METODE SI PROCEDEE FOLOSITE IN ACTUL

DE CREATIE LA PRESCOLARI

Creativitatea constituie una din implicatiile umane esentiale ale culturii si civilizatiei, ale oricarui proces social. Ea este una din cele mai mari producatoare de valori umane, sociale si educationale.

Varsta prescolara este perioada caracterizata printr-un remarcabil potential creativ. Acum copiii dobandesc deprinderea de a-si exprima ideile, impresiile, gandurile, dorintele intr-o forma noua, inteligenta, cursiva, creatoare. Aceasta etapa a vietii ofera premise nelimitate pentru cultivarea potentialului creativ. Am in vedere naivitatea, sinceritatea gandului, expresivitatea, spontaneitatea, impetuozitatea, dinamismul creator, spiritul de initiativa, independenta in gandire si actiune specifice varstei. Daca aceasta perioada nu este fructificata, pierderile ce se produc vor fi mari, iar recuperarile ulterioare vor fi partiale si adesea minime.

,,Exista, adesea, in prima copilarie - spunea Gaston Berger - o prospetime a imaginatiei, o curiozitate neobosita, un fel de geniu poetic, pe care savantii sau artistii, ajunsi la maturitate, nu le pot regasi decat cu mare greutate."

Studiul genetic al dezvoltarii imaginarului, asa cum l-au intreprins cercetarile psihologice contemporane, ,, vizeaza un domeniu central al existentei prescolarului situat, oarecum, intre jocul simbolic, non-verbal prin natura lui, si reprezentarea verbalizata."

Limbajul reprezinta modul cel mai direct si adesea cel mai la indemana prescolarilor de exprimare a creativitatii. ,,Numai limbajul ne reveleaza pe noi noua insine, dar el a facut mai mult: el a dat omului pomul cunoasterii, a facut posibile stiinta si civilizatia.Limbajul face ca imaginile mentale din nebuloasa initiala sa treaca intr-un sistem coerent si utilizabil.". Pornind de la memorarea, la inceput mecanica si apoi tot mai constienta a cuvintelor, expresiilor, copiii ajung sa le foloseasca in contexte noi, atat cu sensul lor real, dar si cu sens figurat. In acest ultim caz putem vorbi de tendinta clara a prescolarului de a inventa, de a crea in materie de comunicare.

Sarcina prioritara a educatoarei ramane aceea de a identifica de timpuriu, din marea masa a copiilor de 3-6 (7) ani, pe aceia care dispun de potential creativ intr-o mai mare masura si de a-i indruma, incuraja in demersul lor .

Si unde sa-si exprime copiii mai pregnant aceste porniri, daca nu in joc.

Tendinta spontana spre creatia cuvintelor si asimilarea limbajului, ca unealta sufleteasca pentru constructia noilor imagini, trebuie sa fie insotita de expresivitatea comportamentului socio- afectiv.

Pornind de la astfel de considerente, de-a lungul anilor, in calitate de educatoare, am incercat sa creez un climat propice manifestarii creativitatii prescolarilor, stimulandu-i, incurajandu-i ori de cate ori s-a ivit prilejul.

Am pus un accent deosebit pe utilizarea unor procedee de dinamizare a capacitatilor de creatie in plan verbal-expresiv. Prin joc am motivat copiii sa creeze cuvinte cu sunetul ori silaba data, ca in exemplele:

na sa ma

A fa-ra Ca me-ra Ma si-na etc.

ra-gaz ra-ghios ri-a

apoi propozitii cu anumite cuvinte, propozitii care sa exprime idei sau teme familiare; sa gaseasca rime la cuvintele date, ca in final sa poata versifica usor o situatie ivita in activitatile din gradinita sau din mediul social. Pentru aceasta am alcatuit o colectie de poezii compuse de mine si folosite in activitati, in diferite momente ale acestora, in special in activitatile de familiarizare a copiilor cu literele de tipar, in cele de cunoastere a mediului, de educatie pentru societate (educatie rutiera, sanitara, moral-civica), dar mai ales in cele alese de copii, atunci cand am lucrat cu grupuri mici si individual (cu fiecare copil in parte) pentru imbogatirea vocabularului, corectarea greselilor de pronuntie sau pur si simplu in scop recreativ.

Aceste poezii, datorita versificatiei usoare, a rimelor simple si incrucisate, care plac mult copiilor, si mai ales datorita mesajului direct pe care ele il transmit, au fost usor de memorat si, spre bucuria mea, transmise pe cale orala altor copii - prieteni sau vecini.

De fiecare data, le-am spus copiilor ca aceste versuri sunt scrise de mine si nu de un poet consacrat si ca, daca doresc si ei, pot compune scurte poezioare. Acest indemn i-a stimulat chiar si pe cei mai timizi si astfel a aparut o mica brosura cu versificatile lor, brosura multiplicata, pe care au daruit-o mamelor de 8 Martie.

Incet, incet, fara sa ne dam seama, activitatile liber-creative s-au transformat in veritabile sedinte, aproape zilnice, ale unui ,,cenaclu" in care copiii si-au exprimat cele mai diverse trairi, sentimente, dorinte. Ori de cate ori mintea iscoditoare si sufletul lor sensibil dadeau la iveala o mica ,,opera", ea era notata, comentata si i se aduceau imbunatatiri de catre oricare dintre copiii grupei. Acest gen de preocupari si-a lasat amprenta si pe comportamentul acelor copii mai zburdalnici, mai neascultatori, pusi pe ,,fapte mari", care s-au vazut ironizati de micii poeti.

Tot acum a aparut si dorinta copiilor de a-si scrie singuri poeziile, deci de a invata literele alfabetului. Aceia dintre ei care nu au reusit sa scrie (cu litere de tipar mari), si le-au reprezentat prin desen.

Pentru exemplificare, voi prezenta cateva din creatiile prescolarilor, creatii legate direct de activitatile din gradinita:

,,Foaie verde de cicoare, ,,Viorica-i o fetita

Noi suntem in grupa mare." Cu rochita si codita,

Ciorapei si sandalute,

,,Unu, doi, trei Da-i murdara pe manute."

Iesi la tabla, mai Andrei!" ,,Uite, zau, ce bine-mi pare

,,Uite-l, frate, pe Ionel, Ca am crescut iute mare.

Sterge nasul pe flanel." Spre scoala ne indreptam

Lucruri noi sa invatam,

,,Nu mai face, mai Fanele, Sa scriem, socotim,

Toata ziua numai rele!" Oameni mari sa devenim."

,,Zboara jucariile ,,Cine usa o tranteste,

Precum farfuriile."(zburatoare) Rau copil se dovedeste."

La prima vedere, aceste creatii pot parea banale, dar sa nu uitam ca apartin unor copii de 6-7 ani, cu un orizont de cunoastere nu foarte bogat, cu vocabular legat direct de trairile zilnice, deci, cu posibilitati de exprimare relativ reduse.

Pentru a-i ajuta pe copii in actiunea lor creativa, am incercat sa asigur un cadru propice si prin decorul mereu schimbat si reactualizat, prin ,,proiectarea" pe televizorul improvizat a unor imagini sugestive, care sa inspire prin lansarea a cate unui indemn, de genul: ,,Frunza verde trei surcele/ Hai, raspunde, mai Ionele!" sau ,,O capsuna si o pruna/ Cine vrea acum sa spuna?", formule preluate din folclorul copiilor si a caror muzicalitate ii stimuleaza. Desi totul a pornit de la o joaca, ,,Jocul de-a poetii", la sfarsitul anului scolar toti copiii au avut de castigat, fie si numai in planul dezvoltarii imaginatiei, al fanteziei. Acesti doi termeni ,,au apartinut, mult timp, in exclusivitate istoriei filozofiei. Mai tanara, psihologia a inceput sa se ocupe de ei de numai cateva decenii."4. Nu este de mirare ca imaginatia, in scolile noastre, este tratata ca o ruda saraca, in avantajul atentiei si al memoriei; a asculta cu atentie si a memora cat mai exact sunt si acum trasaturi esentiale ale elevului model. Atunci cand avem, insa, ocazia si posibilitatea sa-l lasam pe copil sa ,, zburde liber" printre cuvinte, avem datoria, nu numai morala, sa-l incurajam s-o faca. Libera folosire a tuturor posibilitatilor limbii nu reprezinta decat una din directiile in care el se poate extinde. Imaginatia copilului, stimulata sa inventeze cuvinte, va aplica instrumentele sale asupra tuturor trasaturilor experientei care vor provoca interventia sa creativa.

Limbajul de fiecare zi si vocabularul, chiar si la prescolari, sunt pline de metafore care asteapta doar sa fie sesizate si dezvoltate, nu numai in poezie, ci si in povestiri.

,,O piatra aruncata in lac starneste cercuri concentrice care se largesc pe suprafata apei, legand in miscarea lor nufarul si trestia, barcuta de hartie si barca pescarului. Tot astfel, un cuvant, aruncat in minte la intamplare, produce valuri la suprafata si in adancime, antrenand in caderea sa sunete si imagini, analogii si amintiri, sensuri si vise, intr-o miscare ce intereseaza experienta si memoria, fantezia si inconstientul." 5 Un cuvant oarecare, ales la intamplare, poate functiona ca un element magic pentru a dezveli campurile memoriei care zac undeva, sub pulberea timpului. Aceasta remarca este valabila nu numai pentru adult, ci si pentru cei mai mici dintre semenii nostri. Am incercat, pe toate caile posibile, sa-i invat pe copii sa asculte ecourile ascunse ale cuvintelor, ale sunetelor, sa dea viata acestor sensuri noi, atat in versuri, cat mai ales in povestiri. Si asta pentru ca povestea este cea mai buna prietena a copiilor. Le-am sadit in suflete ideea ca toate cuvintele se unesc, formand ,,o pojghita" superficiala peste o ,,apa" adanca si ca, de vrei sa creezi o povestire, trebuie sa ,, inoti sub apa", sa gasesti si alte intelesuri ale cuvintelor.

Pentru ca mereu se gasea cate un prescolar care sa ma intrebe : ,, Cum fac scriitorii sa nascoceasca povesti?", am folosit tehnici variate pentru a-i ajuta pe copii sa dea viata cuvintelor in scurte povestiri. Am luat drept exemplu tehnicile descrise de Gianni Rodari in lucrarea ,,GRAMATICA FANTEZIEI -introducere in arta de a inventa povesti", un mini-ghid util tuturor celor care cred in necesitatea de a asigura imaginatiei locul cuvenit in educatie, tuturor celor care au incredere in capacitatea creatoare a copilului, celor care stiu ce valoare de eliberare poate avea cuvantul spus ori scris.

Am pornit de la un joc, ,, jocul pietrei in lac", cerand copiilor sa spuna, la intamplare, un cuvant. Apoi, prin metoda descompunerii, cu fiecare litera a cuvantului, ei au format alte cuvinte, cu care au alcatuit propozitii si fraze. Au rezultat enunturi vesele, care i-au uimit pe copii, precum in urmatorul exemplu:

D -dentistul

U -umezeste

L - la Dentistul umezeste la amandoi parintii.

A - amandoi

P - parintii

C - carabusul

A - incaltata

M - mananca Carabusul incaltata mananca paine italian albastra.

P - paine

I - italian

A - albastra

O alta tehnica a fost aceea in care am cerut copiilor sa inventeze o povestire, avand ca punct de plecare un cuvant dat de mine. Din cand in cand povestitorul poate fi intrerupt de un alt coleg, cu intentia de a continua el povestirea, asa cum doreste. De cele mai multe ori, firul povestirii se intrerupe, aceasta luand alt curs, spre hazul tuturor.

Iata ce povestire s-a iscat, pornindu-se de la cuvantul ,, turbat":

,, Seful tiganilor avea un caine turbat. Era mare, negru si latra la toti trecatorii. Seful tiganilor l-a pedepsit de multe ori , dar degeaba. Intr-o zi s-a gandit sa-l duca in padure si sa-l omoare. (primul copil).

Pe drum s-a razgandit, insa. L-a dus la un doctor de animale si i-a cerut sa-l omoare. Doctorul i-a promis, dar, imediat dupa plecarea tiganului, a urcat cainele in masina si a pornit cu el spre puscarie.( al doilea copil)

L-au primit la puscarie, dar pentru ca era turbat , nu l-au lasat impreuna cu oamenii, ci l-au legat cu lantul aproape de gardul puscariei. Intr-o zi a trecut pe acolo un tigan, a vazut cainele chinuindu-se in lant si s-a gandit sa-l fure (pentru ca el era obisnuit sa fure) si sa-l duca sefului tiganilor, in dar.

Cainele turbat s-a bucurat, dar seful tiganilor, nu, pentru ca dulaul l-a muscat foarte tare, sa-l pedepseasca. Si asa, in loc sa moara cainele, a murit seful tiganilor." (al treilea copil)

Iata aici o moralizatoare creatie hermeneutica.

Importanta didactica a acestei tehnici rezida in faptul ca prescolarii se straduiesc sa inventeze situatii cat mai comice, cuvintele fiind luate, de cele mai multe ori, nu cu sensul lor cotidian, ci eliberate de lanturile verbale obisnuite. Aceasta duce, in timp, la gasirea sensurilor figurate ale cuvintelor, la exprimari plastice, metaforice. Pe de alta parte, e de remarcat, aproape intotdeauna povestirile se incheie in spirit justitionar, facandu-i-se dreptate celui mai mic sau napastuit.

Tehnica ,, ipotezelor fantastice", folosita mai mult la grupa pregatitoare, este foarte simpla, dar nu lipsita de importanta : am adresat copiilor intrebarea ,, Ce s-ar intampla daca."si am ales la intamplare un subiect si un predicat. Unirea lor a furnizat ipoteza de lucru pentru povestiri pline de farmecul copilaresc, precum sunt cele din exemplele urmatoare:

,,Ce s-ar intampla daca leul ar bate la usa ta?"

,,Daca un leu ar veni la usa mea, nu i-as dechide, ca m-ar manca. L-as intreba de ce a plecat din jungla lui, nu i-a ajuns mancarea? Sau a vrut sa se uite si el la televizor, la ,,NATIONAL GEOGRAPHIC", sa afle cum trebuie vanate antilopele."

sau:

,,Ce m-as mai bucura daca un leu foarte mare si greu ar bate la usa mea. As deschide yala si l-as invita direct in portofelul lui tati, ca l-am auzit eu, cand ii spunea mamei ,ca i-ar mai trebui un singur leu greu, sa poata cumpara o masina noua, ca a lui nea Simion, de la patru. "

Cu povestirile fantastice si procedeele care le produc, noi sprijinim copiii sa intre in realitate pe fereastra mai degraba decat pe usa. Consider ca e mai distractiv si deci mai util.

,,Din greseli se invata", spune un vechi proverb . Eu as spune, in legatura cu tematica acestui demers: ,, din greseli se inventeaza". Da, dintr-o gresala se poate naste o povestire. Este o alta modalitate de stimulare a creativitatii copiilor prescolari. La aceasta varsta, copiii pronunta, de foarte multe ori, cuvintele gresit. Avem posibilitatea sa-i corectam (intotdeauna cu blandete), ori sa acceptam cuvantul ca atare si sa-i solicitam sa dea un inteles propriu acestuia si apoi sa alcatuiasca o propozitie sau o scurta povestire, avand la baza cuvantul nou ,,nascut". Eroarea de pronuntie sau ortografica poate da nastere la tot felul de povestiri comice si instructive. Un exemplu minunat de eroare creativa e acela care se afla, dupa Thompson (,,Basmele in traditia populara".Il Saggiatore, Milano, 1967, pag.186) , in Cenusareasa de Charles Perrault; pantofiorul ei, la origine, ar fi trebuit sa fie de ,,vaire" (un fel de piele); dintr-o gresala, a devenit de ,, verre", adica de sticla, un astfel de pantofior fiind mult mai fantastic si mai romantic decat unul obisnuit, din piele.

Cuvantul ,, lomocotiva", in loc de ,, locomotiva" a sugerat unui baietel sensul de om-locomotiva, adica un om puternic ce poate trage dupa el vagoanele unui tren; in propozitia: ,,Mama Cenusaresei a murit de imina neagra", prescolarul a folosit intentionat forma ,,imina" in loc de ,, inima", vrand sa dea greutate starii de boala a mamei (,,imina semnificand o inima bolnava).

Dintr-un singur cuvant se pot scoate multe erori, adica multe povestiri. Sa poti folosi aceste situatii in scopuri didactice -iata un atribut al tactului pedagogic al educatoarei.

O tehnica mult ,,gustata" de prescolarii cu care am lucrat si de parinti, deopotriva, consta in decuparea titlurilor din ziare, amestecarea lor, pentru a se lua apoi, pe rand si a se pune cap la cap. Se realizeaza, astfel, stiri despre evenimente absurde, senzationale si foarte comice.

Spre distractia copiilor, am realizat impreuna cu ei povestioare fara nici o logica, dar care au adus buna dispozitie.

Iata un exemplu sugestiv:

,, Viata dupa Mutu e roz. Cu peruca prin Europa, surprizele Andreei Marin vin la targul de carte. Mamele fumatoare nasc copii scunzi, sa nu-ti parasesti puiul,auzi, catelule? Mi-e frica doar de mama. Cat ziceati ca e dobanda? Da ce-s nebun? Brutariilor li se coace ceva.Va fi ales un rector /Cu cainii vagabonzi, copiii nostri, Nu vor primi compensarile cerute."

Referindu-se la aceasta tehnica, Gianni Rodari spunea: ,, . intamplarile traznite produse prin aceasta operatie pot da efecte comice fara durata., dar orice mod de a explora intamplarea mi se pare bun. Tehnic, jocul impinge la experiente extreme procesul de instrainare a cuvintelor si da loc la adevarate lanturi de binoame fantastice." 6

Jocul de a gresi povestile e un joc mai serios decat pare la prima vedere, dar trebuie jucat la momentul potrivit. Se incepe o poveste foarte cunoscuta si, fara a preveni copiii, se strecoara greseli in text, pe care acestia, neacceptandu-le, imediat le corecteaza. Dintr-un spirit conservatorist, ei vor sa asculte povestile asa cum li s-au spus prima data, pentru placerea de a le recunoaste, de a se identifica mereu cu personajele lor preferate, de-a avea siguranta ca nimic nu se poate schimba in firul logic al actiunii. Am remarcat si vehementa cu care prescolarii critica variantele basmelor si povestilor aparute in multimea de publicatii, mai mult sau mai putin serioase, pentru copii. Greu accepta, de exemplu, ca Scufita Rosie este inghitita de lup (in varianta originala), dupa ce au aflat, mai intai, ca ea este salvata de vanator (in variantele mai recente).

Metoda are cel putin doua semnificatii psiho-pedagogice, doua efecte pozitive: pe de o parte, mentine treaza atentia copiilor, gata oricand sa corecteze ,,greseala " povestitorului; pe de alta parte, ii va ajuta sa se elibereze de anumite fixatii, sa accepte variatia. Indata ce acest lucru e stabilit, ei pot crea alte si alte situatii conflictuale, ce pot schimba cursul povestirii.

Am incercat realizarea tehnicii povestilor pe dos , antrenand copiii cei mai inventivi pe care i-am avut. Este mai greu de realizat cu prescolarii, datorita dificultatii de a crea un sir logic intregii povestiri. Am pornit de la exemplul celor doua povesti cunoscute de copii, ,,Capra cu trei iezi" de Ion Creanga si ,,Iedul cu trei capre" de Octav Pancu-Iasi si le-am sugerat copiilor sa ,,rastoarne" povestea ,,Ursul pacalit de vulpe" de Ion Creanga. Iata, pe scurt, ce-a rezultat:,,A fost odata un urs tare grijuliu si harnic, ce traia in padurea de la poalele muntelui. Simtind ca se apropie iarna, s-a apucat sa faca provizii, ducand in vizuina sa peste prins din lacul din apropiere. Vicleana vulpe, crezand ca-l mai pacaleste, i-a spus ca a vazut ea in lac niste pesti uriasi si ca, daca vrea, il invata ea cum sa-i prinda.Prefacandu-se ca nu intelege mestesugul pescuitului, ursul o impinge in apa adanca si rece, razbunandu-se pentru pacaleala din trecut.

Vazand ca vulpea nu stie sa inoate, ursului i s-a facut mila si a salvat-o." Titul pe care copiii l-au dat acestei povestiri a fost ,,Vulpea pacalita de urs".

M-a impresionat maniera in care prescolarii au dorit sa incheie povestea, demonstrand astfel puterea lor de a ierta, spiritul justitionar, dar nu dus la limita.

Am prezentat aici doar cateva dintre tehnicile folosite de mine, cu scopul de a-i ajuta pe copiii grupelor pregatitoare, in special, sa se joace cu slovele si cuvintele, pentru a isca intelesuri noi si a crea buna dispozitie. In lucrarea mai sus mentionata, Gianni Rodari aminteste mult mai multe asemenea tehnici, demne de luat in consideratie la varste mai mari, precum: binomul fantastic, prefixul arbitrar, constructia unui ,,Limerick", biletele cu intrebari si raspunsuri, salata de povesti. Nu trebuie neglijate efectele comice ale produselor acestor procedee, fie si numai pentru simplul motiv ca, in scolile noastre, in general vorbind, se rade prea putin. Ideea ca educatia mintii trebuie sa fie ceva serios este printre cele mai greu de combatut, chiar si in randul tinerelor cadre didactice.

Cu toate ca aceste activitati s-au desfasurat sub forma de joc - sau tocmai de aceea - la sfarsitul anului scolar toti copiii au avut de castigat.

Raman la convingerea ca, daca vrem sa-i invatam pe copii sa gandeasca, trebuie intai sa-i invatam sa inventeze, sa improvizeze, sa se odihneasca tot mai des printre cuvinte.

BIBLIOGRAFIE:

1) Gaston Berger, ,, Omul modern si educatia sa", Editura Didactica si Pedagogica, 1973, pag 26

2) J.Chateau, ,,Limaginaire chez lenfant", P.,U.,F., Paris, pag.151

Ion Popescu Bradiceni, ,,PROBA LABIRINTULUI", Editura ,,Alexandru Stefulescu", Universitatea CONSTANTIN BRANCUSI, Tg-Jiu, 2002, pag. 9

Gianni Rodari, ,,GRAMATICA FANTEZIEI. Introducere in arta de a inventa povesti", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980, pag. 179

Idem, ibidem, pag. 12

Idem, ibidem, pag. 44

Ani Gogalniceanu, ,, Impacarea cu sine", Editura Gorjeanul, 2005, pag.73-84

GOGALNICEANU ANA

Gradinita cu Program Normal Nr. 28 Tg -Jiu