Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE

Gradinita

Metode si tehnici moderne de invatamant

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
CURRICULUM SI DEMOCRATIE
Finalitatile educatiei
Autism – Perspectiva Comunitara
PEDAGOGIE - CERCETAREA EXPERIMENTALA
Evaluarea randamentului scolar al elevilor la Biologie
PROIECTE CURRICULARE SI PROIECTE PEDAGOGICE
PROIECT DIDACTIC Clasa: a X-a Contabilitate - Analiza contabila si articolul contabil pentru principalele evenimente si tranzactii privind conturile d
ABANDONUL SCOLAR
LECTIE DEMONSTRATIVA Clasa: a II-a
PROGRAME SCOLARE PENTRU CLASA A IV-A - STIINTE ALE NATURII

TERMENI importanti pentru acest document

Metode si mijloace moderne in invatamant : istorie cartonase luminoase metode interactive : pro didactica metode interactive : tehnica florii de lotus proiect didactic : metoda RAI aplicata intr-un proiect didla clasa aIV-a :

Metode si tehnici moderne de invatamant

Ce sunt metodele interactive de invatamant ?



Metodele de invatamant (“odos” = cale, drum; “metha” = catre, spre) reprezinta caile folosite in scoala de catre profesor in a-i sprijini pe elevi sa descopere viata, natura, lumea, lucrurile, stiinta.

Ele sunt totodata mijloace prin care se formeaza si se dezvolta priceperile, deprinderile si capacitatile elevilor de a actiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoasterii transformand exteriorul in facilitati interioare, formandu-si caracterul si dezvoltandu-si pesonalitatea.

Dezideratele de modernizare si de perfectionare a metodologiei didactice se inscriu pe directiile sporirii caracterului activ al metodelor de invatamant, in aplicarea unor metode cu un pronuntat caracter formativ, in valorificarea noilor tehnologii instructionale (e-learning), in contaminarea si suprapunerea problematizarii asupra fiecarei metode si tehnici de invatare, reusind astfel sa se aduca o insemnata contributie la dezvoltarea intregului potential al elevului

Cerinta primordiala a educatiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o metodologie diversificata bazata pe imbinarea activitatilor de invatare si de munca independenta, cu activitatile de cooperare, de invatare in grup si de munca interdependenta.

Desi invatarea este eminamente o activitate proprie, tinand de efortul individual depus in intelegerea si constientizarea semnificatiilor stiintei, nu este mai putin adevarat ca relatiile interpersonale, de grup sunt un factor indispensabil aparitiei si construirii invatarii personale si colective. “Invatarea in grup exerseaza capacitatea de decizie si de initiativa, da o nota mai personala muncii, dar si o complementaritate mai mare aptitudinilor si talentelor, ceea ce asigura o participare mai vie, mai activa, sustinuta de foarte multe elemente de emulatie, de stimulare reciproca, de cooperare fructuoasa.”(Ioan Cerghit)

Specific metodelor interactive de grup este faptul ca ele promoveaza interactiunea dintre mintile participantilor, dintre personalitatile lor, ducand la o invatare mai activa si cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determina identificarea subiectului cu situatia de invatare in care acesta este antrenat , ceea ce duce la transformarea elevului in stapanul propriei transformari si formari. „Metodele interactive urmaresc optimizarea comunicari, observand tendintele inhibitorii care pot aparea in interiorul grupului” ( I. Panisoara)

Interactivitatea presupune atat cooperarea – definita drept “forma motivationala a afirmarii de sine, incluzand activitatea de avansare proprie, in care individul rivalizeaza cu ceilalti pentru dobandirea unei situatii sociale sau a superioritatii” – cat si competitia care este o “activitate orientata social, in cadrul careia individul colaboreaza cu ceilalti pentru atingerea unui tel comun” (Ausubel). Ele nu se sunt antitetice; ambele implica un anumit grad de interactiune, in opozitie cu comportamentul individual.

In conditiile indeplinirii unor sarcini simple, activitatea de grup este stimulativa, generand un comportament contagios si o stradanie competitiva; in rezolvarea sarcinilor complexe, rezolvarea de probleme, obtinerea solutiei corecte e facilitata de emiterea de ipoteze multiple si variate. Interactiunea stimuleaza efortul si productivitatea individului si este importanta pentru autodescoperirea propriilor capacitati si limite, pentru autoevaluare. Exista o dinamica intergrupala cu influente favorabile in planul personalitatii, iar subiectii care lucreaza in echipa sunt capabili sa aplice si sa sintetizeze cunostintele in moduri variate si complexe, invatand in acelasi timp mai temeinic decat in cazul lucrului individual. In acest fel se dezvolta capacitatile elevilor de a lucra impreuna ce se constituie intr-o componenta importanta pentru viata si pentru activitatea lor profesionala viitoare.

Avantajele interactiunii:

- in conditiile indeplinirii unor sarcini simple, activitatea de grup este stimulativa, generand un comportament contagios si o stradanie competitiva; in rezolvarea sarcinilor complexe, rezolvarea de probleme, obtinerea solutiei corecte e facilitata de emiterea de ipoteze multiple si variate; (D. Ausubel)

- stimuleaza efortul si productivitatea individului;

- este importanta pentru autodescoperirea propriilor capacitati si limite, pentru autoevaluare;

- exista o dinamica intergrupala cu influente favorabile in planul personalitatii; subiectii care lucreaza in echipa sunt capabili sa aplice si sa sintetizeze cunostintele in moduri variate si complexe, invatand in acelasi timp mai temeinic decat in cazul lucrului individual;

- dezvolta capacitatile elevilor de a lucra impreuna - componenta importanta pentru viata si pentru activitatea lor profesionala viitoare.(Johnson si Johnson);

- dezvolta inteligentele multiple, capacitati specifice:

  • inteligentei lingvistice - ce implica sensibilitatea de a vorbi si de a scrie; include abilitatea de a folosi efectiv limba pentru a se exprima retoric, poetic si pentru a-si aminti informatiile,
  • inteligentei logice-matematice - ce consta in capacitatea de a analiza logic problemele, de a realiza operatii matematice si de a investiga stiintific sarcinile, de a face deductii
  • inteligentei spatiale - care se refera la capacitatea, potentialul de a recunoaste si a folosi patternurile spatiului; capacitatea de a crea reprezentari nu doar vizuale,
  • inteligentei interpersonale - capacitatea de a intelege intentiile, motivatiile, dorintele celorlalti, creand oportunitati in munca colectiva,
  • inteligenta intrapersonala - capacitatea de autointelegere, autoapreciere corecta a propriilor sentimente, motivatii, temeri,
  • inteligenta naturalista - care face omul capabil sa recunoasca, sa clasifice si sa se inspire din mediul inconjurator,
  • inteligenta morala - preocupata de reguli, comportament, atitudini – Gardner H. – 1993;

- stimuleaza si dezvolta capacitati cognitive complexe

  • gandirea divergenta,
  • gandirea critica,
  • gandirea laterala – capacitatea de a privi si a cerceta lucrurile in alt mod, de a relaxa controlul gandirii;

- munca in grup permite impartirea sarcinilor si responsabilitatilor in parti mult mai usor de realizat;

- timpul de solutionare a problemelor este de cele mai multe ori mai scurt in cazul lucrului in grup decat atunci cand se incearca gasirea rezolvarilor pe cont propriu;
cu o dirijare adecvata, invatarea prin cooperare dezvolta si diversifica priceperile, capacitatile si deprinderile sociale ale elevilor;

- interrelatiile dintre membrii grupului, emulatia, sporeste interesul pentru o tema sau o sarcina data, motivand elevii pentru invatare;

- lucrul in echipa ofera elevilor posibilitatea de a-si impartasi parerile, experienta, ideile, strategiile personale de lucru, informatiile;

- se reduce la minim fenomenul blocajului emotional al creativitatii;

- grupul da un sentiment de incredere, de siguranta, antrenare reciproca a membrilor ce duce la disparitia fricii de esec si curajul de a-si asuma riscul;

- interactiunea colectiva are ca efect si “educarea stapanirii de sine si a unui comportament tolerant fata de opiniile celorlalti, infrangerea subiectivismului si acceptarea gandirii colective” (Crenguta L. Oprea)

Invatamantul modern preconizeaza o metodologie axata pe actiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care sa solicite mecanismele gandirii, ale inteligentei, ale imaginatiei si creativitatii. “Activ” este elevul care “depune efort de reflectie personala, interioara si abstracta, care intreprinde o actiune mintala de cautare, de cercetare si redescoperire a adevarurilor, de elaborarea a noilor cunostinte.

“Activismul exterior” vine deci sa serveasca drept suport material “activismului interior”, psihic, mental, sa devina un purtator al acestuia.” (Ioan Cerghit)

Structurile autoritare dintr-un grup sau piedicile impotriva comunicarii pot foarte bine limita participarea activa a anumitor membrii la o actiune coordonata.

Clasificarea metodelor si tehnicilor interactive de grup

Dupa functia didactica principala putem clasifica metodele si tehnicile interactive de grup astfel:

- Metode de predare-invatare interactiva in grup:

  • Metoda predarii/invatarii reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar);
  • Metoda Jigsaw (Mozaicul);
  • Citirea cuprinzatoare;
  • Cascada (Cascade);
  • STAD (Student Teams Achievement Division) – Metoda invatarii pe grupe mici;
  • TGT (Teams/Games/Tournaments) – Metoda turnirurilor intre echipe;
  • Metoda schimbarii perechii (Share-Pair Circles);
  • Metoda piramidei;
  • Invatarea dramatizata;

- Metode de fixare si sistematizare a cunostintelor si de verificare:

  • Harta cognitiva sau harta conceptuala (Cognitive map, Conceptual map);
  • Matricele;
  • Lanturile cognitive;
  • Fishbone maps (scheletul de peste);
  • Diagrama cauzelor si a efectului;
  • Panza de paianjan ( Spider map – Webs);
  • Tehnica florii de nufar (Lotus Blossom Technique);
  • Metoda R.A.I. ;
  • Cartonasele luminoase;

- Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativitatii:

  • Brainstorming;
  • Starbursting (Explozia stelara);
  • Metoda Palariilor ganditoare (Thinking hats – Edward de Bono);
  • Caruselul;
  • Multi-voting;
  • Masa rotunda;
  • Interviul de grup;
  • Studiul de caz;
  • Incidentul critic;
  • Phillips 6/6;
  • Tehnica 6/3/5;
  • Controversa creativa;
  • Fishbowl (tehnica acvariului);
  • Tehnica focus grup;
  • Patru colturi (Four corners);
  • Metoda Frisco;
  • Sinectica;
  • Buzz-groups;
  • Metoda Delphi;

- Metode de cercetare in grup:

  • Tema sau proiectul de cercetare in grup;
  • Experimentul pe echipe;
  • Portofoliul de grup;


Valentele formativ-educative ale metodelor interactive de invatare in grup

Valentele formativ-educative care recomanda aceste metode interactive ca practici de succes atat pentru invatare cat si pentru evaluare, sunt urmatoarele:

  • stimuleaza implicarea activa in sarcina a elevilor, acestia fiind mai constienti de responsabilitatea ce si-o asuma;
  • exerseaza capacitatile de analiza si de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit, stimulant initiativa tuturor elevilor implicati in sarcina;
  • asigura o mai buna punere in practica a cunostintelor, exersarea priceperilor si capacitatilor in variate contexte si situatii;
  • asigura o mai buna clarificare conceptuala si o integrare usoara acunostintelor asimilate in sistemul notional, devenind asfel operationale;
  • unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, ofera o perspectiva de ansamblu asupra activitatii elevului pe o perioada mai lunga de timp, depasind neajunsurile altor metode traditionale de evaluare cu caracter de sondaj si materie si intre elevi;
  • asigura un demers interactiv al actului de predare–invatare–evaluare, adaptat nevoilor de indivi-dualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificand si stimuland potentialul creativ si originalitatea acestuia;
  • descurajeaza practicile de speculare sau de invatare doar pentru nota;

Brainstorming

Nimic nu se critica, nimic nu se sterge, fara atitudini sauprejudecati, cat mai multe idei!


Brainstorming-ul sau „evaluarea amanata” ori „furtuna de creiere” este o metoda interactiva de dezvotare de idei noi ce rezulta din discutiile purtate intre mai multi participanti, in cadrul careia fiecare vine cu o multime de sugestii. Rezultatul acestor discutii se soldeaza cu alegerea celei mai bune solutii de rezolvare a situatiei dezbatute.

Aceasta metoda permite stimularea unor calitati imaginative, a spontaneitatii, a tolerantei, deblocheaza creativitatea prin amanarea examinarii obiective a ideilor emise.

Ca metoda de discutie si de creatie in grup, brainstorming-ul (brain = creier, storming = furtunos) a fost sistematizat in 1948 de catre profesorul de la Universitateadin Buffalo (SUA), Alexander Osborn, care a preluat metoda din budismul Zen. Metoda urmareste gasirea celei mai adecvate solutii a unei probleme de rezolvat, printr-o mobilizare a ideilor tuturor participantilor la discutie.

Rezultatele experimentelor au fost publicate de Osborn in 1961 in lucrarea Applied imagination.

Metoda „asaltului de idei” sau „cascada ideilor” are drept scop emiterea unui numar cat mai mare de solutii, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, in speranta ca, prin combinarea lor se va obtine solutia optima. Calea de obtinere a acestor idei este aceea a stimularii creativitatii in cadrul grupului, intr-o atmosfera lipsita de critica, neinhibatoare, rezultat al amanarii momentului evaluarii. Altfel spus, participantii sunt eliberati de orice constangeri, comunica fara teama ca vor spune ceva gresit sau nepotrivit, care va fi apreciat ca atare de catre ceilalti participanti. Interesul metodei este acela de a da frau liber imaginatiei, a ideilor neobisnuite si originale, a parerilor neconventionale, provocand o reactie in lant, constructiva, de creare a „ideilor pe idei.” In acest sens, o idee sau sugestie, aparent fara legatura cu problema in discutie, poate oferi premise aparitiei altor idei din partea celorlalti participanti.

Branistorming-ul se desfasoara in cadrul unei reuniuni formate dinr-un grup nu foarte mare (maxim 30 de persoane), de preferinta eterogen din punct de vedere al pregatirii si al ocupatiilor, sub coordonarea unui moderator, care indeplineste rolul atat de animator cat si de mediator. Durata optima este de 20–45 de minute.

Specific acestei metode este si faptul ca ea cuprinde doua momente:

  1. unul de producere a ideilor
  2. momentul evaluarii acestora (faza aprecierilor critice).

Regulile de desfasurare ale brainstorming-ului sunt urmatoarele :

  • Cunoasterea problemei pusa in discutie si a necesitatii solutionarii ei, pe baza expunerii clare si concise din partea moderatorului discutiei;
  • Selectionarea cu atentie a participantilor pe baza principiului eterogenitatii in ceea ce priveste varsta, pregatirea, fara sa existe antipatii;
  • Asigurarea unui loc corespunzator (fara zgomot), spatios, luminos, menit sa creeze o atmosfera stimulativa, propice descatusarii ideilor;
  • Admiterea si chiar incurajarea fomularii de idei oricat de neobisnuite, indraznete, lasand frau liber imaginatiei participantilor, spontaneitatii si creativitatii;
  • In prima faza, accentul este pus pe cantitate, pe formularea de cat mai multe variante de raspuns si cat mai diverse;
  • Neadmiterea nici unui fel de evaluari, aprecieri, critici, judecati din partea participantilor sau a coordonatorului, asupra ideilor enuntate, oricat de neasteptate ar fi ele, pentru a nu inhiba spontaneitatea si a evita un blocaj intelectual;
  • Constructia de „idei pe idei”, in sensul ca, un raspuns poate provoca asociatii si combinatii pentru emiterea unui nou demers cognitiv-inovativ;
  • Programarea sesiunii de brainstorming in perioada cand participantii sunt odihniti si dispusi sa lucreze;
  • Inregistrarea discreta, exacta si completa a discutiilor de catre o persoana desemnata special sa indeplineasca acest rol (sau pe banda), fara a stanjeni participantii sau derularea discutiei;
  • Evaluarea este suspendata si se va realiza mai tarziu de catre coordonator, cu sau fara ajutorul participantilor;
  • Valorificarea ideilor ce provin dupa perioada de „incubatie” intr-o noua sesiune, a doua zi participantii puntandu-se reintalni;
  • toate ideile sunt „cunostinte“,
  • nici o sugestie nu se critica,
  • membrii grupului vor fi incurajati sa construiasca pe caile altora,
  • ideea-finala e „produsul“ intregului grup,
  • toti membrii grupului participa la discutii,
  • calitatea e mai importanta decat cantitatea.


Pentru a initia o sesiune de brainstorming , Camelia Zlate si Mielu Zlate ropun urmatoarele etape si faze:

1. Etapa de pregatire care cuprinde:

  • a) faza de investigare si de selectie a membrilor grupului creativ;
  • b) faza de antrenament creativ;
  • c) faza de pregatire a sedintelor de lucru; (pe scurt : reunirea unui grup preferabil eterogen de 5-12 persoane care timp de o ora dezvolta cat mai multe idei pe o tema;)

2. Etapa productiva, de emitere de alternative creative, care cuprinde:

  • a) faza de stabilire a temei de lucru, a problemelor de dezbatut;
  • b) faza de solutionare a subproblemelor formulate;
  • c) faza de culegere a ideilor suplimentare, necesare continuarii demersului creativ;
  • Obs: ideile pot fi emise in trei maniere:
  1. calea progresiv-liniara (ideea evolueaza prin completarea ei pana la „solutia“ problemei);
  2. ideea se obtine prin analogie sau prin aparitia unei idei noi, opuse celei initiale/generative;
  3. o cale mixta: ideea poate dezvolta simultan solutii complementare si solutii opuse ei.

3. Etapa selectiei ideilor emise, care favorizeaza gandirea critica:

  • a) faza analizei listei de idei emise pana in acel moment;
  • b) faza evaluarii critice si a optarii pentru solutia finala.
  • Are loc o „perioada de incubare“ (reflectie, evoluare, selectie a ideilor si solutiilor; grupul evaluator poate fi compus din aceleasi persoane care au emis ideile sau din alte persoane (pedagogic, este util ca acelasi grup sa emita si sa evalueze ideile); este favorizata, astfel, dezvoltarea gandirii critice.

Posibile teme pentru brainstorming:

  • Educatia permanenta – promotorul dezvoltarii culturale, economice si sociale;
  • Educatia adultilor – intre posibilitati si necesitate , intre cerere si oferta;
  • Saracia – problema permanenta a omenirii? Modalitati de depasire;
  • Omul si Universul – solutii pentru viitor in vederea optimizarii relatiilor lumii cu natura;
  • Pamantul – o planeta vie, dar muritoare; cai de realizare a educatiei ecologice;
  • Elevul – coparticipant le propria formare; cai de stimulare a interesului pentru scoala, invatatura, educatie;


Avantajele utilizarii metodei brainstorming sunt multiple. Dintre acestea enumeram:

  • obtinerea rapida si usoara a ideilor noi si a solutiilor rezolvitoare;
  • costurile reduse necesare folosirii metodei;
  • aplicabilitatea larga, aproape in toate domeniile;
  • stimuleaza participarea activa si creaza posibilitatea contagiunii ideilor;
  • dezvolta creativitatea, spontaneitatea, increderea in sine prin procesul evaluarii amanate;
  • dezvolta abilitatea de a lucra in echipa;


Limitele brainstorming-ului:

  • nu suplineste cercetarea de durata, clasica;
  • depinde de calitatile moderatorului de a anima si dirija discutia pe fagasul dorit;
  • ofera doar solutii posibile nu si realizarea efectiva;
  • uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanti;
  • poate sa apara fenomenul numit „chiul social“ (cand responsabilitatea se imparte intre mai multi idivizi, unii depun mai putin efort).

S-a constatat experimental ca metoda imbunatateste productivitatea unui grup antrenat pentru acest mod de lucru dar nu a unui grup constituit „ad-hoc“.

Pedagogic, recomandarea e evidenta: cursantii trebuie in prealabil antrenati pentru utilizarea acestei metode.

Grupurile electronice (indivizi care sunt in contact doar prin retea electronica) elimina aceste inconveniente; participantii nu sunt „fata in fata“, dispar barierele de statut si sustragerea de la efort.

Aceasta favorizeaza tehnica electronica a brainstorming-ului (mai relaxanta relational).

Brainstorming-ul personal

  • presupune reunirea unui grup de 15 persoane care se imparte in 3 grupuri de cate 5 persoane (se formeaza 3 microgrupuri de brainstorming);
  • o problema majora se divide in 3 cazuri de discutat;
  • fiecare grup isi propune unul (sau isi alege fiecare grup cate unul);
  • in prima etapa grupurile realizeaza un brainstorming traditional;
  • la un moment dat grupul 1 se opreste si se divide in 2 subgrupuri care se distribuie in celelalte grupuri de cate 5 membri (grupuri care fac in continuare brainstorming traditional);
  • membrii grupului 1 continua personal sarcina - ei trebuie sa elaboreze un scurt material in ceea ce priveste discutia lor pana la momentul respectiv;
  • simultan asculta discutia din grupul in care au fost repartizati putand chiar interveni in discutii;
  • „produsul“ lor personal va fi influentat de mobilitatea lor;
  • Se continua: grupul 2 este divizat … apoi grupul 3.
  • Se realizeaza, astfel, posibilitatea unei asociatii largi de idei dar si dezvoltarea unei perioade de incubatie a ideilor, restructurarea perspectivelor, sistematizare etc.


In plus se realizeaza remotivarea pentru discutii cand s-a atins punctul de saturare (fizica, psihica).


Starbursting (Explozia stelara)



Starbursting (eng. “star” = stea; eng. ”burst” = a exploda), este o metoda noua de dezvoltare a creativitatii, similara brainstormingului.

Incepe din centrul conceptului si se imprastie in afara, cu intrebari, asemeni exploxiei stelare.

Cum se procedeaza:

1 . Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hartie si se insira cat mai multe intrebari care au legatura cu ea. Un bun punct de plecare il constituie cele de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Cand?.(click dreapta pe imagine --> open link in new window)

2. Lista de intrebari initiale poate genera altele, neasteptate, care cer si o mai mare concentrare.


Scopul metodei este de a obtine cat mai multe intrebari si astfel cat mai multe conexiuni inte concepte.

Este o modalitate de stimulare a creativitatii individuale si de grup. Organizata in grup, starbursting faciliteaza participarea intregului colectiv, stimuleaza crearea de intrebari la intrebari, asa cum brainstormingul dezvolta constructia de idei pe idei.

Etape:

  1. Propunerea unei probleme;
  2. Colectivul se poate organiza in grupuri preferentiale;
  3. Grupurile lucreaza pentru a elabora o lista cu cat mai multe intrebari si cat mai diverse.
  4. Comunicarea rezultatelor muncii de grup.
  5. Evidentierea celor mai interesante intrebari si aprecierea muncii in echipa.


Facultativ, se poate proceda si la elaborarea de raspunsuri la unele dintre intrebari.

Metoda starbursting este usor de aplicat oricarei varste si unei palete largi de domenii. Nu este costisitoare si nici nu necesita explicatii amanuntite. Participantii se prind repede in joc, acesta fiind pe de o parte o modalitate de relaxare si, pe de alta parte, o sursa de noi descoperiri.


Tehnica 6 / 3 / 5



Tehnica 6/3/5 este asemanatoare branstorming-ului. Ideile noi insa se scriu pe foile de hartie care circula intre participanti, si de aceea se mai numeste si metoda brainwriting. Tehnica se numeste 6/3/5 pentru ca exista:

  • 6 membri in grupul de lucru, care noteaza pe o foaie de hartie cate
  • 3 solutii fiecare, la o problema data, timp de
  • 5 minute (insumand 108 raspunsuri, in 30 de minute, in fiecare grup)


Etapele metodei 6/3/5:

I. Impartirea clasei in grupe a cate 6 membri fiecare.

II. Formularea problemei si explicarea modalitatii de lucru.
Elevii/studentii primesc fiecare cate o foaie de hartie impartita in trei coloane.

III. Desfasurarea activitatii in grup.
In acesta etapa are loc o imbinare a activitatii individuale cu cea colectiva.
Pentru problema data, fiecare dintre cei 6 participanti, are de notat pe o foaie, 3 solutii in tabelul cu 3 coloane, intr-un timp maxim de 5 minute. Foile migreaza apoi de la stanga spre dreapta pana ajung la posesorul initial. Cel care a primit foaia colegului din stanga, citeste solutiile deja notate si incearca sa le modifice in sens creativ, prin formulari noi, adaptandu-le, imbunatatindu-le si reconstruindu-le continuu.

IV. Analiza solutiilor si retinerea celor mai bune.
Se centralizeaza datele obtinute, se discuta si se apreciaza rezultatele.

Avantajele aplicarii tehnicii 6/3/5 sunt urmatoarele:

  • ofera elevilor mai putin comunicativi posibilitatea de a se exprima;
  • similar brainstorming-ului, stimululeaza constructia de „idei pe idei”;
  • incurajeaza solidaritatea in grup si competitia intre grupuri, imbinand munca individuala cu cea de echipa;
  • are caracter formativ-educativ, dezvoltand atat spiritul de echipa cat si procesele psihice superioare (gandirea cu operatiile ei: analiza ideilor emise de ceilalti, comparatia, sinteza, generalizarea si abstractizarea; dezvolta imaginatia, creativitatea, calitatile atentiei etc);


Dezavantajele

  • rezulta din constrangerea participantilor de a raspunde intr-un timp fix.
  • pot exista fenomene de contagiune negativa intre raspunsuri
  • elevii/studentii pot fi influentati de solutiile anterioare, intrand intr-un blocaj creativ.

Metoda Philips 6 / 6



Metoda Philips 6/6 a fost elaborata de catre profesorul de literatura J. Donald Philips (de unde provine si numele) care a testat-o la Universitatea din Michigan. Este similara brainstorming-ului si tehnicii 6/3/5, insa se individualizeaza prin limitarea discutiei celor 6 participanti la 6 minute. Acest fapt are ca scop intensificarea productiei creative, ca si in cazul tehnicii 6/3/5.

Se pare ca e foarte utila metoda in educarea adultilor. Grupurile sunt conduse de „un conducator de dicutii“ (moderator) si isi desfasoara activitatea pe 3 coordonate: pregatirea, desfasurarea si valorificarea productiei de idei. Reuniunea se intinde pe doua ore si presupune doua faze: discutia pe grupe si dezvoltarea in plen.


Etapele metodei Philips 6/6:

1. Constituirea grupurilor de cate 6 (4 membri + 1 secretar + 1 conducator de grup).

Secretarul fiecarul grup are in plus, sarcina de a consemna ideile colegilor.
Conducatorul este cel care dirijeaza dezbaterea in cadrul grupului si prezinta concluziile.

2. Inmanarea temei/problemei ce urmeaza a fi dezbatuta in particular, de catre fiecare grup si motivarea importantei acesteia.

3. Desfasurarea discutiilor pe baza temei, in cadrul grupului, timp de 6 minute.

Acestea pot fi libere, in sensul ca fiecare membru propune un raspuns si la sfarsit se retin ideile cele mai importante sau pot fi discutii progresive in care fiecare participant expune in cadrul grupului sau o varianta care e analizata si apoi se trece la celelalte idei.

4. Colectarea solutiilor elaborate.
Conducatorii fiecarui grup expun ideile la care au ajuns sau ele sunt predate in scris
coordonatorului colectivului (profesorului).

5. Discutia colectiva este urmata de decizia colectiva in ceea ce priveste solutia finala, pe baza ierarhizarii variantelor pe tabla. Dezbaterea in plen este reuniunea propriu-zisa si debuteaza cu expunerile liderilor; interventiile sunt libere; se realizeaza selectia si ierarhizarea solutiilor.

6. Incheirea discutiei se face in urma prezentarii din partea profesorului a concluziilor privind participarea la desfasurarea activitatii si a eficientei demersurilor intreprinse. Evaluarea generala a ideilor este realizata de catre profesor; el sintetizeaza informatiile si sustine motivational interactiunea participantilor.


Avantajele metodei Philips 6/6

  • sunt similare braistorming-ului si tehnicii 6/3/5, in ceea ce priveste facilitarea comunicarii, obtinerea intr-un timp scurt a numeroase idei, prin intensificarea demersului creativ si prin stimularea imaginatiei tuturor participantilor.
  • pemite intarirea coeziunii grupului si angajeaza elevii/studentii in (auto)evaluare.
  • cooperarea din interiorul echipei se imbina cu competitia dintre grupuri.

Dezavantajele apar atunci cand numarul elevilor nu este multiplu de 6 si mai pot fi create de limita de timp impusa, de 6 minute.

SINELG



SINELG = sistem interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii si gindirii

Necesitatea de a dezvolta, prin activitatea didactica, abilitatile de munca intelectuala reclama utilizarea pe scara larga a diferitelor tehnici de gindire critica, printre care SINELG-ul este una de baza.

Dupa ce obiectivul-cadru al invatamintului primar – lectura – este atins si elevul citeste coerent, la prima vedere, orice text scris in limba de instruire, devin importante alte aspecte ale citirii si combinarea acesteia cu alte operatii intelectuale. Alaturi de afirmatia Elevul citeste se pot esalona toate marcile interogatiei: Ce? Cit? Cum? Pentru ce? etc. citeste acel elev. Anume felul in care citeste elevul respectiv pare sa aiba un impact deosebit asupra formarii personalitatii, mai ales daca este vorba despre lectura textului stiintific.

Necesitatea de a apela, in demersul didactic, la surse stiintifice sigure (capitole din manuale si monografii, articole din diverse dictionare si enci¬clopedii) ne obliga sa examinam si sa diferentiem lectura propriu-zisa a textelor recomandate de pro¬fesor. In acest sens, lectura cu creionul in mina a fost si este practicata de toate generatiile de cititori. Creionul in mina si un sistem de semne proprii, aplicate pe text pentru intelegerea/memorarea informatiei, trebuie examinate in raport cu personalitatea cititorului si formarea unor abilitati de munca intelec¬tuala, inseparabile de instruire. In acest sens, SINELG-ul este o tehnica de baza, usor asimilabila, cu variante pentru discipline si virste diferite.


Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea a Lecturii si Gandirii (SINELG) este o strategie care s-a dovedit eficienta in a ajuta elevii sa se mentina atenti in timpul lecturii textului. Aceasta procedura incepe prin rememorarea cunostintelor anterioare asupra subiectului, formularea unor intrebari si continua cu marcarea diferitelor tipuri de informatie gasite in text.

SINELG este un instrument foarte util, deoarece permite elevului sa isi monitorizeze nivelul de intelegere pe masura ce citeste. Fiecarui cititor i se poate intampla sa citeasca o pagina intreaga si sa nu isi aminteasca nimic din continutul acesteia. Este cel mai bun exemplu de citire fara comprehensiune, sau citire fara implicare cognitiva in procesul de citire si citire fara monitorizarea comprehensiunii. Foarte adesea elevii abordeaza lectura cu aceeasi lipsa de implicare cognitiva. Intelegerea fenomenului este un pas important in procesul de invatare, dar posibilitatile de invatare se pierd daca cititorul nu se implica in intelegerea textului.


SINELG-ul este o tehnica de lectura interogativa/analitica a unui text, cu care se opereaza la etapa de realizare a sensului.

Algoritm de aplicare a tehnicii SINELG:

Se enunta un subiect care urmeaza sa fie elucidat prin lectura textului in tehnica SINELG. Elevii isi amintesc ce stiu despre acest subiect, profesorul are grija sa monitorizeze procesul de actualizare a cunostintelor. Pentru aceasta, se deseneaza tabelul SINELG si se completeaza, in termeni adecvati, rubrica informatie cunoscuta, am stiut, 3.

La incheierea primei etape, elevilor li se distribuie un text si li se dau instructiuni referitoare la lectura acestuia. Textul distribuit poate fi unul multiplicat (un articol stiintific, un pasaj din monografie - surse la care elevii nu prea au acces), dar in acelasi scop pot fi utilizate si manualul, anexele la manual, dictionarele etc.

Instructiunile sint urmatoarele:

'Cititi foarte atent textul. ' Apoi le explicati elevilor ca in timpul lecturii unui text trebuie sa marcheze propozitiile sau paragrafele cu urmatoarele coduri:

„√” Puneti semnul „√” (bifa) pe margine, daca ceea ce ati citit confirma un fapt pe care il stiati sau credeati ca il stiti

„-” Puneti semnul „-” (minus) pe margine, daca unele din informatiile din paragraf contrazic sau sunt diferite de ceea ce stiati sau credeati ca stiati

„+” Puneti semnul „+” (plus) pe margine, daca informatia este noua pentru dumneavoastra
„?” Puneti semnul „?” (semn de intrebare) pe margine, daca informatia va este neclara sau ati vrea sa stiti mai mult despre subiect

Dupa ce se incheie lectura, textul citit se analizeaza din perspectiva semnelor aplicate pe margini. Elevii vor relua informatia noua pe care au aflat-o din lectura textului, o vor analiza, isi vor exprima nedumerirea in raport cu unele informatii din text, vor discuta asupra necesitatilor de documentare.

Pentru monitorizare, se va completa un tabel:

(click dreapta pe imagine --> open link in new window)

Rugati elevii sa formeze perechi si sa compare codurile si tabelele. Cereti elevilor din 4-5 perechi sa prezinte clasei rezultatele, in special in coloanele cu „-” si „?”. Clarificati unele probleme sau ajutati-i sa identifice modalitati pentru a obtine clarificari.

In invatamintul preuniversitar, SINELG-ul se poate aplica in diferite variante.

VARIANTA I. Se aplica pe un text stiintific vizand problemele disciplinei predate. I

Exemplu:

In demersul didactic la limba si literatura romana, se va recurge la un material de lingvistica, teorie si istorie literara. De exemplu, pentru cercetarea unui subiect cum este comunicarea paralingvistica (clasa a XI-a), se poate oferi un text extras din Dictionarul de arta populara. Inainte de a-l propune elevilor pentru lectura in cheie SINELG, profesorul va avea grija sa actualizeze cunostintele elevilor sai in legatura cu ideea de comunicare. In procesul actualizarii, se va completa tabelul SINELG la prima rubrica – informatie cunoscuta. Apoi se va distribui textul pe care elevii il vor citi individual si vor tria informatia, utilizind pe campuri semnele respective. Dupa lectura, se va completa in intregime tabelul si se va analiza informatia. Tine de maiestria profesorului sa exploateze acest text pentru asimilarea unor cunostinte si pentru crearea motivatiei de a face si alte lecturi in domeniul dat.

In acelasi fel, se poate recurge la tehnica SINELG pentru documentare din dictionarele de simboluri sau enciclopedii. De exemplu, descifrarea simbolului noptii in paginile de literatura romana, dupa actualizarea cunostintelor pe care le au elevii la acest capitol, se va realiza prin SINELG pe articolul de citit.

VARIANTA a II-a.

Se aplica la un articol de dictionar lingvistic, monolingv (bunaoara, la limba romana), la articole despre cuvinte polisemantice sau la articole de dictionare bilingve (la limbile straine studiate).

De exemplu, profesorul enunta intrebarea Ce sensuri are cuvintul SCARA in limba romana?

In una dintre tehnicile recomandate – brainstorming (colectiv sau de grup), brainwriting, gandeste-perechi-prezinta etc. – se enunta sensurile cunoscute ale cuvantului. Elevii vor formula informatiile in termeni adecvati pentru a le inscrie in prima coloana din tabelul SINELG si le vor reformula in caz de necesitate. De regula, in asemenea situatie elevii lanseaza mai usor imbinari ce contin diferite actualizari ale sensurilor acestui cuvint: scara unui bloc, scara de lemn, scara sociala, scara unei harti etc. Combinind SINELG-ul pe articolul lexicografic cu formarea si dezvoltarea abilitatii de a defini sensurile cunoscute ale cuvintelor uzuale, profesorul va dirija activitatea astfel ca sa se inscrie structurii de definitie, fara a se pretinde ca elevul sa fie lexicograf cu experienta.

(click dreapta pe imagine --> open link in new window)


Dupa ce se va citi atent articolul lexicografic, elevii vor marca prin semnele conventionale respective sensurile pe care nu le-au stiut sau nu si le-au amintit (bunaoara, fiecare treapta a unei constructii de tipul scarii, treptele unui vehicul etc.). Incertitudinile si contradictiile ar putea sa apara in legatura cu inventarul cuvintelor compuse inserate de acest articol lexicografic.

Pentru fiecare cifra - sens al cuvantului, se va aplica unul dintre semnele conventionale si tabelul se va completa in corespundere cu ele. Astfel, daca dictionarul cu care se lucreaza (de exemplu, Dictionar Universal al Limbii Romane, L. Saineanu) atesta 13 sensuri ale cuvintului scara, semnele conventionale si informatia respectiva trebuie sa fie aplicate in tabel de 13 ori.

Tehnica SINELG, aplicata pe articolul de dictionar explicativ, va permite examinarea unui exemplu relevant pentru subiectul stiintific abordat (polisemia unitatilor de vocabular, metasemia). In plus, o examinare minutioasa a articolelor lexicografice se va solda si cu asimilarea unor sensuri noi ale cuvintelor cunoscute.

Aceeasi tehnica, in raport cu studierea unei limbi straine, va avea in obiectiv tot polisemia unor cuvinte uzuale, mai ales in situatia cind elevii sint familiarizati cu unele sensuri, iar cuvintul abordat nu e totalmente strain.

VARIANTA a III-a.

Se aplica la fel pe un articol de dictionar lingvistic, pentru detectarea si analiza expresiilor stabile ce contin un anumit cuvint. Elevii trebuie sa-si aminteasca toate expresiile ce contin cuvintul OS. Prima rubrica din tabelul SINELG se va completa cu expresiile frazeologice amintite si descifrarea sensului acestora; elevii constientizeaza ca aceste expresii le sint familiare si ca le cunosc acceptia: a fi numai piele si os/numai piele si oase = a fi foarte slab; a-i intra cuiva frica in oase = a se speria, a se ingrozi; a-i ajunge cuiva cutitul la os = a nu mai putea suporta un rau etc.
Profesorul va urmari ca:
Lista sa fie alcatuita in forma gramaticala initiala, cea pe care o utilizeaza si dictionarele (daca expresia este flexibila, ea se va pune la forma initiala a cuvintului de baza).
Sa nu se strecoare, in lista alcatuita, sintagme sau enunturi care nu au statut de expresii frazeologice (elevii ar putea numi si imbinari libere sau proverbe ce contin acest cuvant).
Daca lista initiala se va alcatui fara disceranamint, se va reveni la ea pentru a trece unele presupuneri din prima coloana in cea de a treia sau in a patra. A priori elevul credea ca exista expresia frazeologica cine poate oase roade. La analiza articolului, se va constata, insa, lipsa acesteia pe rol de expresie. Urmeaza sa se verifice in alte dictionare similare daca exista sau nu o atare expresie si sa se examineze criteriile de delimitare expresie frazeologica/proverb/citat.

Dupa actualizarea cunostintelor, elevii vor lucra pe textul articolului lexicografic si vor marca toate expresiile incluse in acest text cu unul dintre semnele conventionale. In cazul examinarii expresiilor frazeologice, obiectul atentiei il va constitui si posibilitatea utilizarii variantelor: pina la oase/pina in maduva oaselor; a-i muia/a-i rupe/a-i fringe cuiva oasele etc.

Obiectivul pe care il vom atinge cu randament maxim in acest caz este nu numai asimilarea unor expresii neutilizate anterior de catre elevi, ci si canalizarea atentiei elevilor asupra proceselor ce au loc in limba si care sint reflectate in dictionare. Descoperirea cunostintelor, sesizarea necesitatii de documentare (cum apare acelasi articol in alte dictionare?) – iata consecinta aplicarii SINELG-ului pe articol de dictionar in analiza expresiilor frazeologice.

Cu acelasi succes SINELG-ul este aplicabil si la alte subiecte lingvistice, in alte activitati de invatare, dar si la alte materii scolare. De exemplu, SINELG la o lectie de fizica:

Odata asimilata, tehnica SINELG (mai ales in clasele de liceu) devine o parte a stilului intelectual personal al elevului, este modul in care – speram – liceanul se va apropia individual de o informatie stiintifica, fara sa mai fie ghidat de profesor.

Fishbowl - metoda acvariului



Tehnica „acvariului“ (fishbowl) presupune extinderea rolului observatorului in grupurile de interactiune didactica.

Scaunele din incapere se aseaza sub forma a doua cercuri concentrice inainte ca studentii/elevii sa intre in incapere. Ei isi aleg apoi locul preferat.

Cei din cercul interior primesc 8-10 minute pentru a discuta o problema controversata (in prealabil au completat jurnalele de activitate cu raspunsuri la anumite intrebari legate de tema).

In discutie, clarifica si consolideaza; discuta aprins pe baza unor reguli evidente; orice idee trebuie sustinuta de dovezi; sunt de acord cu antevorbitorul si aduc argumente suplimentare; daca nu sunt de acord, argumentez pozitia mea.

Regulile pot fi extinse de comun acord. Cei din cercul exterior, intre timp, asculta ceea ce se discuta in cercul interior; fac observatii (scrise) referitoare la relatii, consens, microclimat, conflict, strategii de discutie; ei completeaza niste fise/protocoale de observare, specifice.

Apoi studentii isi schimba locurile (cercul interior trece in exterior si invers) – rolurile de observator/observat se inverseaza.

Este indicat sa se abordeze, in discutie, o alta tema/problema.

Rolul profesorului poate fi foarte variat: observator, participant, consultant, suporter, arbitru, reporter, ghid etc.

Tehnica are, prin urmare, infinite variante.

Ea reprezinta avantajele:

  • imbina elemente din „tehnica mesei rotunde“,
  • dezbatere,
  • panel formal,
  • forum,
  • simpozion;
  • asigura un mediu controlat dar dinamic de discutie;
  • permite schimbarea „programata“ a perspectivei asupra rolului unui membru al grupului.

Mozaicul


Metoda 'mozaic' este o metoda de invatare prin colaborare si are la baza impartirea grupului mare de cursanti in mai multe grupe de lucru, coordonate de formator.

Metoda Mozaic cere ca elevii sa se ajute unii pe altii sa invete. Poate fi utilizata atunci cand elevii citesc un text, asculta o prezentare sau realizeaza un studiu de grup, in orice domeniu din curriculum si cu orice grupa de varsta. Ca si alte activitati de invatare prin cooperare, metoda Mozaic foloseste grupuri casa (initiale, de bastina) si grupuri de experti, metoda Mozaic ii ajuta pe toti elevii sa studieze si sa invete intregul material.

Ei devin „experti” pe masura ce „predau” unul altuia parti din materialul care trebuie invatat. In acest mod, fiecare elev are un rol activ in procesul de predare si invatare si experimenteaza intelegerea si gandirea la nivel inalt.

Metoda Mozaic se poate folosi in clase de orice marime. Este bine ca grupurile sa fie formate din patru-cinci membri. Aceste grupuri trebuie sa fie formate din elevi cat mai diferiti. Merita sa ne ocupam sa ii invatam pe elevi sa lucreze eficient in grupuri, in special in grupul de baza.

Metoda Mozaic poate fi utilizata pe parcursul unei singure lectii, de cincizeci de minute, sau pe parcursul mai multor lectii. Pentru a castiga timp, elevii pot citi materialul acasa asculta lectia sau efectua experientele la scoala in alta zi, pentru a avea mai mult timp pentru activitatile de tip mozaic.

Ar fi bine sa se pregateasca din timp intrebarile care sa conduca discutiile in grupurile de experti. Aceste intrebari pot fi scrise pe tabla sau tiparite si impartite grupurilor. Elevilor li se poate da un material de citit, dar, de asemenea, li se poate prezenta un subiect sau pot fi antrenati in alte tipuri de activitati stimulante.

Etapele metodei:

a) Etapa I: se imparte clasa in grupe eterogene de patru elevi. Dupa aceea, se numara pana la patru, astfel incat fiecare membru al grupei sa aiba un numar de la 1 la 4. Fiecarui membru al grupei i se da o fisa de invatare care cuprinde o unitate de cunoastere (o parte a unui articol). Profesorul discuta pe scurt titlul articolului si subiectul pe care il va trata. Explica apoi ca pentru acea ora, sarcina elevilor este sa inteleaga articolul. La sfarsitul orei, fiecare persoana va trebui sa fi inteles intreg articolul. Acesta, insa, va fi predat de colegii de grup, pe fragmente. Profesorul atrage atentia ca articolul este impartit in patru parti. Toti cei care au numarul 1 vor primi prima parte, cei care au numarul doi vor primi a doua parte si asa mai departe.

b) Etapa a II-a: toti cei care au numarul 1 se aduna intr-un grup, toti cei care au numarul 2 in alt grup etc. Daca este foarte numeroasa clasa, s-ar putea sa fie nevoie sa se faca, de exemplu, doua grupe cu numarul

Profesorul explica faptul ca grupurile formate din cei cu numerele 1, 2, 3 si 4 se vor numi de acum grupuri de 'experti'. Sarcina lor este sa invete bine materialul prezentat in sectiunea din articol care le revine. Ei trebuie sa-o citeasca si sa-o discute intre ei pentru a o intelege bine. Apoi trebuie sa hotarasca modul in care o pot preda, pentru ca urmeaza sa se intoarca la grupul lor originar pentru a preda aceasta parte celorlalti. Este important ca fiecare membru al grupului de experti sa inteleaga ca el este responsabil de predarea acelei portiuni a textului celorlalti membri ai grupului initial. Strategiile de predare si materialele folosite raman la latitudinea grupelor de experti. Vor avea nevoie de destul de mult timp pentru a parcurge fragmentul lor din articol, pentru a discuta si elabora strategii de predare.

c) Etapa a III-a: dupa ce grupele de experti si-au incheiat lucrul, fiecare individ se intoarce la grupul sau initial si preda celorlalti continutul pregatit. Se atrage atentia, din nou, ca este foarte important ca fiecare individ din grup sa stapaneasca continutul tuturor sectiunilor articolului. E bine sa noteze orice intrebari sau nelamuriri au in legatura cu oricare dintre fragmentele articolului si sa ceara clarificari expertului pe acea sectiune. Daca raman, in continuare, nelamuriti, pot adresa intrebarea intregului grup de experti in acea sectiune. Daca persista dubiile, atunci problema va trebui cercetata in continuare.

La final, profesorul reaminteste tema si unitatile de invatare, apoi le cere elevilor sa prezinte oral, in ordinea initiala, fiecare parte a articolului, asa cum au asimilat-o in cadrul grupului de 'experti'. Astfel tema se va trece in revista in unitatea ei logica. Pentru feedback-ul activitatii, profesorul poate aplica un test, poate adresa intrebari pentru a verifica gradul de intelegere a noului continut, capacitatea de analiza, sinteza, de argumentare a afirmatiilor facute.

Ce face profesorul in timpul invatarii prin colaborare?

Este foarte important ca profesorul sa monitorizeze predarea, pentru a fi sigur ca informatia se transmite corect si ca poate servi ca punct de plecare pentru diverse intrebari; stimuleaza cooperarea, asigura implicarea, participarea tuturor membrilor.

Gruparea elevilor in Mozaic


Avantaje ale folosirii metodei:

  • Are caracter formativ.
  • Stimuleaza increderea in sine a participantilor
  • Dezvolta abilitati de comunicare argumentativa si de relationare in cadrul grupului.
  • Dezvolta gandirea logica, critica si independenta.


Exemplu:

Cercurile literare cu roluri sunt grupuri mici de elevi adunati pentru a studia in profunzime o opera literara. Cercurile ofera elevilor de orice varsta o metoda de a se angaja in gandire critica si reflectie pe masura ce citesc, discuta si raspund la provocarile textului. Prin discutii structurate si analize scrise extinse, aceasta metoda ii conduce pe elevi la o intelegere mai profunda a ceea ce citesc. Aspectul cheie al acestei strategii il reprezinta utilizarea Fiselor de roluri prin care elevii invata sa discute si sa contribuie la activitatea de grup.

Elevilor trebuie sa li se reaminteasca modurile de a participa la discutiile din clasa. Iata unele dintre reguli:

  • Stati in cerc, astfel incat toti participantii sa se poata vedea intre ei
  • O singura persoana are cuvantul la un moment dat
  • Ascultati ce spun ceilalti
  • Ramaneti la subiect


Spre exemplificare, sa luam 5 roluri: Cel care gaseste citate, Cel care interpreteaza personajele, Cel care pune intrebari, Cel care identifica legaturi si Cel ce gaseste cuvinte.

Alegeti o opera literara sau un fragment pe care elevii sa il citeasca si asigurati-va ca fiecare are un exemplar din text.
Pregatiti fisele de roluri, desemnand sarcini specifice pentru fiecare.
Explicati rolurile.
Atribuiti roluri fiecarui elev (sau lasati-i sa aleaga ce rol vor sa joace).
Dati-le fisele de rol si asigurati-va ca fiecare elev a inteles ce trebuie sa faca.

Grupati elevii in grupuri de cinci (grup de baza), astfel ca fiecare grup sa includa elevi cu roluri diferite.
Daca textul este scurt si poate fi citit in clasa, rugati-i sa citeasca textul pe loc.
Dupa ce a fost citit, rugati-i sa paraseasca grupul casa si sa se stranga in grupuri de experti (grupuri pe roluri).
In grupul de experti, rugati elevii sa se pregateasca impreuna pentru a-si juca rolul cat mai bine, odata reintorsi in grupul casa
Cand au terminat, rugati-i sa se intoarca la grupul casa si sa participe la Cercul literar.
Se pot atribui si roluri ca Verificator, Inregistrator si Raportor, in plus fata de rolurile specifice cercurilor literare. Aceste roluri pot fi jucate in orice strategie de invatare prin cooperare.

Controversa creativa



Este o metoda apropiata de reuniunea Phillips 66; impune timp; ea presupune divizarea grupului de lucru in microgrupuri a cate 4 persoane; in fiecare, 2 dintre membri trebuie sa sustina cu fermitate o pozitie intr-un caz controversat; echipele se afla in evidenta opozitie si concurenta (e incurajat spiritul de competitie si e sustinuta implicarea profunda, completa).

Ideea de baza a metodei este „dezvaluirea integralitatii unui fenomen prin articularea elementelor componente ale sale, aflate de multe ori intr-o aparenta opozitie (I. O. Panisoara).

Este necesara o prealabila explorare a problemei si posibilitatilor ei argumentative.

Conducatorul activitatii cere sustinatorilor unei pozitii sa se retraga si sa se reuneasca in grupul „pro“/„contra“; ei discuta si revin in grupul de controversa.

A doua zi, grupurile se refac si cei 4 membri isi prezinta pozitiile; fiecare prezentare e insotita de luarea notitelor (pentru a marca argumentarea, a putea pune apoi intrebari ); dupa ce toti si-au
expus parerea si au fost chestionati de catre ceilalti, fiecare se retrage si se pregateste pentru „punctul de maxim interes“ – inversarea rolurilor. Cei care au fost „pro“ devin „contra“ si invers.

Toate argumentele avansate se pot utiliza in controversa. Ideea este ca demersul sa fie innoit.

A treia zi amandoua echipele isi expun noile pozitii insotite de argumente noi si vechile argumente exprimate din perspective noi „reflexia in oglinda“ – fiecare isi asculta propriul discurs realizat de altcineva, dintr-o alta perspectiva.

Se incearca apoi realizarea unei perspective comune in grupurile de catre 4 persoane. Concluziile se comunica „in plen“. Se poate, astfel, descoperi ca „fenomenele se compun din mai multe adevaruri, uneori contradictorii intre ele; la un nivel superior vor cauta intr-un fenomen perspectiva holistica cea care sa contina toate aceste perspective“ (I. O. Panisoara).

Jocurile de spargerea ghetii - Ice Breacking Exercices



Aceasta metoda este metoda jocurilor educative. Metoda jocurilor educative reuseste sa stabileasca un echilibru in activitatea elevilor, fortificand energiile intelectuale si fizice ale acestora. Jocul devine o prezenta indispensabila in ritmul muncii scolare, iar profesorul reuseste sa afle povestea fiecarui elev.

Tipuri de jocuri:

1. Jocuri de introducere:

„Sa ne prezentam prin miscari”

Elevii stau in cerc, ei sunt rugati sa se gandeasca la o miscare sau la o succesiune de miscari caracteristice lor. In continuare, fiecare elev intra in mijlocul cercului si prezinta miscarea care il caracterizeaza. Colegii imita miscarea respectiva si verbalizeaza ce au simtit in timp ce au efectuat miscarea colegului.

„Cine suntem?”

Elevii trebuie sa se prezinte cu ajutorul a cinci cuvinte. De exemplu: eu sunt calm, rabdator, jucaus, dragut, sincer.



2. jocuri pentru dezvoltarea comunicarii nonverbale:

„Exprima sentimentul”

Pe o bucata de hartie sunt descrise sentimente, dupa care sunt introduse intr-o caciula din care fiecare elev extrage una. Fiecare elev trebuie sa prezinte sentimentul, emotia respectiva cu ajutorul mimicii, gesturilor si al posturii, iar colegii trebuie sa ghiceasca ce sentiment a fost prezentat. La sfarsit se poate discuta despre situatii reale de viata in care apar sentimentele, diferentele de exprimare care pot aparea.



3. jocuri pentru dezvoltarea autocunoasterii, autoevaluarii, imaginii de sine, exprimarii verbale si autoafirmarii:

„Cartea mea de vizita”

Se folosesc creioane colorate, carton sau hartie colorata. Se cere elevilor sa deseneze un simbol despre ei care ii caracterizeaza. Agatand pe piept „cartea de vizita”, elevii se asaza in cerc si isi prezinta aceste simboluri explicand fiecare in parte de ce a ales acest simbol si ce reprezinta.

„Sursele mele de bucurie”
Elevii vor desena sursele lor de bucurie, adica acele lucruri din viata lor care ii fac bucurosi. Se prezinta desenele.

„Imi placi, pentru ca”

Elevii sunt luati pe rand si colegii spun despre ei cate o trasatura pozitiva. Propozitiile pot incepe astfel: „Imi placi pentru ca ”, „Imi place la tine faptul ca ”, „Imi place cand ”, etc.

„Da!-Nu!”

Elevii formeaza perechi si se uita unul la celalalt. Unul dintre ei trebuie sa repete DA in timp ce celalalt va raspunde de fiecare data NU. Dupa un timp se schimba rolurile. La sfarsit sunt intrebati cum s-au simtit!



4. jocuri pentru dezvoltarea capacitatii de cooperare-colaborare:

„Oglinda”

Elevii se asaza in perechi, stand fata in fata. Unul este „oglinda” si imita gesturile partenerului care se misca incet, fara sa vorbeasca. Dupa un minut se schimba rolurile. Dupa joc se discuta: cand a fost mai placut, fiind oglinda sau stand in fata oglinzii?

„Spiridusul bun”

Elevii isi vor scrie numele pe un biletel si il vor pune intr-o cutie. Fiecare elev va trage din cutie un biletel si va pastra in secret numele tras. Jocul va fi urmatorul: Fiecare elev timp de o saptamana va fi spiridusul bun al elevului al carui nume l-a tras din cutie. Timp de o saptamana va avea grija de el, il va ajuta, il va proteja, ii va acorda atentie sporita. Dupa o saptamana se discuta: Cine si-a dat seama care a fost spiridusul lui? Cum si-a dat seama? In ce masura au reusit sa fie spiridusi? Cum s-au comportat cu celalalt?.



5. jocuri de dezvoltare a creativitatii, fanteziei si imaginatiei:

„O noua zi”

Ce ar fi daca saptamana nu ar contine sapte zile, ci opt? Cum s-ar numi a opta zi, ce caracteristici ar avea? Ar fi zi lucratoare sau nu, cine si-ar sarbatorii ziua onomastica, ce evenimente importante s-au petrecut de-a lungul timpului in ziua respectiva, etc?

„Handa-Banda”

Fiti atenti la urmatoarea poezie:

„Unga dala tiga dombu lingiop dor,
Egolo pundor favolor tujgar lip
Dolom tarul zuliop tindor gazor tor,
Tumuli fogohla emur dizolta pama sor.”

Ati citit o poezie scrisa in limba halandja. Va rog sa traduceti in limba romana si sa faceti o ilustratie.

Traducerea poate sa fie corelata cu subiectul discutat in clasa.


6. jocuri de incheiere:

„Cadoul”

Fiecare elev va primi o foaie de hartie, pe care va trebui sa deseneze un cadou unui membru din grup, ales de el. Dupa terminarea desenelor se imparte „posta”, asezand desenele pe scaunele destinatarului. Se prezinta cadourile primite.

Alte exemple de jocuri:

  • Nume si calitate: Fiecare participant sa-si spuna numele si un cuvant/ animal/ culoare/ caracteristica etc. care il descrie si care are aceeasi initiala cu cea a numelui sau.
  • Ii stiu pe toti!: Faceti acelasi exercitiu ca mai sus, dar alcatuiti un cerc si flecare participant sa repete numele si/ sau cuvantul descriptiv al tuturor participantilor.
  • Istoricul numelui: Stati intr-un cerc, puneti pe podea o bucata mare de hartie si mai multe pixuri. Rugati fiecare participant sa-si scrie prenumele si sa spuna ceva despre el (ex. istoricul numelui, ce parere are despre nume, cum prefera sa i se spuna).
  • Prezentare in diade: impartiti participantii in perechi si rugati-i sa se intrebe reciproc: nume, clasa, activitati favorite, ceva despre familie si/ sau unde traiesc. Fiecare participant are trei minute pentru a-si intreba partenerul, apoi schimbati. Apoi participantii se aduna in grupul mare si isi prezinta fiecare partenerul.
  • Drumul vietii: participantii primesc o foaie de hartie si markere colorate. Pe aceeasi foaie de flipchart sau de hartie, cate doi sau trei participanti isi deseneaza, sub forma unei linii continue, drumul vietii, semnaland evenimentele importante. La final, toate cele doua (trei) linii se vor intalni in acelasi punct (prezentul in care se afla impreuna). Participantii vor fi incurajati sa discute intre ei despre ceea ce au desenat. La sfarsitul activitatii, se organizeaza o expozitie, fiecare echipa desemnand un reprezentant (portavoce) care va caracteriza cu doua adjective productia grupului sau.
  • Auto-reclama: fiecare participant primeste o fisa de lucru si este solicitat sa-si faca o mica campanie publicitara — sa-si promoveze o calitate, sa identifice un slogan care i s-ar putea potrivi, sa-si compuna o poezie laudativa etc. Apoi fiecare participant va prezenta productia sa publicitara intregului grup.
  • Blazon: cu fisa de lucru in mana, fiecare participant va realiza un blazon care sa il reprezinte, si va prezenta acest blazon intregului grup. In cazul unor traininguri extensive, atat activitatea de auto-reclama cat si blazonul pot fi sugerate ca teme pentru acasa, prezentarea lor urmand sa fie facuta in sesiunea urmatoare.
  • http://dirigentia.blogspot.com/2007/11/ice-breacking-exercises.html


Jocurile educative faciliteaza dezvoltarea urmatoarelor capacitati: increderea in sine, capacitatea de avea incredere in ceilalti, autocontrolul, autoevaluarea, autocunoasterea, capacitatea de introspectie, capacitatea de adaptare la situatii noi, toleranta, capacitatea de observare, capacitatea de comunicare verbala si nonverbala, capacitatea de rezolvare adecvata a conflictelor, creativitatea,etc.

Desigur, utilizarea jocurilor ca metoda de invatare nu este lipsita de dificultati intampinate de elevi: dificultati de ordin cognitiv (cunoastere, intelegere, logica actiunii, de percepere a actiunilor, operatiilor), dificultati de atitudine, de ordin psihosocial (de relationare, de stres, de blocaje afective, insuccese etc), dificultati de reglaj/autoreglaj, dificultati de ordin tactic, dificultati de adaptare s.a. (Cerghit).



Metodele activ-participative dezvolta gandirea critica a elevilor. Invatarea devine eficienta iar cunostintele nou insusite pot fi aplicate in alte situatii sau in rezolvarea unor probleme (sarcini de lucru). In acest fel elevul participa activ la procesul de invatare care se imbunatateste considerabil in momentul in care scolarii folosesc un repertoriu de gandire si experienta lor anterioara.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 906
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved