluta media performantelor realizate la testarea finala este atat la clasa MARTOR, cat si la clasa EXPERIMENT, sub media pe tara.

Abaterea standard si coeficientul de variabilitate arata ca la aceasta proba, la ambele clase dispersia este mare, iar omogenitatea colectivelor este mica, coeficientul de variabilitate situandu-se intre 22% si 59%.

Tabelul nr.5

Indemanare  (parcurs aplicativ)

Clasa

Sexul

Nr. subiecti

Initial

Final

Progres

ΣX

Xm

C.V.%

ΣX

Xm

C.V.%

III M

F

13

244

18,8

2,32

13,03

232

17,8

5,29

12,84

0,93

III E

F

8

168

21,0

2,57

12,22

149

18,6

1,42

7,65

2,44

Grafic nr.6

Urmarind tabelul nr. 5 si graficul nr. 6  am constatat ca la parcursul aplicativ – care este o proba de indemanare – rezultatele au fost dupa cum urmeaza: